Cetăţile Dacice din Munţii Orăştiei

Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a

propus un plan de protejare a bunurilor culturale și naturale din lume, prin
Convenția privind Protecția Patrimoniului Mondial Cultural și Natural , aprobată în
1972.
În octombrie 2013 erau 981 de bunuri și locuri din 160 de țări pe listă.
Cetățile incluse în 1999 pe listă sunt Sarmizegetusa Regia din Grădi ștea de
Munte, Cetatea dacică de la Costești Cetățuia, cea de la Costești Blidaru, cea de
la Luncani-Piatra Roșie, de la Bănița și cea de la Căpâlna.

Construite în stilul murus dacicus, cele șase Fortărețe dace din Munții
Orăștie, din România, au fost create între secolul I î.Hr. și d. Hr. ca și protecție
contra cuceririi romane.
Rămăşiţele lor extinse şi bine păstrate prezintă o imagine a Epocii Fierului
viguroase şi inovative. În ziua de astăzi vânătorii de comori caută în zonă, pentru
că România duce lipsă de legislaţie în acest domeniu.
Toate aceste fortificaţii (Costeşti-Cetăţuie, Costeşti-Blidaru, Luncani-Piatra
Roşie, Băniţa, Căpâlna, Vârful lui Hulpe şi Cugir, ultimele două puţin sau deloc
cercetate arheologic, amplasate pe o suprafaţă de aproximativ 150 Km2, fac
parte din sistemul defensiv conceput de daci pentru apărarea centrului de putere
(Sarmizegetusa Regia, după Ptolemeu) al teritoriului regatului dac. Întregul
sistem de apărare va fi complet distrus în 106.p.Chr. ca urmare a anexării
regatului Daciei la Imperiul Roman.
Utilizarea pietrei, element caracteristic cetăţilor dacice grupate în jurul
capitalei, asuma vechile utilizări tradiţionale (piatră sfărâmată), alături de blocuri
din piatră de talie, noutatea şi originalitatea acestui sistem de apărare.