Sunteți pe pagina 1din 2

Trei pasiuni simple, dar copleșitor de puternice mi-au guvernat viața: dorul/ râvna de iubire,

căutarea înțelepciunii și o insuportabilă milă față de suferința omenirii. Aceste pasiuni, ca niște
vânturi puternice, m-au purtat încoace și-ncolo, pe un drum întortocheat, deasupra unui adânc
ocean de angoasă, până am ajuns la culmile disperării.

Am vrut/căutat/dorit/urmărit iubirea, în primul rând, pentru că aceasta aduce exaltare –


exaltare atât de mare încât aș fi sacrificat deseori tot restul vieții mele pentru câteva ore din
această bucurie/plăcere. Am urmărit-o, apoi, pentru că te scapă/alină singurătatea – acea
teribilă singurătate în care o conștiință tremurândă/zbuciumată privește peste marginea lumii
spre impenetrabilul abis rece și lipsit de viață. Am urmărit-o, în sfârșit, pentru că am văzut în
uniunea ei, într-o miniatură mistică, viziunea prefigurată a raiului imaginată de poeți și sfinți.
Asta este ceea ce am urmărit și chiar dacă ar putea să pară prea bun/mult pentru o viață umană
trăirea umană, (cel puțin) asta este ceea ce am găsit.

Cu aceeași pasiune am urmărit și înțelepciunea/cunoaștere. Mi-am dorit să pătrund în inimile


oamenilor. Mi-am dorit să știu de ce stelele strălucesc. Și mi-am dorit să înțeleg/pricep forța
pitagoreică prin care numărul stăpânește fluxul./ își menține stăpânirea asupra fluxului. Puțin
din acestea, dar nu mult, le-am obținut/ le-am realizat.

Dragostea și cunoașterea, în măsura în care ar fi posibile, m-au înălțat spre ceruri/rai. Dar
întotdeauna mila m-a adus înapoi cu picioarele pe pământ/ printre muritori. Ecouri ale
plânsetelor de durere reverberează în inima mea. Copii înfometați, victime torturate de
opresori, sărăcia și durerea sunt o satiră/ ridiculizează ceea ce viața omenească ar trebui să fie.
Tânjesc Nădăjduiesc/Aspir să atenuez răul, dar nu pot, și sufăr și eu la rândul meu.

Aceasta a fost viața mea. Consider că a meritat să o trăiesc și aș trăi-o cu plăcere încă o dată,
dacă mi s-ar oferi această șansă.

(From Autobiography, Bertrand Russell)


Harris îmi aduce aminte mereu de bietul meu unchi Podger. Nu ai văzut în viața ta o agitație/
zarvă atât de mare în susul și în josul casei decât atunci când se angaja/ se apuca unchiul Podger
de un lucru/ de o treabă. Un tablou proaspăt înrămat stătea în sufragerie așteptând să fie agățat;
mătușa Podger întreba ce e de făcut cu ea și unchiul Podger spunea: „Ei, lasă-l în seama mea.
Nu cumva să vă bateți, vreunul dintre voi, capul cu asta. Fac eu toată treaba. ”

Apoi îți lăsa paltonul și începea. Trimitea fata după o mână de cuie și imediat un băiat să-i
spună ce mărime de cuie să ia;

S-ar putea să vă placă și