Mentenanta echipamentelor tehnologice – Proiect management 8.

Fiecare tractor este utilat atât cu partea de calculator ce arată toți parametrii de
funcționare ai utilajului (puterea motorului, consumul instantaneu, distanțe parcurse,
consum/hectar, suprafețe lucrate într-o unitate de timp - o oră,), setări privind modul de lucru
(tractorul poate fi setat ca prin apăsarea unei taste singur să facă mai multe operațiuni în mod
repetativ , intr-o ordine stabilită: coborâre utilaj spate- ex.: semănătoarea; la final de rând:
oprește cardan ; ridică semănătoarea; ridică marcatorul-disc care lasă o urma pentru a merge
drept; întoarce utilajul, iar operațiunea urmează a fi repetată),codurile de defecțiuni, ce
urmează a fi verificate în manual, mesaje de avertizare. De asemenea calculatorul oferă
informații privind valorile medii ale lucrărilor(suprafața lucrată, consum total, consum
mediu/hectar). Totodată utilajele sunt echipate cu GPS(cu ajutorul acestuia utilajele pot ține
singure direcția de mers, pot fi încărcate hărțile terenurilor ca la o revenire în zona respectivă
pentru alte lucrări să urmeze aceleași “urme” ).

În procesul de producţie, activele fixe din organizaţii sunt supuse uzurii fizice şi morale.
Pentru asigurarea unei bune calităţi a proceselor, o cerinţă principală o constituie înlăturarea
consecinţelor acestei uzuri, ceea ce implică crearea unor compartimente organizatorice
pentru repararea şi întreţinerea activelor fixe.

Printre sarcinile angajaților acestor departamente se numără:

- Prevenirea uzurii excesive a mașinilor și utilajelor;

- Meținerea lor la parametri tehnico-economici de funcționarea normali;
- Prelungirea timpului de funcționare a mașinilor și utilajelor între două reparații
succesive și reducerea la minimum posibil a duratei de execuție a reparațiilor;
- Evitarea căderii accidentale a mașinilor și utilajelor în timpul procesului și asigurarea
în acest fel a ritmicității fabricației;
- Executarea unor lucrări cât mai calitative, dar cu cheltuieli cât mai reduse.
În conformitate cu precizările normativelor se prevăd trei categorii de reparații:

- Revizia tehnică – reprezintă totalitatea lucrărilor ce se execută înaintea unei reparații

curente sau capitale, pentru a determina starea tehnică a mașinilor și utilajelor,
precum si principalele reparații ce urmează a fi efectuate. Tot aici se pot efectua
anumite reparații mărunte și se stabilește dacă mașina/utilajul trebuie să intre în
reparații la realizarea numărului de ore de funcționare prevăzut în normative sau
termenul poate fi prelungit și după expirarea acestora. Cheltuielile aferente reviziilor
tehnice trebuie să fie cât se poate de mic și se suportă din provizioanele constituite
pentru anul în curs.

- Reparația curentă – intervenții ce se execută periodic, planificat, cu scopul de a

înlatura uzura fizică sau anumite deteriorări locale prin repararea, recondiționarea sau
înlocuirea unor părți componente. Costurile sunt suportate din același fond ca si
reviziile tehnice.

Av\nd în vedere mărimea intervalului de timp de funcționare între doua reparații,

importanța reperelor, importanța lucrărilor executate și valoarea pieselor/reperelor
reparate, condiționate sau înlocuite, deosebim:

a) Reparații curente de gradul I

b) Reparații curente de gradul II

- Reparația capitală – se execută în mod planificat, după expirarea ciclului prevăzut în

normative, cu scopul menținerii caracteristicilor tehnico-economice inițiale și evitarea
ieșirii activelor fixe din funcțiune înainte de termen.
În practică, deosebim următoarele sisteme de reparații:

- Sistemul reparațiilor după necesitate

- Sistemul reparațiilor cu planificare fermă
- Sistemul reparațiilor după controlul stării utilajelor
- Sistemul reparațiilor preventiv-planificate

Cele mai comune sunt reparațiile preventiv-planificate, care se execută obligatoriu la

termen, indiferent de starea fizica a mașinii/a utilajului.

Cand un utilaj/o mașină necesită reparații, acesta poate fi scos din ciclul de producție
de la câteva ore până la o zi, in funcție de graviatatea defecțiunii și necesitatea diverselor piese,
de asemnea și de disponibiltatea celor de la reprezentanță.
Utilajele mai vechi necesită mai multe zile de revizie, cu toate acestea apar și alte situații
neprevăzute.

Indiferent de metoda adoptată, executarea propriu-zisă se poate face în trei

modalități:

- Centralizat – lucrarile de întretinere si reparatii reprezinta sarcina sectorul central de

reparatii;
- Descentraliza – executarea lucrărilor de reperații de către sectoare specializate pe
tipuri de reparații, compartimentul centralizat asigurând numai îndrumarea cu
caracter metodologic, coordonarea si controlul executării lucrărilor de reparații.
- Mixt – este posibilă atât specializarea pe ateliere și meserii, cât și operativitatea în
intervențiile solicitate de secțiile de producție atunci când este cazul.

în cazul nostru, unitatea nu este atat de mare încât să iși permită un departament
special care să se ocupe de revizii/reparații. Fiecare angajat se ocupă de întreținerea utilajului
pe care îl folosește. în cazul problemelor mai grave se cheamă service-ul reprezentanței
utilajului.
 în general, în practică, se regăsesc mai multe tipuri de metode manageriale de
execuție pentru activitatea de intreținere si reparații:

a) Metoda în flux – metoda modernă, cu eficiență economică sporită și aplicabilitate

în special la activele folosite într-un număr mare in cadrul organizației;
b) Metoda individuala – constă în întreținerea și repararea fiecărui activ după ce a
fost scos din funcțiune și apoi repunerea acestuia în ciclu și se recomandă pentru
activele ce se regăsesc într-un număr redus în organizație, deoarece nu prezintă
o eficiența economică sporită.
c) Metoda pe subansamble – constă în pregătirea din vreme a subansamblelor de
rezervă, care în momentul scoaterii din funcțiune a activului fix înlocuiesc
subansamblele uzate și permite reducerea considerabilă a timpului de imobilizare
a mașinii/utilajului în lucrări de reparații.