George Becali, cunoscut ca Gigi Becali, (n.

25 iunie 1958, Zagna, Brăila, România)

este un om de afaceri și politician român.

A fost membru al Parlamentului European între iunie 2009 și decembrie 2012 și

membru al Parlamentului României din decembrie 2012 până la condamnarea penală
în mai 2013.

Este cunoscut pentru actele filantropice în sprijinul unor comunități de sinistrați,

asociații religioase, dar și declarațiile publice controversate,[1] în acest sens
Washington Post menționând „înclinația lui pentru retorica homofobă, misogină și
rasistă”.[2]

Deține și conduce clubul FCSB, unde stilul său de micromanagement este criticat de
presa sportivă și identificat drept cauză a faptului că, în ciuda investițiilor generoase,
echipa obține rezultate mai slabe decât ar putea.[3][4]

Cuprins
 1Familia și începutul vieții
 2Acumularea averii
 3Afacerile
 4Activitate politică
o 4.1În Parlamentul European
o 4.2În Parlamentul României
 5Controverse
o 5.1Generalități
o 5.2La televiziune
o 5.3Agresiuni verbale
o 5.4Cazul celor 1.700.000 de euro
o 5.5Cazul lipsirii ilegale de libertate
 6Cărți
 7Referințe
 8Vezi și
 9Legături externe

Familia și începutul vie ții

Bunicul său din partea tatălui, Gheorghe Becali, era aromân originar din regiunea
Korça, Albania și în 1928 a fost strămutat în Cadrilater, în județul Durostor, pe atunci
în România. El a avut patru copii: Haralambie, Atanase (tatăl lui George), Toma și
Constantin. După tratatul de la Craiova din 1940 și pierderea Cadrilaterului de către
România, familia Becali a fost strămutată lângă Călărași, iar după al Doilea Război
Mondial a fost mutată în Banat, unde a locuit în Săcălaz, pe strada IV, numărul 300, în
casa unor șvabi care fuseseră deportați în URSS. Atât Gheorghe Becali, cât și
Haralambie și Toma, au fost cercetați de autoritățile comuniste pentru simpatia față de
legionari. Pe de altă parte, mutarea masivă a aromânilor munteni care se ocupau cu
creșterea oilor într-un sat șvăbesc de câmpie a dus la conflicte interetnice care,
coroborate cu simpatiile legionare ale unora dintre membrii familiei, a făcut ca
autoritățile comuniste să-i deporteze în Bărăgan în 1951.[5]

Acolo, la Zagna (județul Brăila), în 1958, s-a născut George Becali. Un an mai târziu,
domiciliul forțat a fost anulat, iar familia s-a mutat la Pipera, lângă București.[5]

Acumularea averii
George Becali a lucrat inițial ca lăcătuș-mecanic la ICCE, pe platforma Băneasa.[6]
După evenimentele din 1989, cu ajutorul unei moșteniri și unui împrumut de la Hagi,
a început să importe blugi, țigări și săpun cu TIR-uri din Turcia.[6] Marea parte a
averii sale însă provine din investiții imobiliare. Averea sa a fost estimată la 725
milioane euro în 2008 în „Top 500 Forbes”, aceasta scăzând substanțial în urma crizei
și a scăderii prețurilor imobiliare, dar și ca urmare a transferării unei părți pe numele
fetelor sale. Averea este estimată la 140-300 milioane euro în 2012.[7][8][9]

Președintele PNG-CD, George Becali, și deputatul Vlad Hogea

(vicepreședinte al partidului) asistând la slujba de Sf. Parascheva,
oficiată în Catedrala Mitropolitană din Iași (14 octombrie 2006)

A donat bani pentru construirea de biserici, precum donația de câteva milioane de

euro făcută către bisericile ortodoxe românești de la Muntele Athos[10]. Printre
acțiunile de binefacere a fost construirea unui sat pentru sinistrații de la Vadu Roșca
(județul Vrancea),[11] Rast (județul Dolj)[12] și Arbore, Suceava (județul Suceava).
[13]

Conform emisiunii TVR „Mari români” din anul 2006, lansată sub forma unei
campanii de identificare a celor mai mari români din toate timpurile, din 100 de „Mari
români” aleși de participanți, Becali a ieșit pe locul 13.[14]

În 2013 a fost condamnat la 3 ani de închisoare cu suspendare în dosarul lipsirii

ilegale de libertate din 2009. Ulterior și-a dat demisia din PNL, devenind deputat
independent. În urma unei condamnări ulterioare, [care?] această condamnare s-a
activat și astfel mandatul său de parlamentar a încetat de drept la 20 mai 2013.

Pe 3 aprilie 2015 George Becali a fost eliberat condiționat din Penitenciarul Poarta
Albă, după ce a executat o treime din pedeapsa de trei ani și șase luni de închisoare.
[15]
Afacerile

Becali jucând fotbal alături de Viorel Hrebenciuc

În 2008, în conformitate cu estimările Forbes România, George Becali a devenit cel

mai bogat om din România, cu o avere estimată între 2,8 și 3 miliarde de dolari .
Conform unei estimări concurente, realizate de cotidianul Adevărul (deținut de
concurentul său de atunci, Dinu Patriciu) cu o avere estimată la 700-750 milioane
euro, în anul 2008, Becali ar fi ocupat doar locul șapte în clasamentul celor mai bogați
români.[16]. Deține 26% din clubul sportiv Steaua, palatul de pe Aleea Alexandru nr.
1 din [17]București, și numeroase proprietăți imobiliare[16]. În plus, Becali este
acționar la fabrica de armament Uzina Mecanică Drăgășani, la Avicola Iași, Arco și la
grupul de firme Arcom[16]. Mai deține și 59% din compania Romes SA[18].

În iunie 1999, Gigi Becali a efectuat un schimb de terenuri cu Ministerul Apărării

Naționale, în termeni dezavantajoși pentru armată, rezultând un câștig de aproximativ
3 milioane de dolari în favoarea lui Becali[19]. Becali nu era proprietar pe aceste
terenuri la data înaintării ofertei de schimb de terenuri, ci le-a cumpărat după ce a a
avut siguranța că oficialii din conducerea MApN vor aviza tranzacția. Mai mult,
terenurile în cauza erau revendicate, iar schimburile erau interzise de lege.[20].

George Becali a fost condamnat la 3 ani de închisoare cu executare în data de 20 mai

2013. Potrivit procurorilor, în perioada 1996-1999, în calitate de administrator al
terenurilor domeniului proprietate publică a statului din zona Voluntari (fosta Fermă
Roșia), MApN a efectuat două schimburi de terenuri cu George Becali, suprafața
totală cedată acestuia în urma celor două schimburi fiind de 28,89 hectare de teren
arabil intravilan, schimburi ce au avut drept consecință prejudicierea statului român cu
suma totală de 892.758 de dolari.[21] În același dosar, fostul ministru al apărării
Victor Babiuc și fostul șef al Statului Major General Dumitru Cioflină au primit câte
doi ani de închisoare, tot cu executare.[22]

Activitate politică
Catalin Dancu (secretar general), George Becali (președinte), Marian
Oprea și Vlad Hogea (vicepreședinți) în prezidiul Consiliului
Național al PNG-CD, 14 septembrie 2007

În 2000 a candidat pentru Camera Deputaților din partea unei asociații a italienilor din
România, ratând cu puțin intrarea în Parlament.[23]

A preluat Partidul Noua Generație de la fondatorul acestuia, Viorel Lis, fost primar al
Bucureștiului, devenind președinte al acestui partid la data de 10 ianuarie 2004[24]. A
promovat o doctrină creștină, de dreapta, cu accente naționaliste, apropiată de cea a
Partidului România Mare și a partidelor extremiste europene[24]. În 2004 a preluat
conducerea Partidului Noua Generație, iar în 2007 BBC a vorbit despre ascensiunea
rapidă a lui Becali în politică, acesta fiind descris ca un populist bogat. El este
asemănat cu fostul prim-ministru al Italiei, Silvio Berlusconi, vrând să folosească
fotbalul și banii pentru a ajunge la vârf: „Vreau să ucid diavolul din România,
corupția și minciuna” îl citează BBC pe Becali.[25][26]

În anul 2004 a participat la alegerile pentru președinția României, fiind candidatul

acestui partid. A obținut 1,77% din opțiunile de vot[27]. La alegerile europarlamentare
din 2007, s-a aflat pe prima poziție pe lista PNG, dar partidul său a obținut 4,85% din
voturi; i-au lipsit 0,15% pentru trecerea pragului electoral.

În Parlamentul European

George Becali și Corneliu Vadim Tudor în 2013

A fost ales în Parlamentul European la data de 7 iunie 2009 pe lista Partidului

România Mare, alături de Corneliu Vadim Tudor[28]. În cele nouă luni până în martie
2010 a participat la numai 10 din cele 37 de ședințe în plen, fiind reprezentantul
României cu cea mai slabă prezență, de numai 27 %. Prin aceasta a contribuit, alături
de Corneliu Vadim Tudor și Traian Ungureanu, la plasarea României pe ultimul loc
între națiunile reprezentate în Parlamentul European, România având o prezență de
numai 84,46 %[29][30]. În perioada menționată el a vorbit în plenul Parlamentului
European de cinci ori și a depus un singur amendament; nu a pus nici o întrebare, nu a
făcut nici o propunere de rezoluție, nu a avut nici o declarație scrisă și nu a elaborat
nici un raport[30]. Pe site-ul Parlamentului European se găsește situația activității
fiecărui europarlamentar, inclusiv a lui George Becali, care a avut un număr de 87 de
luări de cuvânt în plenul Parlamentului, inclusiv cu problematica și textul
acestora[31].

În Parlamentul României

George Becali și Crin Antonescu în 2013

La alegerile legislative din 2012 a candidat pentru un mandat de deputat în Colegiul

25 din București, pe din partea Uniunii Social-Liberale, ca membru al PNL. El a fost
ales cu majoritatea de voturi (65%). După depunerea jurământului, Becali a fost numit
membru în comisia juridică a Camerei Deputaților.

La data de 11 februarie 2013, ca urmare a condamnării cu suspendare pentru

sechestrare de persoane, și-a dat demisia din PNL, devenind deputat independent;
mandatul său a încetat după condamnarea definitivă, la trei ani de închisoare cu
executare, primită pentru coruperea unor înalți funcționari publici în scopul facilitării
unui schimb de terenuri.

Controverse
Generalit ăți

George Becali este un om controversat, face o politică populistă și își face pe larg
cunoscută ideologia ultra-naționalistă, afirmând că stânga politică ar fi „unealta
diavolului”.[32] Becali este criticat nu numai pentru invectivele sale la adresa unor
personalități publice, într-un incident numind-ul pe istoricul Neagu Djuvara „moș
senil”,[33], dar și pentru ieșirile sale rasiste, antisemite sau homofobe. Este cunoscut
și din pricina faptului că își întoarce deseori declarațiile. Un exemplu este aducerea
fotbalistului brazilian Élton Jose Xavier Gomes în Ghencea. Lăudat la sosire presei,
Becali îl critică aspru doar două luni mai târziu: „Élton e circar și nu are ce să mai
caute la Steaua”. Este criticat pentru implicarea în alcătuirea echipei.[34][35]

La televiziune

Populiste sunt și aparițiile lui la televizor, unde la programe politice refuză a răspunde
la întrebările dictate de crainici, încercând să preia controlul și folosind expresii ieșite
din context, atacă personaje politice, comparându-se cu foști domnitori români (Mihai
Viteazul, numindu-se voievod etc.).[36] De altfel, Becali a avut probleme cu justiția
din cauza folosirii imaginii lui Mihai Viteazul, dintr-un film regizat de Sergiu
Nicolaescu, avându-l ca actor principal pe Amza Pellea, pentru campania sa
electorală.

Agresiuni verbale

Becali a atras atenția asupra sa și prin agresiunea verbală împotriva unui jurnalist,
Becali exprimându-și printr-o serie de înjurături nemulțumirea față de postul Antena
1, condus de unul dintre adversarii săi politici, Dan Voiculescu. Chiar a pretins că
unele dintre ele să fie publicate a doua zi în ziar, cu cenzura de rigoare.[37]

Pentru că nu a respectat ordinele lui Gigi Becali privind poziția în teren a lui Mirel
Rădoi (intervenția patronului în alcătuirea echipei nu este ceva normal în fotbalul
civilizat[cercetare originală]), antrenorul Gheorghe Hagi a fost aproape de a fi
demis, dar Becali s-a răzgândit, conform propriilor declarații, doar fiindcă Hagi este
nașul său.[38] În cele din urmă, Hagi și-a dat demisia, punând gestul său pe seama
comportamentului lui Becali, pe care l-a acuzat de un comportament nedemn față de
Steaua.[39] Becali încearcă să scape de antrenorii care nu-i convin, debusolându-
i[cercetare originală].[40]

Cazul celor 1.700.000 de euro

Articol principal: Dosarul „Valiza”.

În data de 7 mai 2008 Direcția Națională Anticorupție Cluj a reținut cinci persoane din
anturajul lui Gigi Becali care aveau asupra lor suma de 1,7 milioane de euro, sumă
care se presupune că ar fi fost destinată jucătorilor de la clubul de fotbal Universitatea
Cluj pentru a nu pierde meciul cu CFR Cluj.[41] În replică, Becali a afirmat că banii
erau destinați cumpărării de bomboane.[41] La data de 18 decembrie 2008, DNA i-au
trimis în judecată pe Gigi Becali, Teia Sponte, vicepreședinte al Consiliului de
Admnistrație al FC Steaua, și Victor Pițurcă, antrenorul echipei naționale de fotbal,
într-un dosar numit „Valiza”[42]. La 17 aprilie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție
a decis achitarea lui Gigi Becali în acest dosar[43] dar aceasta sentință nu a fost
definitivă.

Pe 4 iunie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a dat sentința definitivă,

condamnându-l pe George Becali la trei ani de închisoare cu executare, pentru dare de
mită și pentru fals.[44] Pe 3 aprilie 2015, Gigi Becali a fost eliberat condiționat. A
revenit imediat la conducerea clubului Steaua. Nici un for fotbalistic, nici presa
sportiva, nici justiția, nu au protestat la revenirea lui în fotbal, acolo unde a comis
infracțiunea pentru care a fost condamnat.[45]

Cazul lipsirii ilegale de libertate

În data de 2 aprilie 2009 a fost ridicat cu mandat de arestare de la domiciliul său din
cartierul Pipera din București sub învinuirea de lipsire ilegală de libertate și a fost
prezentat Judecătoriei sectorului 1 al Capitalei[46]. Instanța a hotărât arestarea
preventivă lui Becali împreună cu alți patru complici făptuitori pentru 29 de zile.
Aceștia au făcut recurs sentinței judecătorești, Tribunalul București respingându-le
recursul și menținând decizia primei instanțe, respectiv motivarea Judecătoriei
Sectorului 1: „[...] organele judiciare sunt singurele abilitate să efectueze cercetări
pentru aflarea adevărului, iar neacceptarea acestui principiu ar însemna pentru toți
cetățenii că au posibilitatea de a-și face singuri dreptate, prin sancționarea unei fapte
ilicite prin comiterea unei alte fapte ilicite”.[47] La judecarea recursului, Becali a
cerut recuzarea completului de judecată, fără succes.

La 11 februarie 2013 a fost condamnat la 3 ani de închisoare cu suspendare în dosarul

lipsirii ilegale de libertate din 2009.[48]

C ăr ți
Note:[49][50]

 Becali, George (2014). Muntele Athos, Patria Ortodoxiei. București: Saeculum I.O. p. 176.
ISBN 978-973-642-335-2. Parametru necunoscut |lunăoriginală= ignorat
(ajutor)
 Becali, George (2014). Becali și politica: începuturile. București: Saeculum I.O. ISBN 978-973-
642-347-5.
 Becali, George (2014). Iubirea milostivă mântuitoare. București: Saeculum I.O. ISBN 978-973-
642-348-2.
 Becali, Gheorghe (2014). Becali și Steaua. București: Saeculum I.O. ISBN 978-973-642-346-8.
 Becali, Gheorghe (2015). Becali - Parlamentul Europei și Parlamentul României. București:
Saeculum I.O. ISBN 978-973-642-349-9.