ARTICULAŢIILE – CLASIFICARE

DEFINIŢIE: sunt structuri anatomice reprezentate de totalitatea elementelor

(părţi moi) prin care oasele se unesc între ele
CLASIFICARE:
1. fibroase = SINARTROZE /
2. cartilaginoase = AMFIARTROZE / conform N.A.I
3. sinoviale = DIARTROZE /

I. ARTICULAŢIILE FIBROASE = SINARTROZE

-sunt fixe
-se pot osifica în decursul vieţii
-sunt de mai multe tipuri:
1. sindesmoze: între suprafeţele articulare este ţesut fibros reprezentat
de:
- membrane interosoase (ex. Intre radius si ulna)
- ligamente interosoase (ex. Art. Acromio-claviculara)
2. suturile: la oasele craniului
a.plane: între care se găseşte ţesut conjunctiv (oasele nazale)
b.scuamoase: (scuamă=coajă) între temporal şi parietal
c.dinţate: interparietală
3. gomfoze: gomfoza este articulaţia dintre 2 oase: dintele implantat în
alveola dentară

II. ARTICULAŢIILE CARTILAGINOASE = AMFIARTROZE

-sunt semimobile
-legătura dintre oase se face prin cartilaj
-mişcările sunt de mică amplitudine
-tipuri:
1.sincondroze: unite prin cartilaj hialin (ex: sincondroza manubrio-
sternală)
2.simfize: unite prin cartilaj fibros (ex: simfiza pubiană)
3.sinostoze: sincondroze si simfize osificate

III. ARTICULAŢIILE SINOVIALE = DIARTROZE

1
-sunt articulaţii mobile
-pot fi simple (2 oase) sau complexe (mai mult de 2 oase)

ELEMENTE ce alcătuiesc orice articulaţie sinovială:

1.Suprafetele osoase
- fetele articulare= partile osoase prin care 2/> oease vin in contatct
- pot fi congruente sau incongruente
- sunt acoperite de un cartilage ce are grosimea d.p. cu presiunea exercitata
asupra lui -> cartilajele sunt lipsite de vacularizatie si se hranesc prin
imbibitie de lichidul sinovial
- cartilajele articulare participa la completarea congruentei dintre capetele
osoase
 fibrocartilaje de marire – depasesc suprafata osoasa
 discurile intraarticulare – ex. Art. Temporo-mandibulara
 meniscurile – ex. Art. genunchiului
3.MIJLOACELE DE UNIRE
a.capsula articulară
- capsula articulara: memebrana fibroasa care acopera capetele osoase
si continutul articular
o se insera la marginile suprafetelor osoase
o puternic inervata
o mai groasa/mai subtire – mai laxa/mai rigida
b.ligamentele:
-sunt de 3 feluri:
-capsulare – întăresc capsula articulară
-interosoase (ex: ligg.încrucişate ale genunchiului)
-la distanţă (ex: ligg.coracohumeral)
c.forţa musculară
-deltoidul menţine capul humeral în articulaţie
d.presiunea atmosferică: prenegativa- mentine osul in articulatie
-1 kg/cm2 → 2000 kg pe tot corpul

3.MIJLOACELE DE ALUNECARE:
-suprafaţa netedă a cartilajului articular
-membrana sinovială
-lichidul sinovial

a) cartilajul articular: participa datorita suprafetei lui netede lucioase

2
 b) membrane sinoviala:
- acopera capsula si se termina la marginile suprafetelor osoase
- are vascularizatie si inervatie proprie
- poate trimite prelungiri=burse
- participa la delimitarea cavitatii articulare
c) cavitatea articulara: spatial virtual ocupat de o pelicula fina de lichid
synovial – cavitatea poate deveni reala, ocupata cu
- puroi=>piartroza
- sange=>hemartroza
- lichid in cantitatea mare=>hidartroza
d) lichidul sinovial= un transsudat- contine si detritusuri din celulele
membrane sinoviale
- 95% apa +5% protein
- Aci hialuronic

CONDUCEREA MIŞCĂRILOR
ÎN ARTICULAŢIE

-sensul şi amplitudinea mişcărilor în articulaţie sunt date de configuraţia

feţelor articulare
-există 3 tipuri de conducere în articulaţie:
1.conducere osoasă: când direcţia mişcării este dată de forma osului
(de ex: articulaţia cotului)
2.conducere ligamentară: când direcţia şi sensul sunt date de
ligamente (artic.umărului, artic.coxo-femurală)
3.conducere musculară: foarte largă, foarte laxă pt.umăr
Mişcările pot fi:
1.de translaţie, alunecare
2.de învârtire: genunchiul
3.de rotaţie: un os se mişcă în jurul altuia (de ex: între atlas şi
axis)
Mişcările în articulaţie se fac în jurul unui ax
-în organismul uman există 3 axe:
1.transversal: pt.flexie-extensie
2.sagital: pt.abducţie-adducţie
3.vertical: pt.rotaţie laterală sau medială a unui segment de membru
-axul de compromis este o medie a axelor într-o articulaţie complexă
-mişcarea în articulaţie se face perpendicular pe ax

3
 CLASIFICAREA ARTICULAŢIILOR
ÎN FUNCŢIE DE AX

1.uniaxiale:
a.trohleare (în balama) ex: ulna cu humerusul
b.trohoide (în pivot) ex: atlas-axis
2.biaxiale:
a.în şa se pot face numai mişcări de flexie-extensie şi abducţie-
adducţie: ex: între metacarpianul I şi trapez
b.elipsoidale: ex: radio-carpiană; flexie-extensie şi abd.-add.
3.triaxiale (sferoidale): umăr, şold

Secţiunea anatomică a unui muşchi este secţiunea perpendiculară pe direcţia

muşchiului
Secţiunea fiziologică a unui muşchi este perpendiculară pe direcţia fibrelor
sale
Pentru un muşchi cu fibre paralele secţiunea anatomică este identică cu
secţiunea fiziologică (de ex: m.croitor)
Pentru mm.bipenaţi secţiunea fiziologică este mult mai mare ca secţiunea
anatomică (de ex: m.temporal)

Forţa unui muşchi este proporţională cu secţ.fiziologică a sa, cca.10 kg

forţă/cm2

ARTICULAŢIILE COLOANEI VERTEBRALE

Se descriu articulaţiile dintre corpurile vertebrale şi articulaţiile dintre

procesele articulare

1.ARTICULAŢIILE CORPURILOR VERTEBRALE (AMFIARTROZE)

-feţele articulare sunt reprezentate de platourile corpurilor vertebrale,
netede, bine conturate, uşor concave central pentru a asigura contenţia
discului intervertebral şi sunt acoperite cu cartilaj hialin
-două platouri succesive sunt paralele, iar între ele se interpune
un disc intervertebral
-discul intervertebral este biconvex şi are 2 componente:

4
 -la periferie – un inel fibros (format din laméle
conjunctive concentrice cu orientare diferită). În cadrul unui cerc lamelar
fibrele conjunctive au orientare diferită faţă de fibrele vecine
-în centrul discului este nucleul pulpos, format din fibre
conjunctive; în el se găsesc spaţii ocupate de o substanţă mucoasă. Uneori,
în centrul său, este o cavitate mucoasă
-nucleul este necompresibil, inextensibil, deformabil,
foarte higroscopic. În leziunile discului, tratamentul poate reduce
dimensiunile nucleului îmbibat hidric
Aplicaţie practică: în traumatismele coloanei lombare inelul fibros se poate
rupe, iar nucleul pulpos poate migra anterior, vertical (în corpurile
vertebrale), postero-lateral (când poate comprima rădăcinile nervilor spinali)
sau posterior (poate comprima măduva = hernia de disc). La radiografie
spaţiul intervertebral este pensat
-capsula articulară se inseră la periferia suprafeţelor articulare şi este
căptuşită cu membrană sinovială
-ligamentele:
1.lig.longitudinal anterior – leagă feţele anterioare ale
corpurilor vertebrale
-începe la occipital (procesul bazilar) şi se termină la
vertebra S3
2.lig.longitudinal posterior – uneşte feţele posterioare ale
corpurilor vert.; se găseşte în plin canal medular
-începe la occipital şi se termină la reg.coccigiană
3.ligg.interspinoase – unesc procesele spinoase
4.ligg.supraspinoase – unesc vârfurile proceselor spinoase
-de la occipital la vertebra C 7 sunt înlocuite de o structură
conjunctivă fibroasă, bine determinată, triunghiulară, numită ligament nucal
5.ligg.galbene – conţin ţesut conjunctiv elastic
-leagă lamele vertebrale între ele
6.ligg.intertransversare

2.ARTICULAŢIILE DINTRE PROCESELE ARTICULARE

-feţele articulare sunt orientate:
-în reg.cervicală oblic între planul transvers şi frontal
-spaţiul articular se vede, la radiografie, din lateral
-în reg.toracică feţele sunt în plan frontal
-spaţiul se vede din lateral
-în reg.lombară feţele sunt oblice spre sagital
-spaţiul se vede, prin radiografie, din anterior

5
 -sunt acoperite cu cartilaj hialin
-capsula articulară se inseră la periferia suprafeţelor articulare
-este căptuşită cu membrana sinovială
-reprezintă sediul spondilozei vertebrale
-biomecanica coloanei vertebrale
-coloana vertebrală este un ax central de sprijin al greutăţii corpului
-are curburi (în plan sagital: lordoza cervicală şi cea lombară; cifoza
toracică, curbura sacro-coccigiană şi în plan frontal - dextroscolioza)
-o coloană formată din segmente este mai rezistentă decât o tijă
rectilinie
-ea se găseşte în echilibru intrinsec dat de relaţia dintre tensiunile
ligamentare şi presiunile discale
-discurile intervertebrale cresc în grosime spre inferior de la 5 la 9
mm.
-ele se tasează datorită presiunilor din ortostatism, încât omul
este mai scurt seara cu cca.1 cm.
-ele sunt puţin mai mari în regiunea lombară, anterior
-în biomecanică contează şi raportul dintre înălţimea discului şi a
corpului vertebral: dif.=1/2 în reg.cervicală; 1/1 în reg.toracică; 1/5
reg.sacrală
-cele mai ample mişcări se produc în reg.cervicală
-între 2 vertebre alăturate amplitudinea mişcării este mică, dar, pe
ansamblu, cea a coloanei este mare
-MIŞCĂRILE COLOANEI VERTEBRALE- axul mişcării trece prin
corpul vertebral
1.flexie-extensie este un ax de sumaţie transversal prin corpul vert.
2.flexie laterală: ax antero-posterior
3.rotaţie: axul este vertical prin corpul vert.
4.circumducţie este însumarea celorlalte mişcări
-în reg.cervicală flexia este limitată de apropierea corpurilor vert., de
ligamentul posterior şi de muşchii erectori spinali
-flexia este realizată de muşchii prevertebrali, hioidieni, scaleni
anteriori şi SCM (sternocleidomastoidieni). Aceştia din urmă pot acţiona, în
contracţia simultană, şi ca extensori, dacă extensia a fost iniţiată de alţi
muşchi extensori; tot în contracţia simultană fixează capul în poziţie
verticală. În contracţie unilaterală, muşchiul sternocleidomastoidian face
flexia de aceeaşi parte şi rotaţia de partea opusă a capului.
-extensia este limitată de ligamentul ant.; este realizată de muşchii
erectori spinali şi de muşchiul trapez

6
 -flexia laterală realizată de muşchii scaleni şi de muşchiul ridicătorul
scapulei
-în reg.toracică orientarea feţelor articulare limitează flexia şi extensia
-flexia laterală este limitată de întâlnirea coastelor
-cea mai amplă mişcare este rotaţia (ex.de lanţ rotator: splenius de
partea opusă, ridicătorul coastelor, semispinal, oblic extern)
-în reg.lombară axul mişcării este, în partea superioară mai anterior şi în
partea inferioară mai posterior. Apare prezenţa unor forţe de forfecare mari
în reg.lombară; aceasta explică de ce, aici, se produc mai frecvent leziuni de
disc intervertebral
-în flexie, corpurile vertebrale se apropie anterior şi tind să împingă
posterior discul intervertebral
-flexia este făcută de muşchiul iliopsoas şi de muşchii anteriori ai
peretelui abdominal
-extensia o fac muşchii erectori spinali şi muşchiul pătratul lombelor
-flexia laterală o fac muşchii iliopsoas şi pătratul lombelor

ARTICULAŢIILE DINTRE CRANIU ŞI COLOANĂ

1.ARTICULAŢIA ATLANTO-OCCIPITALĂ
-feţele articulare sunt reprezentate de:
-feţele condilare de pe masele laterale ale atlasului; sunt
elipsoidale cu o dublă concavitate acoperită de cartilaj mai gros în centru
-condilii occipitali cu dublă convexitate cu axul lung oblic şi
medial spre anterior, acoperiţi de cartilaj hialin
-capsula articulară se inseră la periferia suprafeţelor articulare şi este
căptuşită cu membrana sinovială
-ligamentele:
1.membrana atlanto-occipitală anterioară: leagă arcul anterior
al atlasului de marginea anterioară a găurii occipitale; are raport anterior cu
faringele
2.membrana atlanto-occipitală posterioară: leagă arcul
posterior al atlasului de marginea posterioară a găurii occipitale
-biomecanica
1.în această articulaţie se execută mişcări de flexie (200) şi extensie
(300); axul mişcării este de compromis, transversal şi posterior de meatul
acustic extern
-mişcările de rotaţie sunt limitate de torsionarea membranelor atlanto-
occipitale şi a ligamentelor alare

7
 -când mişcarea este mai amplă, se însumează mişcările coloanei
cervicale
-flexia pură este dată de muşchii drept anterior al capului şi lungul
gâtului
-înclinaţia pură este dată de muşchiul drept lateral
-rotaţia pură este dată de muşchiul oblic inferior
-extensia este dată de marele şi micul drept posterior al capului

2.ARTICULAŢIA ATLANTO-AXOIDIANĂ MEDIANĂ

-feţele articulare sunt reprezentate de:
-fovea dentis de pe arcul anterior al atlasului; este concavă
-o porţiune convexă din faţa anterioară a dintelui axisului
-pe faţa posterioară, între dinte şi ligamentul transvers al atlasului, se
formează o mică articulaţie, cu capsulă şi sinovială proprie
-ligamentele:
1.lig.vârfului dintelui – leagă vârful dintelui de marginea ant.a
găurii occipitale
2.ligg.alare – pleacă de pe vârful dintelui pe feţele mediale ale
condililor occipitali, în acelaşi plan cu precedentul
3.lig.cruciform – are o parte transversală reprezentată de
lig.transvers al atlasului şi un fascicul longitudinal superior, ce merge pe
marginea ant.a găurii occipitale şi un fascicul longitudinal inferior ce merge
pe faţa post.a axisului (acest ligament împiedică ca în hiperflexie dintele să
comprime măduva spinării)
4.membrana tectoria – este o prelungire a durei mater cerebrale
ce se termină pe faţa posterioară a axisului, în periost; se continuă, distal, cu
ligamentul longitudinal posterior
5.ligg.longitudinale anterior şi posterior (vezi coloana
vertebrală)
-biomecanica:
-principala mişcare este de rotaţie: craniul împreună cu atlas se învârt
în jurul dintelui axisului
-pe parcursul acestei mişcări, masele laterale ale atlasului se
îndreaptă antagonic antero-posterior
-mişcarea este limitată de o uşoară coborâre a atlasului (se
datoreşte convexităţii accentuate din centrul cartilajelor hialine din
centrul feţelor articulare)
-principalul muşchi rotator este SCM; mai rotesc: muşchiul
lungul gâtului, fibrele descendente ale muşchiului trapez

8
3.ARTICULAŢIA ATLANTO-AXOIDIANĂ LATERALĂ
- se crează între feţele articulare corespunzătoare dintre atlas şi axis
-mişcări uşoare de rotaţie şi flexie-extensie

ARTICULAŢIILE
MEMBRULUI SUPERIOR

I. ARTICULAŢIILE CENTURII SCAPULARE sunt reprezentate de

articulaţia sterno-claviculară, articulaţia acromio-claviculară şi de articulaţia
scapulo-humerală

1.ARTICULAŢIA STERNO-CLAVICULARĂ
-este o articulaţie selară (în şa)
-feţele articulare
-incizura claviculară a sternului (în unghiul supero-lat.al
manubriului) are dublă curbură şi este mai mică decât cea corespunzătoare a
claviculei
-extremitatea sternală a claviculei
-feţele sunt acoperite de cartilaj hialin
-există disc intraarticular
-este în plan sagital
-împarte articulaţia în 2 părţi (medială şi laterală)
-capsula articulară se inseră la periferia suprafeţelor articulare
-membrana sinovială
-căptuşeşte capsula articulară (există 2 sinoviale)
-ligamentele:
1.lig. sternoclavicular anterior
2.lig. sternoclavicular posterior
3.lig. costoclavicular (extremitatea sternală a claviculei are şi o
mică feţişoară articulară pt.coasta I)
4.lig. interclavicular (traversează incizura jugulară a sternului)
-biomecanica
1.mişcarea de ridicare şi coborâre (ax sagital prin lig.costoclavicular)
-muşchi ridicători: SCM, fibrele descendente ale
trapezului, ridicătorul scapulei, romboizi
-muşchi de coborâre: m. subclavicular
2.mişcări de proiecţie anterioară şi posterioară (ax vertical prin
extremitatea sternală a claviculei)

9
 -mm.pt.proiecţia ant.: pectoral mic, fibrele ant.ale
deltoidului, dinţat ant.
-mm.pt.proiecţia post.: mm.post.ai umărului şi romboizii,
fibrele post.ale deltoidului
3.mişcarea de circumducţie (rezultă prin însumarea celorlalte mişc.)
extremitatea claviculelor desenează 2 conuri opuse la vârf
-mişcărilor descrise li se opun ligamentele din părţile opuse, contactul
dintre clavicule şi coaste şi fibrele capsulei de partea opusă
2.ARTICULAŢIA ACROMIO-CLAVICULARĂ
-este o amfiartroză
-feţele articulare
-sunt acoperite de cartilaj hialin
-au direcţie relativ sagitală
-sunt ovalare
-se găsesc pe extremităţile celor 2 oase: acromion şi
extremitatea acromială a claviculei
-are capsulă articulară
-are membrană sinovială
-ligamentele:
1.ligg. coraco-claviculare
-lig. conoid (medial)
-lig. trapezoid (lateral)
2.la distanţă
-lig. transvers superior al scapulei (trece peste incizura
scapulei)
-lig. suprascapular posterior – între acromion şi
marginea posterioară a cavităţii glenoide
-cel mai rezistent ligament este cel acromio-clavicular (situat
superior)
-biomecanica
-abducţia membrului superior (care este iniţiată de m.supraspinos)
-prin contracţia totală a deltoidului şi a capului lung al
bicepsului, abducţia ajunge la 900, unde se opreşte, deoarece
tuberculul mare se atinge de acromion
-peste 900 abducţia se face prin bascularea scapulei
-axul este sagital prin articulaţia acromioclaviculară
-mişcarea este posibilă datorită felului în care scapula
este prinsă de trunchi prin muşchi (simsarcoză)
-muşchii care basculează scapula: m. trapez (fibre asc.şi desc.),
m. dinţat ant.

10
 -muşchii care revin bascula scapulei: m.ridicător al scapulei,
mm. romboizi, m. pectoral mic

3.ARTICULAŢIA SCAPULO-HUMERALĂ
-este sferoidală, cu 3 grade de libertate
-feţele articulare
-capul humeral (1/3-1/2 de sferă) are o mică depresiune în
dreptul tuberculului mic, ce corespunde fosetei capului femural
-cavitatea glenoidă, acoperită cu cartilaj hialin, are o
concavitate insuficientă pentru contenţia capului humeral; din această cauză,
periferic, se inseră labrul glenoidal (este un cartilaj circular, care, secţionat,
este triunghiular); acesta măreşte contenţia cavităţii glenoide. Pe labrum se
inseră capsula articulară
N.B.: în luxaţiile mari ale capului humeral se produce smulgerea labrului şi
este necesară intervenţia chirurgicală cu resuturarea lui la cavitatea glenoidă
-capsula articulară: cu precizarea că, pe scapulă, ajunge anterior
până la baza procesului coracoid, pe humerus se inseră pe colul anatomic, iar
inferior mai jos, pe colul chirurgical (aici se formează recesul inferior al
articulaţiei)
N.B.: tuberculii rămân extracapsulari
-capsula nu este foarte rezistentă; are în structură fibre oblice,
circulare (la interior) şi, posterior, este întărită de 3 ligamente glenohumerale
-capsula are numeroase orificii pentru recesuri ale membranei
sinoviale
-ligamentele:
1.lig.coraco-humeral este superior de articulaţie
2.sunt 3 ligg.gleno-humerale (sup, mijl, inf) a căror origine este
pe tuberculul mic şi colul chirurgical, iar inserţia este pe marginea ant.a
cavităţii glenoide. Între primul şi al doilea este un spaţiu numit fereastra
ovală, pe unde iese fundul de sac al bursei subscapulare
-bursa sinovială subscapulară iese prin fereastra ovală ca
un fund de sac, ce se prinde pe vârful procesului coracoid
-acest fund de sac poate fi puncţionat cu acul pe peretele
toracic imediat perpendicular, inferior şi lateral de vârful procesului coracoid
scapula este cea mai subţire în partea sa inferioară, din această cauză, pe
aici, se produce luxaţia, frecvent prin hiperabducţie. Este însoţită de
elongaţie de n.axilar şi paralizie de deltoid
-burse sinoviale
-subacromială
-subdeltoidiană

11
 -subscapulară
-sub rotundul mare şi latissimus dorsi
-bursa din jurul capului lung al bicepsului: tendonul şi bursa
străbat capsula (sunt intracapsulare)
-biomecanica
1.flexia şi extensia braţului(anteducţia şi retroducţia) axul este
transversal, prin centrul cavităţii glenoide
-mm.flexori: fasciculele anterioare al deltoidului, dinţatul ant.,
capul scurt al bicepsului, coracobrahialul
-mm.extensori: mm.feţei post.a umărului (supra şi infraspinos),
latissimus dorsi, capul lung al tricepsului, fibrele post.ale deltoidului
-flexia este limitată de ligg.post.ale capsulei
-extensia este limitată de lig.coraco-humeral
2.abducţia şi adducţia braţului
-mm.abductori: supraspinos, capul lung al bicepsului, deltoid,
bascula scapulei
-mm.adductori: pectoral mare, capul scurt al bicepsului,
latissimus, rotunzi mare şi mic, supraspinos, infraspinos
N.B. m.supraspinos trece printr-un defileu osos inextensibil unde este supus
unor microtraumatisme produse de compresia pe tuberculul mare. În cazuri
specifice (tenismen) muşchiul se inflamează cronic, însoţit de depuneri de
calciu în bursele articulare. Boala se numeşte periartrită scapulo-humerală
3.rotaţia medială şi laterală ale braţului
-mm.rotatori mediali: latissimus, rotund mare, pectoral mare
-mm.rotatori laterali: rotund mic, infraspinos
4.mişcarea de circumducţie rezultă din asocierea celor precedente

II.ARTICULAŢIILE COTULUI (HUMERO-ULNARĂ, HUMERO-

RADIALĂ, RADIO-ULNARĂ SUPERIOARĂ)
-toate au capsulă comună
-este o trohleartroză şi ginglim (balama) cu conducere osoasă
-feţele articulare:
-trohleea humerală are marginea medială mai proeminentă şi
coborâtă şi un şanţ în spirală (determină conducerea osoasă) şi
capitulum
-incizura trohleară a ulnei este delimitată vertical de olecran,
orizontal de procesul coronoid şi are o creastă sagitală care intră în
şanţul trohleei
-faţa articulară superioară a capului radiusului (uşor concavă) se
articulează cu capitulul humeral

12
 -incizura radială a ulnei se articulează cu circumferinţa capului
radial
-capsula articulară, cu precizarea că:
-N.B.: epicondilii rămân extracapsulari
-fosele de pe humerus sunt intracapsulare
-pe ulnă inserţia se face pe marginea incizurii trohleare
-pe radius coboară la 1 cm.pe colul său
-membrana sinovială trimite funduri de sac, dintre care cel mai
important este cel al m.triceps (la tenismen apare sindromul dureros al
mm.subcondilieni)
-ligamentele:
1.lig.colateral radial leagă marginea laterală a olecranului de
colul radiusului
2.lig.colateral ulnar leagă marginea medială a olecranului de
marginea medială a incizurii trohleare şi de epicondilul medial
3.lig.inelar înconjoară capul radiusului, nu colul
4.lig.pătrat începe sub incizura radială a ulnei şi se inseră în
jurul tuberozităţii radiale
-biomecanica
-în articulaţia humero-ulnară se fac numai mişcări de flexie şi
extensie; axul este transversal prin epicondili; datorită conducerii osoase,
antebraţul ajunge anterior şi medial faţă de braţ
-mm.flexori: biceps, epicondilienii mediali şi laterali
-mm.extensori: triceps, anconeu
-în articulaţiile radioulnară superioară şi inferioară (artic.cilindroide)
se fac mişcări de supinaţie şi pronaţie: axul este oblic prin capul radiusului şi
capul ulnei. Ulna rămâne relativ fixă şi radiusul încrucişează anterior, în X,
ulna. Simultan, capul radial se roteşte în ligamentul inelar: în pronaţie,
palma priveşte posterior şi în supinaţie, anterior
-mm.pronatori: rotund şi pătrat pronator, epicondilieni laterali
-mm.supinatori: biceps, supinator; lung abductor al policelui,
scurt şi lung extensor ai policelui

III. ARTICULAŢIA RADIO-ULNARĂ INFERIOARĂ

-feţele articulare
-incizura ulnară a radiusului şi un disc articular: împreună
formează o concavitate în care se roteşte capul ulnei
-discul este transversal şi uneşte procesul stiloid al ulnei cu
marginea inferioară a incizurii ulnare a radiusului
-membrana sinovială

13
 -articulaţia are un fund se sac sinovial superior, numit recesul
sacciform, care se inflamează frecvent
-biomecanica
-supinaţia şi pronaţia sunt limitate de membrana interosoasă (ce se
interpune între radius şi ulnă şi, superior, are coarda oblică întinsă
între tuberozitatea ulnei şi tuberozitatea radiusului) şi torsiunile
muşchilor

IV. ARTICULAŢIA RADIO-CARPIANĂ (este o artic.condiliană)

-feţele articulare
-faţa carpiană a radiusului şi discul (aşezat transvers, cu
originea pe proc.stiloid al ulnei şi inserţia pe incizura ulnară a radiusului)
-partea convexă: reprezentată de oasele primului rând carpian
(scafoid, semilunar, piramidal şi pisiform)
-capsula articulară se inseră la periferia suprafeţelor articulare
-ligamentele:
1.lig. radiocarpian palmar: originea este anterior, pe epifiza
radiusului şi inserţia pe scafoid, semilunar şi pe osul mare
2.lig. radiocarpian dorsal: originea-posterior pe radius, inserţia
la fel ca precedentul
3.lig. ulnocarpian palmar: originea pe procesul stiloid al ulnei,
inserţia pe aceleaşi oase
4.lig.colateral carpian radial: originea pe procesul stiloid al
radiusului, inserţia pe scafoid
5.lig. colateral carpian ulnar: originea pe procesul stiloid al
ulnei, inserţia pe pisiform

V. ARTICULAŢIILE INTERCARPIENE
A.între oasele din acelaşi rând
-ligamente
-interosoase
-anterioare
-posterioare
-capsula articulară se inseră la periferia suprafeţelor articulare
-membrana sinovială comunică cu sinoviala articulaţiei
mediocarpiene
B.articulaţia mediocarpiană
-este o articulaţie bicondiliană
-se formează între oasele primului şi celui de-al doilea rând carpian
-interlinia articulară are forma unui “S” culcat

14
 -lateral, oasele primului rând formează o convexitate orientată
inferior, iar medial oasele primului rând formează o concavitate orientată
inferior
-capsula articulară are numai anterior un ligament radiat al carpului,
care uneşte osul mare cu oasele primului rând
-biomecanica în articulaţiile intercarpiene şi mediocarpiană
1.mişcările de flexie şi extensie
-la aceste mişcări participă şi articulaţiile intercarpiene şi
articulaţia mediocarpiană
-rândul 2 carpian ajunge anterior de rândul 1 carpian, iar acesta
alunecă spre anterior faţă de oasele antebraţului
-axul mişcării este transversal, pentru rândul 1 carpian prin
procesele stiloide, iar pentru rândul 2 prin capul osului mare
-mişcările în jurul celor două axe se produc simultan
-flexia se execută predominant în articulaţia radiocarpiană, iar
extensia predominant în articulaţia mediocarpiană
-dacă degetele sunt flectate, se reduce amplitudinea flexiei
palmei, datorită întinderii tendoanelor extensorilor
-mişcările sunt executate de mm.flexori şi extensori ai degetelor
şi ai carpului
2.adducţia şi abducţia
-se produc atât în articulaţia radiocarpiană, cât şi în cea
mediocarpiană
-axul mişcării este sagial, prin centrul osului mare
-muşchii abductori sunt: flexori şi extensorii radiali ai carpului,
împreună cu muşchii profunzi, posteriori, ai antebraţului
-muşchii adductori sunt: flexorul şi extensorul ulnar al carpului
3.mişcarea de circumducţie se realizează prin însumarea celorlalte
mişcări

FASCIILE MEMBRULUI SUPERIOR

1.FASCIA BRAŢULUI
-este situată sub piele
-acoperă muşchii braţului
-superficial de ea (între tegument şi fascie) sunt venele superficiale (cefalică
şi bazilică) şi nervi superficiali
-trimite septuri intermusculare până la humerus:
-medial:

15
 -anterior de el este mănunchiul vasculo-nervos brahial (vasele
brahiale şi n.median)
-posterior – n.ulnar şi a.colaterală ulnară superioară
-lateral:
-este perforat inferior (dinspre posterior spre anterior) de
n.radial şi a.colaterală radială

2.FASCIA ANTEBRAŢULUI
-nu dă septuri intermusculare
-la nivelul articulaţiei radiocarpiene formează retinacule (chingi fibroase):
-retinaculul flexorilor
-trece anterior de tendoanele mm.flexori ai carpului şi degetelor
asigurând contactul acestora cu oasele carpiene
-se inseră pe:
-tuberculul scafoidului
-tuberculul trapezului
-pisiform
-cârligul osului cu cârlig (osului hamat)
N.B.:-formează, împreună cu şanţul carpian, canalul carpian
prin care trec:
-tend.m.flexor radial al carpului
-tend.m.flexor lung al policelui
-tendoanele mm.flexori superficial şi profund ai degetelor
-n.median
-superficial de retinacul trec:
-vasele ulnare
-n.ulnar
-ramura palmară a n.median
-retinaculul extensorilor
-este mai subţire decât cel al flexorilor
-de pe faţa sa profundă pleacă septuri ce determină canale
osteodendinoase pentru tendoanele mm.extensori

TECI FIBROASE

-se întind de la articulaţiile metacarpofalangiene până la falanga distală

-cuprind tendoanele mm.flexori superficial şi profund ai degetelor
-la nivelul articulaţiilor interfalangiene, fibrele se încrucişează formând
partea cruciformă a tecii
-sunt căptuşite cu teci sinoviale digitale pentru degetele II-IV

16
 TECI SINOVIALE

-se întind de la falanga distală până la capul metacarpianului corespunzător

-sunt formate din 2 foiţe: parietală şi tendinoasă, ce se continuă între ele prin
funduri de sac
-tecile mm.flexori
-teaca tend.m.flexor radial al carpului
-teaca tend.m.flexor lung al policelui
-teaca sinovială comună a mm.flexori
-porneşte de la baza falangei distale a degetului V
-înveleşte tendoanele mm.flexori ai degetului mic
-în palmă cuprinde tendoanele mm.flexori ai degetelor IV,III,II,
formând o teacă comună şi se termină la 2 cm.proximal de retinaculul
flexorilor
DECI: policele şi degetul mic au teci digitocarpiene, iar celelalte
degete au teci digitale şi carpiene separate
-fiecare teacă sinovială este legată de tendoanele mm.flexori
corespunzători prin frâuri tendinoase
-tecile mm.extensori
-învelesc tendoanele la trecerea prin canalele osteofibroase
-depăşesc retinaculul extensorilor, proximal şi distal, cu câte 2 cm.

ARTICULAŢIILE
MEMBRULUI INFERIOR

1.ARTICULAŢIA COXO-FEMURALĂ
-este sferoidală, cu conducere ligamentară
-feţele articulare
-capul femural (2/3 dintr-o sferă) acoperit de cartilaj hialin; are
foseta capului femural
-faţa lunată a acetabulului
-continenţa acetabulară este mărită prin inserţia, de-a lungul
sprâncenei acetabulare (este marginea proeminentă a cavităţii), a labrului
acetabular
-diametrul orificiului delimitat de labru este mai mic decât
diametrul maxim al capului femural, deci labrul participă la contenţie

17
 -labrul trece peste incizura acetabulară determinând formarea
ligamentului transvers al acetabulului, pe sub care intră în cavitatea
articulară artera capului femural, ramură din artera obturatoare
-capsula articulară se inseră la periferia suprafeţelor articulare cu
menţiunea că, pe colul femural, se inseră anterior, pe linia intertrohanterică
şi posterior, la 1,5 cm.medial de creasta intertrohanterică (deci, ea este
extracapsulară)
-este mai groasă superior (8mm) şi mai subţire inferior (2,3mm)
-membrana sinovială
-are un fund de sac inferior, în dreptul inserţiei pe col şi burse
sinoviale sub mm.fesieri, iliopsoas şi pectineu
-ligamentele:
1.lig.iliofemural are originea pe spina iliacă antero-inferioară,
are 2 fascicule:
-fasciculul oblic: se inseră pe trohanterul mare
-fasciculul vertical: se inseră pe trohanterul mic
2.lig.pubofemural are originea pe eminenţa ileopectinee şi pe
creasta pubisului şi inserţia pe trohanterul mic
3.lig.ischiofemural este postero-superior de articulaţie; are
originea pe marginea posterioară a acetabulului, urcă pe faţa posterioară a
articulaţiei şi se inseră anterior de fosa trohanterică. Limitează rotaţia
medială
4.lig.capului femural este rezistent; are originea în fosa
acetabulară prin 2 fascicule: pe marginile incizurii acetabulare şi pe
lig.transvers şi inserţia în foseta capului femural. Limitează adducţia
5.zona orbiculară este un ligament circular, pe faţa internă a
capsulei; el solidarizează restul ligamentelor
-în luxaţia congenitală de şold (displazia de şold) sprânceana
acetabulară nu se formează sau nu se osifică la timp. Când copilul începe să
meargă, se poate luxa capul femural şi se rupe artera capului femural, fiind
afectată nutriţia capului femural în timp
-biomecanica
-1.flexia şi extensia - există un ax de compromis transversal prin
centrul acetabulului
-flexia coapsei cu gamba extinsă se poate face până la 900
-flexia până la 900 este făcută de: mm.iliopsoas, pectineu,
tensor al fasciei lata, drept femural, fesier mijlociu
-flexia coapsei cu gamba flectată se face până la întâlnirea
peretelui abdominal
-flexia peste 900 este făcută de mm.iliopsoas şi pectineu

18
 -nervul majorităţii mm.flexori este n.femural; în afectarea lui,
flexia se poate face, în principal, cu m.tensor al fasciei lata, care este inervat
de n.fesier superior. Muşchiul tensor al fasciei lata se poate hipertrofia în
gimnastica medicală
-extensia este limitată şi ajunge până la 135 0. În anumite
sporturi (patinaj, gimnastică) se produce hiperextensia printr-o hiperlordoză
lombară şi hiperflexie în şoldul opus
-mm.extensori sunt mm.posteriori ai coapsei,
mm.pelvitrohanterieni, mm.fesieri
-2.abducţia şi adducţia au axul sagital, prin capul femural
-mm.abductori: croitor, piriform, tensor al fasciei lata, cei 3
fesieri
-mm.adductori: cei 3 adductori (lung, scurt şi mare),
pelvitrohanterieni, iliopsoas, pectineu
-3.rotaţia medială şi laterală au axul vertical, prin capul femural
-mm.rotatori mediali: iliopsoas, pectineu, unele fibre din
mm.adductori
-mm.rotatori laterali: pelvitrohanterieni, cei 3 fesieri, unele
fibre din mm.adductori

2.ARTICULAŢIA GENUNCHIULUI
-este o diartroză
-feţele articulare:
-pentru femur: condilii femurali, acoperiţi cu cartilaj hialin şi
faţa patelară, limitată de o creastă transversală inferioară
-condilul medial este mai mare şi mai proeminent. Din
această cauză, gamba face cu coapsa, în mod normal, un unghi deschis
lateral de 1700 (genu valgum fiziologic). Când, patologic (de ex.în rahitism)
condilul medial este mult mai mare, se ajunge la genu valgum patologic
-când condilul lateral este egal sau mai mare decât cel
medial apare genu varum (este întotdeauna patologic)
-axele celor 2 condili sunt divergente posterior; între
condili este fosa intercondilară
-pentru tibie: platoul tibial care are 2 feţe condilare acoperite cu
cartilaj hialin; sunt ovale şi uşor concave; între ele este eminenţa
intercondilară cu un tubercul medial şi unul lateral. Anterior de eminenţă
este aria intercondilară anterioară, iar posterior, cea posterioară
-faţa articulară a patelei are o creastă sagitală care o împarte
într-o faţă laterală, mai mare şi una medială mai mică

19
 -nu există congruenţă (potrivire) între suprafeţele articulare ale
condililor femurali şi platoul tibial. Pentru restabilirea congruenţei, există, în
articulaţie, 2 meniscuri, lateral şi medial.
-ele sunt cartilaje semicirculare, care, pe secţiune frontală, au:
-margine medială, mobilă, subţire
-faţă superioară, concavă
-faţă inferioară, plană
-faţă laterală, plană, aderentă la capsulă
-meniscurile sunt semilunare:
-meniscul medial este mai mare ca diametru, mai lat, mai
puţin mobil (porţiunea sa periferică este ferm ataşată la tibie), cu
extremităţile mai depărtate, în “C
-meniscul lateral este mai mic ca diametru, mai mobil,
mai îngust, cu vârfurile inserate pe versanţii anterior şi posterior ai eminenţei
intercondilare, dispoziţie “în inel”
-datorită faptului că meniscul lateral este mai mobil decât
cel medial, meniscul medial (fix) este mai frecvent implicat în traumatisme
(se rupe mai frecvent)
-extremităţile anterioare ale meniscurilor sunt unite prin
ligamentul transvers. Deci, extremităţile meniscurilor sunt fixe, iar restul
meniscului este mobil şi se mişcă simultan cu condilii femurali.
-datorită aderenţei lor la capsulă, împart cavitatea
articulară în 2 etaje: suprameniscal şi inframeniscal
-meniscurile pot fi rupte când sunt prinse între femur şi tibie, iar
articulaţia se blochează (meniscul trebuie scos)
-capsula articulară se inseră la periferia suprafeţelor articulare
-N.B.: pe femur, epicondilii rămân extracapsulari
-în fosa intercondilară, fibrele ligamentelor încrucişate se
amestecă cu cele ale capsulei
-anterior, capsula are un orificiu pentru rotulă
-pe tibie, capsula nu cuprinde articulaţia tibio-fibulară
superioară
-ligamentele:
1.ligamentul transvers
2.tendonul rotulian (sau ligamentul patelar)
-are o lungime de 8 cm.
-are formă de trapez, cu originea pe rotulă şi inserţia pe
tuberozitatea tibiei
-este turtit antero-posterior

20
 -superior, pe rotulă se inseră tendonul m.cvadriceps
(rotula este considerată os sesamoid)
-din tendonul rotulian pleacă, lateral, expansiuni fibroase
(numite retinacule medial şi lateral) pentru întărirea capsulei articulare
-între tendon şi tibie este bursa pretibială şi, inferior de
rotulă, este corpul gras infrapatelar
3.ligamentul colateral medial sau tibial
-este o bandă lată, ce se inseră pe capsula articulară
-are 2 fascicule:
-descendent, de pe epicondilul medial al femurului
pe capsula articulară, la nivelul meniscului
-ascendent, de pe condilul medial al tibiei pe
capsulă, la nivelul meniscului
4.ligamentul colateral lateral sau fibular
-nu este ataşat de capsula articulară
-pleacă de pe epicondilul lateral al femurului până la
capul fibulei
5.ligamentul încrucişat anterior
-are originea în aria intercondilară anterioară şi inserţia
pe faţa medială a condilului lateral
6.ligamentul încrucişat posterior
-are originea şi inserţia invers ca ligamentul încrucişat
anterior – originea este în aria intercondilară posterioară şi inserţia pe faţa
laterală a condilului medial
7.ligamentul popliteu
-este oblic ( apare din tendonul recurent al
m.semimembranos) are originea pe aria intercondilară posterioară şi inserţia
pe faţa laterală a condilului medial femural
8.ligamentul arcuat
-are originea în aria intercondilară posterioară şi inserţia
pe epicondilul lateral, iar fibrele arcuate trec peste m.popliteu şi se inseră pe
vârful fibulei
9.ligamentele coronare medial şi lateral
-sunt parte din capsula articulară îngroşată, situată
submeniscal
-membrana sinovială
-tapetează capsula la interior
-are funduri de sac = burse
-suprapatelară se continuă cu cea subcvadricipitală şi
este locul de elecţie pt.puncţia articulară prin lateral

21
 -pretibială
-sub m.gastrocnemian medial
-sub mm.labei de gâscă (croitor, gracilis, semitendinos)
-sub m.popliteu
N.B.: în clinică sunt numite funduri de sac lateral şi medial
regiunile capsulei situate de o parte şi de alta a tendonului rotulian. Când
lichidul sinovial este în exces, aceste regiuni bombează
-sinoviala are franjuri sinoviali intraarticulari pentru mărirea
suprafeţei de transudaţie
-sinoviala începe pe femur la marginea cartilajului hialin, urcă
pe faţa anterioară a femurului, se reflectă pe faţa posterioară a tendonului
m.cvadriceps, formând bursa subcvadricipitală. Se inseră la marginea
rotulei şi formează de o parte şi de alta câte o plică alară, care se unesc
inferior şi formează plica infrapatelară. Mai jos formează bursa pretibială şi
se inseră pe condilii tibiali. Posterior, sinoviala tapetează faţa laterală a
ligamentelor încrucişate, astfel încât ele rămân extraarticular.
-biomecanica
1.mişcarea de flexie şi extensie ale gambei
-axul este transversal prin condilii femurali
-se face în etajul suprameniscal
-mm.flexori: mm.posteriori ai coapsei, croitor, gracilis,
mm.gastrocnemieni
-mm.extensori: cvadriceps, m.tensor al fasciei lata
2.mişcarea de rotaţie medială şi laterală
-axul este vertical prin eminenţa intercondilară şi se face în
etajul inframeniscal
-mm.rotatori mediali: semitendinos, gracilis, croitor,
gastrocnemian medial şi popliteu
-mm.rotatori laterali: biceps femural, gastrocnemian lateral
3.mişcarea de înclinaţie medială şi laterală
-se poate executa doar de către examinator
N.B.: când tibia este fixă şi flectată (poziţia “pe vine”) se mişcă femurul şi
meniscurile pe tibie. În poziţie fixă a femurului, se mişcă tibia pe el, în mers
ambele oase se mişcă simultan
3.ARTICULAŢIA TIBIOFIBULARĂ SUPERIOARĂ
-este o articulaţie planiformă
-feţele articulare:
-faţa tibială a capului fibulei
-faţa fibulară a condilului lateral al tibiei
-capsula articulară

22
 -se inseră la periferia suprafeţelor articulare
-ligamentele:
-ligamentul anterior şi posterior al capului fibulei

4.ARTICULAŢIA TIBIOFIBULARĂ INFERIOARĂ

-este o sindesmoză
-feţele articulare
-nu sunt acoperite de cartilaj şi sunt unite prin ligamentele
tibiofibular anterior şi posterior
-când există, membrana sinovială este un diverticul din articulaţia
talocrurală

5.ARTICULAŢIA TALOCRURALĂ
-este un ginglim (balama)
-feţele articulare
-faţa articulară inferioară a tibiei, ce se prelungeşte cu faţa
maleolară medială
-faţa maleolară a fibulei
(-împreună formează scoaba tibiofibulară)
-trohleea talusului: are diametrul antero-posterior mai lung
decât scoaba tibiofibulară; astfel, mişcările de flexie şi extensie pot fi mai
ample
-capsula articulară
-se inseră la periferia suprafeţelor articulare
-ligamentele:
1.ligamentul medial leagă maleola tibiei de navicular
(+calcaneu, colul şi corpul talusului)
2.ligamentul lateral leagă maleola fibulei de calcaneu (+colul şi
corpul talusului)
-membrana sinovială
-căptuşeşte capsula şi are 2 funduri de sac: anterior şi posterior
-biomecanica
-mişcări de flexie dorsală şi flexie plantară
-axul este transversal prin articulaţie
-flexia dorsală (se poate face prin ridicarea piciorului sau prin
înclinarea gambei): mm.sunt cei din regiunea anterioară a gambei
-flexia plantară este realizată de mm.peronieri şi mm.posteriori
ai gambei

23
6.ARTICULAŢIA TRANSVERSĂ A TARSULUI (MEDIOTARSIANĂ)
-are forma literei “S” aşezată transversal, între primul şi al doilea rând
de oase tarsiene
-interlinia articulară trece prin articulaţiile talonaviculară şi
calcaneocuboidiană
-este folosită de chirurgi ca linie de dezarticulare în amputaţiile
piciorului
BIOMECANICA ARTICULAŢIILOR PICIORULUI
(TIBIOFIBULARĂ INFERIOARĂ, TALOCRURALĂ, TRANSVERSĂ A
TARSULUI)
-articulaţiile piciorului se comportă ca o unitate funcţională
-cele 3 articulaţii ar avea, teoretic, 3 axe
-ax vertical prin trohleea talusului (pt.mişcările de abducţie-adducţie)
-ax transversal prin trohlee (pt.mişcările de flexie dorsală şi plantară)
-ax sagital prin cuneiformul lateral (pt.mişcările pure de
pronaţie=coborârea marginii mediale a piciorului şi supinaţie=ridicarea
marginii mediale a piciorului)
-în realitate, există un singur ax de compromis oblic postero-lateral prin
colul talusului şi sinus tarsi. În jurul lui se fac mişcări de:
1.inversiune (supinaţie+adducţie+flexie dorsală)
2.eversiune (pronaţie+abducţie+flexie plantară)
-mm.pt.inversiune: mm.posteriori ai gambei
-mm.pt.eversiune: mm.peronieri, mm.anteriori ai gambei
-(m.lung extensor al halucelui trece între axul sagital şi cel de compromis;
nu participă la inversiune sau eversiune, ci face flexia dorsală a piciorului)

BOLTA PICIORULUI
-piciorul are o boltă longitudinală şi una transversală
1.bolta longitudinală este formată dintr-un arc medial şi unul lateral:
-arcul medial este format din: talus, navicular, cuneiforme şi
metatarsienele I-III
-arcul lateral este format din: calcaneu, cuboid şi metatarsienele IV-V
2.bolta transversală este formată din 2 arcuri:
-arcul anterior, format din capetele metatarsienelor
-arcul posterior, format de cuboid şi cuneiforme
N.B.: deoarece cuboidul intră în ambele arcuri, el reprezintă “cheia de boltă”
(fractura lui duce la prăbuşirea bolţii plantare)

ÎN CONCLUZIE: piciorul se sprijină pe:

-capetele metatarsienelor

24
 -calcaneu
-marginea sa laterală
-bolta piciorului trebuie să facă faţă unor forţe inconstante; pt.aceasta este
întărită de:
-conformaţia oaselor piciorului, mai late dorsal decât plantar
-trabecule osoase dispuse pe direcţia arcurilor
-aponevroza plantară, care uneşte punctele de sprijin şi nu permite
îndepărtarea lor (secţionarea ei duce la prăbuşirea bolţii)
-tonusul muscular, ce menţine activ arcurile
-degetele au rolul de a creşte suprafaţa de sprijin, mişcările lor având
importanţă secundară

FASCIILE MEMBRULUI INFERIOR

1.FASCIA COAPSEI
-se numeşte FASCIA LATA
-înveleşte muşchii coapsei
-pe faţa laterală a coapsei, când întâlneşte tractul iliotibial, se
dedublează şi înveleşte această formaţiune, făcând schimb de fibre cu ea
-profund, dă 2 septuri intermusculare: medial şi lateral
-partea fasciei lata de la nivelul trigonului femural se numeşte fascia
cribroasă, deoarece este perforată de numeroase elemente vasculonervoase

2.TRACTUL ILIOTIBIAL
-este o formaţiune fibrotendinoasă situată pe faţa laterală a coapsei
-are originea pe creasta iliacă şi inserţia pe condilul lateral al tibiei, pe
capul fibulei şi pe rotulă

3.FASCIA GAMBEI
-continuă fascia lata şi se continuă cu fasciile piciorului
-profund, dă 2 septuri intermusculare: anterior şi posterior
-la limita dintre gambă şi picior formează retinacule
1.retinaculele muşchilor extensori se află pe faţa anterioară a
gleznei
a. retinaculul superior se prinde pe feţele ant.ale tibiei şi
fibulei
b. retinaculul inferior are forma literei “Y” deschisă spre
medial
-are 2 foiţe: superficială şi profundă ce formează
teci fibroase, în interioru cărora sunt teci sinoviale

25
 2.retinaculele muşchilor peronieri sunt situate lateral şi sunt 2:
superior şi inferior
-sub ele există teaca sinovială comună a mm.peronieri,
care, distal, se împarte în 2 teci separate, trimiţând câte o prelungire pentru
fiecare tendon al mm.peronieri scurt şi lung
3.retinaculele muşchilor flexori se găsesc pe faţa medială a
gleznei
4.FASCIA DORSALĂ A PICIORULUI o continuă pe cea a gambei

5.APONEVROZA PLANTARĂ
-este situată subcutanat şi se inseră prin tracturi fibroase pe piele
-are 3 porţiuni: mijlocie, medială şi laterală
-este triunghiulară, baza ei corespunde bazei metatarsienelor
-din ea se desprind 2 septuri intermusculare: medial şi lateral
-la nivelul degetelor piciorului, tendoanele mm.flexori sunt cuprinse
în canale osteofibroase, ca la degetele mâinii
-în interiorul lor sunt teci fibroase formate dintr-o parte inelară
şi o parte cruciformă
-tendoanele sunt învelite în teci sinoviale ale degetelor
piciorului

26