Inotatoarea Dezosata

Înotãtoarea dezosatã.
Legende metropolitane
© 2015 by Editura POLIROM
Aceastã carte este protejatã prin copyright. Reproducerea integralã sau parþialã, multipli
carea prin orice mijloace ºi sub orice formã, cum ar fi xeroxarea, scanarea, transpunerea
în format electronic sau audio, punerea la dispoziþia publicã, inclusiv prin internet sau
prin reþele de calculatoare, stocarea per manentã sau temporarã pe dispozi tive sau
sisteme cu posibilitatea recuperãrii informaþiilor, cu scop comercial sau gratuit, precum
ºi alte fapte similare sãvârºite fãrã permisiunea scrisã a deþinãtorului copyrightului
reprezintã o încãlcare a legislaþiei cu privire la protecþia proprietãþii intelectuale ºi se
pedepsesc penal ºi/sau civil în conformitate cu legile în vigoare.
Pe copertã: ilustraþie de Ion Atanasiu Delamare

Foto autoare: Phil Journé
www.cartearomaneasca.ro
Editura CARTEA ROMÂNEASCÃ

Bucureºti, Calea Victoriei nr. 115, sector 1
Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României :
BAROS, LINDA MARIA
Înotãtoarea dezosatã. Legende metropolitane / Linda Maria Baros. – Bucureºti :
Cartea Româneascã, 2015
ISBN print : 978‑973‑23‑3103‑3
ISBN ePub : 978‑973‑46‑5206-8
ISBN PDF : 978‑973‑46‑5207-5
821.135.1‑1
Printed in ROMANIA
CARTEA ROMÂNEASCĂ
2015
I. Macadamul
Ies pe stradã cu îngerul
Ies pe stradã cu îngerul, ca un lanþ înfãºurat pe mânã.

Albitã de varul pereþilor.
Bãrbaþii pe care‑i întâlnesc

îmi ling mâna ºi gleznele,
mã urmeazã îndeaproape.
Calc pe ei ca pe niºte cãrbuni aprinºi,
ca pe valuri, pe‑acoperiºuri.
N‑am nici o milã

pentru bãrbaþii care mã iubesc.
Lanþul meu le‑a crestat pe spate pupile de ºarpe.
Mã salutã cei care‑au dormit

pe marginea înaltelor acoperiºuri,
cei care ºi‑au dus plãmânii pânã‑n adâncul apelor
– ca pe niºte câini subþiri de vânãtoare –
ºi i‑au obiºnuit sã respire acolo.
Mã salutã, de jos, ceilalþi – civilii. Atinºi de comatozã.

Cei care‑au dinþii sparþi cu ranga.
Magnificele clinici, interpuºii.
Dezmoºteniþii sorþii mã salutã, contuziile, tusea.
Poate, sub pat, þevile puºtii fumegã încã.
Am ieºit pe stradã cu îngerul. Mã‑ntorc acasã.

Ca un lanþ înfãºurat pe mânã.
Înotãtoarea dezosatã. Legende metropolitane 7

Cineva acþioneazã la ordin
Cineva mascat, care acþioneazã la ordin,

strigã pe strãzi. Tace.
ªi pe unde trec, carnea mea arde, pãmântu‑n urmã crapã.

Clãdirile mã recunosc, se dau la o parte,
luminile mã‑mbrãþiºeazã.
Duºmanii cântã, se muºcã de nas.
Pe unde trec, ºmenuiesc baºtanii, îºi fac veacul manglitorii,

þeparii cu gândul la pârnaie ºi potol.
Intermediarii atârnã exfoliaþi în funii, bãieþii de la pompe
urlã pe‑alãturi, se stropesc cu benzinã ºi râd.
De pe acoperiºuri învaþã sã zboare fetele zvelte,
care mai încãlzesc încã o datã, prin frecare,
tristeþea zidurilor, trotuarele care au cotropit
deja, ca o lavã, oraºul.
Pe unde ajung, vestitoarele au trecut înaintea mea.

În râspântii, garduri de protecþie, brigada caninã.
La etaj, comanditarii
care rãsfirã grupul plasatorilor ºi colportorii
ca pe o mânã de nisip, cât sã agite pancarte,
megafoane, cagule, pânã la ºtergerea semnelor.
Motocicliºtii – vajnicii donatori de organe –,
strigã din rãsputeri, se cresteazã pe braþe.
Alþii au colmatat strãzile. Cumpãrãtorii de bilete, strânºi
în dispozitiv, se cocoºeazã sub membrana ceþii;
spãlãtorii de cadavre aºteaptã întristaþi pe trepte
lângã spãlãtorii de epoleþi, adunã chiºtoace.
Iar în jur plutesc pãsãri moarte, te pândesc cu ochiul lor
vitros, indiferent.
8 Înotãtoarea dezosatã. Legende metropolitane

Pe unde ar trebui sã‑mi dau foc astã searã e o mare
de steguleþe care a ocupat pieþele, gãrile, strãzile.
Ca ºi cum întregul oraº ar fi defecat sub uriaºele ecrane
LCD pe care ruleazã‑ncontinuu spotul venirii noastre.
ªi se cutremurã pãmântul.

Marele colecþionar de întuneric vaginal
domnului JXM
Când treci pe marile bulevarde, cocoºaþii, reumaticii

te privesc cu dispreþ prin geamuri fumurii,
de parcã ai tremura. Îþi fac semne ciudate.
Pe tine nu te ameþeºte însã bump mapping‑ul strãzilor,
nu te þii de pubisul nevestei ca de‑un mâner.

Femei înalte, fãrã creier, coboarã‑ncet din limuzine,
miºcãrile lor somnambule gãuresc pantalonii bãrbaþilor.
Îi voaleazã.
Ca niºte mici crustacee se desprinde lumina serii
de pe pielea lor bronzatã, atunci când se‑avântã
în piscinele prelungi, turbulente, ale trotuarelor.
În urma lor, plouã cu lichid de frânã.
Ele însele par îmbrãcate într‑un vârtej de sare,
ca divinitãþile.
Iar trecãtorii sunt gata sã plângã precum ginecologii

atinºi de depresie, cu nasu‑n mãnuºile lor alburii.
Cu gândul la fesele lor reºapate, la meningele
tras ca o eºarfã printre bãnuþii areolelor.
Martorii oculari, gradaþii ºi asimilaþii ºtiu însã

cã ele sunt îmbrãcate doar pe dinafarã,
ca întunericul vaginal, ca divinitãþile.
Coapsele lor turbate, în haitã, urmãresc bãrbaþii singuratici
ºi‑i îngenuncheazã, le sar la gât.
Bãrbaþii ascunºi de geamurile fumurii,
rãriþi deja de voracitatea rãpitoarelor.

Mâine,
nu vei mai tremura ca un ac de seringã într‑un pisoar.
Le vei da drumul sã înoate din nou,
pe marile bulevarde, asemenea unor crustacee roz
desprinse din lumina serii.

Spre Obelisc
Spre Obelisc,
pe unde Champs Elysées‑ul atinge orgasmul,
pe unde latrã ogarii violeþi ai neoanelor
ºi‑þi aburesc genunchii cu limba lor fierbinte,
de natriu,
pe‑acolo sã‑þi pierzi tu urmele...
Iar fiecare rãscruce (graþioasã ca o tânãrã parcã)

sã‑þi smulgã mãdularele,
sã þi le‑azvârle‑n borcanul cu formol al gangurilor.
Da, în ganguri, unde pârjolesc
aruncãtoarele de flãcãri ale nopþii,
unde, pe trei euros, te trag garizii
ºi‑þi bagã sub nas ceasuri Rolex,
unde arzoaicele, pe douãzeci,
îþi vârã‑n pantaloni
gingii de glaºpapir ºi flex.
Lupi roºii vin în goanã dupã tine,

cu dinþii lor ascuþiþi îþi încearcã, în joacã,
feroce, cãlcâiul,
þiganii‑ºi smulg premolarii de aur (dar numai un pic)
ºi jurã pe foarfeci sã moarã la Bazargic.
Spre Obelisc,
sã nu‑þi mai ºtiu de nume!

Aºteptând turiºtii
Pe la prânz, debarcã turiºtii.

Metropola, sexul ei uriaº, îi atrage.
Spre searã, par niºte pãsãri aspirate
de elicea unui avion.
Mulþi dintre ei adorm cu degetul pe hartã,

cad pe bãncuþele din parcuri, aproape pietrificaþi.
Cei din rãsãrit murmurã numele superiorilor
care, în visele lor, au o reprezentare
abstractã, s‑ar zice, precum infinitul.
Fluturã steguleþe, aplaudã în somn.
ªi aºteaptã femeile acelea bronzate, cu demaraj rapid,
care‑ºi scot pe fereastrã picioarele subþiri,
de maimuþã, ºi le plombeazã urechile,
gurile cu titirezul sânilor.
ªuþii de buzunare, maradoniºtii asigurã perimetrul,

îi þin în padoc.
Dar cunoscãtorii s‑au lipit de membranele altor vise:

deschid umbreluþe corai în paharele‑ngheþate
acolo unde apa e garantatã.
Jur‑împrejur,
femei înalte, cu elice, devasteazã trotuarele,
scaneazã strada, bãrbaþii – cu limba;
siajul lor fierbinte pârjoleºte lobii frontali.
De pe terase, turiºtii le reteazã genunchii

cu bancnote de‑o sutã.
Se deschid chakrele inimii. Nopþile pliante.

… Pânã când vine din nou dimineaþa, gema ei
rozacee, de ºancru, sparge cerul.
Paºii strãinilor cad din mansarde
ºi se‑adunã din nou în gãri.
Acolo unde oamenii nu se cunosc.
Aºteaptã ca morþii‑n criptele comune, nu‑ºi vorbesc.
Trec unul pe lângã altul ºi se privesc plini de urã.
Cu o nepãsare veninoasã ºi rece, degetul vagoanelor

îi alege la întâmplare pe câþiva dintre ei.

Nici un bãrbat nu te‑a apãrat
Bãrbaþii care te‑ntâlnesc pierd în greutate.

Nici un bãrbat nu te‑a apãrat iar pe cei care au încercat
pe furiº i‑ai despicat cu sabia pânã la brâu.
Nici un bãrbat nu te‑a apãrat iar cei care au încercat
sã‑þi vâneze cu limba bâtlanii sceleraþi ai sânilor
au uitat cã falusul expirat crede cã sânii femeilor
emit o luminã intermitentã.
Nici un bãrbat nu te‑a apãrat iar pe cei
care s‑au avântat înverºunaþi ca niºte free‑runneri
de pe o coapsã pe alta, i‑ai trimis înapoi.
Dupã inconveniente limite remedii, i‑ai trimis înapoi
la forja uzatã prin care mai trecuserã ºi‑altãdatã.
Nici un bãrbat nu te‑a apãrat, n‑a înþeles de unde vine
pasul tãu lejer care rãsfirã atâta tristeþe
pe ceafa groasã a urmãritorilor.
Nici un bãrbat nu te‑a apãrat iar cei care au încercat,
cu uniforma trasã pe sub piele, þi‑au cerut
sã‑i primeºti în trupul tãu neºtiutor. ªi trupul tãu
trebuia sã‑i îmbrace aºa cum îmbracã un mãr fraged,
fãrã sã ºtie, viermii. Nici un bãrbat nu te‑a apãrat
iar cei care au încercat s‑au ascuns pe neaºteptate
în vestiarul înotãtoarelor.
S‑au risipit în volute feerice, în repetate încercãri
de levitaþie. Nici un bãrbat nu te‑a apãrat
iar cei care au încercat sub lumina biciului tãu,
a vorbirii lor paralizate, cãlcau ca elefantul pe trompã
ºi se rãsturnau în cearceafuri. Tu, singurã,
îþi ridicai fruntea ºi te uitai spre amurg, la cerul bine vascularizat.
Nici un bãrbat nu te‑a apãrat. Ca ºi cum unii erau
niºte bãieþandrii care tot întârzie prin pisoare.
Iar alþii, niºte bãtrâni lupi de mare care aºteaptã
ca vânturile aburii sirenele sã le‑aprindã

focul sfântului Elm, cum se‑ntâmpla pe vremuri,
în vârful catargelor.
Nici un bãrbat nu te‑a apãrat iar celor care, în inconºtienþa lor,
s‑au uitat la tine prin ceaþa vocaþiei ejaculatoare
le‑ai spus foarte rãspicat cã nici un bãrbat
nu te‑a apãrat.
Cã s‑au întins cu toþii pe patul negru al sensului,
orbiþi ºi infibulaþi ca în faþa fiicelor excizate ale Africii.
ªi nici un bãrbat nu te‑a apãrat iar cei care au încercat
te implorau noaptea ºi plângeau lung, în hohote,
pe ogiva pelvisului tãu. Pe textura lui rozã, de crisoberil.
Iar tu le spuneai cã‑n vremea asta, în parcul englezesc
din spatele azilului, fata grãdinarului sapã cu sânii‑n
pieptul iubitului tãu. Le spuneai cã
nici un bãrbat nu te‑a apãrat.
ªi de‑atunci nici un bãrbat nu te‑a apãrat
ºi nici n‑a încercat. Pentru cã tu‑þi þii eunucul
ascuns sub piele, cubul vaginal presurizat,
iar bãrbaþii care te‑ntâlnesc pierd în greutate.

II. Zidurile
Realitatea touchscreen
Am urlat, ne‑am tãvãlit pe jos ºi am înjurat.

Printre blocurile noastre înalte de la periferie
se ridicau încet pistoanele nopþii.
Iar noi ne‑am urcat în camioane ºi am bãut.
Ca niºte drapele se desfãºurau fetele pe strãzi.
Am dansat ºi am scuipat ºi am bãut
pânã dimineaþa, pânã la kilometrul zero.
Atunci au venit vânãtorii ºi au bãtut la uºa noastrã;

s‑au supãrat cã nu ne trezim.
ªi‑au ascuþit clonþul de ziduri, plângând
pe holurile întunecose; ºi‑au încãrcat armele,
s‑au masturbat.
Poate cã niºte bastoane negre, de cauciuc,

ne‑au luminat de‑aproape contuziile,
ne‑au separat pomeþii,
pe când dansam ca sãlbaticii.
Realitatea ne‑a urcat drept în gât.
ªi au venit cei scoºi de la Reanimare. Dar nu ne‑au mai recunoscut.

N‑au întins mâna, nu ne‑au mai cerut luminã
prin vitrinele touchscreen.
Poate trãgãtorii de elitã care putrezeau pe acoperiºuri.

Ei ºi‑au ascuþit ciocul pe coastele noastre de sticlã,
ei au suflat în drenele noastre de tuberculoºi
ºi au apãsat încet pe pistoanele nopþii.
Iar noi, înfãºuraþi în drapele, nu i‑am mai recunoscut.

Odã oraºelor elastice
Dimineaþa se zideºte peste oraº. O vibraþie înºurubatã adânc

în betonul precomprimat al atmosferei.
Marile bulevarde danseazã, þâºnind de sub buricul periferiilor.

Cozile lor de cometã, zidurile de zinc, de zgurã
ale‑naltelor imobile se pun în miºcare…
Peste oraº rãsuflã cald instalaþiile Sorbonei, popota de la ENA,
în care sunt fierþi studenþii‑n cazane cu cãrþi.
Sub firmele hotelurilor – niºte uretre de neon împletite savant –,

încep sã curgã, în valuri ornate cu elemente de siguranþã, banii.
Strãpung membranele.
Oraºul de beton se‑mpreuneazã cu oraºul de carne.
Dar ºi marile guri de canal se deschid eliberate spre cer,

un fel de ecluze, de sfinctere ruginite.
În parcuri, se‑aude cum se‑ncheagã, cu scrâºnet de pneuri,
omida pe ram. Vin sãpãtorii, cojiþi ca niºte flegme
de pe zidurile comisariatului. Îºi înfig cazmaua hotãrât
în pãmânt ºi restabilesc ordinea.
Ejaculeazã pãmânt.
Iar fetele, fetele uzeazã turbinele trotuarelor, gâfâie,

asfaltul le urcã vijelios în artere,
deschide în forþã ºenalul pieþelor.
Strãpungerea aceasta blândã dintre douã strãzi paralele

aduce cu o mamã care alãpteazã; inima ei,
de pe rue Lauriston, împinge laptele în avenue Kléber.
Strãzi culisante, strãzi imobile care se zidesc singure,

rãcoarea transparentã a intersecþiilor.
Îþi bei cafeaua pe terasã, la soare, în liniºtea standing din jur.
Eºti proprietarul acestui oraº irezistibil, elastic.

Mãnânc ºi dorm
Mãnânc ºi dorm. Pielea mi se reface zilnic.

Bãrbatul care‑mi oferã plãceri
îmi mângâie în fiecare zi sexul.
Pânã ajunge carne vie.
Asta mã scoate din minþi ºi atunci încep

sã urlu ºi sã‑mi tai venele‑n lung,
mã reped la el ºi încep sã‑i rup,
ca unui cântãreþ gothic,
femeile de pe pulpe ºi piept.
Îl bat cu lanþul ºi‑i înnod degetele.
Apoi mãnânc ºi dorm. Pielea mi se reface încet.

Bãrbatul care‑mi oferã plãceri
zace ghemuit la picioarele mele.

Beton C100/115 cu autocompactare
Ceea ce se vede este oraºul, groapa lui comunã.

Acolo, fabrica de cuie, forja cu uºile larg deschise,
clãdirea filaturii – ca o ureche parabolicã, uriaºã.
Dincolo, acoperiºuri ºi alte baldachine în aºteptarea prãzii,
portofele carnasiere, gata sã jupoaie frumuseþea
manechinelor locale.
Prin parcuri, prin ganguri, pândesc deja eroic

cei care deseneazã þinte, înalþã periscopul.
Slamul, abulic, perforeazã betoanele clipã de clipã,
sufletul funcþionarilor insomniaci care
se‑avântã‑n zbor spre groapa de gunoi.
Mai este ºi lespedea pe care copiii o dau
la o parte peste zi, în joacã.
În rest, beton. Cimitirul vertical, aproape curat, al zidurilor.

Ordine militarã, eroicã ºi ea. Treci pe bulevard,
ca printre niºte carcase de porc
agãþate la congelat.
În cartierul vechi nu ne uitãm. Cartierele vechi put.

Pereþii trosnesc, câinii te bat pe umãr.
În partea cealaltã, crevasa unui nou bulevard

deasupra cãruia vor foºni erbaceele acoperiºurilor.
Orbii nu s‑au ridicat pânã sus, sus; nu s‑au luminat.
Acoperiºurile sunt pustii – nici un trecãtor –,
aproape lunare.
Se ridicã doar marile blocuri, traiectele lor excretoare.
Viitoarele clãdiri se sprijinã de tranºee de luptã,
de strãzi viitoare.
Dar acolo, sã spunem, oraºul înoatã încã în subteranele lui.

Braþul macaralelor se roteºte pe deasupra pânã seara târziu
în cãutarea unitãþii dialectice dintre cer ºi pãmânt.
Iar spre sud, în câmp, vor fi pereþii moi de pe lotismente,

cu peluzele lor acuplante, cu gonoreea piscinelor.
Cu timpanele sfâºiate de strigãtele prelungi
ale femeilor legate de catargul caselor.
Se construiesc ziduri. O zonã în care, noaptea,
liniºtea pare aproape industrialã.
Doar zumzãitul letargic al betonului îþi intrã în oase.
Ca peste tot: beton C100/115 cu autocompactare.

Drept de liberã practicã
Am urcat în camioane ºi am râs,

am bãut ºi am scuipat.
Înaintam cu toþii în mare vitezã, capul retezat
al oraºului se izbea de parbriz.
Prietenii alergau încã pe acoperiºurile uleioase
iar drapelul, drapelul flutura printre noi
ºi ne izbea drept în faþã,
ne despica fruntea, ne cresta obrazul.
Dar noi urlam, eram douãzeci ºi ne‑am fãcut o sutã,

ºi înaintam în mare vitezã,
pe sub tristeþile de sare ale acoperiºurilor.
Trecerea noastrã despãrþea oraºul în douã,
vegheau la ferestre capete de lemn
care tãiau altãdatã, în deltã, caii cu drujba.
Râdeam ºi beam, scuipam ºi ne tãvãleam pe jos.
Era cu adevãrat sãrbãtoare!
Lunetiºtii ne ºtiau pe de rost ºi ne mângâiau de departe,

de pe ziduri, pieptul ºi fruntea, cu gesturi mecanice,
translucide ºi reci.
ªi, printr‑un fel de efect pervers al încãlzirii în mers,
capul ni se izbea de parbriz,
nu ne dãdeam seama, de asfalt.
Dar ne urcau din nou în camioane

ºi eram din nou douãzeci ºi înaintam iarãºi
în mare vitezã, în cadenþa luminoasã a trasoarelor.
Fiindcã era, fãrã sã ºtim, sãrbãtoare!

Înotãtoarea, côté lingual
Uneori, câte‑o înotãtoare subþire, de varã,

îþi bate noaptea, înfometatã, la uºã.
Scoate flãcãri verzui pe gura ei ascunsã‑ntre coapse.
O aºezi la masã ºi‑o omeneºti.
Însã ea este mai tristã decât panterele vânate în alte iubiri

ºi‑þi implorã limba sã o dezbrace pe întuneric,
dinþii sã se ascutã‑n carnea ei.
Genunchii i se ridicã singuri deasupra patului,

ca niºte bule de aer, ºi o dau peste cap.
Pubisul ei bombat lumineazã feeric tavanul. Pubisul
ºi, dinlãuntru, fosforescentã,
vezica natatoare.
Însã ea, scufundatã‑n învolburatele‑i fluvii interioare,

despicã limbi cu sfârcul,
îþi lipeºte pe frunte glonþul buricului
iar sânii ei, ca niºte maimuþe mici, te muºcã de gurã.
De‑abia în zori, i se risipeºte întunericul pântecului,
cât sã devinã, puþin câte puþin, transparentã.
Cât sã n‑o mai zãreºti deloc sub lumina feericã,

sub gesturile prea ritmice, prea grãbite.

III. Acoperiºurile
Dumnezeul acoperiºurilor
Noaptea, poþi sã te plimbi pe acoperiºurile înalte.

Cei care ºi‑au luat zborul nu‑ºi mai aduc aminte de tine.
Degeaba îi strigi, nu‑þi rãspund.
Nu vorbesc cu civilii.
În aer, jur împrejur, plutesc aproape invizibile,

monedele care le‑au þâºnit din buzunar,
unghiile‑nfipte‑n carne, plãcile dentare.
ªi femeile tinere trec pe lângã tine în grabã.

Îþi fac semn cu mânuþele lor subþiri,
rupte în ºapte locuri,
de parcã ar vrea sã te‑mbrãþiºeze.
Poþi sã le zãreºti copiii ascunºi sub buric.

Îi vezi cum lumineazã ca niºte becuri tungsten.
Dacã vrei, noaptea, te plimbi pe deasupra oraºului.

Pãºeºti liniºtit.
Acoperiºurile se dau la o parte din calea ta.
Ai putea sã mergi în acest fel la nesfârºit.

Alergarea pe acoperiº
De‑a lungul acoperiºului se‑aleargã în mare vitezã

– doar pe cei vii îi ia cu ameþealã.
Trebuie sã alergi din rãsputeri – este lucru ºtiut.
Altfel nu poþi sã obþii rezultate notabile.
Pe acoperiºurile‑acestea
treceau altãdatã în mare vitezã prietenii mei.
Noaptea, când puteau sã gãseascã acea clipã crucialã,
care poate fi recunoscutã atât de uºor.
Dar erau triºti cu toþii. Foarte triºti.
Cai mã gândesc cã trebuie sã fi fost ei în altã viaþã.
Acum, întunericul e des ºi pustiu. Cleios.

Nici o familie cu copii, nici o siluetã stând în picioare,
ca o colonadã îngropatã în aer, în umbrã,
nimeni alergând, nici o voce.
Doar eu, tremurând aici,
cu mâinile prinse de streaºinã.

Fotonii se aºazã cuminþi pe acoperiºuri
Pãlãria dealurilor s‑a rostogolit pânã lângã periferii.

Ca un prestidigitator, oraºul a scos din ea
iepurele alburiu al trenului rapid
ºi l‑a pus, cu o mânã blândã, pe ºine.
Prin sate, dimineaþa a dat demult cu tesla‑n obloane.

De‑acum, un val uriaº de fotoni
scarificã podelele marilor uzine,
se rãstoarnã peste oraº, fumegã.
Ocupã militãreºte strãzile, sans bavure.
Dintr‑acolo, pe marele bulevard, se desfãºoarã

vechiul basorelief pe care aleargã soldaþii greoi de granit.
Aleargã ºi au pe buze înjurãturi de granit,
îºi înãbuºã vorba cenuºie, strãinã, în piatrã.
Luptã‑n granit ºi mor,
duc tot mai greu drapelul.
Din mers, trecãtorii‑i decoreazã cu flegme prelungi.
Dintr‑acolo, de pe un afiº, zâmbeºte pe ºapte etaje

Marea Înotãtoare Blondã.
Fesele ei se aprind, au curbura Cercului de Foc indonezian.
ªi, peste tot, se deschid dintr‑odatã obloanele.

Ca ºi cum un tren încãrcat cu fete de cartier
ar deraia deasupra oraºului.
Da, în primul sfert de orã, secretarele vesele

fac gargarã‑n birouri cu listerinã.
Soldatul de granit scuipã ºi el chiºtocul
pe care trecãtorii i l‑au îndesat în gurã.
Iar fotonii se aºazã cuminþi pe acoperiºuri.
Da, toatã lumea se bucurã!
A început o nouã zi minunatã.

Stealth
Amiazã.
Însã dincolo de curtea liceului de fete, care e‑nvãluitã
de miresme subþiri, translucide, de sâni.
(Ca o gumã, tremurul lor scurt parcã‑þi ºterge
pârnaia din minte.)
E‑acolo, înnodatã sub neantul acoperiºurilor,
o stradã îngustã pe care trag fetele‑o þigarã.
Acolo, se‑adunã ele. Primãvara, mai ales,

când creºte cadenþa ºi li se umflã pieptul
de parcã‑ar fi niºte testicule de taur.
ªi‑i obligã pe trecãtorii neprofesioniºti, orbiþi în plinã zi
de reflectoarele sânilor, sã‑ºi fereascã privirea.
Se‑adunã în grupuri compacte de girls ºi homeboys.

Sau îºi lipesc buricul ºi tonsura stealth, vizierele înguste,
verticale, de blugii unor loseri înþoliþi bling‑bling.
Care le‑aºteaptã, complexaþi de chelie
ca amantul electricitãþii, cu basca imprimatã
pe tricourile lor gãurite, c‑un french kiss apãsat.
Tu te strecori cu paºi rari printre ele.

Din capul strãzii, dacã te uiþi, s‑au fãcut nevãzute.
ªi loserii cu care‑ºi împletesc rãsuflarea ºi karmele;
care le sãrutã apãsat, de parcã
ele ºi‑au ascuns himenu‑n gurã.
Te gândeºti cã urcã‑mpreunã pe scãri lungi, erotice,
pânã sub acoperiºuri, pânã‑n mansarde.
ªi te întorci ca un stârc ameþit pe strada pustie.

Din ce în ce mai tãcuþi
Au plecat pe acoperiºuri prietenii mei,

au plecat în diabolica levitaþie a vãzduhului.
Prinºi, poate, de vâna aerului care se pierde întotdeauna,
groasã, peste clãdiri, spre apus.
Pãrãsiþi. Acoperiºul, ca o unghie‑nnegritã de mort,
lasã în fiecare zi o dârã de sânge pe cer.
Da. Prietenii de ieri nu mai sunt, nu‑i mai vezi tãcând

pe acoperiº. Nu mai auzi plânsete‑n stradã.
Am vrut sã le spun adevãrul‑adevãrat:

cã mi‑am sugrumat cerºetorul,
cã l‑am aruncat pe fereastrã.
Jos – am vrut sã le spun –, jos se‑ntinde asfaltul obscen,
pândesc martorii, eroii clasaþi, fãrã dinþi,
care strâng rândurile, transmit ordine.
Frica a ros oraºul pânã la acoperiºuri,
sub foºnetul pereþilor de sticlã.
Dar ei nu mai sunt acolo, ridicaþi de roþile hipnotice,

de cablurile bine unse ale disperãrii.
De multã vreme, ca înainte, ca dupã, s‑au înstrãinat
de toate lucrurile‑acestea.

Înotãtoarele tinere se rostogolesc repede
pe acoperiºul în pantã
Seara, pe marginea piscinei de la etajul al zecelea,

coapsele înalt‑vertiginoase ale înotãtoarelor
par niºte coloane dorice.
Ca ºi cum imensele valuri de ciment din jur
le‑ar fi adus marmura tocmai din Elada.

Sunt gata sã lumineze drumul aleºilor.
La vederea lor, bãrbaþii surâd alãturi, pe terasã,

ºi lãrgesc gura paharelor cu degetele învineþite.
Ar putea sã le dea o nouã strãlucire interioarã.
Poate cã buzele, genunchii înotãtoarelor îi þintesc uneori

ºi le extirpã aerul din plãmâni,
atunci când se‑aruncã‑n piscinã cu ochii închiºi,
ca ºi cum s‑ar rostogoli în braþele cuiva
de pe un acoperiº în pantã.
Iar noaptea urcã‑ncetiºor printre clãdirile din jur,

ca niºte degete de‑a lungul unei coapse.

VI. Podurile
Podul triplu. Chiulasa ochiului pineal
Ca ºi cum ai vrea sã treci, împãrþit în trei,

peste blândul râu Ljubljanica,
sã‑ncolþeºti la capãtul podului
vietatea solzoasã a pieþei
care se‑nvârte acolo, în loc,
ca un fierãstrãu circular.
Mama, plângând, cu sacoºa de legume în braþe.

Poate ea þi‑ar aduna de jos, cu mâinile goale,
carnea rãzuitã de pe oase.
Ochiul închis, pineal.
Mama, ea ar ºti cum s‑a rotunjit lacrima în tine,

ghemuitã ca o fiarã,
dupã legea suprafeþei celei mai mici
pe care se poate‑ntinde durerea.
Cum s‑a rotit acolo, în loc, întunecatã, lacrima,
ca o forezã, vârtejul de sânge
cu care‑ai încãlzit treptele catedralei,
zidurile, cadenþa tirului;
în care ea, mama, îþi spalã îndelung,
ca unui fiu pierdut, unghiile smulse, tãlpile.
În spate este podul triplu:

pe care pleci, dacã pleci,
pe care vii, dacã vii,
pe care te duci.
Ochiul închis, pineal. Chiulasa.

În spate se ridicã înãlþãtoarele
Mergem amândoi de‑a lungul Canalului.

Seara, la ora la care se‑ntorc, ca de‑obicei,
valurile negre de ciori ºi‑mping treptat
lumina uleioasã‑n barãci.
Eºti liber, îmi spune gardianul. În faþã, undeva,

dai de un pod de pãmânt.
Aici sparg eu piatrã, în cariera 28. Cinci ani

de pustiu în jur. Au plecat mii dintre noi,
acoperiþi de vreun taluz, de betoane,
de biefurile prin care fluviul va trece odatã pe‑aici.
Dincolo de Canal, amurgul îºi deschide botul uriaº,

însângerat, de dulãu. Seara se resoarbe
ca niºte gheare în labele nopþii
iar eu pãºesc singur, încet, pe malul de piatrã.
În spatele meu, trãgãtorii din turnul de pazã
iau linia de ochire. Umerii, omoplaþii.
Podul de pãmânt s‑a pierdut undeva, în noapte.

Nu se zãreºte.

La Rotterdam. Jupuirea strãzii
Meduza dimineþii se ridicã‑ncet

deasupra oraºului.
Ca o uriaºã navã atlanticã,
portul îºi întoarce botul translucid
spre Kop van Zuid,
se lipeºte mai bine de mal.
În marile pieþe, se‑nvârt roþile dinþate

ale sensului giratoriu.
Zemoase, fetele de liceu au luat vacanþã,
trec pe sub salopeta de cristal
a birourilor.
Stârnesc podurile, leneºul ºi
marele lor animal.
Este iunie ºi aerul pare acvatic.

Din Rotterdamse Schouwburg
se‑nalþã triluri subþiri, lichefiate.
Poeþii cresc în sãli pline de pãmânt.
Iar poezia îºi trage pe cap, pânã la unghii,
pielea strãzii.
Da. Pânã când strãzile devin, toate,

niºte poduri.
ªi peste oraº, pluteºte translucid soarele,
ca o meduzã în flãcãri.

Nagâþii danseazã rap pe Sena
Cobor în fiecare searã la bistrou.

Lumina din privire‑mi scade ca un foc,
ciugulitã de obleþii ficatului.
M‑aºez lângã fereastrã, ca‑ntotdeauna.
De‑aici pot sã plec oriunde.
Pot sã ajung, zi de zi, la garã. Acolo unde

navetiºtii sunt mereu aceiaºi, s‑au obiºnuit,
ca morþii din cimitire,
se salutã Hai, noroc! – Noroc!
Mã strecor printre bagaje ºi‑i întreb dac‑au vorbit

cu ea, dac‑au vãzut‑o râzând, dansând
pe coridoare, coborând din tren.
ªi le arãt o pozã, întreb în ºoaptã opritoarele de linie,
turiºtii care‑mi fac semne de‑adio,
poate acolo, în câmp, controlorii,
mecanicii, rochia ei zbura, flutura,
pe rambleu, parfumul respira încã.
Iatã, se vede, nici o înotãtoare nu‑ºi desprinde
pasul de scarã, nu coboarã singurã din vagoane.
ªi mã amestec în noapte printre cei care se uitã‑ndelung

la apã ºi tac. Dar nici cei care
trec pe podul Mirabeau nu ºtiu nimic.
Martorii‑ºi trag bereta pe ochi.
Mirosul de peºte îi învãluie pe exhibiþioniºtii livizi,
care observã totul, speriaþi cum sunt
în pardesiele lor de culoare incertã.
Stau încleºtat de balustrada de piatrã ºi‑ntreb:
tulburatã, apa n‑a vãzut nici un zbor.

Pe dedesubt curg ºlepuri la vale, matrozii se uitã miraþi
la mine. Plutind pe unde mici, paºii ei
de pasãre le‑ar fi clãtinat trupurile scheletice,
ca pe niºte catarge înfipte în norii
furtunii, fraþii rãtãciþi în adâncuri.
ªi pe acoperiºuri, în întuneric, e o tãcere de moarte.

Nici o fiinþã purã, dezbrãcatã de metale, de confuzie.
Clãdirile, gânditoare‑n tangajul lor, se clatinã
rezemate de strãzi ca malul de apã.
Ca înotãtoarele care sãreau altãdatã
în poala mesenilor. Vin din neant pisicile roºcate
ale hornurilor sã le întreb, birmanezele
tablei galvanizate. Trecerea lor mângâie
acoperiºurile ca roþile unui tren care n‑au cunoscut,
în trecere, pasul nici unei cãlãtoare.
În zadar, simulãrile, schimbãrile de sens
induse de‑acoperiºuri.
Trei mãicuþe, pe o ºarpantã, se sprijinã de vid,
negociazã cu rãul, cu sunetul
de oase zdrobite care urcã din stradã.
ªi noi, cuprinºi de tãcere, la mese,

vorbim ca surzii, sub dialogul ciocnit al paharelor,
sub tremurul subtil al vazelor cu flori
pierdute altãdatã‑n anotimpul ascultãrii noastre.
La miezul nopþii, ies în stradã. Pot sã revãd neoanele

crescute, reci, peste bistrou. Eolienele de fum
pe care le reteazã, poate, briciul lor catodic.
Oricum, se aude de‑aici: nagâþii danseazã rap pe Sena.

Circuitul recompensei. Dopaminã ºi plezir
În fiecare noapte, nodul pubian se slãbeºte puþin câte puþin.

Pielea sexului se uzeazã.
Cu niºte unelte moi, de carne,
încercãm sã desfacem cusãtura cranianã a spiritului,
sã deschidem cutiile negre ale plãcerilor.
Începe circuitul recompensei. Ca dintr‑o arcuire prelungã

de violã care pãstreazã în camera acusticã
gâfâielile instrumentiºtilor.
Ne minþim. Cãutãm altã combustie, o îmbrãþiºare nouã,
un fel de lupã prin care lumea sã arate altfel,
lucrurile sã se vadã aºa cum au fost fãcute.
Iar carnea sã nu ne mai atârne deasupra patului
de parcã s‑ar scurge dintr‑un cârlig.
Noaptea, risipim atâta insistenþã. Foºnetul aºternutului,

scânteierea nocturnã a pielii care secretã multã tristeþe.
Tãcerea, limba care se‑ncãpãþâneazã,
ca un pod, sã apropie oamenii.
Toate nodurile – într‑un mit al reciclãrii sterile –,
se slãbesc treptat.
Într‑o eternã ºi disperatã cãutare a iubirii.
Iar lucrurile se vãd, pânã la urmã, aºa cum sunt.
Dezbrãcate de numele translucide care le desemneazã,
curãþite de vezica oricãrui concept.
Pure, inevitabile, de o mare cruzime.
ªi fluviul izbeºte‑n podul de sub fereastrã.

Parcã‑ºi hrãneºte înecaþii de la ultimul etaj.

Pont de Jambes
Sunt nopþi în care dorm

– ca o limbã‑nnodatã, aºa dorm –
sub podul acesta.
La umbra lui, brazilience tinere parcã fac ski nautic,

încearcã sã prindã din urmã
fantomatice yahturi de lux
ºi‑mi aruncã din mers, zâmbind,
mãrunþiºul sânilor sclipitori.
Înotãtoarele de crawl, care despicã apa în mare vitezã,
îmi oferã jumãtãþi de coapsã,
de gât.

ªi‑atunci se pun în miºcare odgoanele
dincolo de care acþioneazã
macaralele costelive ale atracþiei universale:
ca într‑un reflux uriaº, realitatea se trage spre cer.
ªi‑atunci urcã pânã la mine þipetele celor care trec,
aripioarele codate, pâlniile de nisip ºi alte
pãpuºi alburii, dezarticulate, ale fluviului,
toate urcã, fantomatic,
pânã pe malul meu înalt ºi uzat.
Iar eu, ca un scufundãtor de mare adâncime,

adorm în sfârºit,
înnodat sub podul acesta.

V. Subteranele
Însã din cine sã smulgem un os?
Au venit minerii cu lãmpaºul lor, au venit de dimineaþã

sã lumineze oraºul,
fluturã bâte, furtune oþelite, sângele þâºneºte pânã
pe acoperiºuri, de parcã‑ar fi niºte lãcuste roºii.
La Universitate, gradaþii se bat cu chipiele peste gurã,
muncitorii cu ºepcile.
Topoarele strãlucesc ca niºte câini credincioºi.
Pe stradã, santinelele þin ceru‑ntre labe, ºacalii ne urmãresc

cu botul lipit de ferestre
(se gândesc din cine sã smulgã un os)
ºi frica, frica a rãzuit primul strat de elemente.
Dar cei vii, rãtãciþi printre vânãtorii aceia turanici,
sunt prea grãbiþi, sângereazã.
Pe culoare‑n subsol, sora mea se târãºte cu maþele strânse‑n pumn,

aerul aproape s‑a înroºit.
Afarã miroase a oase sparte. Pe cei mai obosiþi dintre noi
ne încarcã în camioane,
în furgonul negru care aºteaptã‑n colþul strãzii.
A venit prânzul, minerii ne‑au luminat oraºul.

Au sãdit straturi de flori.
ªi acum se duc încolonaþi la masã.

Lecþia de fier
Aº fi putut sã învãþ mai mult de la ei

(nimeni nu ºtie mai bine decât spânzuraþii
ce este verticala).
De la câinii din vis – care latrã la prorã
cu botul înfipt în ceaþã,
aº fi putut sã învãþ.
De la câinii care se întorc acolo unde au vomat
ºi‑ºi mãnâncã voma,
de la mânuitorii, de la marii mânuitori de ºiº,
care, cu viclenie,
pãºind pe valuri de votcã,
trec noaptea în lumea cealaltã.
Da, de la ei aº fi putut sã învãþ mult mai mult.
M‑ar fi învãþat câte ceva despre viaþã

înaltele ºi foarte subþirile femei din Senegal,
singurele care s‑ar fi putut strecura vreodatã
pânã la mine, printre gratiile dese,
prin uºa aceasta de fier.
Lor aº fi putut sã le pun în mânã ºobolanul greþos

pe care mi‑am scrijelit dorinþele
cu coada ascuþitã a lingurii de aluminiu.
Ele m‑ar fi îmbrãþiºat cu tibiile lor lungi

ºi incandescente, de marþiene.
Sexul lor excizat ar fi luminat pentru mine,
ca o lampã, în noapte.
Am învãþat însã numai cu umerii,

cu spatele însângerat.
Fiindcã, pe carnea vânãtã, ºuieratul biciului
rãsunã la fel. Cautã adevãrul la fel.

Pistolul de inseminare
Aºa cum se cojeºte lumina de pe retinã

într‑un subsol ocult, cu proiectorul în ochi,
aºa îmi imaginez eu moartea poeziei.
Cãci nu combustia morþii îi înnegreºte oasele,

ci, îmbâcsite, codul de bare ºi forezele decoraþiilor,
paharele pe care‑ntr‑o veselie le aruncã invitaþii‑n tavan
– fosforescente! –
ºi muzicanþii sãlbatici care vin sã le prindã în cioc.
De aceea scriu eu mereu la cel mai bun poem

care poate fi scris.
Poemul care foreazã trepanaþii, rupe suturi în surjet
ºi‑þi lasã arterele, asemenea unor furtune aflate
sub presiune, sã se zbatã libere pe lângã gât.
Care despicã încheietura vãzduhului
ºi elibereazã zeii.
De pe coala de hârtie ºi de sub arme se fac cele mai mari

chiuretaje.
Dar mâna cu care scriu se desparte de trup,
ca mâinile deþinuþilor siberieni
ascunse printre buºtenii stivuiþi în trenuri prelungi,
îngheþate, care pleacã în lume.
Nimic, nici un geamãt nu rãsunã în tunelul metalic al limbii.
Întind mâna, pãzitã de obloanele clinicii, de dulãii albi

ai obloanelor, cât sã scrie poemul care‑þi spalã
picioarele obosite‑n urina lui.
Nu tremurã nici un sân, nici un nor. Poate armele de asalt.
Mâna mea ataºatã ca o cãtuºã de viziunea ei asupra poeziei.

Mâna – despãrþitã de trup – plutind peste lume.
Un pistolul de inseminare în câmpul lui de acþiune.

Între coapsele ei mi‑am îngropat faþa
Mai întâi zipul solubil al dimineþii,

frecându‑se înfierbântat de sfârcurile domurilor.
Ziua, care‑ºi ardea platformele petroliere în larg.
ªi eu, care simþeam cã se apropie întâlnirea cu ea,
aºa cum simt cei care sorb din pahare,
în zori, fumul albastru al votcii.
Sexul satinat, crestele lui arcuite în ceaþã.
ªtiam cã o voi cãuta, aºa cum cãuta Ariadna,
cu limba, urmele minotaurului.
Puteam s‑o urmãresc pe furiº, de departe,
sã ne plimbãm astfel prin cartierele mãrginaºe,
pe‑acolo pe unde carnea ei trece leneºã
de‑a lungul strãzilor, pe terase.
Pe iarba, prin aerul tulburat al falezelor.
Iar în vis, puteam sã‑mi îngrop faþa între coapsele ei.

S‑o venerez, s‑o implor.
ªi sã mã ascund în ea,
ca o lamã care se adânceºte în carne,
ca un stol de grauri rãtãcit într‑o vie.

Dumnezeu n‑a închis bine femeia
Dumnezeu n‑a închis bine femeia.

Trupul femeii e fãcut sã fie strãpuns.
Bãrbaþii, dimpotrivã, gãsesc în fiecare zi tot felul
de cãi de întoarcere, de extragere.
Poate deºurubarea limbii,
a gândurilor, sã fie mai grea.
Pânã ºi poetul, într‑o rãtãcire nevroticã, spune cã,

dintre toate formele posedate de bãrbat,
piatra rezistã cel mai puþin.
Crapã.
Se ºtie, pubisul femeii nu lasã tristeþea

sã urce pânã la cer;
recicleazã acizii corozivi ai amintirii
într‑o scurtã – fulgerãtoare –,
reconciliere cu eternitatea.
Aspirã întunericul.
Iar muºchiul croitor o trãdeazã oricând:
îºi schimbã forma la lumina altui sex.
De aceea susþin
cã Dumnezeu n‑a închis bine femeia.
Cã trupul femeii poate fi strãpuns.
Însã foarte puþin. Cât sã se întrezãreascã,
în plinã rãsucire, zeii.

Folk puppetry
Aº fi coborât dupã ea pânã‑n mãruntaiele pãmântului,

în împãrãþia Magului
care ne urmãrea de pe toþi pereþii,
a ºobolanului cu mustãþi de oþel.
Haide cu noi, mi‑au spus ceilalþi ºi m‑au luat cu ei
în subsoluri.
Dincolo de grilaje, treceau pe coridoare prietenii mei

de la standul de marionete
cu un iatagan înfipt în spate.
Ceilalþi dezlegau trompe, coarnele lor strãluceau
în spuma întunericului. Acum
poþi sã vorbeºti, nu te pândeºte nimeni.
Pe marea înotãtoare o vreau, le spuneam aproape în ºoaptã,
sub lãmpile cu reflector,
dar ei se jucau cu niºte ustensile ciudate,
cu niºte fierãstraie mici (care se gândeau, parcã,
la oasele mele), cu unghii smulse ºi menghine.
Înotãtoarea! strigam atunci, dar puritatea de nedescris
a cleºtilor era gata sã‑mi rupã carnea de pe piept,
corul seringilor stropea tavanul.
ªi aerul, aerul nãºtea maimuþe,

frica se agãþa de pereþi, trãdarea se înfigea
tot mai adânc în spate, suda pleoapele.
Prin alte încãperi, toporiºtile bãteau în genunchi ºi în tibii
precum vestitorii rãsãritului în bezna obloanelor.
Iar gratiile, ca niºte fire oþelite, îmi mânuiau trupul,
limba, capul de lemn.

Înotãtoarea! abia mai strigam. Înotãtoarea mea!
Strigãtul îmi izbucnea din piept, din gâtlej,
ca o fântânã artezianã de rumeguº
ºi rãzbãtea prin spuma întunericului, prin pereþi,
aºa cum rãzbate tãcerea din adâncul pãmântului.
Înotãtoarea mea îºi ascunsese cochet între coapse

timpanul, pupila.

VI. Periferiile
Corul pruncilor aruncaþi la gunoi
E liniºte, e pace. Vine dimineaþa.

Ai zice cã poliþia a aruncat prosopul în periferii.
Doar mamele, mamele care au fabricat peste noapte,
cu furie au fabricat materie primã,
rup acum uºile bucãtãriilor. Strigã.
Afarã, în pubele, vibreazã aerul din pieptul,
din oasele noilor nãscuþi.
Dimineaþa, paºii lor foºnesc prin iarba macadamului,

înnoadã casa de stradã.
Nu vor sã vadã oraºul strâns în plasa conductelor
de evacuare. Peisajul urban, calcinat.
Pleacã de acasã ºi nu vor sã simtã lumina care se racordeazã
la clãdiri printr‑un ºir de penetrãri repetate.
Carnea care hrãneºte oraºul de beton.
De parcã toatã noaptea, pierdute în pilitura de fier a casei,
au stat lipite de neant ca de un magnet.
Nu vor sã vadã fundãturile unde plâng spânzuraþii,

femeile tinere, gunoierii.
Ceaþa vâscoasã a strãzilor prin care,
îmbãlsãmaþi, pãºesc rigid trecãtorii daþi cu cearã.
Oamenii strãzii, rãsuciþi de aburul gurilor de canal.
Sau perifericul, gata sã ºtranguleze metropola
într‑o parafimozã subtilã.
Nu se gândesc nici la turiºtii aceia cu unghiuþe ascuþite,

care vor veni spre orele prânzului
în centru, sub cloroform, cu bagajele, cu urdorile lor;
nici la cãlãtorii care fac fotografii ºi pleacã repede,
rup mari hãlci din oraº ºi fug. Nu.

Ele nu vor sã vorbeascã, nu vor sã audã. Carnea lor
umbreºte însinguratã marile transatlantice de ciment.
Funcþionarii sunt injectaþi deja în birouri, la etaj,

þepeni ºi palizi, întinºi pe carelajul ferestrelor.
Aºteaptã. Sunt calmi. E liniºte, e pace.
Ei stabilesc substanþa de contrast.
Din periferii le rãspunde corul pruncilor aruncaþi la gunoi.

Caterpillar
Spre searã,
refluxul asfaltului lasã acoperiºurile la vedere.
Le redã dintr‑odatã naturii.
Se deschid, rând pe rând, sertarele pivniþelor,
pisicile subsolurilor.
Dinspre autostradã rãzbate pânã aici, viu,
cu sclipiri de inox, tunetul motocicletelor.
Înaltul Gardian al Catacombelor îºi începe rondul.
Femei luxuriante
îºi scot pe stradã înotãtoarele prelungi, codale.
Se uitã în jur prin lupa lustruitã a stringului,
tureazã vilbrochenul trotuarelor.
Genele lor foºnesc peste dropiile tãcute, cubice,
ale pavajului, prin pieþele abrazive,
acolo unde sentimentul câºtigã în densitate
ºi fluturã, aspirat de drenele strãzilor,
peste periferii, într‑o rotaþie orizontalã,
de drujbã.
Peste liniºtea paralelipipedicã, de beton ºi sticlã

a pãdurii de blocuri.
Pânã în zare, acolo unde se‑aruncã în cele din urmã,
limbile tubulare, de cameleon, ale strãzilor
cât sã‑nfãºoare free‑runnerii din mers,
punkiºtii aproape stafidiþi sub pletele lor îngãlbenite,
ultraºii cu epoleþii rupþi, rezerviºtii care‑ºi scot
iluziile tumefiate pe sub masã.
Poate regimentele noastre zdrobite. Îngerii.
În zare, pe lotismente, zac nivelatoarele Caterpillar.

ªi terasierii, aliniaþi pe buza vreunui ºanþ,
lângã iepurii vineþii ai sticlelor.
Iar dincolo de groapa de gunoi, freamãtã parcelele

de rapiþã, ca niºte imense pubisuri nordice.

Aceste zvelte forme ale cunoaºterii
Stãm cu toþii, la autogarã, în acvariul sãlii de aºteptare.

Niºte vizionari obosiþi ai death glam‑ului
ºi vreo câþiva gabbers scuipã drapelele.
Camionagii din est vorbesc tare, beau bere la plastic ºi râd.

Uitate sunt vremurile‑n care grânele
se recoltau direct din ziare,
serile în care broscuþa sãrea din pudriera goalã
ºi le ciupea nevestele de sfârc.
La toaletã e liniºte, e apã, nu sunt covoare de seringi.

Ca în periferie. Pe coridoare îþi sare cloru‑n faþã.
ªi, dintr‑odatã, pe neaºteptate, intrã înotãtoarele

– înalte ºi zvelte –,
coborând în vitezã de pe faleze,
cu bãrbaþii ascunºi sub costumele de baie.
Pubisul lor abrupt ilumineazã ca un triunghi negru,
reflectorizant, feþele camionagiilor.
Camionagiii se uitã la ele cu subînþeles.

Da, fiindcã ele au sexul în formã de H,
de la constanta de expansiune a Universului.
Pe‑aici, aproape de liziera blocurilor,

autostrada‑ºi deschide arterele. Viseazã
la cei care se vor înfige ca acul în ea.
La furia cu care ne va cuprinde pe toþi în acelaºi nod.
Iar noi stãm în acvariul autogãrii.

Într‑un fel de aºteptare chimicã.
Universalã.

Departe de‑aceastã lume barbarã
ªi atunci noi, departe de‑aceastã lume barbarã,

înºiruiþi la mese‑n bistrou, plângem pe furiº,
ca la întâlnirea cu niºte vechi amante
care nu‑ºi mai amintesc nimic.
Noapte de noapte, în pâcla þigãrilor tari,

ne cresc niºte aripi viclene, pure, de votcã.
Lângã noi beau rom docherii vânoºi din Anvers,

ne‑aratã, tatuate pe trup,
femeile cu care‑au navigat.
Iar noi ne uitãm îndelung la pahare,
ca la niºte pizdulice tinere ºi zemoase.
Învãluiþi în ceaþã, ei danseazã sub rafalele furunculozei,

cu picioarele frânte, cu ºuriul în piept.
Noi rãmânem încremeniþi asupra paharelor,
ca în momentele de mare ruºine deasupra femeilor.
Doar mâinile ni se miºcã din când în când,
tot mai subþiate, trase în sus ºi în jos de niºte fire
transparente, lichide.
Docherii rufoºi din Anvers beau rom, pupã zidurile,

au ficat de civil.
Dumnezeul lor îi urcã pe un nor de alcool
ºi‑i duce teferi, în zbor, pânã acasã.
Pentru noi însã este de‑ajuns aburul votcii.
El ne ridicã de la pãmânt. Simplu, ca pe niºte sfinþi.

Strada este o casã neterminatã
Dimineaþa, ca un percuþionist descreierat,

bate toba pe steel‑drum‑urile acoperiºurilor;
vrea sã schimbe ritmul, ca întotdeauna, în periferie.
Astãzi, nu mã mai bat cu pereþii.

Mã uit în jos, spre stradã. Dar ºi strãzile par tot niºte case.
Niºte case neterminate.
Pe blocurile în construcþie au început sã coboare încetiºor,
din cer, zidarii;
cd‑ul metalic al mistriei strãluceºte,
se leagãnã în echilibru pe umerii lor,
ronþãie terenul agricol.
Intersecþiile, resetate de‑acum, împing la locul ei lespedea
trotuarului;
reînvie subteranele fãgãduite unde
plâng instalatorii încolãciþi pe þevi.
Altfel, în jur, decor de cimitir militar.

Cuplurile tinere, care au stat îmbrãþiºate strâns
peste noapte, s‑au disipat deja;
acum un ceas, nici mãcar umbra altei respiraþii
nu ºi‑ar fi fãcut loc între trupurile lor;
visau, poate, la frecvenþa loviturilor cu cãlcâiul
în tangoul argentinian.
ªirurile de navetiºti se adunã în garã; ca hoþii, ca refugiaþii.
Pe contrasens, vin alte trenuri, care se vor uºura undeva,
departe, în câmpiile adânci ale patriei.
Autostrada fumegã. Injecteazã sãmânþã în marele oraº.
Printre norii aproape calcaroºi de deasupra clinicii,

pãsãrile, cicatrizate pe cer.
Sosesc ºi rezidentele de la medicinã.

O palã de vânt, rãtãcitã în curtea interioarã, le ridicã
pentru o clipã fustele. Li se vede neliniºtea.
În curând va începe vizita de dimineaþã,
dar astãzi nu mã mai bat cu pereþii.
Prefer strãzile, tandreþea fãrã margini a periferiei.
Contactul cu realitatea îmi dã întotdeauna frisoane.

Peisaj cu înotãtoare
Dimineaþa se lasã pe Obelisc, învârtindu‑se

ca o dansatoare la barã.
Pe cer, trec în stoluri imense înotãtoarele.

Asemenea unui diamant, pubisul lor lasã
o dârã subþire pe suprafaþa sticloasã a aerului.
Iar de piept le‑atârnã, ca niºte prunci,
civilii traºi la faþã cu, aproape la vedere,
semnele slãbiciunii lor.
În depãrtare, unduie blocurile, nesecerate încã

de rãsuflarea lor ritmicã.

VII. Drumurile periferice
Norul lui Oort
Spre dimineaþã nu mai auzi cum þi se rup oasele.
Doar ejaculãrile de peste zi îþi ies din trup.

Par niºte semnãturi: vibreazã ca niºte ace seismice,
într‑un fel de ºedinþã prelungitã
de acupuncturã, de woodoo.
Ejaculãrile care evadeazã din lingourile poroase,

de platinã, ale ciolanelor
ºi despart – în subconºtientul tãu tribal –
de parcã ar fi niºte sexe,
cerul de pãmânt.
Care strãpung pieptul, dau nume, trepanaþii,
care trãiesc, care danseazã în aer asemenea flãcãrilor,
mai mult decât oxigenul din jur.
Þintuite în. Excizate din carnea ta.
Un fir nevãzut le leagã de punctul lor de plecare,

care scheaunã de departe, din altã carne,
de pe alte drumuri periferice.
Le vezi cum þi se desprind de trup

de‑a lungul acestui ecart narcotic
ºi plesnesc undeva, în afara ta.
Explodeazã. Te nãclãiesc.

Anestezie caudalã
RER‑ul aleargã spre cartierele mãrginaºe.

Parcã ar scuipa, dintr‑odatã, dimineaþa peste oraº.
Siamezii longilini ai cãii ferate se lipesc de peroane,
jupoaie gãrile. Strãpung apoi vidul sticlos
al câmpurilor, iazurile, ochiurile de apã
rãsunã ca niºte alãmuri vechi.
Din buzunar îmi atârnã brelocul cu scheletele celor patru

Beatles. Cãlãtorii mã iau drept un înalt funcþionar
care nu genereazã nici un zgomot de fond.
Suntem la începutul primãverii. Forþa centrifugã a oraºului
mutã betonul, pulsatil, în periferii,
smulge carnea de pe spinarea navetiºtilor.
Ca un fluviu elastic, oraºul curge pe vale.

Se zãreºte, pe alocuri, ipocrizia alunecoasã a contrariilor.
Cazãrmile, uzinele pãrãsite, cocalarii cu buze duble
care nu evacueazã incinta.
Un cufundac priveºte gânditor la cer: s‑a rãtãcit
prin valurile verzi, mãrunte, de secarã.
Spre orizont, în pace, domurile veºnice; acoperiºurile lor
strãlucesc în soare ca niºte capete de skinheads.
Mai aproape, insectele balastierelor ºi, jur‑împrejur,
terasierii parcã ieºiþi din starea larvarã.
Pretutindeni, servicii competente. Ei mã iau drept

un înalt funcþionar care s‑a certat dis‑de‑dimineaþã
cu secretara ºi ºi‑a înnodat gâtul de roþile metroului.
Spre primãvarã, periferiile se lipesc întotdeauna de nori.
Se expandeazã.

Saltos
Treci tetanizat prin periferii.

Simþi cum unduieºte lin dimineaþa,
cum se‑nalþã peste blocuri, pute, coboarã.

Treci pe sub bandajul ei
rupt pe alocuri, îngãlbenit,
ca ºi cum ar acoperi niºte pustule stoarse.
Auzi cum trosnesc în spate gãrile calcinate,

ftalaþii din supermarketuri.
Revezi picioarele elevei care s‑au desprins
în ultima clipã de peron, foºnetul fustei.
Îi simþi parfumul.
Un fir pe care se‑nºirã vagoanele,
unul dupã altul, pânã la coada trenului.
RER‑ul sparge periferiile.

Îºi ascute ºuieratul pe nicovala podurilor.
ªi aruncã‑nainte þipetele lineare ale cãii ferate,
þipetele fetei care se apãrã cu pieptul gol,
cu unghiile,
care nãpârleºte în ultimul vagon.
În depãrtare te‑aºteaptã oraºul. Clean inside.

Oamenii ies pe stradã în felii subþiri
În fiecare dimineaþã, cobor în stradã

ºi strada se‑nfãºoarã în jurul meu
ca o faºã peste ranã.
Trec Noord‑ul. Câinii lui necredincioºi

îmi ling mâna.
Pe sub poduri,
curge carnea duºmanilor mei,
în hãlci mari, vineþii.
Aºa înaintez eu prin oraº

ca un zeu crud ºi leneº.
Strãzile se‑nfãºoarã sãlbatic în jurul meu,
rând pe rând,
ºi, sub cârpele militãroase ale dimineþii,
aceastã înfãºurare este chiar oraºul.
Tot mai subþire, tot mai lucidã.

Aºa înaintez prin oraº.
Ca un deget care se plimbã înlãuntrul rãnii
ºi o lãrgeºte.

Trecere la nivel
Pe undeva, departe, trec grãbiþi locuitorii surzi ai oraºului.

Iar noi, tremurând, fumãm în curtea interioarã,
cât sã ne ridicãm un metru de la pãmânt,
cu plãmânii galvanizaþi de ultima þigarã.
E liniºte. Doar spre apus se‑nghesuie norii gãlbui,
sleiþi pe cer, ca niºte flegme trase
de tuberculoºii din Corpul C.
E zece. Sunã stingerea. ªi aerul devine apãsãtor asemenea

unui înger care þi se lasã dintr‑datã pe umãr.
Uºile se‑nchid cu zgomot sec de celulã,
înãbuºit, de brazdã întoarsã.
E zece ºi un sfert.
Se‑aude trenul, de parcã ar trece pe la parter,
pe holul nesfârºit de la intrare pânã la frigidere.
Roþile lui ºuierã – fericiþi, cei care pleacã.
(ªuierã. Roþile i‑au strâns la piept pe unii dintre ei,
ca o mamã care alãpteazã.)
E liniºte. Noaptea rãtãceºte prin pãduri, peste oraº,

pe‑alãturi. Portarul o trage cu dinþii peste clinicã.
Nimeni nu doarme.
Poate bãtrânii dezosaþi de la Ortopedie.
Tac pânã ºi arºii de la etajul trei.
Se aud râsete, portiere trântite.

Cuprins
I. Macadamul / 5
Ies pe stradã cu îngerul / 7
Cineva acþioneazã la ordin / 8
Marele colecþionar de întuneric vaginal / 10
Spre Obelisc / 12
Aºteptând turiºtii / 13
Nici un bãrbat nu te‑a apãrat / 15
II. Zidurile / 17
Realitatea touchscreen / 19
Odã oraºelor elastice / 20
Mãnânc ºi dorm / 21
Beton C100/115 cu autocompactare / 22
Drept de liberã practicã / 24
Înotãtoarea, côté lingual / 25
III. Acoperiºurile / 27
Dumnezeul acoperiºurilor / 29
Alergarea pe acoperiº / 30
Fotonii se aºazã cuminþi pe acoperiºuri / 31
Stealth / 32
Din ce în ce mai tãcuþi / 33
Înotãtoarele tinere se rostogolesc repede

pe acoperiºul în pantã / 34
VI. Podurile / 35
Podul triplu. Chiulasa ochiului pineal / 37
În spate se ridicã înãlþãtoarele / 38
La Rotterdam. Jupuirea strãzii / 39
Nagâþii danseazã rap pe Sena / 40
Circuitul recompensei. Dopaminã ºi plezir / 42
Pont de Jambes / 43
V. Subteranele / 45
Însã din cine sã smulgem un os? / 47
Lecþia de fier / 48
Pistolul de inseminare / 49
Între coapsele ei mi‑am îngropat faþa / 50
Dumnezeu n‑a închis bine femeia / 51
Folk puppetry / 52
VI. Periferiile / 55
Corul pruncilor aruncaþi la gunoi / 57
Caterpillar / 59
Aceste zvelte forme ale cunoaºterii / 60
Departe de‑aceastã lume barbarã / 61
Strada este o casã neterminatã / 62
Peisaj cu înotãtoare / 64
VII. Drumurile periferice / 65

Norul lui Oort / 67
Anestezie caudalã / 68
Saltos / 69
Oamenii ies pe stradã în felii subþiri / 70
Trecere la nivel / 71
Au apãrut :
Linda Maria Baros – Înotãtoarea dezosatã. Legende metropolitane

Bogdan‑Alexandru Stãnescu – anaBASis
Adela Greceanu – ªi cuvintele sînt o provincie
Doina Ioanid – Cusãturi
Miruna Vlada – Bosnia. Partaj
Doina Sãlãjan – Poeme roz cu franjuri negre
Nicolae Ionel – Mireasma Luminii
Gabriel Daliº – Piedici ºi arme
O. Nimigean – Nanabozo
Mircea Bârsilã – Viaþa din viaþa mea
Constantin Iftime – Elefantul de câmpie
Octavian Soviany – Cãlcâiul lui Magellan
Ştefan Baghiu – Spre Sud, la Lãceni
Gabriel H. Decuble – The înd
Gellu Dorian – ªaizeci de pahare la o masã
Andrei Dósa – American Experience
Ioana Ieronim – Când strugurii se prefac în vin
Vasile Igna – Locuri pustii
Constantin Abãluþã – Tot atât de liber
Nora Iuga – Câinele ud e o salcie
Dominic Stãnescu – Zeii platanelor mixeazã pentru tine
Adrian Popescu – Costumul negru
Bogdan Coºa – O formã de adãpost primarã
Sorin Mãrculescu – Partea din toate (Carte singurã – VI)
Bogdan‑Alexandru Stãnescu – Apoi, dupã bãtãlie, ne‑am tras
sufletul
Andra Rotaru – Lemur
Ofelia Prodan – Cãlãuza
Dan Sociu – Poezii naive ºi sentimentale
Vlad Moldovan – Dispars
Rita Chirian – Asperger
Gabriel Chifu – Însemnãri din þinutul misterios
Nora Iuga – Petrecere la Montrouge
Mihail Gãlãþanu – Douãsprezece cântece înaintea naºterii
Floarea Þuþuianu– Sappho
Matei Viºniec – La masã cu Marx
Gelu Vlaºin – Ayla
Elena ªtefoi – Raport de etapã
Ioan Es. Pop – unelte de dormit. Cu 10 desene de Dumitru Gorzo
Dan Sociu – Pavor nocturn
Ioan Moldovan – Mainimicul
Doina Ioanid – Ritmuri de îmblânzit aricioaica
Liviu Ioan Stoiciu – Pe prag (Vale‑Deal)
Robert ªerban – Moartea parafinã
Daniel Bãnulescu – Ce bine e sã fii Daniel Bãnulescu
M. Duþescu – ªi toatã bucuria acelor ani triºti
Sorin Despot – apasã
Letiþia Ilea – Blues pentru cai verzi
Teodor Dunã – De‑a viul
Adrian Bodnaru – O legãturã de chei
Domnica Drumea – Not for sale
Angela Marinescu – Probleme personale
Elena Vlãdãreanu – Spaþiu privat. A handbook.
Cu 33 de ilustraþii de Dan Perjovschi
Ioan Pintea – Casa teslarului
Stoian G. Bogdan – Chipurile
Ion Monoran – Eu însumi
Marius Oprea – America! America!
Radu Andriescu – Pãdurea metalurgicã
Vlad Moldovan – Blank
Sebastian Reichmann – Mocheta lui Klimt
Svetlana Cârstean – Floarea de menghinã
ªtefan Manasia – cartea micilor invazii
Simona Popescu – Lucrãri în verde sau Pledoaria mea
pentru poezie
Nichita Danilov – Centura de castitate
Robert ªerban – Cinema la mine‑acasã
Linda Maria Baros – Casa din lame de ras
Dan Sociu – Cântece excesive
Claudiu Komartin – Circul domestic
www.polirom.ro
Lector : Mãdãlina Ghiu
Coperta : Radu Rãileanu
Tehnoredactor : Constantin Mihãescu
Bun de tipar : ianuarie 2015. Apãrut : 2015
Editura Polirom, B‑dul Carol I nr. 4 • P.O. BOX 266
700506, Iaºi, Tel. & Fax : (0232) 21.41.00 ; (0232) 21.41.11 ;
(0232) 21.74.40 (difuzare); E‑mail: office@polirom.ro
Bucureºti, Splaiul Unirii nr. 6, bl. B3A, sc. 1, et. 1,
sector 4, 040031, O.P. 53
Tel. : (021) 313.89.78 ; E‑mail : office.bucuresti@polirom.ro
Tiparul executat la S.C. Tipo‑Lidana S.R.L.

Calea Unirii nr. 35, Suceava
Tel. : 0230/517.518 ; Fax : 0330/401.062
E‑mail: office@tipolidana.ro ; www.tipolidana.ro
Contravaloarea timbrului literar se depune în contul

Uniunii Scriitorilor din România
Nr. RO44RNCB5101000001710001 BCR UNIREA

Inotatoarea Dezosata

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Inotatoarea Dezosata

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Înotãtoarea dezosatã.

Pe copertã: ilustraþie de Ion Atanasiu Delamare

Editura CARTEA ROMÂNEASCÃ

Ies pe stradã cu îngerul, ca un lanþ înfãºurat pe mânã.

Bãrbaþii pe care‑i întâlnesc

N‑am nici o milã

Mã salutã cei care‑au dormit

Mã salutã, de jos, ceilalþi – civilii. Atinºi de comatozã.

Am ieºit pe stradã cu îngerul. Mã‑ntorc acasã.

Înotãtoarea dezosatã. Legende metropolitane 7

Cineva mascat, care acþioneazã la ordin,

ªi pe unde trec, carnea mea arde, pãmântu‑n urmã crapã.

Pe unde trec, ºmenuiesc baºtanii, îºi fac veacul manglitorii,

Pe unde ajung, vestitoarele au trecut înaintea mea.

8 Înotãtoarea dezosatã. Legende metropolitane

Înotãtoarea dezosatã. Legende metropolitane 9

Când treci pe marile bulevarde, cocoºaþii, reumaticii

Iar trecãtorii sunt gata sã plângã precum ginecologii

Martorii oculari, gradaþii ºi asimilaþii ºtiu însã

10 Înotãtoarea dezosatã. Legende metropolitane

Înotãtoarea dezosatã. Legende metropolitane 11

Iar fiecare rãscruce (graþioasã ca o tânãrã parcã)

Lupi roºii vin în goanã dupã tine,

12 Înotãtoarea dezosatã. Legende metropolitane

Pe la prânz, debarcã turiºtii.

Mulþi dintre ei adorm cu degetul pe hartã,

ªuþii de buzunare, maradoniºtii asigurã perimetrul,

Dar cunoscãtorii s‑au lipit de membranele altor vise:

De pe terase, turiºtii le reteazã genunchii

Înotãtoarea dezosatã. Legende metropolitane 13

Cu o nepãsare veninoasã ºi rece, degetul vagoanelor

14 Înotãtoarea dezosatã. Legende metropolitane

Bãrbaþii care te‑ntâlnesc pierd în greutate.

Înotãtoarea dezosatã. Legende metropolitane 15

16 Înotãtoarea dezosatã. Legende metropolitane

Am urlat, ne‑am tãvãlit pe jos ºi am înjurat.

Atunci au venit vânãtorii ºi au bãtut la uºa noastrã;

Poate cã niºte bastoane negre, de cauciuc,

ªi au venit cei scoºi de la Reanimare. Dar nu ne‑au mai recunoscut.

Poate trãgãtorii de elitã care putrezeau pe acoperiºuri.

Iar noi, înfãºuraþi în drapele, nu i‑am mai recunoscut.

Înotãtoarea dezosatã. Legende metropolitane 19

Dimineaþa se zideºte peste oraº. O vibraþie înºurubatã adânc

Marile bulevarde danseazã, þâºnind de sub buricul periferiilor.

Sub firmele hotelurilor – niºte uretre de neon împletite savant –,

Dar ºi marile guri de canal se deschid eliberate spre cer,

Iar fetele, fetele uzeazã turbinele trotuarelor, gâfâie,

Strãpungerea aceasta blândã dintre douã strãzi paralele

Strãzi culisante, strãzi imobile care se zidesc singure,

20 Înotãtoarea dezosatã. Legende metropolitane

Mãnânc ºi dorm. Pielea mi se reface zilnic.

Asta mã scoate din minþi ºi atunci încep

Îl bat cu lanþul ºi‑i înnod degetele.

Apoi mãnânc ºi dorm. Pielea mi se reface încet.

Înotãtoarea dezosatã. Legende metropolitane 21

Ceea ce se vede este oraºul, groapa lui comunã.

Prin parcuri, prin ganguri, pândesc deja eroic

În rest, beton. Cimitirul vertical, aproape curat, al zidurilor.

În cartierul vechi nu ne uitãm. Cartierele vechi put.

În partea cealaltã, crevasa unui nou bulevard

22 Înotãtoarea dezosatã. Legende metropolitane

Iar spre sud, în câmp, vor fi pereþii moi de pe lotismente,

Înotãtoarea dezosatã. Legende metropolitane 23