tului individual de munca

1. Notiune…………………………………………………………………………1

2. Decesul salariatului………………………………………………………...3

3. Declararea judecatoreasca a mortii sau a punerii sub

interdictie a salariatului…………………………………………….……4

3.1. Declararea judecatoreasca a mortii salariatului……...4

3.2. Punerea sub interdictie a salariatului……………………5

4. Indeplinirea cumulativa a conditiilor de varsta standard

si a stagiului minim de cotizare pentru pensionare…………………6

4.1. Aspecte preliminarii…………………………………………….6

4.2. Indeplinirea conditiilor pentru pensionare………………6

4.3. Pensionare anticipata, pensionare anticipata partiala

sau pentru invaliditate……………………………………………………….8

5. Nulitatea absoluta a contractului individual de munca………..10

Bibliografie

1
 INCETAREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCA. MOTIVE
CAPITOLUL
I. Incetarea de drept a contractului individual de munca

1. Notiune

Incetarea de drept a contractului individual de munca reprezinta o

institutie juridica introdusa in dreptul muncii prin dispozitiile Legii nr.
53/2003 privind Codul muncii.
Potrivit prevederilor art. 55 lit. a C.muncii coroborat cu art. 56 din
Codul muncii, contractul individual de munca inceteaza de drept in cazurile
expres si limitativ prevazute de lege.
Sub incidenta Codului muncii anterior, aprobat prin Legea nr.
10/1972, incetarea de drept a contractului de munca nu a fost reglementata
ca forma distincta de incetare a raporturilor de munca.
Aparitia notiunii de incetare de drept a contractului individual de
munca constituie un progres in legislatia muncii, deoarece reglementeaza
juridic situatii de fapt care determina imposibilitatea obiectiva a continuarii
relatiilor de munca, fara legatura cu vointa vreuneia din partile contractului
individual de munca.
Incetarea de drept a contractului individual de munca ar putea fi
definita ca desfiintarea raporturilor juridice de munca, prin efectul legii, in
cazurile expres si limitativ prevazute de legiuitor, ca urmare a producerii
unui act sau fapt juridic fara legatura cu vointa partilor contractante care
determina imposibilitatea obiectiva a executarii obligatiilor derivate din
incheierea contractului individual de munca.

2. Decesul salariatului

Potrivit art. 56 lit. a C.muncii, modificat prin OUG nr. 55/2006,

contractul individual de munca inceteaza de drept la data decesului
salariatului.
Pana la modificarea Legii nr. 53/2003, prin aceasta ordonanta,
incetarea de drept a contractului individual de munca intervenea si in
situatia decesului angajatorului persoana fizica.
Ratiunea instituirii acestui caz de incetare de drept a contractului
individual de munca consta in caracterul intuitu personae al contractului
individual de munca, ce se incheie in considerarea calitatilor personale ale
partilor contractante.
Contractul individual de munca se incheie dupa verificarea prealabila
a aptitudinilor profesionale si personale ale persoanei care solicita
angajarea, in scopul aprecierii capacitatii acesteia de a ocupa postul
respectiv, dupa cum rezulta din art. 29 alin. 1 si 3 C.muncii.
Prin urmare, contractul individual de munca se incheie in
considerarea calitatilor personale si profesionale ale persoanei care solicita
angajarea si, in consecinta, decesul salariatului determina incetarea
contractului individual de munca, tinand cont de caracterul strict personal
al obligatiei de prestare a muncii ce nu se poate transmite mostenitorilor
salariatului.

2
 Modificarea art. 56 lit. a C.muncii, in sensul inlaturarii dintre cauzele
de incetare a contractului individual de munca a decesului angajatorului
persoana fizica, reprezinta intentia legiuitorului ca obligatiile ce revin
angajatorului persoana fizica, in temeiul contractului individual de munca,
sa fie transmise succesorilor lui, in acord cu regulile transmisiunii
mostenirii
In opinia noastra, daca mostenitorii angajatorului persoana fizica nu
inteleg sa continuie activitatea desfasurata de autorul lor, contractul
individual de munca al salariatului inceteaza in baza art. 65 C.muncii, fiind
incident motivul desfiintarii locului de munca ocupat de acesta, dintr-un
motiv fara legatura cu persoana sa.
Reglementarea Codului muncii privind incetarea de drept a
contractului individual de munca, ca urmare a decesului salariatului, este
consecinta fireasca a art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954 privitor la
persoanele fizice si persoanele juridice, conform caruia capacitatea de
folosinta incepe de la nasterea persoanei si inceteaza odata cu moartea
acesteia.
Odata cu moartea persoanei fizice inceteaza capacitatea sa de
folosinta, prin urmare calitatea sa de subiect de drept si, implicit, calitatea
de subiect de dreptul muncii. Data incetarii contractului individual de
munca este data decesului salariatului.

3. Declararea judecatoreasca a mortii sau punerea sub interdictie

a salariatului

Contractul individual de munca inceteaza de drept in cazul declararii

judecatoresti a mortii sau a punerii sub interdictie a salariatului, conform
art. 56 lit. b C.muncii.
Prevederea legala se coreleaza cu art. 18 din Decretul nr. 31/1954
privitor la persoanele fizice si persoanele juridice care stabileste ca 19
incetarea capacitatii de folosinta a persoanei are loc la data ramanerii
definitive a hotararii judecatoresti de declarare a mortii.
Declararea judecatoreasca a mortii salariatului produce efecte
echivalente mortii fizic constatate, in cee ce priveste incetarea capacitatii de
folosinta a persoanei.
Dispozitiile art. 56 lit. b C.muncii sunt in acord, in ceea ce priveste
punerea sub interdictie a salariatului, cu dispozitiile art. 142 C. fam. si art.
30-35 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului
Familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice.
Prin punerea sub interdictie a salariatului, acesta nu mai este capabil
sa isi asume si sa isi exercite drepturile si obligatiile pe care le presupune
contractul individual de munca.

3.1. Declararea judecatoreasca a mortii este procedura juridica prin

care se determina data decesului si, prin urmare, data incetarii capacitatii
de folosinta a persoanei fizice in situatiile in care moartea acesteia nu poate
fi constatata fizic.
Solutia legiuitorului referitoare la incetarea de drept a contractului
individual de munca ca urmare a declararii judecatoresti a mortii

3
salariatului se intemeiaza pe aceleasi rationamente ca si in cazul prevazut
de art. 56 lit. a C.muncii, avand in vedere caracterul intuitu personae al
contractului individual de munca in ceea ce priveste persoana salariatului.
In ambele situatii, efectele juridice sunt identice, in sensul ca, prin
incetarea capacitatii de folosinta a salariatului, inceteaza implicit calitatea
acestuia de subiect de drepturi si obligatii in cadrul raportului juridic de
munca. Incetarea de drept a contractului individual de munca se produce la
data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de declarare a mortii
salariatului.

3.2. Incetarea de drept a contractului individual de munca, prin

punerea sub interdictie a salariatului, isi gaseste ratiunea in dispozitiile
art. 948 pct. 1 si 2 C.civ., coroborate cu art. 949 – art. 950 C.civ, care
prevad, ca si conditii esentiale pentru validitatea unei conventii, capacitatea
de a contracta si consimtamantul valabil al partii.
Capacitatea de exercitiu este definita in art. 5 din Decretul nr.
31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice ca fiind
capacitatea persoanei de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţii,
savarsind acte juridice.
Potrivit art. 11 lit. b din Decretul nr. 31/1954, nu au capacitate de
exercitiu interzisii judecatoresti pentru care actele juridice se fac de catre
reprezentantii lor legali.
In materia dreptului muncii, intereseaza punerea sub interdictie ce
intervine dupa implinirea varstei de 16 ani, cand persoana fizica dobandeste
capacitate de munca, dar si intre 15 – 16 ani, cand persoana 20 fizica poate
incheia un contract individual de munca, cu acordul parintilor si al
reprezentantilor legali, pentru anumite activitati, daca nu ii sunt periclitate
sanatatea, dezvoltarea si pregatirea profesionala.
Dupa cum rezulta din definitia data de art. 10 C.muncii, contractul
individual de munca reprezinta o conventie sinalagmatica care genereaza
drepturi si obligatii reciproce pe seama partilor.
In conditiile in care, pe parcursul derularii contractului de munca,
salariatul ramane fara discernamant si intervine o hotarare judecatoreasca
irevocabila de punere sub interdictie a acestuia, solutia juridica este aceea
de incetare de drept a contractului individual de munca. Incetarea de drept
a contractului individual de munca pentru punerea sub interdictie a
salariatului se coreleaza cu art. 13 alin. 4 C.muncii care prevede ca
incadrarea in munca a persoanelor puse sub interdictie judecatoreasca este
interzisa, dar si cu prevederile art. 16 alin. 1 C.muncii, potrivit caruia
contractul individual de munca se incheie in baza consimtamantului valabil
al partilor.
Incetarea de drept a contractului individual de munca, in cazul
punerii sub interdictie, are loc la data ramanerii irevocabile a hotararii
judecatoresti prin care s-a decis punerea sub interdictie.
In consecinta, de la data ramanerii irevocabile a hotararii
judecatoresti, cel pus sub interdictie este prezumat ca nu are discernamant,
astfel ca angajatul nu mai poate desfasura o activitate eficienta si in conditii
de siguranta la locul de munca pentru el insusi si pentru ceilalti. In aceasta

4
situatie, contractul de munca incheiat cu nesocotirea unei hotarari
judecatoresti de punere sub interdictie este lovit de nulitate absoluta.
4.Indeplinirea cumulativa a conditiilor de varsta standard si a
stagiului minim de cotizare pentru pensionare

4.1 Aspecte preliminarii

Potrivit art. 56 lit. d din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii,
modificata prin OUG nr. 65/2005, contractul individual de munca inceta de
drept la data comunicarii deciziei de pensionare pentru limita de varsta,
pensionare anticipata, pensionare anticipata partiala sau pentru
invaliditate, potrivit legii.
Textul de lege a fost modificat prin art. IV din Legea nr. 49/2010
privind unele masuri in domeniul muncii si asigurarilor sociale. Conform
variantei actuale a art. 56 lit. d C.muncii, contractul individual de munca
existent inceteaza de drept la data indeplinirii cumulative a conditiilor de
varsta standard si a stagiului minim de cotizare pentru pensionare.
In prezent, modificarea legislativa adusa art. 56 lit. d C.muncii, prin
Legea nr. 49/2010, genereaza necorelare cu art. 41 alin. 6 din Legea nr. 21
19/2000, potrivit caruia, in situatia asiguratilor care au depus cerere de
pensionare, angajatorii acestora nu pot dispune incetarea raporturilor de
munca, in vederea pensionarii, decat dupa primirea deciziei de admitere a
cererii de pensionare. In noile conditii legislative, angajatorul constata cazul
de incetare de drept a contractului individual de munca, in absenta deciziei
de admitere a cererii de pensionare din partea casei teritoriale de pensii.
De asemenea, noua modificare omite reglementarea situatiei juridice a
raporturilor de munca in privinta salariatilor care au optat pentru
pensionare anticipata sau pensionare anticipata partial, precum si a celor
pensionati pentru invaliditate.

4.2. Indeplinirea cumulativa a conditiilor de varsta standard si a

stagiului minim de cotizare pentru pensionare

Pensionarea pentru limita de varsta a reprezentat motiv de incetare a

contractului individual de munca incident, - in varianta anterioara
modificarii art. 56 lit. d C.muncii prin Legea nr. 49/2010 -, numai in
situatia in care salariatul depune cerere de pensionare pentru limita de
varsta, potrivit art. 82 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.
Simpla indeplinire a conditiilor legale in vederea inscrierii la pensie
pentru limita de varsta, fara o solicitare in acest sens din partea persoanei
indreptatite, nu antrena incetarea de drept a contractului individual de
munca.
Dupa modificarea adusa de art. IV din Legea nr. 49/2010, contractul
individual de munca inceteaza, in temeiul legii, la data indeplinirii
cumulative a conditiilor de varsta standard si a stagiului minim de cotizare
pentru pensionare.
Desi textul de lege nu prevede, acesta se refera la pensia pentru limita
de varsta, deoarece conditiile prevazute in cuprinsul acestuia sunt cele

5
stabilite de art. 41 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 in vederea obtinerea
pensiei pentru limita de varsta.
Prin urmare, incetarea contractului individual de munca intervine de
drept la momentul indeplinirii conditiilor in vederea obtinerii pensiei pentru
limita de varsta, independent de existenta solicitarii de inscriere la pensie si
de emiterea deciziei de admitere a cererii de pensionare.
Conform modificarilor art. 82 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, prin art. I
din Legea nr. 49/2010, cererea de pensionare impreuna cu actele care
dovedesc indeplinirea conditiilor prevazute de lege se pot depune de
solicitant si de catre angajator, dupa caz.
Asadar, daca salariatul nu solicita inscrierea la pensie, angajatorul
are facultatea legala de a solicita pensionarea salariatului, printr-o cerere
adresata casei teritoriale de pensii.
Potrivit dispozitiilor art. 82 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul
public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cererea de pensionare a
salariatilor se depune, impreuna cu actele doveditoare, la casa 22 teritoriala
de pensii in raza careia se afla domiciliul asiguratului, in termen de 30 de
zile de la data indeplinirii conditiilor de pensionare.
Acest text legal a fost modificat prin art. I din Legea nr. 49/2010, in
sensul ca cererea de pensionare pentru limita de varsta se depune la casa
teritoriala de pensii, cu 30 de zile calendaristice inainte de data indeplinirii
conditiilor de pensionare prevazute de lege, cu plata drepturilor de pensie
incepand cu data indeplinirii conditiilor de pensionare, astfel cum prevede
art. 83 din Legea nr. 19/2000.
Anterior Legii nr. 49/2010, in situatia in care salariatul indeplinea
conditiile legale de pensionare pentru limita de varsta, dar nu a facut cerere
de pensionare, angajatorul putea sa il mentina in munca sau putea dispune
concedierea acestuia in temeiul art. 61 lit. e C.muncii.
Aceasta concluzie era corelata cu art. 41 alin. 5 din Legea nr.
19/2000, potrivit caruia asiguratii care indeplinesc conditiile prevazute de
prezenta lege pentru obtinerea unei pensii pentru limita de varsta, cu
exceptia pensiei anticipate si a pensiei anticipate partiale, isi pot continua
activitatea numai cu acordul angajatorului.
In contextul legislative anterior Legii nr. 49/2010, incetarea de drept a
contractului de munca intervenea numai daca salariatul a solicitat
pensionarea si erau indeplinite conditiile legale pentru acordarea pensiei
pentru limita de varsta.
Prin abrogarea art. 61 lit. e C.muncii si modificarea art. 56 lit. d
C.muncii, in urma aparitiei Legii nr. 49/2010, contractul individual de
munca al salariatului inceteaza de drept la data indeplinirii conditiilor legale
in vederea obtinerii pensiei pentru limita de varsta, indiferent daca a
formulat sau nu cerere de pensionare si independent de vointa
angajatorului de a-l mentine in munca pe salariat.
Data incetarii de drept a contractului individual de munca a
corespuns, in formularea anterioara a art. 56 lit. d C.muncii, datei
comunicarii deciziei de admitere a cererii de pensionare.
Data incetarii contractului individual de munca era aceeasi cu data
comunicarii deciziei de admitere a cererii de inscriere la pensie, solutia fiind
rationala si in concordanta cu art. 86 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, avand

6
in vedere ca intre cele doua momente exista o legatura indisolubila, in
sensul ca admiterea cererii de pensionare produce, la data comunicarii,
incetarea raporturilor de munca si activarea drepturilor de asigurari sociale
in sistemul public de pensii.
Noua varianta a art. 56 lit. d C.muncii nu face referire la decizia de
pensionare si prevede incetarea contractului individual de munca la data
indeplinirii cumulative a conditiilor legale de pensionare pentru limita de
varsta. Este posibil ca raporturile juridice de munca sa inceteze de drept la
data indeplinirii conditiilor de pensionare, dar nici salariatul si nici
angajatorul sa nu fi formulat, in prealabil, cerere pentru inscriere la pensie,
in conditiile art. 82 din Legea nr. 19/2000. 23
Potrivit art. 83 alin. 4 lit. a din Legea nr. 19/2000, in cazul
persoanelor ale căror cereri de pensionare au fost depuse cu depăşirea
termenului prevăzut la alin. 1, drepturile de pensie se cuvin şi se plătesc de
la data depunerii cererii, în cazul pensiei pentru limită de vârstă . Intr-o
asemenea ipoteza, salariatul ar fi privat, pentru o anumita perioada, de
beneficiul pensiei de asigurari sociale, prin absenta cererii de pensionare
formulate in termenul prevazut de art. 83 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.
De aceea, apreciem, de lege ferenda, instituirea obligatiei
angajatorului de sesizare a casei teritoriale de pensii cu solicitarea de
inscriere a salariatului la pensie pentru limita de varsta, cu 30 de zile
calendaristice inainte de data indeplinirii conditiilor de pensionare si
obligarea casei teritoriale de pensii de a solution cererea in termen de 30 de
zile calendaristice de la data depunerii cererii. Astfel, la data incetarii de
drept a contractului individual de munca exista premisa ca salariatul sa
dobandeasca calitatea de pensionar si sa beneficieze de drepturile cuvenite
in baza Legii nr. 19/2000
.
4.3. Pensionare anticipata, pensionare anticipata partiala,
pensionare pentru invaliditate

In forma anterioara Legii nr. 49/2010, contractul individual de munca

inceta de drept la data comunicarii deciziei de pensionare anticipata sau
pensionare anticipata partiala, precum si a celei pentru invaliditate a
salariatului. Incetarea de drept a contractului individual de munca la data
comunicarii deciziei de pensionare anticipata sau pensionare anticipata
partiala a fost un element de noutate introdus prin O.U.G. nr. 65/2005.
Modificarea art. 56 lit. d C.muncii, prin art. IV din Legea nr. 49/2010,
a reprezentat excluderea acestei situatii ca temei de incetare a contractului
individual de munca. De asemenea, a fost eliminat cazul incetarii de drept a
contractului individual de munca ca urmare a pensionarii pentru
invaliditate a salariatului.
Conform art. 49 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, salariatii au dreptul la
pensie anticipata cu cel mult 5 ani inaintea varstelor standard de
pensionare, daca au depasit stagiul complet de cotizare - 30 ani pentru
femei, 35 de ani pentru barbati -, cu cel putin 10 ani, luandu-se in
considerare dispozitiile Anexei 3 din Legea nr. 19/2000 care reglementeaza
stagiul complet de cotizare pentru salariati pana in martie 2015.

7
 Potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, salariatii pot solicita
pensionarea anticipata partiala, cu reducerea varstelor standard de
pensionare cu cel mult 5 ani, daca au realizat stagii complete de cotizare
sau daca au depasit stagiul complet de cotizare cu pana la 10 ani.
In temeiul art. 53 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, au dreptul la pensie
de invaliditate asiguratii care si-au pierdut total sau cel putin jumatate din
capacitatea de munca, din cauza : accidentelor de munca, bolilor
profesionale si tuberculozei, bolilor obisnuite si accidentelor care nu au
legatura cu munca, acestia din urma daca indeplinesc stagiul de cotizare
necesar prevazut de lege sau cel putin jumatate din acesta.
Dispozitia art. 56 lit. d C.muncii s-a referit, in absenta unei stipulari
exprese, la deciziile de pensionare pentru toate gradele de invaliditate, spre
deosebire de art. 130 alin. 1 lit. g din Codul muncii anterior care se referea
la pensionarea pentru invaliditate de gradul I sau II. Invaliditatea de gradul
III face posibila prestarea unei munci, daca locul si felul muncii sunt
corespunzatoare starii de sanatate a salariatului.
Avand in vedere noua reglementare a art. 56 lit. d C.muncii, se ridica
problema temeiului incetarii contractului individual de munca in situatia
pensionarii anticipate, a pensionarii anticipate partiale si a celei pentru
invaliditate.
In ipoteza in care salariatul formuleaza cerere pentru pensionare
anticipata sau pensionare anticipata partiala si casa teritoriala de pensii
emite o decizie de admitere a cererii, se poate considera ca raporturile
juridice de munca inceteaza ca urmare a denuntarii unilaterale a
contractului individual de munca din partea salariatului.
Totusi, apreciem preferabila reglementarea anterioara a art. 56 lit. d
C.muncii, cand contractul individual de munca inceta de drept la data
comunicarii deciziei de pensionare anticipata sau pensionare anticipate
partial, deoarece exista coerenta de cauzalitate intre momentul incetarii
calitatii de salariat si acela al dobandirii statutului de pensionar, in urma
emiterii deciziei de pensionare.
Referitor la situatia pensionarii salariatului pentru invaliditate,
consideram ca temeiul incetarii contractului individual de munca ar fi
trebuit sa se regaseasca si in reglementarea Legii nr. 49/2010.
Actuala reglementare apropie cazul incetarii contractului individual de
munca pentru invaliditate de situatia concedierii in baza art. 61 lit. c
C.muncii, din perspectiva afectarii de cauze medicale a capacitatii de munca
a salariatului.
Cu toate acestea, consideram ca exista diferente esentiale intre starea
de invaliditate si cea de inaptitudine fizica si/sau psihica a salariatului.
Invaliditatea presupune pierderea totala sau partiala a capacitatii de munca
a salariatului, in timp ce inaptitudinea fizica si/sau psihica presupune
prezenta capacitatii de munca, care, afectata de o cauza medicala, il face pe
salariat necorespunzator in raport cu functia detinuta. In conditiile acestor
diferente, consideram nepotrivit ca incetarea contractului individual de
munca pentru invaliditate sa fie asimilata cazului de concediere prevazut de
art. 61 lit. c C.muncii.
Totusi, in actualul context legislativ si tinand seama de necesitatea
reglementarii raporturilor juridice de munca in cazul aparitiei starii de 25

8
invaliditate a salariatului, consideram ca dispozitiile art. 61 lit. c C.muncii
sunt cele pe care s-ar putea intemeia incetarea contractului individual de
munca intr-o astfel de ipoteza.

5. Nulitatea absoluta a contractului individual de munca

Potrivit art. 56 lit. e C.muncii, contractul individual de munca

inceteaza de drept ca urmare a constatarii nulitatii absolute a acestuia, de
la data la care nulitatea a fost constatata prin acordul partilor sau prin
hotarare judecatoreasca definitiva.
Acest caz de incetare de drept a contractului de munca a fost
reglementat, pentru prima data in legislatia muncii, prin Legea nr. 53/2003.
Regimul juridic al nulitatii in dreptul muncii se circumscrie, cu anumite
derogari, regimului juridic de drept comun al nulitatii actelor juridice.
Derogarile de la dreptul comun privesc principiile retoactivitatii si al
repunerii in situatia anterioara, din considerente de protejare a intereselelor
salariatilor in fata unor cauze de nulitate si a specificului relatiilor de
munca incompatibile cu restituirea, in natura, a prestatiilor efectuate de
angajat in baza unui act nul.
Nulitatile in dreptul muncii, ca si in dreptul civil, se impart in
absolute si relative, dupa natura dispozitiei juridice incalcate. Incetarea de
drept a contractului individual de munca, in baza art. 56 lit. e C.muncii, se
produce in situatia nulitatii absolute totale care afecteaza intregul contract
si nu a nulitatii partiale care se refera la anumite clauze contractuale.
Nulitatea totala este aceea care vizeaza elementele structurale ale
contractului individual de munca, afectandu-l in integralitatea sa si nu doar
sub aspectul unor prevederi din cuprinsul acestuia.
Codul muncii reglementeaza in mod expres anumite nulitati absolute,
care sunt prevazute ca atare in dispozitiile sale.
Asemenea exemple se refera la situatia contractului individual de
munca incheiat cu nerespectarea dispozitiilor privitoare la libertatea muncii
si la libertatea alegerii locului de munca, a profesiei, meseriei sau activitatii
(art. 3 C.muncii ), la incheierea unui contract in scopul prestarii unei munci
sau a unei activitati ilicite sau imorale (art. 15 C.muncii) etc. In materia
incetarii de drept a contractului individual de munca au relevanta nulitatile
de fond care intervin pentru lipsa ori nevalabilitatea unei conditii de fond a
actului juridic - consimtamant, capacitate, obiect, cauza.
Nulitatile de forma incidente in cazul nerespectarii formei cerute ad
validitatem nu prezinta importanta referitor la incheierea contractului
individual de munca, avand in vedere ca acesta are natura consensuala si
se incheie prin simplu acord de vointa al partilor, conditie necesara si
suficienta pentru a conduce la incheierea valabila a acestui contract.
Nulitatea contractulului individual de munca poate fi acoperita prin
indeplinirea ulterioara a conditiilor impuse de lege numai in anumite situatii
obiectiv posibile.

9
 Validarea contractului lovit de nulitate absoluta se realizeaza prin
indeplinirea ulterioara a acelor cerinte legale care nu au fost respectate la
incheierea contractului individual de munca, fara ca valabilitatea acestuia
sa fie afectata.
Spre deosebire de regula din dreptul civil, in dreptul muncii nulitatea
nu are efect retroactiv si constatarea nulitatii contractului individual de
munca produce efecte numai pentru viitor, potrivit art. 57 alin. 2 C.muncii.
Asadar, efectele nulitatii contractului de munca se produc numai ex
nunc (pentru viitor), de la data constatarii nulitatii, si nu ex tunc, de la data
incalcarii conditiilor legale ad validitatem, sens in care efectele nulitatii in
dreptul muncii sunt partiale din punct de vedere temporal, in sensul ca
acestea se aplica numai de la data constatarii nulitatii si nu de la data
aparitiei acesteia.
Potrivit art. 283 alin. 1 lit. d C.muncii, constatarea nulitatatii unui
contract individual sau colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia
poate fi invocata oricand, pe durata existentei contractului.
Se pune problema situatiei in care nulitatea unor clauze ale
contractului individual de munca produce prejudicii salariatului care nu au
fost reparate pe durata existentei contractului.
Potrivit art. 283 alin. 1 lit. c C.muncii, cererile in vederea solutionarii
unui conflict de munca avand ca obiect plata unor drepturi salariale
neacordate sau a unor despagubiri catre salariat pot fi formulate in
termenul de prescriptie de 3 ani.
Daca nulitatea unor clauze ale contractului de munca a determinat
producerea unor prejudicii in patrimoniul salariatului, acesta are dreptul la
despagubiri din partea angajatorului, in baza normelor si principiilor
raspunderii civile contractuale, potrivit art. 269 alin. 1 C.muncii, iar
termenul de introducere al actiunii in repararea prejudiciului este de 3 ani
de la data nasterii dreptului care face obiectul cererii deduse judecatii, chiar
daca, intre timp, contractul individual de munca a incetat.
Nulitatea contractului de munca – absoluta sau relativa – decurge din
lege, nu din vointa partilor.
Avand in vedere similitudinea de efecte juridice intre nulitatea
absoluta si cea relativa, de lege ferenda, consideram utila completarea art.
56 lit. e C.muncii in sensul introducerii nulitatii relative ca motiv al incetarii
de drept a contractului individual de munca.
Constatarea nulitatii si stabilirea, potrivit legii, a efectelor sale se pot
face prin acordul partilor, iar, in caz de neintelegere, nulitatea se pronunta
de catre instanta judecatoreasca (art. 57 alin. 6 – 7 C.muncii).
In situatia existentei unei neintelegeri intre angajator si salariat cu
privire la nulitatea contractului de munca, litigiul este transat de instanta
27 judecatoreasca care pronunta o hotarare de constatare a nulitatii
contractului individual de munca.
Incetarea de drept a contractului individual de munca, in temeiul art.
56 lit. e C.muncii, se produce de la data realizarii acordului partilor in ceea
ce priveste constatarea cauzei de nulitate sau, dupa caz, de la data
ramanerii definitive a hotararii judecatoresti de constatare a nulitatii
absolute.

10
Acte normative
o Constitutia Romaniei
o Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare
o Codul penal
o Codul de procedura penala
o Codul civil
o Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidentele de munca si bolile profesionale
o Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei
de munca
o Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale
o O.G nr. 137/2000 privind combaterea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare,
aprobata prin Legea nr. 48/2002
o Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca
o Legea nr. 130/1996 privind contractele colective demunca
o Legea nr. 90/1996 privind protectia muncii
o Codul muncii din 1950
o Codul muncii din 1973
o Decretul – lege nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si la persoanele juridice
o Legea din 1929 asupra contractelor de munca
o Legea nr. 59/1968 privind comisiile de judecata
o Legea nr. 3/1977
o Legea nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice si a asociatiilor familiale
o OUG nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania, republicata
o Legea nr. 49/2010 privind unele masuri in domeniul muncii si asigurarilor sociale
o Legea nr. 329/2009
o OUG nr. 158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate
o Legea nr. 54/2003

11
o Contractul colectiv de munca unic nr. 2895/2005, la nivel national pe anii 2007 – 2010
o Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
o Legea nr. 319/2006 privind sanatatea si securitatea in munca
o HG nr 355/2007 privind supravegherea sanatatii lucratorilor Legii nr. 98/1994 privind
stabilirea si sanctionarea contraventiilor la normele legale de igiena si sanatate publica.
o OG nr. 48/1997 privind stabilirea unor masuri de protectie a salariatilor in cazul
transferului dreptului de proprietate asupra actiunilor sau partilor sociale ale societatilor
comerciale aprobata prin Legea nr. 51/1998
o Legea nr. 67/2006 privind protecţia drepturilor salariaţilor în cazul transferului
întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acestora
o OUG nr. 9/1997 cu privire la unele masuri de protectie pentru persoanele ale caror
contracte individuale de munca vor fi desfacute ca urmare a concedierilor colective prin
aplicarea programelor de restructurare, privatizare, lichidare
o HG nr. 203/1997 privind aprobarea Normelor pentru aplicarea OUG nr. 9/1997, abrogata
prin HG nr. 58/1999;
o OG nr. 17/1997 cu privire la unele masuri de protectie pentru unele persoane ale caror
contracte individuale de munca au fost desfacute ca urmare a concedierilor colective prin
aplicarea programelor de restructurare, privatizare, lichidare;
o OUG nr. 22/1997 privind unele masuri de protectie ce se acorda personalului din industria
miniera si din activitatile de prospectiuni si explorari geologice;
o OUG nr. 60/1997 privind stabilirea numarului mediu de personal din industria miniera si
din activitatile de prospectiuni si explorari geologice, modificata prin Legea nr. 41/1998;
o OG nr. 7/1998 privind unele masuri de protectie a personalului civil disponibilizat ca
urmare a programului de restructurare al armatei;
o OG nr. 69/1998 privind unele masuri de protectie pentru personalul al carui contract
individual de munca va fi desfacut ca urmare a concedierilor colective determinate de
reorganizarea Societatii Nationale a Cailor Ferate Romane;
o OUG nr. 52/1998, pentru modificarea si completarea OUG nr. 9/1997, aprobata si
modificata prin Legea nr. 108/1997.

12