Tema nr. 5.

CONTRACTUL COLECTIV DE MUNCĂ ŞI CONVENŢIA COLECTIVĂ

1. Obiectivele temei de studiu:

 elaborarea propriei noţiuni a contractului colectiv de muncă;
 analiza structurii contractului colectiv de muncă;
 enumerarea drepturilor şi obligaţiilor părţilor contractului colectiv de muncă;
 stabilirea procedurii de negociere a contractului colectiv de muncă;
 elucidarea definiției și caracterelor juridice ale convenției colective de muncă;
 analiza și exemplificarea tipurilor de convenții colective;
 delimitarea contractului colectiv de muncă de convenţia colectivă;
 determinarea momentului intrării în vigoare a contractelor colective de muncă și a convenţiilor colective;
 întocmirea proiectelor de contracte colective de muncă.

2. Cuvinte-cheie:

contract colectiv de muncă, convenție colectivă de muncă, negocieri colective.

3.Structura temei:
5.1. Noțiunea, caracterele juridice și conţinutul contractului colectiv de muncă
5.2. Noțiunea, caracterele juridice și conţinutul convenţiei colective de muncă
5.3. Negocierea și încheierea contractului colectiv de muncă și a convenției colective
5.4. Înregistrarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractului colectiv de muncă și a convenției colective

5.1. Noțiunea, caracterele juridice și conţinutul contractului colectiv de muncă

Potrivit Codului muncii, art.30 alin.1, contractul colectiv de muncă este actul juridic care reglementează
raporturile de muncă şi alte raporturi sociale în unitate, încheiat în formă scrisă între salariaţi şi angajator de către
reprezentanţii acestora.
În doctrină s-au dat mai multe definiţii contractului colectiv de muncă, şi anume:
 ,,un regulament care stabileşte între două grupuri sociale un fel de lege în conformitate cu care vor trebui să fie
încheiate pe viitor contractele individuale de muncă” (G. Plastara);
 ,,un fel de reglementare a muncii convenită între cei doi factori ai producţiei: capitalul, reprezentat prin patroni şi
munca, reprezentată prin lucrători” (I.Popovici);
 ,,acordul prealabil intervenit între o colectivitate de lucrători şi un patron sau o colectivitate de patroni privitoare la
condiţiile de muncă şi salarizare” (G.I. Emandi);
 ,,un contract încheiat între părţile împuternicite să realizeze acordul colectiv destinat să reglementeze drepturile şi
obligaţiile părţilor şi să stabilească normele legale, în special care privesc încheierea, conţinutul şi încetarea contractelor
individuale de muncă”;
 ,,un acord încheiat între un patron sau un grup de patroni şi una sau mai multe organizaţii sindicale reprezentative
ale salariaţilor în vederea fixării în comun a condiţiilor de angajare şi de muncă, precum şi garanţiile sociale. Sarcina să
esenţială este de a substitui grupurile indivizilor în determinarea acestor condiţii şi a salariilor”
 ,,acordul scris şi prealabil negociat, încheiat între partenerii sociali, la diferite niveluri, care urmăreşte crearea unui
cadru general şi unitar de desfăşurarea relaţiilor de muncă şi care se referă la condiţiile de muncă, precum şi la orice alte
aspecte convenite de părţi în legătură directă sau indirectă cu relaţia de muncă”.
Caracterele contractului colectiv sunt cele comune tuturor contractelor civile, şi anume:
 este un contract sinalagmatic, presupunând o reciprocitate de prestaţii;
 este un contract cu titlu oneros şi comutativ, deoarece părţile realizează reciproc anumite prestaţii în schimbul acelora
pe care s-au obligat să le efectueze în favoarea celeilalte, aceste prestaţii fiind cunoscute de la început, la încheierea
contractului, iar executarea lor nu depinde de un eveniment incert;
 este un contract de executare succesivă deoarece presupune prestaţii succesive în timp, pe toată durata lui;
 este un contract numit, reglementat amănunţit în Codul Muncii şi corespunde unor operaţiuni juridice determinate;
 este un contract solemn, forma scrisă fiind impusă de esenţa sa (legea părţilor, act normativ), precum şi de lege;
 reprezintă o excepţie de la principiul relativităţii efectelor contractului, ceea ce-l deosebeşte de contractul civil, în
general, şi de contractul individual de muncă;
 Principiul relativităţii efectelor contractului presupune că actul juridic încheiat între anumite persoane nu poate nici să
vatăme şi nici să profite altora.
Contractul colectiv de muncă îşi produce efectele nu numai faţă de cei care l-au încheiat, ci şi faţă de toţi salariaţii din
unităţile şi patronii la care se referă.
Contractului colectiv de muncă îi sunt proprii următoarele trăsături:
 prevederile contractului colectiv de muncă se aplică tuturor angajaţilor unităţii, inclusiv celor încadraţi după
încheierea acestui contract;
 contractul colectiv de muncă are rol normativ, în măsura în care cuprinde, în conţinutul său, unele clauze prin care se
stabilesc reguli de conduită obligatorii, deci constituie un izvor al dreptului muncii;
 între contractul colectiv de muncă şi contractele individuale de muncă încheiate în unităţi există un anumit raport.
Contractul colectiv de muncă, alături de legislaţia muncii, contribuie la determinarea părţii legale a conţinutului contractelor
individuale de muncă. Clauzele contractului colectiv au prioritate faţă de cele ale contractului individual, înlocuind automat
prevederile contrare din contractele individuale.
 în unităţile în care se încheie contracte colective de muncă, se încheie şi contracte individuale de muncă, dar nu şi
invers.
În contractul colectiv de muncă pot fi prevăzute angajamente reciproce ale salariaţilor şi angajatorului privind:
a) formele, sistemele şi cuantumul retribuirii muncii;
b) plata indemnizaţiilor şi compensaţiilor;
c) mecanismul de reglementare a retribuirii muncii, ţinîndu-se cont de nivelul inflaţiei şi de atingerea indicilor economici
prevăzuţi de contractul colectiv de muncă;
d) timpul de muncă şi cel de odihnă, precum şi chestiunile ce ţin de modul acordării şi de durata concediilor;
e) îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi a protecţiei muncii salariaţilor, inclusiv a femeilor, a tineretului şi a persoanelor
cu dizabilităţi;
f) respectarea intereselor salariaţilor în cazul privatizării unităţii şi a fondului locativ aflat la balanţa acesteia;
g) securitatea ecologică şi ocrotirea sănătăţii salariaţilor în procesul de producţie;
h) garanţiile şi înlesnirile pentru salariaţii care îmbină activitatea de muncă cu studiile;
i) recuperarea sănătăţii, odihna salariaţilor şi a membrilor familiilor lor;
j) controlul executării clauzelor contractului colectiv de muncă, procedura de modificare şi completare a acestuia;
k) asigurarea unor condiţii normale de activitate pentru reprezentanţii salariaţilor;
l) răspunderea părţilor;
m) renunţarea la grevă în cazul îndeplinirii clauzelor contractului colectiv de muncă; precum şi
n) alte angajamente determinate de părţi.
În contractul colectiv de muncă pot fi prevăzute, în funcţie de situaţia economico-financiară a angajatorului,
înlesniri şi avantaje pentru salariaţi, precum şi condiţii de muncă mai favorabile în raport cu cele prevăzute de legislaţia în
vigoare şi de convenţiile colective.
În contractul colectiv de muncă pot fi incluse şi clauze normative, dacă acestea nu contravin legislaţiei în vigoare.
Dacă, în decurs de 3 luni din ziua derulării negocierilor, nu s-a ajuns la o înţelegere asupra unor prevederi ale
proiectului contractului colectiv de muncă, părţile sunt obligate să semneze contractul doar pentru clauzele coordonate,
întocmind, concomitent, un proces-verbal asupra divergenţelor existente.
Divergenţele nesoluţionate vor constitui obiectul unor negocieri colective ulterioare sau se vor soluţiona în
conformitate cu cod muncii şi cu alte acte normative.
Contractul colectiv de muncă intră în vigoare din momentul semnării de către părţi sau de la data stabilită în
contract. Un exemplar al contractului colectiv de muncă se remite de către una dintre părţile semnatare, în termen de 7
zile calendaristice de la data încheierii, la inspecţia teritorială de muncă.
Durata contractului colectiv de muncă se stabileşte de către părţi şi nu poate fi mai mică de un an.
Contractul colectiv de muncă produce efecte şi în cazul schimbării denumirii unităţii sau al desfacerii contractului
individual de muncă cu conducătorul unităţii.
În cazul reorganizării unităţii prin fuziune (contopire şi absorbţie), dezmembrare (divizare şi separare) sau
transformare ori în cazul lichidării unităţii, contractul colectiv de muncă continuă să-şi producă efectele pe toată durata
procesului de reorganizare sau lichidare.
În cazul schimbării tipului de proprietate al unității sau a proprietarului acesteia, contractul colectiv de muncă
continuă să-și producă efectele pînă la data expirării sale sau a intrării în vigoare a unui alt contract colectiv de muncă.
În cazul reorganizării, schimbării tipului de proprietate al unității sau a proprietarului acesteia, oricare dintre părţi
poate propune celeilalte părţi să încheie un nou contract colectiv de muncă sau să prelungească contractul precedent.
La expirarea termenului contractului colectiv de muncă, acesta continuă să-şi producă efectele până la momentul
încheierii unui nou contract sau până când părţile nu vor decide asupra prelungirii acestuia.
Sub incidenţa contractului colectiv de muncă încheiat pe unitate în ansamblu cad salariaţii unităţii, ai filialelor şi ai
reprezentanţelor acesteia, care au împuternicit reprezentanţii lor să participe la negocierile colective, să elaboreze şi să
încheie contractul colectiv de muncă în numele lor.
Modificarea şi completarea contractului colectiv de muncă se face prin acord adiţional la contract. Orice modificare
sau completare a contractului colectiv de muncă urmează a fi adusă la cunoştinţa salariaţilor unităţii de către angajator în
termen de 5 zile lucrătoare de la data operării, printr-un anunţ public plasat pe un panou informativ cu acces general la
sediul unităţii (inclusiv la fiecare din filialele sau reprezentanţele unității), precum şi pe pagina web a acesteia, după caz.

5.2. Noțiunea, caracterele juridice și conţinutul convenţiei colective de muncă

Recomandarea Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 91 din anul 1951 defineşte convenţia colectivă ca orice
acord scris referitor la condiţiile de muncă, încheiată între angajator, un grup de angajatori sau o asociaţie patronală, pe de
o parte, şi una sau mai multe organizaţii reprezentative ale salariaţilor, pe de altă parte, reprezentanţii salariaţilor fiind
aleşi sau mandataţi de către cei pe care îi reprezintă, conform dispoziţiilor din fiecare legislaţie naţională (pct. 2 alin. 1).
Convenţia colectivă este un act juridic care stabileşte principiile generale de reglementare a raporturilor de muncă
şi a raporturilor social-economice legate nemijlocit de acestea, care se încheie de către reprezentanţii împuterniciţi ai
salariaţilor şi ai angajatorilor la nivel naţional, teritorial şi ramural, în limitele competenţei lor.
Convenţia colectivă prezintă toate caracterele unui act legislativ, deoarece:
 stabileşte reguli generale de drept, pentru că reglementează uniform condiţiile de muncă a unei întregi mase de
lucrători;
 are un caracter abstract, întrucât nu se referă la situaţia unui lucrător individual, ci a tuturor lucrătorilor;
 este permanentă, deoarece se aplică de un număr indefinit de ori;
 are putere ca o lege de ordine publică, întrucât contractele individuale de muncă, încheiate cu nesocotirea dispoziţiilor
sale, sunt nule de drept;
Contractul colectiv de muncă nu cuprinde norme particulare, individuale asemenea contractelor individuale de
muncă.
Normele sale sunt de largă aplicabilitate, având cel puţin în cazul contractului colectiv la nivel naţional, o generalitate
la scara întregii ţări.
Forţa lui juridică este similară normelor cuprinse în actele normative, încălcarea lor putând atrage orice formă a
răspunderii juridice.
În convenţia colectivă pot fi incluse clauze privind:
a) retribuirea muncii;
b) condiţiile de muncă şi securitatea şi sănătatea în muncă;
c) regimul de muncă şi de odihnă;
d) dezvoltarea parteneriatului social;
e) alte chestiuni determinate de părţi.
Conţinutul şi structura convenţiei colective se stabilesc prin acordul reprezentanţilor părţilor, care sunt liberi în
alegerea cercului de probleme ce urmează a fi negociate şi incluse în convenţie.
Proiectul convenţiei colective se elaborează în cadrul negocierilor colective.
Negocierea, încheierea şi modificarea clauzelor convenţiei colective la nivelul respectiv, clauze care prevăd
alocarea unor mijloace bugetare, se efectuează, de regulă, de către părţi înainte de elaborarea proiectului bugetului
respectiv pentru anul financiar corespunzător termenului de acţiune a convenţiei.
Modul şi termenele de elaborare a proiectului convenţiei colective şi de încheiere a acesteia se stabilesc de către
organul parteneriatului social de nivelul corespunzător.
Convenţia colectivă încheiată la nivel naţional (Convenţia generală) intră în vigoare la data publicării ei în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Termenul convenţiei colective este stabilit de părţi şi nu poate fi mai mic de un an.
În cazul în care salariaţii cad sub incidenţa concomitentă a mai multor convenţii colective, prioritate au dispoziţiile
mai favorabile ale acestora.
Sub incidenţa convenţiei colective cad salariaţii şi angajatorii care au împuternicit reprezentanţii lor să participe la
negocierile colective, să elaboreze şi să încheie convenţia colectivă în numele lor, autorităţile publice în limitele
angajamentelor asumate, precum şi salariaţii şi angajatorii care au aderat la convenţie după încheierea acesteia.
Sub incidenţa convenţiei colective cad toţi angajatorii membri ai patronatului care a încheiat convenţia. Încetarea
calităţii de membru al patronatului nu eliberează angajatorul de obligaţia respectării prevederilor convenţiei încheiate în
perioada aflării sale, ca membru, în patronat. Angajatorul care a aderat la patronat în perioada acţiunii convenţiei
colective este obligat să îndeplinească prevederile convenţiei în cauză.

5.3. Negocierea și încheierea contractului colectiv de muncă și a convenției colective

Conform dicţionarului explicativ al limbii române a negocia înseamnă a trata cu cineva încheierea unei convenţii
economice, politice, culturale, etc. O altă definiţie a negocierii a fost dată de Stendhal conform căreia negocierea este un
proces cooperant şi în acelaşi timp egoist, prin care se încearcă satisfacerea într-un procentaj cât mai mare a tuturor
intereselor părţilor. Negocierea ca şi amplu proces de cooperare, este disputata între parteneri şi nu adversari.
Termenul de negociere colectivă a fost prima dată utilizat de Beatrice Webb în anul 1885, la negocierile purtate în
industria britanică.
 Conform definiţiei date de Conferinţă Internaţională a Muncii în 1981 termenul de negociere colectivă se aplica:
pentru toate negocierile care au loc între o persoană care angajează, sau un grup de persoane care angajează pe de o parte,
şi una sau mai multe organizaţii de muncitori, de cealaltă parte, în vederea:
a) fixării condiţiilor de muncă şi de angajare;
b) reglarea relaţiilor între cei care angajează muncitorii;
c) reglarea relaţiilor între cei care angajează şi cei angajaţi, organizaţi în una sau mai multe organizaţii de muncă.
Persoanele care participă la negocierile colective, la elaborarea proiectului contractului colectiv de muncă sau al
convenţiei colective se eliberează de la munca de bază, cu menţinerea salariului mediu pe termenul stabilit prin acordul
părţilor, de cel mult 3 luni.
Toate cheltuielile legate de participarea la negocierile colective se compensează în modul stabilit de legislaţia în
vigoare, de contractul colectiv de muncă sau de convenţia colectivă. Munca experţilor, specialiştilor şi mediatorilor este
retribuită de partea care invită, dacă contractul colectiv de muncă sau convenţia colectivă nu prevede altfel.
Reprezentanţii salariaţilor, care participă la negocierile colective, în perioada desfăşurării acestora, nu pot fi supuşi
sancţiunilor disciplinare, transferaţi la altă muncă sau concediaţi fără acordul prealabil al organului care i-a împuternicit,
cu excepţia cazurilor de concediere prevăzute de prezentul cod pentru comiterea unor abateri disciplinare.

5.4. Înregistrarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractului colectiv de muncă și a convenției colective

Înregistrarea contractelor colective de muncă. Un exemplar al contractului colectiv de muncă se remite de către
una dintre părţile semnatare, în termen de 7 zile calendaristice de la data încheierii, la inspecţia teritorială de muncă.
Răspunderea: Eschivarea reprezentanţilor părţilor de la negocieri asupra încheierii, modificării sau completării
contractului colectiv de muncă sau încălcarea termenului de negocieri, neasigurarea activităţii comisiei în vederea
încheierii în termen a contractului colectiv de muncă se sancţionează cu amendă de la 20 la 30 de unităţi convenţionale.
Refuzul neîntemeiat al angajatorului de a încheia contract colectiv de muncă se sancţionează cu amendă de la 40 la
50 de unităţi convenţionale.
Înregistrarea convenţiilor colective. Convenţiile colective de nivel ramural şi teritorial intră în vigoare la
momentul semnării de către părţi sau la data stabilită în convenţie. Un exemplar al convenţiei colective de nivel ramural
sau teritorial se remite de una dintre părţile semnatare, în termen de 7 zile calendaristice de la data încheierii, la Ministerul
Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.
Convenţia colectivă încheiată la nivel naţional (Convenţia generală) intră în vigoare la data publicării ei în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

4. Bibliografie de referință:

1. Boișteanu E., Romandaș N. Dreptul muncii. Manual. Chișinău: Tipografia Centrală. 2014, 736 p.
2. Bostan Ina. Regimul juridic al sancțiunilor disciplinare. În: Tendinţe contemporane ale dezvoltării ştiinţei: viziuni
ale tinerilor cercetători: Teze, Chişinău: Artpoligraf, 2014. p. 122
3. Codul muncii al R.Moldova, Nr. 154 din 28.03.2003. În: M.O. al R. Moldova 29.07.2003, nr. 159-162, art nr: 648.
4. Romandaș N., Boișteanu E. Dreptul muncii. Manual. Chișinău: Reclama, 2007, 404 p.
5. Romandaș N., Boișteanu E. Unele reflecţii privind metoda de reglementare juridică a dreptului muncii. În
Administrarea Publică, nr. 1, 2012, p. 35-41
6. Ștefănescu Ion Traian. Tratat teoretic și practic de drept al muncii, ed. a II-a. București: Universul Juridic. 2012,
940 p.
7. Ţiclea A. Tratat de dreptul muncii. Bucureşti: Universul Juridic. 2007, 252 p.

5. Sarcini pentru autoevaluare:

1. Analizați: un contract colectiv de muncă, o convenţie colectivă de muncă la nivel teritorial, o convenţie colectivă
de muncă la nivel ramural, o convenţie colectivă de muncă la nivel naţional.