Introducere

În centrele populate și în interiorul incintelor industriale se acumulează

diferite categorii de ape uzate provenite de la bucătării, dușuri, săli de mese,
closete, stropitul străzilor, piscine, procese tehnologice industriale etc. Substanțele
conținute în aceste ape pot fi de natură organică sau minerală; cele de natură
organică constituie un mediu propice pentru dezvoltarea diferitelor bacterii, printre
care unele patogene, care pot produce boli grave, ca tifos, dizenterie ș.a.; cele de
natură organică sau minerală pot conține, de asemenea, substanțe toxice provenite
de la diferite industrii, de la spitale etc., care pot duce la îmbolnăviri deosebit de
grave.
Atât in centrele populate cât și în interiorul incintelor industriale se
acumulează și trebuie evacuate si apele meteorice.
Totalitatea apelor menţionate trebuie colectate și evacuate pe drumul cel
mai scurt în cursul de apă cel mai apropiat, în condițiile admise de normele sanitare.
Îndepărtarea apelor uzate, de orice natură, se face printr-un ansamblu de construcţii
și instalaţii : canale, staţii de pompare, staţii de epurare etc., care poartă denumirea
de sistem de canalizare. Totalitatea apelor colectate în reţeaua de canalizare
poartă denumirea de ape uzate. Cursul de apă (râu, fluviu, lac, mare etc.) în care
se evacuează apele uzate poartă denumirea de emisar (receptor). Drept emisar se
pot folosi și depresiuni, soluri permeabile etc.
Evacuarea apelor în emisar trebuie să fie astfel concepută, încât acesta
să poată fi folosită în aval de evacuare, în condițiile impuse de normele în vigoare.
Dacă condițiile impuse nu pot fi respectate (cantitatea de substanțe impurificatoare
depășește o anumită limită) este necesar să se recurgă la construcția unei stații de
epurare, care să rețina o parte din acesee substanțe.
 Date inițiale proiectării

1. Amplasamentul localității – individual. Plan localitate

2. Normativul de evacuare a apelor uzate:
- Cartierul A, 𝑞𝑢𝐴 = 160 l/om∙zi;
- Cartierul B, 𝑞𝑢𝐵 = 110 l/om∙zi.
3. Populația localității constituie 20000 locuitori;
- Zona A, 𝑁𝐴 = 15000 locuitori;
- Zona B, 𝑁𝐵 = 50000 locuitori;
4. Date ale întreprinderilor industriale, ‘Fabrică de conserve’:
4.1. Nr. de schimburi – 1;

4.2. Cantitatea de producție tone în zi, 5 t/zi: în primul schimb 𝑁1𝑠𝑐ℎ = 3 t/sch;

4.3. Numărul de muncitori:

𝑁I𝑆𝑅 = 50 lucrători; numărul de lucrători din primul schimb din secția cu

regim rece,
4.4. Normativul de evacuare a apelor uzate la o unitate de producție,
𝑡𝑒ℎ
𝑞sp = 6700 l/1t producție (6,7 m³/1t);
 1. Alegerea amplasamentului stațiilor de epurare și pomparea apelor
uzate

Rețeaua exterioară de canalizare din ansamblul de clădiri face parte din sistemul de
canalizare alcătuit din canale colectoare secundare și construcții accesorii, cu ajutorul
căreia apele de canalizare cu ajutorul căreia apele de canalizare sunt colectate și
transportate de la locul de ieșire al rețelelor interioare de canalizare din clădirile de
locuit etc.
Instalațiile interioare de canalizare a apelor uzate menajere se racordează la rețelele
exterioare de canalizare prin intermediul căminelor de racord.
Stabilirea procedeului de canalizare (separativ, unitar sau mixt) se bazează pe
rezultatul unei analize tehnico-economice comparative.
În ansamblurile de clădiri de locuit se adoptă în general sistemul unitar de canalizare
pentru apele uzate menajere și meteorice.
Amplasarea canalelor în plan orizontal și vertical în ansambluri de clădiri, se va
face coordonat cu celelalte rețele existente sau proiectate
1.1 Alegerea sistemului și schemei de canalizare

Sistemul de canalizare cuprinde totalitatea construcțiilor care colectează, transportă,

epurează și evacuează în emisar apele de canalizare și poate fi :
- sistem de canalizare unitar, care colectează și transportă prin aceeași rețea toate
apele din teritoriul localității sau al obiectivului ce se canalizează;
- sistem de canalizare separativ care colectează și transportă prin cel puțin două
rețele separate toate apele din bazinul ce se canalizează (de obicei una pentru ape
uzate menajere și industriale și alta pentru ape meteorice). La rîndul său sistemul
separativ poate fi complet, incomplet și semiseparativ;
- sistem de canalizare mixt, care colectează și transportă apele din bazinul ce se
canalizează prin sisteme diferite, în parte – sistem de canalizare unitar și în parte
prin sistem de canalizare separativ.
 Alegerea sistemului de canalizare se realizează, de obicei, în cadrul unor variante
comparative luîndu-se în considerație:
- calitatea apelor ce se evacuează și influența acestora asupra construcției și
procesului de epurare, precum și a emisarului;
- condiții climaterice;
- relieful localității, etc.
În localitățile cu intensitatea ploii q20 mai mică de 90l/s la ha este indicat sistemul
separativ complet.
Întocmirea schemei de canalizare se începe prin trasarea colectoarelor principale,
amplasarea stațiilor de pompare, traversărilor, stației de epurare, etc. Trebuie urmărită pe
cât este de posibil conducerea apelor de canalizare pe drumul cel mai scurt spre stația de
epurare și prin gravitație, evitând-se pomparea apelor.

1.2 Împărțirea cartierelor în suprafețe de scurgere

Conform planului general al localității, toate cartierele se numerotează (1, 2,

3 etc), iar figurile se împart în suprafețe de scurgere prin trasarea bisectoarelor
unghiurilor formate la intersecțiile stăziilor și corespunzător se numerotează (1a,
1b etc). Cu ajutorul săgețiilor se arată direcția de scurgere a apei spre canal de pe
fiecare suprafață de scurgere.
1.3 Trasarea rețelei și a bazinelor de canalizare

Operația de trasare a rețelei și bazinelor de canalizare se realizează numai pentru o

schemă, care are un rezultat mai avantajos din schemele de canalizare studiate.
Pe schema de canalizare se trasează canalele de serviciu și cele principale, ținând seama
de relieful zonei de canalizare, amplasamentul stației de epurare, natura terenului de
fundație, lățime străzilor, amplasamentul obiectivelor cu debite mai mari, necesitatea
exproprierii unor terenuri și clădiri etc.
Canalele de serviciu (secundare) se amplasează în funcție de gradul de definitivare a
sistematizării și relieful cartierului (zonei) de canalizare după următoarele scheme:
- schema rețelei cu canale generale. Se prevede în ansamblurile de clădiri mai veci
cu clădiri existente și terenuri plate (panta mai mică de 0,007) – canalele se
amplasează pe toate străzile;
- schema rețelei cu canale laterale. Se prevede în ansamblurile de clădiri noi cu o
pantă a terenului egală sau mai mare de 0,007;
- schema rețelei cu canale la interior, când cartierele au dimensiuni mari și clădirile
sunt așezate în interiorul cartierelor.
Odată cu trasarea rețelei se amplasează și o serie de obiective importante, cum ar fi
stațiile de pompare, deversoarele, stația de epurare.
Pe traseul canalelor de toate categoriile se marchează sensul de curgere a apei, pornind
de la capătul amonte al rețelei către stația de epurare .
1.4 Calculul suprafețelor de scurgere

Dimensiunile suprafețelor de scurgere se iau din planul general al localității

la scara dată. Datele de calcul pentru fiecare cartier sunt introduse în tabelul 1.

Tabelul 1. Suprafețele de scurgere ale localității

Formula de
suprafața de scurgere (ha) N (nr populației) q (uz)
calcul
85*127,5*28 30,34 15000 160
85*122,5*13 13,53 5000 110

Tabelul 2. Debitele apelor uzate industriale

Normativul Debitul apelor uzate
Cantitatea
apelor uzate
Cantitate Durata de
pentru unitate
schimburi schimbului producție m3/schimb m3/h dm3/s
de producție
tone
m3/tone
1 8 ore 0,15 tone 1,5 8,56 1,07 297,22
 1.5 Împărțirea rețelei de canalizare în tronsoane de calcul

În dependență de trasarea pe planul de situație a schemei și rețelei de

canalizare, precum și stabilirea suprafeței bazinului fiecărui canal secundar sau
colector, rețeaua de canalizare se împarte în tronsoane de calcul, lungimile cărora,
de obicei, coincid cu dimensiunile cartierelor în cazul când lipsesc debitele
locale.Toate tronsoanele se numerotează (0-1,1-2 etc).

Tabelul 3. Împărțirea rețelei de canalizare în tronsoane

Debitul de calcul
Nr suprafetei de

de pe suprafata

Coeficientul de
neuniformitate
Debitul mediu
suprafata de
Nr tronson

cartierelor
Suprafata

scurgere
calcul

l/ s
Modulul de scurgere
Nr

laterala (aferent )
laterală (aferent)

lateral (aferent)

Kgen max
de tranzit

de tranzit

localizat
Sumar
tranzit
( Ha)

total
max
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
1 2,21 0-1 36 0 2,21 - 0,916 2,023 2,023 2,5 5,058 0,000 5,058
2 2,125 1-2 0 36 2,21 0,916 0,000 2,023 2,023 2,5 5,058 0,000 5,058
3 1,95 2-3 30 36 1,95 2,0 0,916 1,785 1,785 3,571 2,5 8,927 0,000 8,93
4 2,34 3-4 25 36, 30 2,34 4,16 0,916 2,142 3,809 5,951 2,5 14,878 0,000 14,878
5 2,21 4-5 19 36, 30, 25 2,21 7 0,916 2,023 5,951 7,974 2,5 19,936 0,000 19,936

6 2,21 5-6 13 36, 30, 25, 19 2,21 8,71 0,916 2,023 7,974 9,998 2,5 24,995 0,000 24,995

36, 30, 25, 19,

7 2,34 6-7 7 2,34 10,92 0,916 2,142 9,998 12,140 2,4 29,136 0,000 29,136
13

36, 30, 25, 19,

8 2,21 7-8 1 2,3 13,26 0,916 2,060 12,140 14,200 2,3 32,660 0,000 32,660
13, 7
37, 31, 26, 36, 30, 25, 19,
9 2,43 8-9 17 15,47 0,916 15,564 14,164 29,728 2,1 62,429 0,000 62,429
20, 14, 8, 2 13, 7, 1
36, 37, 30, 31,
3, 9, 15,
25, 26, 19, 20,
10 2,097 9-10 21, 27, 32, 14,69 30,35 0,916 13,445 27,782 41,227 1,9 78,332 0,000 78,332
13, 14, 7, 8, 1,
38
2
 36, 37, 38, 39,
30, 31, 32, 33,
4, 10, 16, 25, 26, 27, 19,
11 2,188 10-11 13,13 45,22 0,470 6,171 21,253 27,425 2,1 57,591 0,000 57,591
22, 33, 39 20, 21, 22, 13,
14, 15, 16, 7, 8,
9, 10 1, 2, 3, 4
36, 37, 38, 30,
5, 11, 17, 31, 32, 25, 26,
4271
12 2,125 23, 28, 34, 27, 19, 20, 21, 14,88 58,35 0,470 6,991 27,425 34,416 2,0 68,832 0,000 68,832
5
40 13, 14, 15, 7, 8,
9, 1, 2, 3, 4

36, 37, 38, 30,

31, 32, 25, 26,
6, 12, 18,
12- 27, 19, 20, 21,
24, 29, 35,
13 2,5 SE,S 13, 14, 15, 7, 8, 17,51 73,3 0,470 8,238 34,463 42,702 1,9 81,133 0,000 81,133
întreprinder
PP 9, 1, 2, 3, 4, 5,
e
11, 17, 23, 28,
34, 40

1.6 Calculul debitelor de ape uzate

1.6.1 Stabilirea debitului specific sau modului de scurgere
pentru fiecare zonă

Modulul de scurgere pentru fiecare zonă în funcție de suprafață se calculează

după formula:
𝑃∙𝑞𝑢
q0 = 24 ∙ 3600 , l/s∙ha (1.1)

unde:
P - densitatea populației în zona dată, om/ha;
qu - normativul apelor uzate pe cap de locuitor. Se stabilește conform gradului
de amenajare a clădirilor.
Densitatea populației o putem calcula după formula:
𝑁
P= , om/ha
𝐹

unde:
N – numărul de locuitori;
F – suprațata zonei, ha.
În așa caz, formula (1.1) o putem scrie:
 𝑁∙𝑞
q0 = 24 ∙ 3600𝑢 ∙ 𝐹 , l/s∙ha

𝑁 ∙ 𝑞𝐴 494,40 ∙ 160
𝑞0𝐴 = 24 ∙ 3600
𝐴 𝑢
= 24 ∙ 3600 ∙ 30,34 = 0,916 l/s∙ha
∙𝐹 𝐴
𝐵
𝑁𝐵 ∙ 𝑞𝑢 4500 ∙ 110
𝑞0𝐵 = 24 ∙ 3600 ∙ 𝐹 = 24 ∙ 3600 ∙ 13,53 = 0,470 l/s∙ha
𝐵

1.6.1 Stabilirea debitului mediu zilnic pentru fiecare zonă

Pentru alcătuirea tabelului afluxului apelor uzate în bazinul stației de

pompare este necesar de a stabili debitul mediu zilnic pentru fiecare zonă a
localității, după formula:

𝑁 ∙ 𝑞𝑢
Qmed = , m3/zi (1.2)
1000

în care:
F - suprafața de scurgere pentru fiecare zonă, ha;
P, quz – idem, formula
Pentru zona A:

𝐴
𝑁𝐴 ∙ 𝑞𝑢
𝐴
𝑄𝑚𝑒𝑑 = = 2400,02 m3/zi
1000

Pentru zona B:
𝐵
𝑁𝐵 ∙ 𝑞𝑢
𝐵
𝑄𝑚𝑒𝑑 = = 550 m3/zi
1000

Debitul mediu zilnic pentru toată localitatea va fi suma debitelor pe zone:

𝐴 + 𝐵 =
Qmed = 𝑄𝑚𝑒𝑑 𝑄𝑚𝑒𝑑 2400,02 + 550 = 2959,02 m3/zi

1.6.1 Stabilirea debitelor de calcul de ape uzate din clădirile

publice și comunale, ale diferitor agenţi economici

Debitele de calcul de ape uzate din clădirile publice și comunale, a diferitor

agenţi economici ce nu intră în normativul de scurgere al apelor uzate, se socot ca
debite locale și se află conform unei formule tipice:
 𝑧𝑖
𝑁 ∙ 𝑞𝑢 𝑜𝑟
𝑁 ∙ 𝑞𝑢 𝑜𝑟
𝑁 ∙ 𝑞𝑢
𝑞𝑐𝑒 = , m3/zi = , m3/h = , l/s (1.3)
1000 1000 3600

unde:
N – numărul de unităţi ce caracterizează organizaţia/intreprinderea (Spital –
paturi; Hotel – locuri; Gara auto – pasageri/vizitatori; Spălătorie auto – automobile
etc.);
𝑞𝑢𝑧𝑖 – normativul apelor uzate în ziua cu întrebuințare maximală pentru un om
în hotel; om/pat în spital, mașini spălate etc., l/zi;
𝑞𝑢𝑜𝑟 – idem, în ora cu debitul de scurgere maximal, l/h.
Toate calcule sunt introduse în tablelul 4.

Tabelul 4. Debitele medii ş i cele de calcul din clădirile publice și

comunale, ale diferitor agenti economici
Nr.pe Normativul Timpul
Denumirea Unit. de Debitele de AU
planul de de lucru,
gen- Capa-
eral
măsură citatea apă, l h Qmed 𝑞ℎ 𝑞𝑐𝑒
zi orar
l/s
max max m3/zi m3/h
1 școala elevi 700 12 8,4
2 Gradinita copii 150 75 11,25
3 Spăl. haine kg 350 75 26,25
4 Baie publ. locuri 75 360 135
5 Spital paturi 50 240 14 24 15,6 0,7 0,19
6 Hotel locuri 100 300 16 24 30 1,6 0,44
7 Gara auto vizitatori 600 4 0,5 24 2,4 0,3 0,08
8 Spăl. auto mașini 200 300 5,57 14 78 5,57 1,55

1.6.2 Determinarea debitelor de calcul al apelor uzate pentru

fiecare tronson
Debitul de ape uzate pe toată lungimea tronsonului dat se socoate constantă. Debitul
de calcul pe un tronson oarecare se determină ca suma a patru debite:
- debit de tronson (cantitatea de apă colectată din bazinul de canalizare aferent
tronsonului dat);
 - debit lateral (cantitatea de apă din amontele tronsonului);
- debit tranzit (cantitatea de apă din amontele tronsonului);
- debit localizat (concentrat într-un punct de la întreprinderi industriale sau clădiri
aparte).
Date necesare determinării debitelor de calcul pentru fiecare tronson se înscriu în
tabelul 5.

Tabelul 4. Determinarea debitelor de calcul ale apelor uzate pentru fiecare tronson

Coeficientul de
neuniformitate
Modulul de scurgere
Nr suprafetei de suprafata de Debitul mediu de pe
suprafata cartierelor
Debitul de calcul l/ s
calcul scurgere
Nr tronson
Suprafața
(Ha)

Nr
de tranzit

de tranzit

Kgen max
(aferent)

(aferent)
(aferent)

localizat
laterală

laterala
tranzit

lateral

Sumar
max total

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
1 2,21 0-1 36 0 2,21 - 0,916 2,023 2,023 2,5 5,058 0,000 5,058
2 2,125 1-2 0 36 2,21 0,916 0,000 2,023 2,023 2,5 5,058 0,000 5,058
3 1,95 2-3 30 36 1,95 2,0 0,916 1,785 1,785 3,571 2,5 8,927 0,000 8,93
4 2,34 3-4 25 36, 30 2,34 4,16 0,916 2,142 3,809 5,951 2,5 14,878 0,000 14,878
5 2,21 4-5 19 36, 30, 25 2,21 7 0,916 2,023 5,951 7,974 2,5 19,936 0,000 19,936
6 2,21 5-6 13 36, 30, 25, 19 2,21 8,71 0,916 2,023 7,974 9,998 2,5 24,995 0,000 24,995
36, 30, 25, 19,
7 2,34 6-7 7 2,34 10,92 0,916 2,142 9,998 12,140 2,4 29,136 0,000 29,136
13
36, 30, 25, 19,
8 2,21 7-8 1 2,3 13,26 0,916 2,060 12,140 14,200 2,3 32,660 0,000 32,660
13, 7
37, 31,
36, 30, 25, 19,
9 2,43 8-9 26, 20, 17 15,47 0,916 15,564 14,164 29,728 2,1 62,429 0,000 62,429
13, 7, 1
14, 8, 2
3, 9,
36, 37, 30, 31,
15, 21,
10 2,097 9-10 25, 26, 19, 20, 14,69 30,35 0,916 13,445 27,782 41,227 1,9 78,332 0,000 78,332
27, 32,
13, 14, 7, 8, 1, 2
38
36, 37, 38, 39,
30, 31, 32, 33,
4, 10,
25, 26, 27, 19,
11 2,188 10-11 16, 22, 13,13 45,22 0,470 6,171 21,253 27,425 2,1 57,591 0,000 57,591
20, 21, 22, 13,
33, 39
14, 15, 16, 7, 8,
9, 10 1, 2, 3, 4
36, 37, 38, 30,
5, 11,
31, 32, 25, 26,
17, 23,
12 2,125 11-12 27, 19, 20, 21, 14,88 58,35 0,470 6,991 27,425 34,416 2,0 68,832 0,000 68,832
28, 34,
13, 14, 15, 7, 8,
40
9, 1, 2, 3, 4
13 2,5 12- 6, 12, 36, 37, 38, 30, 17,51 73,3 0,470 8,238 34,463 42,702 1,9 81,133 0,000 81,133
 SE,SP 18, 24, 31, 32, 25, 26,
P 29, 35, 27, 19, 20, 21,
întrepr 13, 14, 15, 7, 8,
indere 9, 1, 2, 3, 4, 5,
11, 17, 23, 28,
34, 40

Tabelul 5 . Coeficienții de neuniformitate a evacuării apelor uzate de pe

suprafețele bazinelor de canalizare
Debitul mediu, l/s 5 10 20 50 100 300 500 1000 5000
Coeficientul de
𝑚𝑎𝑥
neuniformitate 𝐾𝑔𝑒𝑛 2,5 2.1 1,9 1,7 1,6 1,55 1,5 1,47 1,44
𝑚𝑖𝑛
𝐾𝑔𝑒𝑛 0,38 0,45 0,5 0,55 0.59 0.62 0,66 0,69 0,71

1.6 Dimensionarea rețelei de canalizare și executarea

profilului longitudinal al canalului (colectorului) principal

După trasarea rețelei și bazinelor de canalizare este necesar să se execute profilul

logitudional al terenului, pe care, apoi, ținînd seama de indicațiile din punctul 3, 4, se
trasează panta viitorului canal în mod aproximativ, urmînd a fi definitivată după ce s-au
efectuat calculele propriu-zise ale canalelor ce alcătuiesc rețeaua. Scara profilelor se iau
[1]:
Lungimea 1:5000- 1:1000
Înălțimea 1:200 – 1:100

1.6.1 Vitezele de curgere a apelor uzate, panta de plasare şi

gradul de umplere a tronsoanelor

Pentru diferite sisteme de canalizare pantele minime constituie:

- pentru tuburi cu d = 150 mm – 0,008;
- pentru tuburi cu d = 200 mm – 0,007.

Față de configurația terenului se pot întâlni următoarele situații:

 a) panta canalului egală cu panta terenului – se alege un astfel de diametru încât să
se obțină viteza și gradul de umplere cuprinse între limitele recomandate;
b) panta terenului este mult mai mare decât panta canalului. Pe profil lung se va trasa
canalul cu o astfel de pantă încât vitaza maximă admisă să nu fie depășită:
 4 m/s – tuburi nemetalice;
 8 m/s – tuburi metalice.
În zonele unde acoperirea cu pământ nu este sufiecientă, se va executa un un cămin
sau o cameră de rupere de pantă, după care se va continua canalul cu panta
corespunzătoare, dacă acoperirea este iarăși insuficientă, se proiectează un alt
cămin de rupere de pantă.
c) panta terenului este mai mică sau inversă față de cea a canalului. În axcest caz se
alege diametrul astfel încât să asigure realizarea pantei și vitezei minime.
Schimbările de pantă se realizează în cămine de vizitare.
Diametrele minime ale canalelor cu secțiune circulară și nivel liber sunt:
- pentru rețeaua de ape menajere:
 în incinte – 150 mm;
 de stradă (secundare) – 200 mm.
- pentru sistemul de canalizare unitar și rețeaua de ape meteorice:
 în incinte – 200 mm;
 de stradă (secundare) – 250 mm.
Pentru canalele ce transportă apele meteorice vitezele maxime – 10 și 7 m/s. Vitezele
minime pentru toate tipurile de canale, nu trebuie să coboare sub 0,7 m/s, care e viteza de
autocurățire, viteze mai mici de acestea conduc la depunerea materiilor solide din apele
uscate.

Dacă pe unele porțiuni (mai ales pe tronsoanele de la începutul rețelei) nu se poate

asigura viteza de autocurățire atunci se recurge la spălarea artificială a canalelor de
vizitare. Pentru canalele ce transportă ape menajere și meteorice, vitezele minime se admit
[1]:
- pentru tuburi cu diametrul:
 150 - 250 mm – 0,7 m/s;
 300 - 400 mm – 0,8 m/s;
 450 - 500 mm – 0,9 m/s;
 600 - 800 mm – 1,0 m/s;
 900 - 1200 mm – 1,15 m/s;
 1300 - 1500 mm – 1,3 m/s;
 mai mari de 1500 mm – 1,5 m/s.
Gradul de umplere se ia în dependență de diametrul canalului:

- d = 150 – 200 mm →0,6;

- d = 300 – 400 mm → 0,7;

- d = 450 – 500 mm → 0,75;

- d > de 1000 mm → 0,8;

- pentru apele meteorice gradul de umplere = 1,0.

O mare însemnătate în așezarea canalelor în profil o are adâncimea inițilă a canalelor,

care depinde de necesitatea de canalizare a subsolurilor, de adâncimea de îngheț și de

sarcinile care acționează asupra canalului. Adâncimea minimă a canalelor măsurată de la

suprafața radierului trebuie să fie mai mică decât adâncimea de îngheț cu 0,3 m pentru

tuburi cu diametrul până la 500mm și cu 0,5 – pentru tuburi cu d > de 500mm.

Din punct de vedere al rezistenței canalelor la sarcinile ce acționează asupra acestora

se consideră ca o acoperire cu pământ, de circa 0,7 m peste creasta canalului este

suficientă. Canalele așezate la o adâncime mai mică de 0,7m trebuie să fie păzite de

înghețuri și de acțiunea forțelor dinamice (formula de calcul 9 din îndrumarul Nr. 60) [1].

1.6.1 Calculul hidraulic al rețelei de canalizare

În tabelul 5 este prezentat calculul hidraulic al rețelei de canalizare a

localității. Succesiunea operaților e următoarea:
Coloana l - numărul tronsonului de pe planul localității;
Coloana 2 - lungimea tronsoanelor;
Coloana 3 - debitele de calcul pentru fiecare tronson;
Coloana 4 - panta terenului. Poate fi calculată după formula:

𝑧1 − 𝑧2
𝑖𝑡𝑒𝑟𝑒𝑛 = (1.8)
𝑙1−2

unde:
𝑧1 – cota terenului în punctul inițial al tronsonului;
𝑧2 – cota terenului în punctul final al tronsonului;
𝑙1−2 – lungimea tronsonului;

Coloana 5 – panta canalului. Panta minimă a canalului se acceptă în acel caz

când se asigură viteza minimă de scurgere a apei. Față de configurația terenului se
întâlnesc următoarele situații:
1) Panta canalului este egală cu panta terenului – în acest caz se alege un
diametru încât să se obțină viteza și gradul de umplere cuprinse între
limitele recomandate în tabelul 7;
2) Panta terenului e mult mai mare decât panta canalului - în acest caz se va
trasa canalul cu o astfel de pantă, încât viteza maximală admisă să nu fie
depașită. În punctele unde acoperirea cu pământ nu e suficientă, se va
executa un cămin sau o cameră de rupere de pantă, după care se va
continua canalul cu panta corespunzătoare, încât viteza maximală să nu
 fie depășită.
3) Panta terenului e mai mică sau inversă față de cea a canalului. În acest caz
se alege diametrul astfel încât să asigure realizarea pantei și vitezei
minime. Schimbările de pantă se realizează în cămine de vizitare.
La alegerea pantei canalului, vom ține cont de următoarele recomandări: dacă
panta terenului este insuficientă pentru diametrul ales al țevii, vom alege panta
canalului minimală pentru acest diametru prin mărirea adâncimii săpăturii la
sfârșitul tronsonului; dacă panta terenului este mare sau foarte mare, prin metoda
calculelor de probă, micșorăm panta canalului, până ce vom obține valori optime
ale adâncimii săpăaturii, vitezei de curgere și a gradului de umplere.
Coloana 6 – diametrul țevilor pentru fiecare tronson. Diametrele minime ale
canalelor cu sistem separativ complet pentru colectoarele de stradă sunt 200 mm
(dat fiind faptul, că primul tronson are dibite foarte mici, se poate accepta un
diametru de 150 mm).
Coloana 7 - vitezele de scurgere pe tronoane, le primim din tabelele Lukinîh
(sunt date în dependență de debitul de calcul, panta aleasă și diametrul țevilor);
Coloana 8 - pierderea de sarcină pe tronson, se determină după formula:

Δℎ = 𝑖 ⋅ l, m (1.9)
unde:
𝑖 – panta canalului;
𝑙 – lungimea tronsonului;

Coloanele 9, 10 - gradul de umplere, le primim din tabelele Lukinîh (raportul

h/d) și pespectiv gradul de umplere în metri, primit din gradul de umplere propriu-
zis înmulțit cu diametrul țevii (reprezintă înălțimea de ridicare a apelor uzate în
conductă);
Coloanele 11, 12 - cotele terenului la începutul și sfârșitul fiecărui tronson,
se determină conform curbelor de pe planul localității;
Coloanele 13, 14 - cotele suprafețelor apelor, se determină ca suma dintre
cotele radiere și gradul de umplere în m, la începutul, și respectiv, la sfârșitul
tronsoanelor;
Coloana 15 - cota radierului canalului în punctul inițial al tronsonului. Se
determină prin diferența cotei terenului și adâncimea de pozare a țevii prin formula:

Δri = Δter – H, m (1.10)

unde:
Δri – cota radierului canalului în punctul inițial;
Δter – cota teren în punctul dat;
H – adâncimea de așezare a canalului în punctul initial;
Coloana 16 - cota radierului canalului în punctul aval al tronsonului. Se
calculează prin formula:
Δr𝑎 = Δr𝑎𝑟 – i ∙ l, m (1.11)

unde:
Δrar – cota radierului în punctul aval al tronsonului;
Δr𝑎 – idem, în punctul amonte;
i ∙ l – pierderile de sarcină.

Coloanele 17, 18 - adâncimile de așezare ale canalelor se determină ca

diferența dintre cota terenului și radierului în punctul dat (Coloana 18 va fi diferența
dintre coloanele 11-15, coloana 19 este diferența dintre coloanele 12-16).
Canalele așezate la o adâncime mai mică de 0,7 m trebuie să fie păzite de
înghețuri și de acțiunea forțelor dinamice.
Hmin = hîng - (0,3÷0,5) ≥ 0,7 + d, m (1.12)
unde:
Hmin – adîncimea minimă de așezare a canalelor, m;
hîng – adîncimea de îngheț a solului, m;
 d – diametrul canalului în punctul dat, m.

Toate datele calculului hidraulic sunt introduse în tabelul 5.

Tabelul 5. Calculul hidraulic al rețelei de canalizare [1]

debitul de calcul

săpăturii (m)
Adâncimea
q (l/s )

grad de umplere
Lungimea tronsonului

pierderea de sarcina
Cote m

pentru qmax m/s

panta canalului

Hp= I * L (m)
Nr. tronson

diametrul

viteza V,
mm/m

mm
(m)

suprafața
suprafața apei Radier tubului
terenului

început

sfârșit

mediu
max.

început

început

început
sfârșit

sfârșit

sfârșit
h (m)
h/d

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18
0 - 1 111,5 5,058 0,030 200 1,19 3,35 0,25 0,050 127 123,65 125,050 121,700 125,000 121,650 2,00 2,00 2,00
1-2 86 5,058 0,013 200 0,78 1,15 0,25 0,050 123,65 122,5 121,700 120,550 121,650 120,500 2,00 2,00 2,00
2-3 90 8,93 0,009 200 0,84 0,80 0,40 0,080 122,5 121,7 120,580 119,780 120,500 119,700 2,00 2,00 2,00
3-4 89 14,88 0,021 200 1,25 1,85 0,40 0,080 121,7 119,85 119,780 117,930 119,700 117,850 2,00 2,00 2,00
4-5 89 19,94 0,022 200 1,39 1,95 0,50 0,100 119,85 117,9 117,950 116,000 117,850 115,900 2,00 2,00 2,00
5-6 87,5 24,99 0,018 200 1,37 1,60 0,55 0,110 117,9 116,3 116,010 114,410 115,900 114,300 2,00 2,00 2,00
6-7 88,5 29,14 0,014 200 1,27 1,20 0,65 0,130 116,3 115,1 114,430 113,230 114,300 113,100 2,00 2,00 2,00
7 - 8 119,5 32,66 0,011 300 1,22 1,30 0,40 0,120 115,1 113,8 113,220 111,920 113,100 111,800 2,00 2,10 2,05
8-9 122 62,43 0,010 300 1,41 1,25 0,65 0,195 113,8 112,55 111,895 110,645 111,700 110,450 2,10 2,10 2,10
9 - 10 124,5 78,33 0,009 300 1,38 1,15 0,75 0,225 112,55 111,4 110,675 109,525 110,450 109,300 2,10 2,00 2,05
10 - 11 123,5 57,59 0,009 300 1,31 1,15 0,60 0,180 111,4 110,25 109,480 108,330 109,300 108,150 2,00 2,00 2,00
11 - 12 130,5 68,83 0,007 300 1,22 0,9 0,75 0,225 110,25 109,35 108,375 107,475 108,150 107,250 2,00 2,00 2,00
12 – 1,69
565 81,13 0,003 400 0,94 0,65 0,260 109,35 108,75 107,510 105,815 107,250 105,555 2,00 3,00 2,50
SEPP 5

1.7 Construcția rețelei de canalizare

Pentru întreținerea, precum și pentru buna funcționare a rețelei de canalizare, se

execută o serie de construcții, cum ar fi cămine de vizitare, de rupere de pantă, de
intersecție, guri de scurgere, guri de descărcare, deversoare, sifoane de canalizare
(dacă în localitate sunt treceri peste râuri și alte obstacole), bazine de reținere etc.
 1.7.1 Cămine. Racordarea căminelor
Căminele se împart în următoarele categorii: cămine de vizitare (de racord), de trecere-
aliniament, de intersecție, de schimbare a direcției, se schimbare dimensiunilor, de
schimbare a pantei, și cămine de rupere de pantă.
Racordarea căminelor în profil longitudinal se poate realiza la radier, la creastă și la
oglinda apei. Racordarea la radier prezintă următoarele avantaje: construcția este mai
simplă, permite să se utilizeze mai bine panta disponibilă, însă se produc depuneri,
deoarece înălțimea apei în aval este în general mai mare decât cea din amonte.
Racordarea la creastă evită formarea de depuneri în sectoarele amonte, canalele au o
capacitate de scurgere mai mare decât cea de calcul, se pierde însă din panta disponibilă
și, ca urmare a vitezei sporite în treapta amonte.
Racordarea la oglinda apei constituie aparent soluția optimă; în practică, însă, această
soluție nu este realizabilă, deoarece variațiile de debit au drept variații de înălțime ale
apei; în plus, amplasarea canalelor implică greutăți de execuție. Racordarea după
creastă este mai preferabilă de constructuri și mai ușoară de îndeplinit [1].

1.7.2 Sifoane de canalizare

Traversarea cursurilor de apă și a altor obstacole se execută de obicei prin sifoane.
Sifonul propriu-zis comportă două ramuri una la capătul amonte și alta la capătul aval-
înclinate, și o ramură orizontală intermediară.
La alegerea traseului unui sifon trebuie să țină cont că:
- direcția sifonului să fie cât mai perpendiculară pe direcția de scurgere a cursului
de apă, pentru ca lungimea să fie cât mai scurtă;
- albia cursului de apă în zona de traversare să fie cât mai stabilă, adîncimea albiei
să fie cât mai mică.
La un sifon se disting trei părți principale:
 camere de intrare;
 conducte de sifon;
  camera de ieșire.
Conducta-sifon se realizează din tuburi de oțel, cu protejare exterioară contra coroziei.
Conducta-sifon se așează sub nivelul albiei la o adâncime de cel puțin – 0,5 m, iar pentru
râurile navigabile – nu mai puțin de 1m.
Distanța între conductele-sifon se ia nu mai puțin de 0,7 – 1,5 m în dependență de
presiunea apei în conducte. La canalizările în sistem unitar se realizează cel puțin 2
conducte, dintre care una pentru transportul apei uzate pe timp uscat și alta pentru
transportul apei de ploaie.
Diametrul conductei-sifon se ia nu mai puțin de 150mm. Viteza de scurgere a apelor
uzate în conductele-sifon trebuie să fie mai mare ca în colector și nu mai mică de 1,0 m/s.
La canalizările sistemului unitar viteza minimă de scurgere de 1,0 m/s trebuie să fie
pentru transportul apelor uzate pe timp uscat.
Fiecare din conductele-sifon, construite în 2 ramuri, se dimensionează la 0,5 și se
controlează la trecerea 0,75 din debitul de calcul.

2. Rețeaua de canalizare a apelor meteorice

Apele meteorice provin din precipitațiile care cad pe terenurile amenajate şi
neamenajate (intravilane şi extravilane) în interiorul centrelor populate, ale
incintelor de orice natură sau altor obiective (inclusiv pe terenurile înconjuratoare
dacă scurgerea de pe acestea se face prin interiorul incintei respective) etc. şi care
se îndepărtează prin colectoare închise sau deschise.
Apele meteorice se diferențiază după influența pe care o pot avea asupra
emisarilor în:
— ape meteorice convențional curate, colectate din centrele populate şi unele
zone industriale;
— ape meteorice nocive, care se colectează de pe unele porțiuni ale incintelor
industriale și care necesită epurarea prealabilă vărsării în emisar.
Pentru calculul debitului apelor meteorice este necesară cunoaşterea unor
 noțiuni, definiții şi elemente de bază.
Trasarea bazinelor de canalizare se execută după ce s-a trasat rețeaua, apoi
ele se delimitează pe planurile cu curbele de nivel. Prin delimitarea bazinelor de
canalizare se stabilește suprafata deservită de colector. Numărul bazinelor de
canalizare se stabilește în dependență de relieful localității, amplasarea locurilor
grupelor de descărcare și a bazinelor de decantare a apelor meteorice.
În ce privește schema rețelei pentru apele meteorice, cea mai economă este
acea care prevede cele mai multe guri de descărcare în emisar. Acestea contribuie
la micșorarea lungimii colectorului, și respectiv la micșorarea adâncimii canalului.

2.1 Dimensionarea rețelei de canalizare de ape meteorice

La dimensionarea rețelei de canalizare a apelor meteorice se iau in
considerare numai apele de ploaie. Experiența a arătat, că in țara noastră o rețea de
canalizare suficientă pentru evacuarea apelor de ploaie poate satisface și evacuarca
celor provenite din topirea unor cantități masive de zăpadă.

2.1.1 Determinarea suprafețelor de scurgere a apelor meteorice

Suprafețele de scurgere pentru calculul rețelelor de canalizare ale apelor meteorice se

determină între axele străzilor, având în vedere că apele de ploaie se scurg și de pe
străzi.
2.2.2 Determinarea debitelor apelor meteorice

Debitul de calcul al apelor meteorice, în dm3/s, pentru fiecare tronson se determină

conform metodei intensităților-limită după formula 16:
Z med  A1,2
qc  1,2 n 0,1    F (16)
tr
unde: F – suprafața de scurgere, ha

A – parametru, se determină conform datelor înregistrărilor anuale ale

pluviografelor. În cazul lipsei analizei pluviogramelor parametrul se determină

 conform formulei 17:

 lg P 
A  q20  20  1 
n
 (17)
 lg mr 
unde: q20 – intensitatea de calcul a ploii, în dm3/s la ha, pentru localitatea dată în timp
de 20 min, pentru P=1an.

P – durata perioadei de timp, în ani, între două ploi de durata t, a căror intensitate
nu depășește valoarea q20 a ploii considerate.
γ – exponent, tabelul 4/1 [1].
mr – numărul mediu de ploi pe an, [1], coeficienții: n, γ, mr depind de așezarea
geografică a localității.
n = 0,71 pentru P = 1 an
γ = 1,54
mr = 110
Atunci parametrul A constituie:
1,54
 lg1 
A  100  20 0,71
 1    838,941
 lg110 
Notă [1]:
1. Condițiile favorabile ale amplasării colectorului:
a. bazinul cu o suprafață de scurgere de până la 150 ha și cu o pantă nu mai mare
de 0,005;
b. colectorul este amplasat la hotarul delimitării bazinului sau în parte de sus a lui
la o distanță de la hotar de până la 400m.
2. Condiții medii ale amplasării colectorului:
a. bazinul cu o suprafață de scurgere de peste 150 ha și cu o pantă mai mică de
0,005;
b. colectorul este amplasat în partea inferioară a coastei terenului care are o pantă
până la 0,02 și suprafața bazinului nu depășește 150 ha.
3. Condițiile nefavorabile ale amplasării colectorului:
a. colectorul este amplasat în partea inferioară a pantei și suprafața bazinului
depășește 150 ha;
b. colectorul este amplasat în partea inferioară a bazinului, terenul căruia are o
pantă mai mare de 0,02.
4. Deosebit de nefavorabile condiții ale amplasării colectorului:
a. Colectorul evacuează apele dintr-o vale închisă.
Z1 F1  Z 2 F2  ...  Z n Fn
Z med  (18)
100
unde:
F – suprafața diferitor învelișuri, în % din suprafața totală a localității
Z – coeficienții diferitor învelișuri
În cadrul proiectului sunt propuse următoarele caracteristici ale suprafeței localității:
1. Acoperișuri și terase asfaltate F1 = 29%; Z1 = 0,3
2. Pavaje din piatră spartă F2 = 16%; Z2 = 0,145
3. Terenuri cu caldarâm F3 = 11%; Z3 = 0,224
4. Suprafețe înverzite F4 = 44%; Z4 = 0,038

29  0,3  16  0,145  11  0, 224  44  0, 038

Z med   0,152
100

tr – durata de calcul a ploii, min, care se determină cu relația 19 [1]:

tr  tcon  tcan  t p (19)
unde:

tcon – timpul scurgerii apelor meteorice de pe suprafața cartierului până la rețeaua

stradală (timpul de concentrare superficială a apei de pe suprafața receptoare
a ploii până la gura de scurgere), în min, și se acceptă:
a) egal cu 5 - 10 min în cazul lipsei rețelei exterioare secundare a apelor
meteorice;
 b) 2 - 3 min – în cazul existenței rețelei secundare.
tcan – timpul de scurgere a apei prin rigolele străzilor până la gura de scurgere, în
min, și se determină prin relația 20 [1]:
l can
tcan  0, 021  (20)
vcan
unde:
lcan – lungimea drumului, pe care îl parcurge apa prin rigola străzii, în m
vcan – viteza medie de curgere a apei prin rigola străzii, în m/s
La rețeaua exterioară (stradală) gura de scurgere este așezată la începutul străzii și apele
meteorice colectate de pe suprafața de scurgere nimeresc direct în gura de scurgere, de
aceea:
tcan = 0
tp – timpul de scurgere a apei pe conductele de canalizare până la secțiunea, în
min, se determină cu formula 21:
lp
t p  0, 017  unde:
vp
lp – lungimea tronsoanelor de calcul ale colectorului, în m;
vp – viteza medie de curgere a apei pe conductele de canalizare pentru tronsoanele
de calcul, în m/s.
Debitul de calcul al apelor meteorice, în m/s, pentru fiecare tronson:
Z med  A1,2
qc     F  qsp  F
tr1,2n 0,1
min qsp qc
tp 0 96,16 9,62
5 57,10 5,71
10 42,09 4,21
15 33,90 3,39
20 28,67 2,87
25 24,99 2,50
30 22,26 2,23
35 20,13 2,01
40 18,42 1,84
45 17,02 1,70
50 15,84 1,58
tcon 7
tcan 0
 qsp
120.00
100.00
80.00
60.00
40.00
20.00
0.00
0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50
qsp 96.1 57.1 42.0 33.9 28.6 24.9 22.2 20.1 18.4 17.0 15.8