Sunteți pe pagina 1din 95

IGIENA, PREVENIREA si CONTROLULINFECTIILOR

Curs 1 Generalitati

IGIENA
– Definiţie, scopurile şi sarcinile igienei

- IGIENA este ramura a medicinei preventive care promoveaza sanatatea


populatiei.
Ca stiinta medicala, se ocupa cu implementarea unor norme corecte
igienice si de viata, cu scopul de a mentine si promova sanatatea individului
si a colectivitatii.
Igiena este o disciplină medicală care se adresează omului în scopul
păstrării şi imbunătăţirii sănătăţii acestuia, al creşterii capacităţii sale de
muncă.
Spre deosebire de celelalte discipline medicale are un caracter pur
profilactic urmărind prevenirea îmbolnăvirilor.

Mediul, mediul înconjurător, mediul ambiant sau și mediul natural, este


o noțiune care se referă la totalitatea condițiilor naturale de pe Pământ sau
dintr-o regiune a sa, în care evoluează ființele sau lucrurile.
Dintre aceste condiții fac parte atmosfera,temperatura, lumina,
relieful, apa, solul, precum și celelalte ființe vii și lucruri.
Mediul are un rol foarte important în procesul evoluției ființelor vii, care, la
rândul lor, sunt un factor de transformare a mediului.
Normele sanitare – sunt niste reguli care prevad limitele concentratiilor
maxim admise (CMA) pentru diversi factori de mediu, pana la care nu se
constata efecte nocive asupra sanatatii populatiei.
Normele sanitare constituie dispozitii sau reglementari legale, obligatorii,
cuprinse in legislatia sanitara in vigoare.
Nerespectarea normelor sanitare constituie contravenție si se sanctioneaza
conform legii.

Igiena studiaza influenta factorilor mediului ambiant asupra sanatatii


omului si elaboreaza masuri de asanare, normative si legi sanitare menite
sa fundamenteze un mediu igienic optim de viata si de munca.

1
Igiena este stiinta medicala care are ca obiect de studiu
sanatatea si factorii ce o conditioneaza. Scopul final al igienei
este pastrarea si promovarea sanatatii
In plan teoretic igiena studiaza:

1. sursele de poluare a mediului


2. influenta diversilor factori cu caracter natural si social asupra
circulatiei substantelor nocive in biosfera
3. studiaza efectelor acestei influente
4. legitatile generale ale actiunii nocive a diversilor factori asupra
organismului

Scopurile igienei:
1. Păstrarea şi îmbunătăţirea sănătăţii individului şi a colectivităţilor umane;
2. Creşterea potenţialului biologic şi a capacităţii de muncă a omului;

3.Prevenirea imbolnavirilor si depistarea lor in stadii incipiente, reducerea


morbiditatii (sensibilitate crescută sau receptivitate a organismului față de
anumite boli. ), mortalitatii, marirea longevitatii si a duratei vietii biologic
active

4.Mentinerea si fortificarea sanatatii

Sarcinile igienei:
1. Studierea factorilor
- mediului fizic extern (aer, apă, sol, radiaţii);
- ai mediului social (condiţii de viaţă şi muncă) şi
- ai mediului biologic (animale, plante) ce pot influenţa favorabil sau
nefavorabil sănătatea omului;
2. Elaborarea unor măsuri în vederea reducerii sau eliminării factorilor
nocivi din mediul ambiant;
3. Crearea celor mai bune condiţii pentru dezvoltarea normală a omului cât
şi pentru desfăşurarea capacităţilor fizice şi intelectuale.

Sarcinile concrete sunt:

l elaborarea bazelor stiintifice ale legislatiei sanitare

2
l elaborarea normativelor sanitare penru factorii de mediu ce au o influenta
asupra organismului uman

l elaborarea bazelor pentru inspectia sanitara preventiva si curenta

l supravegherea respectarii normelor de igiena si antiepidemice privind


conditiile de trai, de munca, de aprovizionare cu apa potabila, de alimentatie
si altor factori de mediu care influenteaza sanatatea populatiei si
recomandarea masurilor necesare

l aplicarea masurilor antiepidemice cu caracter preventiv privind asanarea


factorilor de mediu

l aplicarea masurilor de combatere in focarele de boli infectioase

l desfasurarea activitatii medicale preventive in timpul si la locul de munca


l urmarirea adaptarii elevilor si studentilor la procesul de invatamint.

l desfasurarea activitatii de educatie sanitara si de protectie a muncii.

Măsurile care se iau pentru aplicarea în practică a regulilor de igienă


poartă denumirea de măsuri sanitare.
Sănătatea este obiectivul principal al igienei.

Sanatatea – este o stare de complet bine fizic, mintal si social si nu


numai lipsa bolii

Măsuri pentru ocrotirea sănătăţii:


1. Promovarea măsurilor de igienă a mediului ambiant (comune, oraşe), de
igienă alimentară, de igiena muncii,
2. Educarea igienico-sanitară individuală prin acţiuni întreprinse în şcoală,
presă, radio, televiziune, conferinţe;
3. Îmbunătăţirea condiţiilor de mediu la locul de muncă cu aplicarea şi
respectarea măsurilor de protecţie a muncii;
4. Respectarea unui regim corect de muncă şi odihnă;
5. Promovarea unei alimentaţii raţionale;
6. Controlul periodic al sănătăţii prin examene medicale şi de laborator.

Particularitatile sanatatii populatiei:

3
-cele mai raspindite erau bolile infectioase, epidemiile erau distrugatoare
afectind populatia multor tari si chiar a continentelor, pricinuind pagube
enorme societatii ( epidemii, pandemii )

-pe parcursul secolelor, in special a ultimelor, stiinta medicala a descoperit


cauzele procesului infectios

-dezvoltarea stiintelor, inclusiv medicina, a creat premize pentru a tine sub


control procesul epidemic

-a inceput elaborarea de masuri de combatere, iar ulterior si de prevenire a


celor mai periculoase maladii infectioase

-cota deceselor cauzate de bolile infectioase in structura morbiditatii si


mortalitatii s-a redus esential.

FACTORII CARE INFLUENȚEZĂ STAREA DE SĂNĂTATE A


POPULAȚIEI

A.Factorii interni sau endogeni – sunt factori care au actiune decisiva in


producerea anumitor boli.
Pot fi factori genetici, ce determina bolile genetice sau ereditare (ex:
dismetaboliile, methemoglobinopatia ereditara- methemoglobina este derivat
de hemoglobina care nu se combina cu oxigenul, deci este inutilizabil pentru
respiratie. Prezenta methemoglobinei in singe = methemoglobinemie, poate
rezulta prin ingestia de medicamente oxidante sau datorita unei anomalii
congenitale a moleculei de hemoglobina).
Exista situatii in care factorii interni genetici actioneaza ca factori
predispozanți (ex: Diabetul zaharat – este o boala metabolica in care se
considera ca factorul ereditar are rol predispozant, mai ales la persoanele cu
alimentatie bogata in glucide si lipide care suprasolicita pancreasul).

B.Factorii externi sau exogeni - au o influenta mare asupra sanatatii


deoarece starea de sanatate depinde de inter-relatia dintre organism si
factorii de mediu (externi).
Cu studiul factorilor de mediu externi se ocupa Igiena mediului, care poate
fi considerata Medicina mediului sau Ecologie medicala.

4
CLASIFICĂRI ale factorilor de mediu (factori ecologici ):

Prima clasificare :
1) Factori fizici : temperatura, umiditatea, radiatiile ionizate si neionizate,
radiatiile ultraviolete (RUV)
2) Factori chimici : diferite elemente sau substante chimice din mediu
3) Factori biologici : virusuri, bacterii, fungi (ciuperci), paraziti
4) Factori sociali : factori rezultati din relatia inter-umana.

A-2-a clasificare :
1) Factori naturali: apa,aer,sol
2) Factori artificiali: locuinta (habitat), imbracamintea, alimentatia,

A-3-a clasificare :
1) Factori sanogeni : cei cu actiune favorabila asupra sanatatii
2) Factori nesanogeni : cei cu actiune nefavorabila asupra sanatatii.

ACȚIUNEA FACTORILOR DE MEDIU ASUPRA SĂNĂTĂȚII

Factorii de mediu pot inregistra mai multe efecte, in functie de modul lor de
actiune, astfel;
Aceasta actiune poate fi :
- Imediata – cu efect acut
- Tardiva – cu efect cronic

a) Daca acestia actioneaza la nivel foarte ridicat si intr-un timp foarte scurt,
rezulta o actiune acuta sau imediata in care reactiile organismului apar
rapid (situatie mai rara).
b) Daca factorii de mediu actioneaza la nivel redus intr-un timp mai
indelungat, putem vorbi de o actiune cronica sau tardiva.

De asemenea, actiunea factorilor de mediu se manifesta asupra organismului


si in functie de:
- concentratia/intensitatea lor, mai mare sau mai redusa, precum si in
functie de
- durata si actiunea lor.

Actiunea factorilor de mediu se poate exercita si asupra descendentilor


astfel :

5
- Fie asupra informatiei genetice, iar ca si conseciinta sunt mutatiile
erediatare sau genetice;
- Fie asupra produsului de conceptie; si rezulta malformatiile
congenitale (ereditare).

INDICATORII STĂRII DE SĂNĂTATE (indicatorii igienico-sanitari)

Pentru efectuarea unei supravegheri sanitare corecte a factorilor de mediu


este necesara stabilirea unor indicatori ai starii de sanatate a populatiei,
care trebuie sa fie unitari conform OMS.

1. Indicatori generali- mortalitatea, morbiditatea generala, natalitatea,


dezvoltarea fizica si neuropsihica, starea de nutritie a individului si a
colectivitatii.

2. Indicatori specifici- morbiditatea pe tipuri de boala : morbiditatea prin


boli infectioase, prin boli cronice degenerative, prin boli cardio-
vasculare, digestive, tumorale, reumatice si morbiditatea prin boli
profesionale.

Prin actiunea de supraveghere cu ajutorul acestor indicatori, se exercita un


control continuu asupra populatiei, prin doua tipuri de actiuni sau masuri.

MĂSURI PENTRU UN MEDIU SANOGEN ȘI PENTRU


MENȚINEREA SĂNĂTĂȚII POPULAȚIEI

a) Măsuri preventive ( profilactice )- care se iau inainte de constatarea


efectului nociv al factorilor de mediu.
Este mai usor sa previi decat sa tratezi.
Prin profilaxie se înțelege ansamblul măsurilor medico-sanitare impuse
pentru prevenirea apariției și a răspândirii bolilor.
În medicina modernă accentul cade pe măsurile de tratament profilactic
deoarece:
- șansa de reușită este mult mai mare,
- costurile tratamentului sunt mai mici în cazul prevenției decât în
cazul tratamentului curativ.

6
Exemple de măsuri profilactice

 Măsuri de igienă personală și alimentară.


 Vaccinarea populației în zonele cu risc pandemic.
 Izolarea cazurilor afectate pentru a preveni îmbolnăvirea populației
sănătoase.
 Sterilizarea aparaturii medicale împotriva apariției infecțiilor
nosocomiale.

Măsurile sanitare preventive pot fi de două feluri:


- Măsuri medicale – care se aplica de catre institutiile medico-sanitare
- Măsuri nemedicale – care se aplica de catre alte institutii
(administrative, comerciale, culturale, industriale)

“Este mai ieftin sa previi, decit sa tratezi “

b) Măsuri curative (terapeutice)- care se iau dupa constatarea efectelor


nocive.

IGIENA AERULUI ȘI INFLUENȚA SA ASUPRA ORGANISMULUI

7
1. Compozitia chimica a aerului si influenta sa asupra organismului.
2. Poluarea aerului si actiunea sa asupra sanatatii.
3. Sursele de poluare a aerului atmosferic.
4. Actiunea aerului poluat asupra sanatatii (sinteza).
5. Prevenirea si combaterea poluarii atmosferice.

Ce este aerul?

1. Prin aer se realizează aportul de O2 , element vital organismului, şi are


loc îndepărtarea CO2.
2.Prin proprietăţile fizice, aerul influenţează procesele de termoreglare a
organismului.
3. Factorii fizici atmosferici determină caracteristicile climatice a
diferitor zone geografice.
4. Straturile de aer au rol de termoprotecţie pentru globul pământesc.
5. Este rezervor de acumulare a substanţelor chimice toxice care pot avea
acţiune directă sau indirectă asupra sănătăţii.
6. Este rezervor de acumulare a germenilor patogeni şi factor de
transmitere a bolilor infecţioase.
7. Este una din sursele de poluare a solului cu substanţe chimice şi toxice.
8. Este un mediu natural în care au loc procesele de autopurificare de
particulele de praf, vapori, gaze, germeni patogeni.
Factorii fizici ai aerului: temperatura, umiditatea, mişcarea aerului, presiunea
atmosferică, radiaţia solară, electricitatea, radioactivitatea, influenteaza
organismul uman.

8
CLIMA ȘI RELAȚIA SA CU SĂNĂTATEA
• Clima-totalitatea factorilor fizici și biologici caracteristici pentru o anumită
regiune și care acționează asupra omului.
Ceea ce caracterizează clima sunt factorii meteorologici.

Diferențieri între noțiunile de climă și vreme.


• Clima este reprezentată de suma factorilor care caracterizează din punct de
vedere meteoro-climatic un
teritoriu(temperatură,precipitații,însorire,nebulozitate,umiditate,vant
• Clima are stabilitate în timp și nu suferă modificări apreciabile decat la
intervale de secole sau milenii.
• Vremea-se caracterizeaza prin mare instabilitate,uneori se schimbă de mai
multe ori pe zi.
Este determinată de deplasarea unor mase de aer cu caractere meteorologice
diferite(temperatură,presiune atmosferică,umiditate,nebulozitate)

CLIMA ȘI RELAȚIA CU SĂNĂTATEA


Sunt trei zone climatice:
2 zone polare, 2 zone temperate, zona tropicală
In raport cu influenta asupra sanatatii umane ,acestea se caracterizeaza prin
existenta anumitor afectiuni:

• Zona polară=nr. redus de boli infecțioase, boli contagioase forme grave


• Zona temperată=frecvente boli microbiene și virotice,infecții
respiratorii,boli reumatismale inflamatorii și boli cronice și degenerative.
• Zona tropicală=predomină boli parazitare și boli de subnutriție.

1. COMPOZIȚIA CHIMICĂ A AERULUI

Aerul este un amestec de gaze format din : azot (78-79%), oxigen (20-21%),
CO2 (0,03-0,04%), ozon , gaze rare : argon, xenon, neon, cripton, radon,
heliu si vapori de apa, pulberi, bacterii, virusuri si fungi.

INFLUENȚA AERULUI ASUPRA ORGANISMULUI


Influenta aerului asupra organismului uman este consecinta modificarii
presiunilor partiale a fiecarui gaz component si a schimburilor gazoase ce
au loc la nivelul alveolei pulmonare.

9
a). EFECTELE AZOTULUI ASUPRA SĂNĂTĂȚII
Azotul influenteaza sanatatea numai ca urmare a modificarii presiunii
aerului inspirat. Cresteri importante ale presiunii aerului inspirat apar in
cazul scafandrilor si a muncitorilor care lucreaza in adancime.
Azotul inspirat la presiune constanta depaseste membrana alveolo-capilara si
se dizolva in plasma, trecand apoi in tesuturile bogate in lichide ( tesutul
muscular si in sistemul nervos ) cu urmatoarele efecte :
- Sindromul de decompresiune.
- Narcoza hiperbară sau beția adâncurilor (la coborârea bruscă a
scafandrilor).
- Dureri musculare, parestezii periorale si ale membrelor.

MODIFICĂRI ALE GAZELOR SURVENITE ÎN TIMPUL


INSPIRULUI ȘI EXPIRULUI:
- GAZUL INSPIR- EXPIR
- N2 78—79 % 78—79 %
- O2 20—21 % 16—17 %
- CO2 0,03—0,04 % 3—4 %
Sindromul de decompresiune ( narcoza)—apare la revenirea brusca din
adancimea apei spre suprafata, deoarece in conditii de reducere a presiunii
aerului, N2 trece din stare lichida in stare gazoasa si se elimina prin plamani.
Daca trecerea N2 din stare lichida in stare gazoasa se produce in ritm mai
rapid decat se poate elimina, o parte a gazelor se acumuleaza in sange si se
produce embolia gazoasă cu localizare la creier, cord si plamani.

b). EFECTELE OXIGENULUI

Oxigenul este un gaz indispensabil vietii, iar variatia presiunii lui se


rasfringe puternic asupra starii de sanatate a organismului, in functie de
concentratia O2 astfel:
-Scaderea concentratiei O2 este bine tolerata pana la 16-17 %, cand se
apropie de concentratia din aerul alveolar;
-La concentratii ale O2 sub 16-17%, organismul se adapteaza prin intrarea in
actiune a unor mecanisme compensatorii: cresterea debitului cardiac si a
frecventei cardiace (tahicardie), cresterea volumului ventilatiei pulmonare
(tahipnee), cresterea numarului de hematii in sangele periferic (poliglobulie).
-La concentratii foarte mici ale O2: mecanismele compensatorii ale
organismului sunt depasite si apare sindromul hipoxic.
HIPOXIA se pune in evidenta prin:

10
& Manifestari cerebrale : - euforia, vertij; - tulburari senzoriale; - tulburari
neuro-motorii.
& Dezechilibre acido-bazice care vor duce la: - respiratii neregulate,
superficiale; - convulsii; - deces.
- Scaderea presiunii partiale a O2 apare odata cu scaderea presiunii
atmosferice.
Nivelul hipoxiei depinde de altitudine, astfel:
- presiunea O2 scade in general cu 1mm/Hg la 10 m altitudine;
- pana la 3000 m altitudine, mecanismele compensatorii nu prezinta
fenomene de suprasolicitare;
- intre 3000-6000 m intervin mecanismele compensatorii ale organismului;
- intre 6000-8000 m mecanismele compensatorii sunt depasite si apare
hipoxia cerebrală, fiind necesara administrarea de O2 (masca de O2).
- Peste 8000 m altitudine – viata nu este posibila fara O2.

Ascensiunea pe munte, RĂUL DE AVION ”Răul de avion” se datoreaza


scaderii presiunii O2, zgomotelor si vibratiilor aparatului de zbor precum si
emotiilor calatorului ( tulburari vegetative si vestibulare)
La efort fizic, chiar la 2000 m altitudine, poate apărea ”răul de munte”,
manifestat prin: oboseala, tahipnee, tahicardie, cefalee, vertij, cianoza,
epistaxis.

c). EFECTELE DIOXIDULUI DE CARBON

CO2 este un gaz ce rezulta din arderile combustibililor, din procesele


metabolice ale tuturor vietuitoarelor, din procesarile ce au loc in fabricile de
bere si alcool.
Efectele CO2 apar datorita cresterii presiunii partiale si a concentratiei de
CO2.
-La concentratii ale CO2 de 3-4 % (cat este in aerul expirat) apare
hipercapneea, care are drept consecinte: - cresterea amplitudinii si frecventei
respiratiei;
CO2 este excitant pentru centrii respiratori din scoarta cerebrala.
-La concentratii ale CO2 de 4-5 % apare dispneea cu senzatie de constrictie
toracica, tulburari senzoriale: vertij, greata, voma, somnolenta.
-La concentratii de 9-10 % rezulta lipotimia (leșin).
-La concentratii de peste 16% apare paralizia centrilor respiratori, care este
responsabila de moartea subita sau stopul respirator.

11
MASURI PROFILACTICE pentru combaterea efectelor negative ale aerului
- Aerisirea incaperilor;
- Masti de oxigen in situatii de altitudine sau adancime ridicata;
- Educarea populatiei pentru evitarea noxelor si a zonelor periculoase.

2. POLUAREA AERULUI ȘI ACȚIUNEA SA ASUPRA


SĂNĂTĂȚII

Prin poluare se intelege prezenta in atmosfera a unor substante care in


functie de concentratia sau durata si actiune produc modificari ale
sanatatii omului sau altereaza mediul.
Substantele care pot polua pot fi cele normale din aer sau substante diferite.

Dupa natura lor, agentii poluanti pot fi de 2 categorii :


1. Suspensii sau aerosoli;
2. Gaze si vapori poluanti.

1. SUSPENSIILE DIN AER sunt reprezentate de poluantii dispersati in aer


sub forma de particule solide sau lichide care au dimensiuni foarte mici de
ordinul micronilor.
Particulele mai mari se depun, iar cele mai mici sunt particule moleculare si
prin urmare vor forma dispersia gazoasa.

Agresivitatea aerosolilor depinde de:


a) Concentratia in atmosfera;
b) Dimensiunea particulelor din suspensie;
c) Natura chimica a particulelor din suspensie.

ACTIUNEA AEROSOLILOR:
a) Actiune toxică specifică- pulberile patrunse in organism provoaca
intoxicatii (ex. - plumbul si compusii sai, mercur, cadmiu ).
b) Actiune alergică - provocata de alergeni care pot fi prezenti in orice mediu
de viata sau de munca.
c) Actiune cancerigenă - prin inhalarea pulberilor anorganice periculoase
(arseniu, kripton, azbest).
Pulberile anorganice pot fi hidrocarburile policiclice aromatice (din gazele
de esapament) si aerosolii radioactivi.
d) Actiune infectantă - prin pulberi care vehiculeaza o serie de germeni
patogeni.

12
e) Actiune iritantă - produsa de orice suspensie din aer care induce
inflamatia aparatului respirator.
f) Actiune fibrozantă - se produc fenomene patologice fibrozante din cauza
expunerii la anumite categorii de pulberi (siliciu, azbest, particule ce dau
leziuni de fibroza ale aparatului respirator)

2.GAZELE ȘI VAPORII POLUANȚI - acestia patrund in organism


predominant pe cale respiratorie, dar si pe cale cutanata si digestiva.
La nivelul alveolelor pulmonare se realizeaza o imensa suprafata de contact.
De la nivelul membranelor capilare, substantele toxice ajung in circulatia
generala, manifestandu-si apoi efectele nocive asupra organismului.

Dupa actiunea lor se disting:


a. Gaze asfixiante (CO2, CO)
b. Gaze toxice specifice (vaporii din plumb si mercur)

3. SURSE DE POLUARE ALE AERULUI

Sunt 2 mari categorii :


- surse naturale;
- surse artificiale.

SURSELE NATURALE
sunt :
- eruptiile vulcanice
- descompunerile naturale ale materiei organice
- pulberile de meteorit

În ţara noastrǎ majoritatea vulcanilor sunt stinşi şi nu mai au activitate


specificǎ. Un exemplu este şi Ciomatu Mare, în al cǎrui crater s-au acumulat
apele singurului lac vulcanic din România, Sfânta Ana.
Furtunile de praf provocate de uragane, cicloane etc. asociate cu eroziunea
solului produc poluare atmosferică pe mari întinderi, ce pot cuprinde mai
multe ţǎri sau pot chiar trece de pe un continent pe altul. Pulberea poate fi
ridicatǎ pânǎ la mare înǎlţime şi odatǎ ajunsǎ într-o zonǎ anticiclonicǎ,
începe sǎ se depunǎ. Se estimeazǎ cǎ în fiecare an atmosfera poartǎ peste 30
de milioane de tone de praf, ceea ce a produs ingroparea în timp a multor
vestigii ale antichitǎţii. La scarǎ globalǎ a fost sesizat faptul cǎ, în absenţa

13
unor mǎsuri împotriva erodǎrii solului, acesta va pierde 20% din suprafaţa
terenurilor cultivabile din lume pânǎ în 2010. Circulaţia prafului în
atmosferǎ poate dura zeci de zile, cum a fost cazul unei furtuni din Kansas
din 1903, al cǎrei praf a circulat 68 de zile.

În Romania cea mai puternicǎ furtunǎ de acest fel a fost cea din 6-7 aprilie
1960, cu sursa în sudul Rusiei; aceasta a redus radiaţia solarǎ vizibilǎ şi UV
cu 50%. Cantitǎţi mici de pulberi meteorice pǎtrund în mod constant în
atmosferǎ, acestea estimându-se cam la 10 000 tone/zi. Pulberile se depun cu
o vitezǎ extrem de micǎ deoarece au dimensiuni coloidale şi se considerǎ cǎ
de la 10 km în sus, aerosolul de origine extraterestrǎ este preponderent.

14
Trǎsnetul şi temperaturile ridicate din timpul sezoanelor calde sunt cauzele
declanşǎrii incendiilor din pǎduri, care se întind uneori pe suprafeţe de sute
de hectare, formând nori de fum. Cele mai periculoase sunt incendiile
pǎdurilor de conifere din regiunile temperate, care, datoritǎ rǎşinii şi
terebentinei, accelereazǎ propagarea focului.

Descompuneri organice

SURSELE ARTIFICIALE
sunt principalele surse de poluare a aerului fiind reprezentate de:

1.Arderile sau procesele de combustie care au loc in vederea obtinerii


energiei electrice, termice sau mecanice pentru procesele industriale.
Principalele surse de energie sunt reprezentate de carbune si gaze naturale,
petrol.

15
Evaluand riscul pentru sanatate prin procesele de combustie, s-a observat ca
acestea prezinta doua efecte:
a) Efectul iritant – cand este o poluare redusa
b) Efectul asfixiant – cand poluarea este mult mai intensa si cand rezulta
CO2 si CO in concentratii mari .

2. Autovehiculele reprezinta si ele o sursa de poluare importanta prin natura


si cantitatea de substanta poluanta datorita gazelor de esapament ce contin:

16
hidrocarburile (in timp au efect cancerigen), CO2, NO2, aldehide, Pb care au
si alte efecte nocive.

POLUAREA PRODUSĂ DE GAZELE DE EȘAPAMENT are


urmatoarele efecte :

1. Efect iritant al cailor respiratorii (cand poluarea este redusa)


2. Efect asfixiant (poluare intensa)
3. Efect toxic specific prin halogenurile de plumb din gazele de esapament.
4. Efect cancerigen prin hidrocarburile policiclice aromatice din benzina.

3.POLUAREA INDUSTRIALĂ rezulta din procesele industriale.


Acestea contribuie la poluarea aerului atmosferic prin diversitatea de
produse eliminate sub forma de gaze si vapori. Astfel, riscul pentru sanatate
produs de poluarea industriala depinde de profilul industrial tehnologic al
zonelor respective.

4. ACTIUNEA AERULUI POLUAT ASUPRA ORGANISMULUI

a) Manifestari respiratorii: - Dispnee, tahipnee (peste 18 respiratii/min.);


- Infectii acute si cronice ale cailor respiratorii superioare(IACRS):
rinite,faringite, laringite;
- infectii acute si cronice ale cailor respiratorii inferioare
(traheite,tranheobronsite, bronsite, emfizem pulmonar, BPOC)
- Tuse iritativa , cronica, persistenta;
- Hipersecretie de mucus;
- Astm bronsic.

b) Manifestari cardiace - Tahicardie; - Aritmii(tulburari ritmice), modificari


pe ECG, HTA, cardiopatie ischemica, infarct miocardic, extrasistole,
palpitatii.

c) Manifestari metabolice - Cresterea colesterolului si a trigliceridelor


(dislipidemie), ceea ce predispune la ateroscleroza (ATS).

d) Manifestari nervoase - Iritabilitate, irascibilitate, nervozitate - Tulburari


de memorie si de concentrare - Tulburari de vedere - Tulburari de auz -
Oboseala, apatie.

17
e) Efecte cancerigene - la persoanele fumatoare si la cele cu imunodepresii
care dezvolta mai usor un cancer pulmonar;

f) Efectele teratogene asupra fatului : malformatii congenitale precum si


nasteri premature, feți prematuri, avort spontan.

ROLUL AERULUI ÎN RĂSPANDIREA BOLILOR INFECȚIOASE •

AERUL joacă un rol epidemiologic important constituind calea de


transmisie pentru un număr mare de agenți patogeni.
• Boli infecțioase transmise pe calea aerului:
-Bolile copilăriei (rujeola,rubeola,scarlatina,varicela)
-Gripa și virozele respiratorii
Supraviețuirea în aer a germenilor patogeni depind de o serie de factori:
- temperatura aerului;
-unicitatea aerului;
-agenți cu acțiune bacterială;
- radiațiile UV.
Unii bacili au o rezistență relativ mare (bacilul COKH și DIFTERIC),alții
scăzută(VIRUSUL RUJEOLEI)
Măsuri de decontaminare:
- ventilația;
-curățenia;
-dezinfecția aerului

5. PREVENIREA ȘI COMBATEREA POLUĂRII ATMOSFERICE

- Se iau masuri legislative privind protectia mediului inconjurator;


- Se iau masuri de protectie ale mediului, care au drept scop mentinerea la un
nivel superior al criteriului de calitate a aerului atmosferic;
- Se iau masuri tehnice si administrative care vor urmari stabilirea criteriilor
privind calitatea aerului si supravegherea lor in limite normale, stabilite prin
lege.

Poluarea atmosferică și calitatea aerului în UE

18
Mulți europeni sunt foarte preocupați de poluarea aerului. Aceasta afectează
plămânii și căile respiratorii și poate provoca numeroase boli, cum ar fi
astmul, bronșita și afecțiunile cardiovasculare.
În ciuda unei îmbunătățiri generale a calității aerului, poluarea cu particule
fine și ozonul de la nivelul solului continuă să cauzeze anual un număr
mare de decese premature în Uniunea Europeană și să reducă speranța de
viață. Toate acestea generează costuri de miliarde de euro pe an în
domeniul sănătății.
Poluarea aerului dăunează mediului în diverse moduri.
Acidifierea provocată de substanțe poluante, cum ar fi dioxidul de sulf,
oxizii de azot și amoniacul, se află la originea ploilor acide care poluează
pădurile, râurile, lacurile și alte zone naturale.
Eutrofizarea este cauzată de fertilizatorii pe bază de azot care își fac loc în
mediul natural din cauza utilizării lor excesive. Ea contribuie în mod
semnificativ la pierderea biodiversității. Acești nutrienți se infiltrează în
lacuri sau cursuri de apă, declanșând înmulțirea algelor care sufocă peștii și
alte animale și plante sălbatice.
Ozonul de la nivelul solului afectează frunzele plantelor și încetinește
creșterea acestora, dăunează pădurilor și plantelor sălbatice și reduce
producția agricolă.
Poluarea atmosferică este generată, în mare parte, de sectorul energetic,
încălzirea locuințelor, sectoarele industriei grele, cum ar fi siderurgia și
rafinăriile, transport, agricultură și activitățile de tratare a deșeurilor.
Legislația UE stabilește standarde ridicate în ceea ce privește:
 Pulberile fine – particule foarte mici cu un diametru reprezentând o
fracțiune de milimetru. Printre sursele acestora se numără transportul, cele
mai multe forme de combustie și anumite procese industriale.

19
 Ozonul de la nivelul solului – reprezintă o problemă pe durata verii
și se formează atunci când oxizii de azot și compușii organici volatili
reacționează în prezența luminii solare.
 Dioxidul de sulf – format în timpul arderii combustibililor fosili.
 Amoniacul (NH3) – eliberat de deșeurile de origine animală și de
îngrășămintele naturale.
 Metalele grele – eliberate de procesele industriale, incinerarea
deșeurilor și arderea cărbunelui în centralele electrice (mercur).
 Benzenul – solvent industrial, emis de surse diverse, inclusiv
activitățile industriale, țevile de eșapament ale autovehiculelor, stațiile de
benzină și fumul produs de lemne și țigări.

ETAPE CE TREBUIE RESPECTATE ÎN CAZUL


ÎMBOLNĂVIRILOR:

1) Izolarea persoanei bolnave


2) Depistarea purtătorilor sănătoși
3) Dezinfecția aerului
4) Educația sanitară

20
IGIENA APEI

I. Necesarul de apa si modul de acoperire


II. Compoziția naturală a apei
III. Poluarea apei
IV. Patologia infecțioasă transmisă prin apă
V. Patologia neinfecțioasă transmisă prin apă
VI. Condiții de potabilitate a apei

I.NECESARUL DE APA SI MODUL DE ACOPERIRE

Apa este constituientul esential al materiei vii, cu rol in desfasurarea tuturor


proceselor vitale. La omul adult apa reprezinta 60% din greutatea corporala.
Cu cat organismul este mai tânăr, cu atat continutul de apa este mai mare.

Repartiția apei la om la diferite vârste:


- Embrionul (3 zile) – 97% apa;
- Fătul (3 luni) – 91% apa;
- Sugarul – 70 ± 5% apa;
- Adultul – 60-65% apa.

Diferitele tesuturi si organe contin cantitati diferite de apa.


Cea mai mare cantitate de apa este in tesutul adipos (85-90%), in muschi
(75%), in piele (60%), in plămân (80%), in ficat (85%), in plasmă (90%).

Rolurile apei :
1. Rol in absorbția intestinală;
2. Rol in transportul si eliminarea produsilor metabolici;
3. Rol in termoreglare si in homeostazie (echilibrul intern al organismului);
4. Rol in mentinerea echilibrului acido-bazic;
5. Rol in procesele de osmoza;
6. Rol in procesele de sinteza din organism.

Necesarul de apă:
Nevoia de apa in 24h la adult (nevoia fiziologică) este de 2,5 litri de apă,
din care 1,5 litri il constituie apa ca atare, restul fiind apa care intra in
compozitia alimentelor (laptele contine cantitatea cea mai mare de apa,
nucile si alunele contin cantitatea cea mai mica de apa).
Din organism se elimina aceeasi cantitate de apa (2,5 l /zi); =diureza
repartizata astfel :

21
- pe cale renala: 1,5 l
- prin transpiratie: 0,5 l
- prin respiratie: 0,25 l
- prin dejecte (materii fecale): 0,25 l .

Deci ingesta = excreta =2,5 l ; raportul dintre ingesta si excreta de apa


configureaza bilanțul hidric al organismului.
Scaderea cantitatii de apa din organism provoaca senzația de sete.

OMS considera :
- cantitatea minimă de apa pentru un individ este de 5 l /zi;
- cantitatea optimă de apa pentru un individ este de 10 l/zi (inclusiv
activitatile gospodaresti);
- cantitatea maximă de apa pentru un individ este de 50 l/zi (inclusiv
activitatile gospodaresti).

Necesarul de apa al unei populatii trebuie sa includa:

1. Nevoile gospodaresti ale populatiei:


- Nevoia fiziologica: 2,5 l/zi;
- Apa pentru prepararea hranei;
- Apa pentru igiena individuala;
- Apa pentru igiena locuintei.

2. Nevoile urbanistice:
Reprezinta 30 - 80% din consumul de apa a colectivitatii.
Cuprinde:
- Necesarul de apa din institutii;
- Necesarul de apa pentru curatenia (salubrizarea) strazilor;
- Necesarul de apa in scopuri decorative ale orasului (fântâni arteziene).

3.Nevoile industriale:
Repezinta 40 – 80% din consumul de apa al colectivitatii.
Cuprinde :
- Consumul de apa pentru procesele industriale;
- Nevoile igienico-sanitare ale personalului implicat.
4. Nevoile agrozootehnice:
- Apa pentru cresterea animalelor;
- Apa pentru udarea serelor si solariilor;
- Apa pentru spalarea masinilor agricole.

22
Prognoza consumului de apa in perspectiva se face pe o perioada de 25-30
de ani, pe baza evolutiei probabile, a numarului de locuitori si a evolutiei
dezvoltarii industriale.
Alegerea surselor de apa pentru alimentarea centrelor populate se face pe
baza criteriilor calitative, cantitative, distanta, pret.

II. COMPOZIȚIA NATURALĂ A APEI

a) Elemente chimice: gazele –oxigen (O2) si hidrogen (H2); unele mai


contin si dioxid de carbon (CO2). mai bogate in O2 sunt apele de suprafata;
mai bogate in CO2 sunt apele subterane.

b) Substanțe minerale: calciu, sodiu, potasiu, magneziu, mangan, fier,


- sub forma de saruri minerale (cloruri, sulfati, azotati, carbonati,
bicarbonati, ioduri, fluoruri). Ex: apele minerale.
Mai bogate in saruri minerale: apele subterane (apele minerale);
Mai sarace in saruri minerale: apele de suprafata.
c) Organisme si microorganisme acvatice: vizibile cu ochiul liber si cu
microscopul sau lupa.
Mai bogate in organise acvatice: apele de suprafata;
Mai sarace in organisme acvatice: apele subterane.

III. POLUAREA APEI

Poluarea apei = schimbarea calitatilor naturale ale apei; se realizeaza ca


urmare a primirii unor elemente din afara, pana cand apa nu mai este buna
pentru a servi consumului populatiei (nu mai este potabila, ci devine apa
poluata).
Sursele de poluare ale apei:
A. Surse organizate:
- apele reziduale menajere;
- apele reziduale industriale;
- apele reziduale agrozootehnice.
B. Surse neorganizate: sunt reprezentate de reziduurile solide depozitate
accidental pe malul lacurilor, râurilor, fluviilor, mărilor.
Autopurificarea apei = capacitatea apei de a se debarasa singura de diversi
poluanti.
La apele de suprafata, procesul de purificare este mai mare decat la apele
subterane.

23
In autopurificarea apei intervin urmatoarele mecanisme:
- Procese fizice si fizico-chimice (dilutia, sedimentarea);
- Radiatiile ultraviolete – care sunt bactericide si bacteriostatice;
- Temperatura apei;
- Diverse reactii chimice si fizico-chimice (oxidarea, precipitarea, absorbtia).

IV.PATOLOGIA INFECȚIOASĂ TRANSMISĂ PRIN APĂ

Apa este o cale de transmitere pentru o serie de boli infectioase.


In conditiile poluarii, apa constituie un important factor de imbolnavire.
Bolile transmise prin apa pot avea oricare din cele trei forme de manifestare:

- Epidemica;
- Endemica;
- Sporadica.

Forma epidemică – aparitia brusca a unui numar mare de imbolnaviri,


indiferent de varsta, sex, profesie, de cele mai multe ori grupate in jurul unei
surse de apa si cu posibilitati de aparitie in tot cursul anului.
Lipsa agentului patogen din apa analizata nu trebuie sa ne conduca la
eliminarea diagnosticului de epidemie hidrica, deoarece, de multe ori, pana
la aparitia imbolnavirilor (incubatie), germenii au putut fi distrusi.
Supravietuirea germenilor e favorizata de: apa rece, apa curata sau ape
statatoare.
Transmiterea bolilor infectioase hidrice trebuie sa intruneasca trei conditii:

a) Sa existe un eliminator de germeni (om sau animal bolnav sau purtator);


b) Germenii patogeni sa fie viabili in apa un timp suficient pentru a produce
boala;
c) Sa existe o populatie receptiva (care consuma sau utilizeaza apa
respectiva contaminata).

Clasificarea bolilor infecțioase hidrice, după tipul agentului etiologic sau


patogen:
A. Boli bacteriene hidrice sau bacterioze hidrice ;
B. Boli virale hidrice sau viroze hidrice;
C. Boli parazitare hidrice sau parazitoze hidrice.

24
A. Bacterioze hidrice
Cele mai importante bacterioze hidrice sunt : holera, febra tifoida, dizenteria,
leptospiroza, tuberculoza, bruceloza, tularemia, bolile diareice.
1. HOLERA – este produsa de vibrionul holeric, care rezista cateva
saptamani (10-60 zile ) in apa si se poate transmite prin apa in proportie de
90%. Epidemiile de holera sunt adevarate calamitati sociale, cu mortalitate
foarte mare. Clinic, se manifesta prin: febra, scaune diareice apoase
multiple, varsaturi, deshidratare, fenomene de gastro-enterita, alterarea starii
generale.

Vibrionul holeric (Vibrio cholerae)

25
Vibrionul holeric (Vibrio cholerae)

Boala este semnalată deja pe Valea Gangelui prin anul 600 î.Hr. India. Prin
secolul XVIII sunt cazuri de epdemie de holeră
În secolul XIX a izbucnit o epidemie gravă de holeră în Londra.
În Viena sunt semnalate mai multe epidemii de holeră.
În „Războiul Crimeii” (1853-1856) mor în ambele tabere mai mulți soldați
din cauza holerei decât pe câmpul de luptă.
Prin 1892 epidemia de holeră din Afganistan, se extinde în Rusia, în
portul Hamburg izbucnește în același an o epidemie mare (8 600 de morți).
Ultima epidemie mare de holeră a avut loc în anul 1991 în Peru de unde s-a
extins în America Latină (400 000 de cazuri).

2. FEBRA TIFOIDA – este produsa de bacilul tiphic, ce are o rezistenta in


apa de pana la trei saptamani. Boala este specific umana, germenul fiind
eliberat din organism odata cu dejectele provenite de la omul bolnav/
purtator. Patrunderea bacilului tiphic in organism se face odata cu apa
ingerata. In prezent , incidenta bolii in zonele endemice este in scadere
datorita masurilor de dezinfectie a apei si datorita vaccinarii antitifoidice a
populatiei zonelor endemice.

26
Salmonella typhimurium și Salmonella typhi.

3. DIZENTERIA (Schigelloza disenteriae) – este produsa de bacilul


dizenteric sau Shigella disenteriae care rezista in apa 4-7 zile.
In prezent, dizenteria este cea mai raspandita bacterioza hidrica datorita
receptivitatii populatiei, in lipsa unui vaccin adecvat, precum si din cauza
diseminarii masive a bacililor dizenterici in mediul extern.

27
Shigella

4. Leptospiroza – este produsa de leptospirele patogene din apa, dintre care


cea mai patogena este Leptospira icterohemoragica. Patrunderea in apa a
leptospirelor se datoreaza contaminarii apei de catre șobolanul de apa
(rezervorul natural al leptospirelor) si de catre unele animale domestice
(porcine, bovine), care elimina prin dejectele lor leptospirele in mediul
extern. Leptospirele au o rezistenta mare in apa, de la cateva saptamani la
cateva luni (supravietuiesc 20-40 de zile). Ele pot patrunde in organismul
uman si pe cale cutanata ca in cazul imbăierii intr-o apa contaminata cu
leptospire sau in cazul muncitorilor care lucreaza neprotejati in subsolurile
blocurilor sau institutiilor. Se manifesta prin: mialgii, alterarea starii
generale, febra mare, icter, hemoragii. Este o urgenta medicala.

28
Leptospira icterohemoragica

29
Leptospirosis Leptospira spp

5. Tuberculoza (TBC)- are si o transmitere hidrica pe langa cea aerogena


predominanta. Bacilul Koch (BK) rezista in apa 100-120 de zile. Se poate
transmite si indirect, prin laptele unor bovine bolnave care au baut apa

30
contaminata cu BK sau au pascut pe pasuni irigate cu apa contaminata cu
BK

Mycobacterium tuberculosis ( bacilul Koch )

6. Bruceloza – este o bacterioza rar transmisa prin apa. Agentii patogeni


sunt brucelele, care au o rezistenta in apa de 6 – 60 de zile si rezista bine
chiar si la dezinfectantele uzuale ale apei. Pot produce cazuri sporadice de
boala.

31
Brucella melitensis

7. Tularemia – este produsa de Pasteurella tularensis, care este eliminata


prin dejectele sobolanilor. Rezista in apa 10 – 40 de zile.

32
Pasteurella

8. Bolile diareice – cuprind o serie de enterocolite, produse de germeni


diversi, ca : E . coli, coliformi (enteropatogeni), Yersinia, Campylobacter
jejuni, Salmonella. Se manifesta clinic prin scaune diareice, varsaturi, colici
abdominale, deshidratare.

Yersinia enterocolitica

33
Campylobacter jejuni

B. Virozele hidrice
1. Poliomielita – este transmisa prin virusul poliomielitic, care are o
rezistenta de 120 – 150 de zile in apa si este sensibil la clor si alti
dezinfectanti uzuali ai apei. Datorita vaccinarii antipoliomielitice, a scazut
incidenta acestei afectiuni.

34
2. Hepatitele virale – sunt produse de virusurile hepatice A si E, ce se
transmit prin apa. Rezista in apa 150 – 200 de zile. Rezista la clor si la
dezinfectantii uzuali ai apei si produc adevarate epidemii hidrice.

35
C. Parazitozele hidrice

1. Dizenteria amoebiana – este produsa de un parazit care isi elimina


dejectele in apa sub forma de chisturi. Chisturile rezista pana la 50 – 100 de
zile in apa rece. Eliminatorii de paraziti in mediul extern sunt : omul bolnav
sau purtator, caini, pisici, sobolani. Infestarea omului se produce prin
ingerarea apei poluate sau consumul fructelor si zarzavaturilor stropite cu
apa infestata.

Amoeba intestinalis

2. Lambliaza ( giardioza ) – este produsa de Giardia lamblia, care


supravietuieste in apa 30 – 40 de zile. Parazitul se elimina in mediul extern
prin materii fecale de la omul bolnav, sub forma de chisti. Chistii de lamblia
supravietuiesc luni de zile in apa. Lambliaza este frecventa la copii.

36
3. Trichomoniaza – este o parazitoza produsa de trichomonas vaginalis, ce
se transimite si prin apa si prin contact sexual. Agentul patogen (trichomonas
vaginalis), in apa calda, peste 30◦ C, are o rezistenta mica (cateva ore).
Transmiterea bolii se realizeaza in bazinele de innot, unde in acelasi timp se
imbaiaza persoane sanatoase cu persoane bolnave. Transmiterea bolii se mai
poate face si prin contact sexual, fiind favorizata de folosirea in comun a
prosoapelor si a obiectelor de igiena personala.

37
Trichomonas vaginalis

4. Ascaridioza – este o parazitoza produsa de ascarizi sau viermi care se


gasesc in sol si sunt antrenati de apa, ajungand in organismul uman.

Vierme sirma

38
Ascaris lumbricoides Tenia intestinalis

Oxiurus

V. PATOLOGIA NEINFECȚIOASĂ TRANSMISĂ PRIN APĂ

Aceasta patologie e determinata de compozitia chimica a apei si anume :de


bioelementele sau substanetele minerale prezente in apa, fie prin carenta, fie
prin exces.
Bolile neinfectioase transmise prin apa sunt: gusa endemica, caria dentara,
fluoroza endemica, boli cardio-vasculare si intoxicatii.
1. Gusa endemica– este o afectiune cu extindere in masa, determinata de
scaderea concentratiei de iod in apa. Iodul este constituientul natural al
glandei tiroide, fiind element esential al hormonului tiroidian. Carenta de iod
(I2) duce la gusa endemica ca urmare a stimularii hipofizare prin insuficienta
tiroidiana si astfel glanda tiroida creste in volum rezultand gusa. Gusa
endemica apare la concentratia iodului in apa sub 5 micrograme/dm3 apa. La

39
concentratii si mai mici (sub 2-3 micrograme/dm3 ) apare cretinismul si
surdomutitatea, ca forme grave a gusii endemice. Profilaxia gusei endemice
se face prin administrarea de iod in alimente sub forma de sare iodata sau
tablete de iodura de potasiu, care se administreaza la gravide si femeile care
alapteaza. Normal, necesarul de iod in organism este de 1 u/kg corp.
Regiunile endemice in care populatia prezinta aceasta boala se numesc
regiuni gusogene.

2. Caria denitară – este produsa prin scaderea concentratiei de calciu,


fosfor si fluor in apa de baut, la care se mai adauga si carenta de vitamine
din organism. Factorii predispozanți: consumul exagerat de dulciuri,
masticatie defectuoasa, igiena defectuoasa a cavitatii bucale, scaderea
fluorului din apa. Fluorul are actiune bactericida, distrugand bacteriile de la
suprafata smaltului dentar. Fluorul nu este un factor cariogen, ci este un
factor cario-preventiv, adica intervine in prevenirea actiunilor cariogene de
la nivelul dintelui. Profilaxia cariei dentare: se face prin adaugarea de fluor
in urmatoarele moduri: Badijonari ale cavitatii bucale cu fluorura de sodiu;
Pasta de dinti cu fluor (fluorurata); Tabletele de fluorura de sodiu (fluorete)
administrate la copii in perioada de dezvoltare a dentitiei definitive;
Fluorizarea laptelui consumat de copii; Fluorizarea apei de baut.

40
3. Fluoroza endemica – este o afectiune mai rar raspandita, determinata de
excesul de fluor din apa de baut. Se manifesta prin pete galben-maronii pe
smaltul dentar si dinti friabili (care se sfarama). Profilaxia bolii: se face prin
demineralizarea apei de baut si anume prin indepartarea excesului de fluor.
Concentratia normala este de 2 miligrame/dm3 de apa.

41
4. Bolile cardio-vasculare – sunt raspandite in toata lumea, fiind favorizate
de consumul de apele minerale bogate in saruri. Aceste boli cardio-vasculare
sunt in legatura cu carentele de Ca si Mg si cu gradul de duritate al apei de
baut,ceea ce creste depunerea pe vasele de sange a sarurilor minerale, de
exemplu colesterolul,provocand arteroscleroza.
Profilaxia: - prin reducerea sarurilor minerale in alimentatie si apa; prin
reducerea consumului de ape minerale.

42
43
4.Intoxicatiile - sunt boli produse prin consumul accidental al apei ce
contine substante toxice, ca : nitriti, nitrati, mercur, plumb, cadmiu,
pesticide, cianuri, substante radioactive, detergenti, hidrocarburi.
- Intoxicația cu nitriți și/sau nitrați – mai poarta numele de cianoza infantila
sau methemoglobinopatia cianogena infantila. Nitritii si nitratii provin din
solurile si din apele bogate in azot si ajung in fantani. Patrund in organism,
intra in combinatii cu hemoglobina si rezulta methemoglobina, care scoate
din functie o parte din oxigen. Consecinta este cianaoza si sindromul de
insuficienta respiratorie. Boala apare la copii de 0-1 ani alimentati artificial
(de accea se recomanda alaptatul la sanul mamei).
- Intoxicatia cu plumb – provenienta plumbului in apa este de la conductele
de apa invechite facute din plumb. Simptome: oboseala, paloare, diaree,
dureri articulare si musculare.
- Intoxicatia cu pesticide – pesticidele organofosforate si organoclorurate
provin din ingrasamintele care se adauga in sol.
Efectele acestei intoxicatii pot fi acute sau cronice.
 Efectele acute: cefalee, varsaturi, colici abdominale, transpiratii,
contractii musculare, dispnee, lipotimie.
 Efectele cronice: efecte hepatotoxice, efecte neurotoxice, avort
spontan sau malformatii congenitale la fatul nascut.
=Intoxicatia cu cianuri – este foarte grava deoarece se blocheaza enzimele
oxidative la nivel respirator, ducand la asfixie si deces. Cianurile ajung in
apa prin poluarea industriala.
- Intoxicatia cu hidrocarburi – are efecte cancerigene in timp.
-Intoxicatia cu substante radioactive – nu modifica caracteristicile
organoleptice ale apei, facindu-le greu de recunoscut.
Prin cumulare, aceste substante au potential patogen radioactiv important.
-Intoxicatia cu detergenti – au efecte indirecte asupra sanatatii omului.

VI. CONDIȚII DE POTABILITATE A APEI

Pentru a fi potabila, apa trebuie sa indeplineasca un numar de conditii, astfel:


1. Conditii organoleptice (gust si miros)
- principala conditie ca apa sa fie potabila este sa fie consumata cu placere,
adica sa fie fara gust si fara miros.
Normal – apa trebuie sa fie incolora, inodora, insipida.
Gustul apei – este rezulatatul continutului apei in elemente minerale si gaze
dizolvate. Lipsa acestora dau un gust fad, neplacut, care nu satisface senzatia
de sete.

44
- Oxigenul imprima caracterul de prospetime.
- Excesul de saruri minerale modifica gustul apei, astfel:
- Excesul de Fe – da gust metalic;
- Excesul ce Ca – gust salciu;
- Excesul de Mg – gust amar;
- Excesul de cloruri – gust sarat.
- Excesul de CO2 da gust acrisor intepator.
- Excesul de H2S (hidrogen sulfurat) da gust gretos, respingator.

- Mirosul apei este dat de prezenta unor elemente naturale sau poluante, in
exces, astfel:
Substantele organice in descompunere dau apei un miros neplacut datorita
degajarii de H2S si NH3;
Substantele poluante (pesticide, detergenti)- dau un miros caracteristic.
Diferitele organisme vegetale – dau miros de iarba sau mucegai.

2. Condiții fizice
- Temperatura: - Apa rece – sub 5* C; - Apa calda – peste 17* C si are un
gust neplacut datorita pierderii gazelor;
- Temperatura optima a apei – 7-15* C.
- Turbiditatea - limpede
- Culoarea: apa este incolora;
- Radioactivitatea: sa nu fie radioactiva

3. Condiții chimice – se cerceteaza:


- Substante cu actiune nociva (substantele toxice provenind din poluare,
peste CMA);
- Substante indicatoare a poluarii apei (substante organice, ca: amoniac,
nitriti, CO2).

4. Conditii bacteriologice – se cerceteaza :


- Germenii mezofili – sunt cei ce se dezvolta la 37* C; unii fac parte din
flora proprie, altii sunt supraadaugati, constituind flora patogena;
- Germenii coliformi si enterococi: sunt indicatori ai poluarii fecale ai apei,
deoarece majoritatea bolilor transmise prin apa au ca agenti etiologici
germenii eliminati prin tubul digestiv.

5. Conditii biologice – apa potabila nu trebuie sa contina microorganisme


acvatice si nici organisme vizibile cu ochiul liber.

45
IGIENA SOLULUI

1. Definitia solului si proprietatile sale fizice


2. Compozitia chimica a solului
3. Poluarea solului
4. Indicatorii de poluare ai solului
5. Implicatiile medicale ale poluarii solului
6. Mijloacele de combatere a germenilor patogeni

DEFINITIE
Solul reprezinta un factor de mediu deosebit de important.
Solul este acea parte a scoartei terestre in care se desfasoara diverse
procese biologice.

1. PROPRIETATILE FIZICE ALE SOLULUI


- permeabilitatea pentru aer;
- permeabilitatea pentru apa;
- capilaritatea (proprietatea de a permite apei subterane sa se ridice prin porii
sai);
- selectivitatea solului de a retine prin porii sai diferite impuritati;
- temperatura de care depinde viabilitatea diferitelor organisme sau
microorganisme.
Din punct de vedere fizic, solul este format din grunji de marime si forma
diferite. Intre grunji raman spatii libere, numite porii solului, care confera
porozitatea solului.
Omul este direct influentat de compozitia minerala a solului, prin inter-
relatia sol-apa-flora-fauna-om.
Din punct de vedere ecologic acesta constituie un lant trofic.

2. COMPOZITIA CHIMICA A SOLULUI


Solul contine toate substantele chimice. Cea mai mare parte a acestora trec
din sol in aer, dar mai ales in apa si vegetatie, avand consecinta asupra
animalelor si omului, care isi procura elementele naturale minerale din apa
si plante sub forma de hrana.

3. POLUAREA SOLULUI SI INFLUENTA SA ASUPRA SANATATI

A) Poluarea biologica a solului

46
Se produce prin diseminarea pe sol a germenilor patogeni odata cu
diversele reziduuri. Solul este foarte bogat in flora microbiana proprie
denumita flora telurica, care participa activ la procesele biologice din sol.
Din punct de vedere al:
- provenientei si al
- modului de transmitere,
germenii patogeni din sol se impart in doua categorii:

a) Germeni patogeni excretati de om si transmisi prin intermediul solului


tot la om (germeni de provenienta intestinala umana), realizand
contaminarea om-sol-om.
b) Germeni patogeni excretati de animale si transmisi prin intermediul
solului la om, realizand contaminarea animale-sol-om.
Din categoria germenilor cu provenienta intestinala umana (a) fac parte:
- bacilii tifici – produc febra tifoida
- bacilii dizenterici – produc dizenteria bacilara
- vibrionul holeric – produce holera
- virusurile hepatice – A si E – produc hepatitele virale A si E
- virusul poliomielitic – produce poliomielita
- fungii/micetele – produc micoze
-viermii – produc boli numite verminoze
- oxiurii – produc boala oxiuroza
- parazitii - ascarizi – produc boala numita ascaridioza
-helmintii – produc boala numita helmintiaza.
Ex de helminti:
- teniile care dau teniaze
- chistii de lamblia – produc boala numita lambliaza (giardioza)
- toxoplasma gondi – produce boala numita toxoplasmoza (cauza de
infertilitate la femei).

B.Poluarea chimica a solului


Se realizeaza prin deversarea in sol a rezidurilor: menajere, zootehnice,
industriale si radioactive si prin folosirea substantelor chimice sub forma de
ingrasaminte in agricultura. Poluarea chimica a solului are mare
importanta pentru plantele care se pot incarca in exces cu substante chimice
din ingrasaminte chimice (nitriti, nitrati, pesticide, substante
organoclorurate), urmind sa intre in compozitia hranei pentru animale si
om.
Exemplu: morcovul si ceapa absorb o mare cantitate de nitriti din sol
putind produce tulburari digestive grave mai ales la copii si gravide.

47
Substantele organo-clorurate din ingrasamintele chimice se concentreaza
mai ales in tesutul adipos al animalelor, urmand apoi sa ajunga in hrana
omului.
Pentru substantele pesticide, se recomanda rationalizarea lor in
ingrasamintele ce se aplica solului.

C) Poluarea radioactiva
Este foarte nociva prin depunerile in sol a substantelor radioactive cu
continut mare de izotopi radioactivi (strontiu, cesius, iod radioactiv,
uraniu, radiu)
D) Poluarea industriala
Substantele toxice trec in sol, apoi in plante si s-au descoperit cazuri de
selenoza la animalele intoxicate cu Se datorita furajelor consumate. Tot in
sol s-au mai descoperit cantitati mari de Pb, F, Cl, Hg.
E) Poluarea agricola datorata fertilizatorilor;
Este determinata de prezenta: biostimulatorilor in sol; antidaunatorilor.
Ex.: Nitratii in sol ajung in morcovi, ridichi, telina, spanac, salata (care
retin concentratii mari de nitrati).

4. INDICATORII POLUARII SOLULUI

Se folosesc pentru a indica gradul si tipul de poluare a solului.


Pentru poluarea biologica se analizeaza:
- Numarul total de germeni din sol (NTG)
- Numarul total de germeni coliformi ( E. Coli )
- Numarul de germeni mezofili (se dezvolta la 37º)
- Numarul de germeni termofili (se dezvolta la 58-60º)
– arata poluarea solului cu reziduri zootehnice care contin germeni
contaminanti.
Pentru poluarea chimica:
- Prezenta si numarul de germeni nitrificatori (evidentiaza poluarea cu
substante azotate)
- Numarul de paraziti intestinali (indica o poluare recenta sau mai veche a
solului)
Daca vara se constata prezenta in sol a oualelor de geohelminti (viermi)
nedezvoltate aceasta indica o poluare recenta.
Daca iarna se constata oua de geohelminti in faza infestanta indica o
poluare veche a solului (inca din timpul verii).
- Indicatori chimici – prin determinarea continutului in azot si carbon a
solului

48
- Plantele „test” sau „indicator”.
Pentru poluarea chimica se folosesc ca indicatori si plantele care
concentreaza cea mai mare parte din substantele chimice ale solului si de
aceea se numesc plante „test” sau plante „indicator”.
Ex.: morcovul, cartoful si ceapa sunt considerate plante „test” deoarece
concentreaza cea mai mare parte din pesticide si nitrati.

Indicatorii pentru poluarea chimica a solului pot fi:


a) Indicatori directi: ex.: plantele test – morcov, cartof, ceapa
b) Indicatori indirecti: ex.: azotul oganic, care indica gradul de poluare a
solului rezultat prin descompunerea chimica a produselor azotate.

5. IMPLICATII MEDICALE
(a se vedea bolile transmise de viermii din sol)

Ascaridioza – este o parazitoza produsa de ascarizi sau viermi care se


gasesc in sol si sunt antrenati de apa, ajungand in organismul uman.

Vierme sirma

49
Ascaris lumbricoides Tenia intestinalis

Oxiurus

O serie de afectiuni pot fi legate de compozitia chimica a solului.


Afectiunile respective se numesc endemii bio-geo-chimice, denumire care
arata ca bolile se gasesc endemic (permanent) intr-o anumita zona, fiind
legate de factori locali. Ex. de astfel de afectiuni:
- gusa endemica (legata de carenta de I2 din sol);
- fluoroza endemica (legata de excesul de fluor din sol);
- nefrita endemica (la noi in tara, in jurul orasului Turnu-Severin, la
intersectia dintre Romania-Bulgaria-Iugoslavia (componente chimice a
solului din acea regiune).

50
6. MIJLOACE DE COMBATERE A GERMENILOR PATOGENI, A
INSECTELOR SI ROZATOARELOR

a) DEZINFECTIA SAU DECONTAMINAREA


- este metoda de distrugere a germenilor patogeni
- se realizeaza prin :
* Metode fizice: ex: RUV
* Metode chimice – folosite mai frecvent mai ales pentru reziduurile
contaminate de spital
Ex de substante chimice: Clorul si substantele clorigene, Fenoli, Crezoli,
detergenti anionici – in aplicatii de 2-4 l/m²
Eficienta dezinfectiei este uneori incerta datorita dificultatii substantelor
active de a patrunde in profunzimea substraturilor solului.
b) DEZINSECTIA - este metoda de distrugere a insectelor vectoare (muste,
gandaci, tantari)
- se realizeaza prin metode:
* Fizice
*Chimice
*Biologice
* Metode fizice
- Blocarea accesului in interiorul incaperilor mai ales la depozitele de
alimente
- Folosirea de benzi adezive
- Folosirea de apa calda peste 60ºC pentru distrugerea gandacilor, furnicilor,
larvelor de muste
* Metode chimice
- Folosirea de substante chimice ucigatoare: insecticide:
& organo-clorurate (DDT, HCH)
& organo-fosforice
& eteri ai acidului carbonic
& piretrine,
& piretroide pentru pediculoze si scabie la pacientii din spital (PIRETRINA
P, PIRETRINA S).
Dezavantajul insecticidelor:
- pot fi toxice si pentru om si animale;
- rezistenta mare la degradare in mediul inconjurator;
- dau fenomene de obisnuinta si rezistenta si de aceea este necesara
inlocuirea lor dupa un timp.
* Metode biologice – folosirea unor dusmani naturali ai insectelor.

51
c) DERATIZAREA
Este metoda de distrugere a rozatoarelor.
Se realizeaza prin metode:
* Fizice
* Chimice
* Biologice
* Metode fizice:
- Capcane;
- Infometarea rozatoarelor (prin izolarea alimentelor si indepartarea
rezidurilor menajere si de strada);
- Blocarea locurilor de acces (mai ales catre depozitele de alimente);
- Iluminarea acceselor catre depozite;
- Folosirea de capcane sau dispozitive de ucidere (ghilotina).
* Metode chimice cele mai folosite
- Substante chimice iritante: SO2
- Substante chimice toxice: acid cianhidric, anhidrida arsenioasa, sulfura de
carbon.
- Raticide substante ucigatoare ale rozatoarelor cu efecte:
& intarziate
& cu efecte imediate
& cu efecte indirecte specific asupra rozatoarelor (deoarece produce
senzatia de voma la alte animale – caini, pisici, care eventual ar consuma
raticide)
* Metode biologice
- folosirea de dusmani naturali ai rozatoarelor (pisici, caini, sorecari, arici,
nevastuica, jder, bufnita, cucuvea.
- folosirea de germeni patogeni ca Salmonela (Thyphymurium sau
Salmonela enteritidis) care sunt insa periculoase atat pentru om cat si pentru
animale.

52
IGIENA HABITATULUI UMAN (locuinta)

A) Recomandarile OMS privind igiena locuintei


B) Ambianta termica a locuintei
C) Poluarea interna a locuintei (termica si sonora)
D) Poluarea termica a locuintei si efectele asupra sanatatii
E) Poluarea sonora si efectele asupra sanatatii

A) OMS considera locuinta ca fiind locul unde omul isi petrece cea mai
mare parte a timpului, se odihneste, lucreaza si isi reface forta de munca.
Pentru ca o locuinta sa fie considerata salubra, confortabila, trebuie sa
indeplineasca 3 conditii:
a) Sa satisfaca nevoile fiziologice si psihice ale omului;
b) Sa nu produca nocivitati asupra omului (intoxicatii, infectii, accidente
casnice);
c) Sa asigure confortul necesar individului si familiei.

Recomandarile OMS pentru o locuinta corespunzatoare:

1. Locul pe care se construieste locuinta sa fie salubru; apa subterana sa fie


la mai mult de 1m sub fundatie, iar panta locului sa fie usor inclinata pentru
a permite scurgerea apelor pluviale (ploi si zapezi) in siroaie.
2. Orientarea locuintei: sa fie spre Sud, Sud-Est, Sud-Vest; orientarea spre
nord nu permite patrunderea razelor solare direct in locuinta. Dormitoarele si
camera de zi trebuie sa aiba orientarea spre Sud-Vest; celelalte incaperi
(baia, bucataria) pot avea si alte orientari. Bucataria trebuie orientata spre
Nord pentru a nu se supraincalzi.
3. Materialele de constructie pentru locuinta trebuie sa fie cat mai naturale
(piatra, lemn, caramida) imbinate cu material artificial: sticla, beton, material
plastic.
4. Planificarea interna a locuintelor: numarul camerelor de locuit trebuie
sa fie macar egal cu numarul de persoane existente in familie.
5. Suprafata locuintei: trebuie sa aiba cca 10-16 m² pentru fiecare persoana.
Inaltimea locuintei sa fie cu 60-100 cm peste inaltimea medie a unei
persoane.
6. Anexele locuintei: bucataria trebuie sa fie ventilata corespunzator
(ferestre + hota). Baia si grupul sanitar trebuie sa fie de asemenea ventilate
(ferestre si aerisiri).
7. Conditiile pentru ca o locuinta sa fie corespunzatoare: locuinta trebuie sa
fie:

53
a) Termoizolanta – sa nu permita ca temperaturile exterioare exagerate sa
patrunda inauntru
b) Hidroizolanta – sa nu patrunda apa meteorica prin acoperis sau prin pereti
c) Izolata fonic – sa nu patrunda zgomotul exagerat din exterior.

B.Ambianta termica a locuintei si indicatorii ei


Se refera la totalitatea factorilor de mediu care influenteaza schimbul de
caldura dintre organism si habitat. Se realizeaza prin 4 mecanisme fizice:

1. Conductia – sau contactul dintre organism si obiectele inconjuratoare cu


eliberare de caldura (cca 5%);
2. Convectie – pierdere de caldura catre aerul inconjurator (cca 15-25%)
3. Radiatia – pierdere de caldura prin undele electromagnetice catre sau
dinspre obiectele inconjuratoare (cca 45%)
4. Evaporarea – pierdere de caldura prin transformarea in vapori a apei de
la suprafata corpului (30%).

Indicatorii care arata o ambianta termica corespunzatoare:


temperatura cutanata, pulsul, sudoratia
a) Temperatura cutanata – omul isi modifica temperatura pielii in functie
de ambianta termica. Temperatura cutanata nu este aceeasi pe toata suprafata
corpului. Ea este mai ridicata la nivelul fruntii si toracelui si mai scazuta la
nivelul extremitatilor. Determinarea temperaturii cutanate in zonele
simetrice ale corpului, trebuie sa dea acelasi rezultat (simetrie termica).
b) Pulsul – care creste sau scade in functie de ambianta termica. Frecventa
pulsului creste cu 33 batai/min, daca temperatura corpului creste cu 1-2ºC.
c) Sudoratia/transpiratia – un indicator al lipsei de confort termic in
locuinta.
-Zona de confort termic
Consideram un microclimat corespunzator al habitatului cand:
a) Temperatura aerului este de 18-22ºC;
b) Umiditatea aerului este intre 35-36%
c) Viteza de miscare a aerului in incapere este intre 0,1-0,3 m/s
d) Exista o diferenta de maxim 4ºC intre temperatura obiectelor si
temperatura aerului din incapere

C) Poluarea interna a locuintei


Sursele de poluare interna a unei locuinte sunt:
1. Numarul de persoane din incapere (prea mare)
2. Prezenta animalelor de companie si a plantelor (in numar exagerat)

54
3. Instalatia de incalzire (defectuasa, veche)
4. Fumatul (pasiv sau activ)
5. Igiena mobilierului si a covoarelor (vechi)
6. Toate activitatile gospodaresti
7. Pulberile organice si anorganice produse prin incalzirea locala (sobe,
calorifere) sau provenite de la insecte, pasari, animale prin descuamarile lor
cutanate (par de animale, puf, pene de la pasari de companie)
8. Prezenta unor substante radioactive in materialele de constructie
9. Prezenta dioxidului de carbon produs de flacara aragazului
10. Prezenta in locuinta a germenilor de origine animala si umana precum si
a sporilor eliminati de plante (mucegaiurile)

D) Poluarea termica si efectele asupra sanatatii


Ambianta poate fi: calda sau rece.
a) Apreciem o ambianta calda cand temperatura creste peste 24-25ºC, iar
umiditatea aerului este scazuta.

& Efectele ambiantei calde:


- Creste frecventa si amplitudinea respiratiei
- Creste frecventa pulsului
- Scade T.A. datorita vasodilatatiei
- Creste cantitatea de apa pierduta prin transpiratie (concomitent se pierd si
saruri minerale din organism)
- Scad secretiile digestive
- Apare senzatia de sete
- Apare starea de oboseala, apatie, lipotimie
- Cand aerul este exagerat de cald, organismul poate intra in soc termic
b) Ambianta rece:
-temperatura este scazuta sub 14-16ºC si umiditatea crescuta
Efectele ambiantei reci:
- Creste consumul de oxigen al organismului
- Scade frecventa pulsului
- Creste T.A. (datorita vasoconstrictiei periferice)
- Creste cantitatea de urina eliminata si frecventa mictiunilor
- Apar contractii musculare, spasme
- Apar tulburari trofice si vasculare la extremitati (cianoza, ischemie)
- Apar pareze si paralizii ale unor nervi cranieni (trigemen, facial) ex: pareza
de facial a frigore, nevralgia de trigemen (prin frig)

55
- Scade capacitatea imunologica a organismului si astfel organismul uman
poate contracta mai usor infectii: faringite, laringite, sinuzite, nefrite, cistite,
pneumonii, reumatism articular acut

E) Poluarea sonora a locuintei si efectele asupra sanatatii


Se realizeaza prin producerea unor zgomote deranjante care depasesc pragul
de audibilitate al organismului uman.
Sursele de poluare sonora:
a) Interne:
- Liftul
- Instalatiile de apa si canalizare
- Aparatele casnice (aspiratorul de praf, masina de spalat, TV, radio, frigider)
- Cantatul la pian sau la alte instrumente muzicale
b) Externe:
- Zgomotul industrial
- Zgomotul comercial
- Zgomotul produs de mijloacele de transport (poluare stradala)
- Zgomotul de santier

Implicatiile patologice ale poluarii sonore


Efecte:
a) Efecte locale (asupra urechii):
- Leziuni ale timpanului (perforatii)
- Leziuni ale urechii interne si medii
- Hipoacuzia (scade pragul de audibilitate si poate aparea cand se instaleaza
o stare de oboseala cronica auditiva)
- Hipoacuzia nu trebuie confundata cu presbiacuzia care apare la varstnici,
datorita sclerozei vaselor de sange
b) Efecte generale asupra organismului
& Zgomotul - actioneaza asupra scoartei cerebrale producand:
- Modoficari ale electroencefalogramei (EEG)
- Modificari ale frecventei pulsului – tahicardie
- Cresterea T.A. (H.T.A.)
& Tuburari digestive – ex
- creste motilitatea gastrica si cantitatea secretiilor digestive
- Tulburari endocrine – afectarea tiroidei si pancreasului
- Tulburari nervoase – creste excitabilitatea SN si apar: iritatie, nervozitate,
iritatie psihica, nevroze, psihoze, insomnie.
Masuri de protectie impotriva poluarii sonore

56
- In interiorul locuintei, limitele acceptabile ale zgomotelor sunt de 30+5
decibeli (35 decibeli ziua si 25 decibeli noaptea)

- In afara locuintei, intre 45-60 decibeli (45 decibeli in zonele protejate


considerate zone de odihna si recreere).

Masurile generale pentru respectarea acestor limite sunt:


a) Masuri urbanistice: amplasarea surselor de zgomote sa se faca in afara
zonei de locuit
b) Masuri tehnice: agregatele industriale si frigorifice trebuie sa fie
silentioase
c) Masuri administrative: sa se realizeze o sosea de centura a orasului pentru
devierea circulatiei autovehiculelor grele
d) Masuri educative: realizate prin mass-media (radio, TV, afise, conferinte,
panouri publicitare).

57
IGIENA RADIATIILOR

Definitie:

Radiatiile reprezinta un factor permanent al mediului inconjurator,


actionand asupra organismului in mod sanogen sau patogen.
Radiatiile intra in relatie directa cu organismul uman si depind de
energia purtata de catre acestea.
Radiatiile se caracterizeza prin :
a. energie,
b. lungime de unda,
c. frecventa.
Clasificare:

 Dupa intensitatea efectelor produse, radiatiile se clasifica in


& radiatii ionizante si
& radiatii neionizante.

RADIATIILE IONIZANTE
Au proprietatea de a ioniza mediul asupra caruia actioneaza, datorita
energiilor mari eliberate la locul de actiune.
Din aceasta categorie fac parte:
- radiatiile electromagnetice x,y – formate din fotoni x si y.
Ex: (radiatiile x si radiatiile gamma).
- radiatiile de particule atomice.
Ex: (radiatiile α – incarcate pozitiv +), si radiatii beta (β) (incarcate
negativ)
Radiatia α – este retinuta de stratul cornos al epidermului.
Radiatia beta patrunde doar in tesutul subcutanat pe care il poate leza.

Radiatiile electromagnetice au mare capacitate de penetrare putand


strabate corpul uman, retinandu-se mai mult sau mai putin in diferite tesuturi
in functie de densitatea acestora. => ceea ce a permis utilizarea lor in
radiologie si radioterapie.
Radierea alfa si beta este mai putin nociva in iradierea externa, iar in
iradierea interna nocivitatea este maxima.
Efectul patogen predominant al radiatiilor ionizante electromagnetice se
exercita in mod deosebit in iradierea externa.

58
-Iradierea externa = este expunerea partial/totala a organismului la radiatia
exterioara, efectul realizandu-se in tesuturile care absorb radiatia in functie
de permeabilitatea acestora.
-Iradierea interna = este produsa de atomii elementele radioactive (sau
radionucleizi) care patrund in organism prin inhalare sau ingestie sau
parenteral.

Unitatile de masura:
Radioactivitatea se masoara prin viteza de dezintegrare a nucleilor atomici:
Curie (Ci)= 3,7 x 1010 dez/sec. (ce se produc intr-un gram de radiu).
Curie = este unitatea mai veche de masura.
In sistemul international, unitatea de masura este Bequerel-ul 1
Ci = 3,7 x 1010 Bq 1Bq = 27,03 x 1012 Ci

SURSELE DE RADIATII:

1) Iradierea naturala
2) Iradierea artificiala

1. Iradierea naturala: surse terestre si cosmica


a) Radiatiile terestre se datoreaza unor surse naturale terestre, care pot
realiza atat radiatie externa (radiatia gama terestre) cat si radiatie interna –
produsa de unii radionucleizi naturali din mediu ce patrund in organismul
uman precum si datorita unor surse extraterestre reprezentate de radiatia
cosmica.
Radiatiile terestre gamma realizeaza si o iradiere naturala interna prin
ingestia elementelor radioactive provenite din sol si ajunse in apa si
alimente sau prin inhalarea accidentala a gazelor radioactive. Ex: radiu
si thoron – eliminate din sol in aerul atmosferic. Gazele radioactive din
atmosfera produc o iradiere naturala in general scazuta. Concentratii mai
mari apar in minele de minereu radioactiv.
b) Radiatia cosmica – are in primul rand origine solara si in mica masura
galaxica. Radiatia cosmica ridica problema de protectie in ceea ce priveste
iradierea populatiei.

2. Iradierea artificiala

Este produsa prin utilizarea de catre om a radiatiilor ionizante in doua


moduri:
a) expunere profesionala (accidentala) si

59
b) neprofesionala.

a) Expunerea profesionala-priveste persoanele care in procesul muncii vin


in contact cu radiatii ionizante. Ex:
- personalul ce lucreaza la extragerea minereului radioactiv si la obtinerea
de combustibil nuclear
- personalul ce lucreaza cu surse radioactive
- personalul medical din unitatile de radiologie: radioterapie,
radiodiagnostic, medicina nucleara unde se folosesc izotopi radioactivi.

b) Expunere neprofesionala
Cantitatea de radiatii primite in cursul unei radiografii este sensibil mai mica
decat cea primita in cursul unei radioscopii.

Riscul pentru sanatate a radiatiilor ionizante


- Nivelul de iradiere depinde de:
* energia folosita,
* durata expunerii,
*dimensinea campului examinat.

Organele cele mai sensibile la radiatii sunt:


- maduva hematogena si gonadele (organele genitale fiind cele mai sensibile
la radiatii)
-Copiii si femeile insarcinate prezinta riscul maxim de iradiere
-In radioterapie, in cazul afectiunilor maligne, riscul in raport cu beneficiul
este neinsemnat
Efectele radiatiilor ionizante asupra sanatatii
*Efectele biologice ale radiatiilor ionizante sunt datorate transferului de
energie.
*Efectele somatice (asupra organismului):
- celulele care se gasesc in faza de multiplicare prezinta o radiosensibilitate
crescuta:
Ex: cel. limfoide si cel. mieloide (din maduva hematogena), cel. epiteliale,
cel. de reproducere, cel. nervoase.

Efectele iradierii cu doze ridicate cu raze x:


Acestea sunt:
1) Boala de iradiere acuta
- sindromul hematologic: leucopenie, anemie, trombocitopenie
- oboseala, apatie, adinamie

60
- sdr. digestiv: greturi, varsaturi, inapetenta
- alopecie
- cancere: cutanat, ovarian, de testicule, tiroidian, pulmonar, leucemii
- ef. genetice: teratogen si mutagen cu aparitia de malformatii congenitale,
radiodermite, care pot evolua catre un cancer cutanat
2) Boala de iradiere cronica
- alopecie
- radiodermite, cu risc de malignizare
- atrofie cutanata cu risc de malignizare
- imbatranire precoce
- cataracta
- sindromul hematologic ( leucopenie, anemie, trombocitopenie)
- leucemii

O alta clasificare a efectelor radiatiilor ionizante asupra organismului uman


sunt:

a) Efecte somatice
b) Efecte genetice

a) Efectele somatice (pe organe si sisteme) pot fi precoce si tardive.


*Efecte precoce = apar in cazul expunerilor la doze ridicate de radiatii
ionizante:
Acestea sunt:
- Modificari hematologice – (leucopenia) reversibila in timp
- Boala de iradiere acuta – manifestata prin adinamie, inapetenta, stare
generala alterata, sindrom digestiv, sindrom hematologic (leucopenia,
anemie, trombocitopenie)
Boala acuta prin iradierea intregului organism survine doar accidental, destul
de rar.
*Efectele somatice tardive: apar la expuneri mici si repetate de radiatii
ionizante sau la intervale mari dupa o expunere accidentala unica la doze
sub limita celor care produc boala de iradiere acuta.
Ca exemplu, este boala de iradiere cronica = manifestata prin alopecie,
radiodermita, atrofie cutanata cu risc de malignizare, cataracta, leucopenia
-leucemie.
Medicii radiologi sunt mai afectati decat ceilalti medici si sunt mai
predispusi la: - scurtarea duratei medii de viata. Acestia sunt predispusi la
cancer cutanat, cancer pulmonar, cancer genital.

61
Muncitorii din minele uranifere sunt predispusi la cancer pulmonar si osos.
Persoanele care in copilarie au suferit tratamente radiologice in zona gatului
sunt predispusi la cancer tiroidian.
Persoanele care au supravietuit bombardamentului de la Nagasachi si
Hiroshima au dezvoltat leucemii.

Cele mai frecvente cazuri de neoplasme radioinduse sunt: leucemiile,


cancerul tiroidian, cancerul pulmonar, cancerul osos, cancerul genital.

b) Efectele genetice ale radiatiilor ionizante


Se produc sub actiunea radiatiilor ionizante asupra descendentilor
persoanelor iradiate. Poate fi:
&. actiunea teratogena a radiatiilor ionizante
&. actiune mutagena (genetica propriu-zisa)

Actiunea teratogena se realizeaza prin:


*) iradierea „in utero” a embrionului si fatului. Perioada de maxima
vulnerabilitate este intre a 8- a si a 9-a zi de la fecundare ,perioada de
organogeneza in primele 3 luni
Efectul teratogen:
- malformatii congenitale grave sau minore
- moartea embrionului
- avort spontan
Actiunea mutagena se exercita pe materialul genetic: pot rezulta:
- aberatii cromozomiale (care pot face imposibila formarea oului sau
viabilitatea embrionului format)
- mutatii letale – caracterizate prin viabilitate redusa a indivizilor purtatori de
astfel de defecte
- mutatii neletale – produc un nivel ridicat de anomalii genetice la generatiile
urmatoare.
Se considera ca iradierea naturala este responsabila de cel putin 1/3 din
totalul defectelor genetice.

Masuri de profilaxie impotriva actiunii radiatiilor

In functie de nivelurile maxime de expunere, populatia se imparte in 2


categorii:
- populatia generala

62
- populatia expusa profesional = populatia care locuieste sau lucreaza
permanent in jurul unor obiective nucleare (ex. Muncitorii din minele
radioactive).
Masurile de profilaxie constau in :

1- Masuri de protectie individuala


2- Supravegherea medicala a personalului prin – control medical la angajare
in munca - control periodic
3- Examinare medicala si radiotoxicologica in oricare imprejurare in care se
constata suprairadierea
4- Masuri de protectie a zonei de lucru
5- Dotarea si amenajarea corespunzatoare a unitatilor nucleare

Referitor la iradierea medicala (care reprezinta principala sursa de iradiere


artificiala, trebuie luate urmatoarele masuri profilactice:
- In cursul oricarei proceduri radiologice, sa se utilizeze parametri optimi
de iradiere care sa asigure radioprotectia pacientului.
- Ori de cate ori e posibil, sa se foloseasca mijloace de diagnostic si terapie
neiradiante sau cat mai putin radiante.
- Sa se asigure o atentie speciala zonelor corporale cu radiosensibilitate
maxima (gonadele si tesutul hematopoetic).
- Discernamant in indicarea procedurilor radiologice la: copii, tineri, femei
gravide.
Examenul radiologic la femei trebuie sa se faca numai la 10 zile dupa ciclul
menstrual, iar la femeia gravida, in primele 3 luni de sarcina se impune
evitarea la maxim a expunerilor radiologice.
- La bolnavii de cancer -> radiatiile ionizante reprezinta o „arma”
terapeutica si de diagnostic de mare valoare in ciuda efectelor secundare
negative ale radiatiilor. Copiii si femeile gravide sunt cei mai sensibili la
radiatii. Organele cele mai radiosensibile: - maduva hematogena - gonadele

RADIATIILE NEIONIZANTE SI IMPLICATIILE LOR ASUPRA


SANATATII

Def: Radiatiile neionizante sunt radiatiile electromagnetice ce transfera la


locul de absorbtie energii care nu sunt capabile sa produca fenomene de
ionizare.
Principalele radiatii neionizate aflate in mod natural in mediu sunt:
- radiatiile ultraviolete (RUV)
- radiatiile luminoase

63
- radiatiile infrarosii
- microundele.

A) RADIATIILE ULTRAVIOLETE (RUV)


Lungime de unda: λ= 10-400 nm
Principala sursa naturala pt. RUV este soarele care exercita in general un
efect sanogen.
Efectele RUV provenite de la soare:
1) – efect cutanat predominant pigmentogen si efect distructiv al retinei;
2) – efect cutanat predominant eritematogen;
3) – efect distructiv al celulelor epiteliale neprotejate;
4) – efect bactericid – folosirea lampilor de UV pt dezinfectia mediului de
spital, laboratoare;
5) – efect de stimulare a metabolismului.

Efectul de stimulare a metabolismului:

a) metabolismul bazal -> prin intensificarea oxidarilor celulare (RLO –


radicali liberi de oxigen ).
b) metabolismul fosfo-calcic -> sub influenta RUV provitamina D3 din
piele se transforma in vitamina D3 care regleaza absorbtia Ca in intestinul
subtire si depunerea lui in oase si dinti.
In lipsa vit. D apar fenomene de demineralizare osoasa si anume => rahitism
la copii si osteomalacie si osteoporoza la adult.
c) metabolismul intermediar -> glucidic, lipidic, protidic

Efectul asupra pielii -> eritematogen si pigmentogen


Eritemul este produs de expunerea excesiva la RUV datorita reactiilor
locale determinate de congestia celulelor.
Eritemul este bine delimitat pe zona expusa, dureaza 24-72 ore si lasa
pigmentare. La doze mai mari apare o descuamare a pielii. Eritemul apare la
2 ore de la expunere, deoarece este produs de eliberarea de amine vasoactive
histaminice si prostaglandine. Este insotit de duree locala si usturime. La
expuneri mai mari de RUV se produce necroza celulara tisulara si apare pe
placardul eritematos pe care apar flictene care se vindeca greu si uneori lasa
pigmentatie definitiva.

Expunerea excesiva la RUV are efecte tardive si anume:


6) - efect cancerigen (prin epitelioame si melanoame cutanate)

64
7) - efect de imbatranire a pielii (piele uscata si ridata = elastoza solara
cutanata
8) - efectul asupra ochilor:
- fotoftalmie (in general)
- fotoconjunctivita (senzatia de corpi straini in ochi, hipersecretie lacrimala,
secretie conjuctivala, hiperemie, fotofobie, edem palpebral)
- senzatia de corpi in ochi
- leziuni corneene (fotocheratita)
Pentru evitarea leziunilor oculare se recomanda protejarea ochilor cu ecrane
colorate (la muncitorii care sudeaza) sau cu ochelari cu lentila fumurie la
populatie (vara si iarna – la schi).
9) – efecte generale somatice: cefalee, vertij, frison, iritabilitate nervoasa,
oboseala
10) – efecte tardive – prin expunere excesiva la RUV:
a. Efect cancerigen – (epitelioame si melanoame cutanate)
b. Efect de imbatranire precoce a pielii (piele uscata, ridata – elastoza solara
cutanata)

Surse artificiale de RUV (create de om):


- corpurile incalzite peste 1500-1800ºC
- aparatura de sudura
- lampi fluorescente
Aparatele de ultraviolete folosite pentru dezinfectie si pentru fizioterapie se
bazeaza pe descarcari electrice in gaze.
Efectele RUV provenite din surse artificiale sunt:
- Efect bactericid -> RUV artificiale produse de lampi de UV - sunt folosite
pentru purificarea naturala a aerului, apei si a solului si pentru dezinfectia
mediului din laboratorul de microbiologie, sali de operatie, sali de nastere.

B. RADIATIILE LUMINOASE:

Sunt radiatii cu λ=400-760nm sunt radiatii vizibile si impresioneaza retina.


Efecte:

1) Efect stimulator si neurophisic asupra SN -> lumina influenteaza


bioritmul sau ritmul circadian. Este un efect psihologic :
- culorile reci (cu λ mici) au un efect linistitor,
- culorile calde (cu λ mare) efect excitant,-
- culorile deschise = efect stimulator,

65
- culorile inchise = efect deprimant.

2) Efecte asupra ochilor si a acuitatii


- vizuale: - modificari ale acuitatii vizuale
- modificari ale vitezei perceperii vizuale in stabilitatea vederii clare.
Iluminatul insuficient suprasolicita mecanismul de acomodare a ochilor si
duce la oboseala vizuala insotita de hipersecretie lacrimala si senzatie de
usturime a ochilor. Apar si fenomene legate de efortul cerebral de
compensare cu cefalee, greata, ameteli. Iluminatul necorespunzator
predispune la miopie.
Iluminatul excesiv => predispune la fototraumatism caracterizat prin
aparitia de scotoame si fenomene de orbire temporara prin: edem al retinei,
alterari ireversibile ale retinei mergand pana la orbire.

3) Efect asupra pielii cu producerea fotodermatozelor

C.RADIATIILE INFRAROSII

Radiatii cu λ = peste 760nm-1000nm (1mm)


Surse: Corpurile incandescente.
Corpul omenesc se comporta ca un corp de culoare neagra, in sensul ca
absoarbe practic in intregime radatia calorica pozitiva. Efecte:
1) Efect de stimulare in procesul de termoreglare al organismului
2) Efect asupra pielii =>efect de incalzire (prin vasodilatatie interna) cu
hiperemie difuza, care apare prompt si dispare dupa incetarea expunerii la
senzatia de cald.
3) Efect de stimulare a sensibilitatii terminatiilor nervoase periferice din
piele cu efect analgezic = pe acest efect se bazeaza folosirea radiatiilor
infrarosii in fizioterapie (cu λ mica).
Cele cu λ mare produc arsuri de gr. 1,2,3.
4) Efect regenerator al pielii
5) Efect asupra SN = iritatie meningiana, deoarece radiatiile strabat cutia
craniana, ajungand la meninge.
Expunerea capului descoperit la radiatia solara intensa duce la insolatie cu
urmatoarele simtome: cefalee, fotofobie, greata, varsaturi. Capul trebuie
protejat totdeauna la soare.

D. MICROUNDELE

Radiatii neionizante cu λ = 1mm-10m

66
Surse: aparate de incalzit, cuptoare de gatit, aparate casnice de incalzit/gatit,
receptoare de televiziune, instalatii de telecomunicatii, radare. Majoritatea
emitatoarelor de microunde emit si radiatii calorice cu λ mare.

Efecte:
1) Efecte termice: prin acumularea de caldura in diferite organe (piele, ochi,
testicule)
2) Efecte patogene: modificari cardio-vasculare si modificari nervoase
3) Efecte generale somatice

Simptome: oboseala, surmenaj, cefalee, stari depresive, tulburari vizuale,


tulburari cardio-vasculare (puls accelerat, TA instabila)

4) Efecte trofice asupra fanerelor (par, unghii)


Profilaxie: se recomanda limitarea expunerii la microunde in mediul
profesional

67
IGIENA ALIMENTATIEI

1. Obiective si generalitati
2. Metabolismul bazal si folosirea energiei rezultata din metabolizarea
substantelor nutritive
3. Efectele aportului neadecvat de energie
4. Principalele categorii de substante nutritive: roluri, necesar, ratie
calorica
5. Elemente minerale: roluri, surse

1. Obiective:
a. Cunoasterea si punerea in valoare a efectelor favorabile ale alimentatiei
asupra starii de sanatate.
b. Diminuarea sau indepartarea riscului ca produsele alimentare sa
devina factori daunatori pentru om.

Alimentele furnizeaza substante nutritive care au pentru organism


urmatoarele roluri:
* Rol energetic (elibereaza energia indispensabila proceselor vitale)
* Rol plastic (repararea tesuturilor uzate)
* Rol metabolic (in desfasurarea proceselor metabolice)

Dupa natura si rolul lor in organism, substantele nutritive se impart in 5


grupe:
- proteine (protide);
- lipide (grasimi);
- glucide (hidrati de carbon, hidrocarbonate);
- elemente minerale (sub forma de saruri);
- vitamine.

Fiecare grup de substante nutritive are roluri bine definite si de aceea nu se


poate inlocui o categorie de substante nutritive cu alta.
Organismul sintetizeaza unele din aceste substante nutritive daca dispune
de precursori adecvati.
Exista insa o serie de substante nutritive care nu pot fi sintetizate de
organism, acestea se numesc substante nutritive esentiale sau
indispensabile, caci fara ele nu este posibila viata.
Ex:

68
- aminoacizii,
-acizii grasi (nesaturati),
- toate elementele minerale biogene si
- vitaminele.
Alimentatia este rationala daca asigura cantitati optime din toate
substantele nutritive de care are nevoie organismul, in diferite stari
fiziologice si conditii ale mediului ambiant.
Alimentele trebuie sa fie salubre si oferite intr-o forma acceptata de
consumator.

2. Metabolismul bazal si folosirea energiei rezultata din metabolizarea


substantelor nutritive

Organismul uman consuma energie rezultata din metabolizarea


substantelor nutritive, pentru indeplinirea diferitelor functii ale
organismului.
Aceste functii sunt:
- cresterea si dezvoltarea organismului
- repararea tesuturilor uzate
- efectuarea contractiiior voluntare si involuntare ale musculaturii
striate si netede
- realizarea functiei de secretie- excretie ale unor organe
- asigurarea termoreglarii organismului
- mentinerea unei diferente de nivel ( gradient ) intre ionii intracelulari
si extracelulari

Cheltuiala de energie umana si valoarea energetica a alimentelor se


masoara si se exprima in kcal si in mod curent in calorii.
1 kcal= cantitatea de caldura necesara pentru cresterea temperaturii unui
litru de apa de la 15°C la 16°C
1 kcal= 4,184kj
Alta unitate= kilojoule-ul 1 kj=cantitatea de energie cheltuita pentru
deplasarea unei mase de 1 kg pe distanta de 1m cu o forta de 1 newton.
1 kj=0,293kca1
Furnizorii de energie sunt substante nutritive calorigene:
1 gr de glucide= 4,1 calorii
1 gr de lipide= 9,3 calorii
1 gr de proteine= 4,1 calorii
I gr de alcool etilic= 7 calorii

69
Chiar in conditii de repaos absolut, organismul consuma energie pentru ca
sa se poata desfasura reactille metabolice esentiale, chiar intr-un ritm mai
lent.
Cheltuiala minima de energie pentru desfasurarea reactiilor metabolice
esentiale constituie matabolismul bazal (MB).
La adultul normal - MB-este cca 1 cal/kg corp/ora
La copil si adolescenti -MB- este mai accentuat,de exemplu intre 1 si 3 ani=
2-25 cal/kg corp/ora.
MB scade treptat la adolescent si ramane practic constant intre 25-45 ani (1
cal/kg corp/ora)
Dupa 45 ani, MB scade din nou, astfel ca la 55-60 de ani este cu 15-20%
mai redus decat la 25 de ani, iar la 80 de ani este cu cca 30% mai mic.
In sarcina, MB creste cu 20-25%, iar in perioada de alaptare cu 10-20%.
Omul nu pastreaza conditiile de repaos asemanatoare MB decat cateva ore
pe zi, cand doarme. In rest, omul face activitate si fiecare tip de activitate
necesita o cheltuiala suplimentara de energie fata de MB, la fel in perioadele
fiziologice de maternitate, de alaptare sau de convalescenta.
In timpul ingestiei de alimente se consuma aproximativ 1850 cal (in 24
ore). In climatul cald se consuma mai putina energie decat la frig.
In activitate musculara se consuma 5000-6000 cal (24 ore).
In sarcina se consuma 8000-10000 cal, iar in alaptare 6000-7000 cal/zi.

3. Principalele categorii de substante nutritive:


- roluri,
- necesar,
- ratie calorica zilnica

A. Proteinele (protidele)
Proteinele sunt formate din aminoacizi in numar de 22-23, dintre care 8 sunt
aminoacizi esentiali, indispensabili vietii, iar restul sunt aminoacizi
neesentialii.
Cei 8 aminoacizi esentiali sunt: - Fenilalanina - Izoleucina - Leucina -
Lizina - Metionina - Treonina - Triptofan - Valina

** Rolurile proteinelor:
- Rol plastic (regenereaza tesuturile uzate);
- Rol structural (intra in structura enzimelor si a altor substante active);
- Rol in apararea organismului fata de bolile infectioase (prin fabricare de
anticorpi);
- Rol trofic (de hranire a tesuturilor si a organismului);

70
- Rol energetic ( 1 gr de proteine= 4,1 calorii).

Clasificarea proteinelor alimentare (dupa calitatea lor)

a) Proteine cu valoare biologica superioara:


Sunt proteinele care contin toti aminoacizii esentiali, aceste proteine sunt in
majoritate de origine animala (ou, lapte, carne, peste, derivate).
b) Proteine cu valoare biologica inferioara
Sunt proteinele care nu contin toti aminoacizii esentiali si in general sunt
proteine de origine vegetala (ex: zeina- proteina din porumb).

Calitatea proteinelor depinde de cantitatea si calitatea aminoacizilor


continuti.

** Necesarul si ratia de proteine

Necesarul de proteine: 1,5 gr de proteine/kg corp/zi;


Copiii, adolescentii, gravidele si persoanele in convalescenta au un necesar
mai mare de proteine.

Ratia de proteine reprezinta 15- 20% din ratia calorica zilnica.

OMS: Pentru acoperirea nevoilor fiziologice si mentinerea starii de sanatate


ar fi suficient:
* la barbat: 0,57 g proteine/kg corp/zi;
* femeie: 0,52 g proteine/kg corp/zi

A) Practic, necesarul de proteine este 1,2-1,5 g proteine/kg corp/zi (85-100


g proteine pentru un barbat de 70kg).
Copiii, adolescentii, femeile gravide, convalescentii necesita cantitati mai
mari de proteine, astfel: 3-4 g/kg corp/zi= pentru copii intre 1-6 ani 2-3
g/kg corp/zi=pentru copii intre 7-12 ani; 2-1,5 g/kg corp/zi=pentru
adolescenti si femei gravide.
Procentual, ratia de proteine trebuie sa acopere de la 10% pana la 16-18%
din cantitatea totala de energie cheltuita; in medie= 15-20% din ratia calorica
zilnica, aceste procente sunt mai mari la copii, adolescenti, femei gravide,
convalescenti.
Alimente furnizoare de proteine: carne, peste, ou, lapte, branzeturi si
derivate.

71
B. Lipidele (grasimile) Lipidele sau grasimile sunt de 2 feluri:
a) Grasimi neutre sau trigliceride (sunt esteri ai glicerolului cu acizii
grasi). Se gasesc in tesuturi ca principala forma de depozitare a energiei.

b) Grasimi complexe- care pe langa acizii grasi mai contin si alte


substante, ex: fosfolipidele. Acestea sunt lipide de constitutie.
Acizii grasi neesentiali: - acidul stearic - acidul palmitic - acidul oleic
Acizii grasi esentiali: - ac. linoleic - ac. linolenic - ac. arahidonic

** Rolul lipidelor:
- Sursa de energie – 1gr lipide = 9,3 cal
- Rol plastic formator
- Faciliteaza absorbtia vitaminelor liposolubile (A, D, E, K )
- Stimuleaza contractiile cailor biliare
- Dau gust bun mancarurilor mai ales cand sunt emulsionate (smantana,
maioneza, frisca).
Ficatul are rol principal in metabolizarea grasimilor.
Un regim alimentar cu exces de grasimi duce la steatoza hepatica ("ficatul
gras")
Necesarul de lipide este de 1,5 gr/kg corp/zi.

Ratia de lipide trebuie sa reprezinte 20-35% din ratia calorica zilnica.

C. Glucidele (hidrocarbonate sau hidrati de carbon)


Glucidele se mai numesc hidrocarbonate sau hidrati de carbon si sunt de 3
categoni:
a) Monozaharide- contin atomi de carbon, ex: glucoza, fructoza (glucidul
din fructe), galactoza, (glucidul din laptele matern);
b) Dizaharide- zaharoza, lactoza, maltoza, celobioza;
c) Polizaharide- unele sunt digerabile, ex: amidon, dextrine, glicogen, iar
altele sunt nedigerabile- celuloza si pectina.

** Rolul glucidelor
- Rol energetic- 1gr glucide= 4,1 cal (ca la proteine)
Lipidele si glucidele se pot inlocui intre ele ca sursa de energie
- Rol in metabolism:
Lipsa glucidelor din alimente duce la hipoglicemie;
Excesul duce la hiperglicemie si la DZ;

72
- Glucoza este un tonic bun pentru celula hepatica si hematii (sursa de
energie);
- Glucoza asigura energie pentru SNC si sistemul muscular;
- Glucoza este consumata preferential de catre sistemul muscular in
activitate
- Dau gust bun (dulce) mancarurilor (patiserie, prajituri)

Glucidele nedigerabile (celuloza si pectinele)


- Nu au valoare nutritiva ridicata, dar au efecte benefice pentru organism. -
Regleaza tranzitul intestinal si previn cancerul de colon, constipatia, colita,
hemoroizii.
- Ajunse in colon, glucidele nedigerabile constituie un substrat favorabil
pentru dezvoltarea florei de fermentatie.

** Necesarul si ratia de glucide:


Necesarul de glucide: 4-9gr/kg corp/zi

Ratia de glucide 55-65% din ratia calorica zilnica.

4. Efectele aportului neadecvat de energie

In conditiile unei alimentatii care nu asigura un aport suficient de calorii,


organismul este obligat sa apeleze la propriile sale rezerve, in primul rand
din grasimea de rezerva, apoi din tesutul muscular.

Consecinta este casexia (slabirea organismului) insotita de: scaderea


capacitatii de munca, oboseala, apatie, scaderea rezistentei la infectii.

Surplusul de energie se depune sub forma de grasime si apare obezitatea,


care este insotita de: dislipidemie (cresterea colesterolului si a
trigliceridelor) ateroscleroza (ATS) hipertensiunea arteriala (HTA), diabetul
zaharat (DZ), litiaza biliara, artroze (intepenirea articulatiei)

5. Elementele minerale
- Sunt foarte importante in alimentatie desi reprezinta doar 6% din greutatea
corporala.
- Se mai numesc si bioelemente deoarece ajuta la desfasurarea proceselor
metabolice.
- Cele mai multe se gasesc sub forma de saruri minerale sau solutii saline.

73
Dupa cantitatea in care se gasesc in organism se impart in:
- macroelemente si
- microelemente.

Macroelemente: in numar de 11: C, H2, O2, N2, Ca, P, Na+ , K, Cl2, Mg,S.
Microelemente (oligoelementele): in numar de 10: Fe, Cu, Zn, FI, I2, Co,
Mn, Mo, Cr, Se.

** Rolurile elementelor minerale:

Toate elementele minerale sunt esentiale pentru ca organismul nu le poate


sintetiza sau inlocui
- Intra in structura celulelor si lichidelor din organism
- Intra in structura oaselor si dintilor: de ex.: Calciu si Fosforul
- Influenteaza permeabilitatea membranelor celulare
- Au rol in mentinerea presiunii osmotice si a echilibrului acido- bazic
- Intra in structura enzimelor si hormonilor care ajuta la desfasurarea
proceselor metabolice din organism
- Intervin in contractia musculara
- Intervin in reactivitatea sistemului nervos Sodiul (Na)

Sodiul- este principalul eletrolit cationic al lichidelor extracelulare.


Un organism de 70 kg contine 100 g de sodiu;
In alimente, el se gaseste sub forma de saruri (sarea de bucatarie);
Absorbtia sodiului se face in intestin usor si aproape integral;
Rinichiul are posibilitatea de a mari sau micsora eliminarea sodiului dupa
necesitate.
Necesarul zilnic de sare in medie la adult este 1-2 g/zi, dar se poate mentine
o balanta si cu cantitati mai mici:
- In regimul hiposodat: 0,5 g/zi
- In regimul desodat: dieta absolut fara sodium (sare)

Carenta de sodiu se manifesta prin:


-sete exagerata, deshidratarea tegumentelor si mucoaselor,
hemoconcentratie, cresterea proteinemiei si scaderea Ca, oboseala, cefalee,
crampe musculare, semne de colaps vascular, scaderea secretiei si aciditatii
sucului gastric,

Depasirea ratiei fiziologice de Na este o problema de sanatate publica,


deoarece omul modern s-a obisnuit sa consume multa sare (10-20 g/zi).

74
Excesul de sodiu duce la: cresterea retentiei de apa in tesut cu formare de
edeme, hipertensiune (HTA) si alte afectiuni cardiace, ateroscleroza (ATS),
ciroza ascitogena.
Consumul de sare trebuie micsorat considerabil, chiar contraindicat la femei
gravide, in afectiuni renale, in hepatite si ciroze ascitogene, in tratamentele
cu cortizon, in tratamentele cu hormoni.

- Calciul favorizeaza absorbtia vitaminei B12 din intestine; participa la


mecanismul contractiei musculare si la reglarea permeabilitatii membranelor
celulare; impreuna cu Mg, diminueaza excitabilitatea neuro-musculara, ceea
ce justifica folosirea sarurilor de Mg (sulfat de Mg) in neuropsihiatrie.
Absorbtia Ca din alimente este favorizata de prezenta lactozei.
Nivelul calcemiei in organism este reglat de cei 2 hormoni tiroidieni:

*parathormonul= creste calcemia


* calcitonina= scade calcemia

Necesarul zilnic de Ca este mult mai mare la copii si adolescenti, astfel:


- 0-1 an= 500-600 mg/zi,
- 1-9 ani= 400-500 mg/zi,
- 10-15 ani= 600-700 mg/zi,
- 16-20 ani= 500-600 mg/zi.
- Adulti= 400-500 mg/zi ,
- Femeile gravide in luna a 6-a si femeile ce alapteaza= 1000-1200 mg/zi
Carenta de Ca conduce la:- rahitism (la copii) - osteoporoza (la persoane
adulte si varstnice)
Surse de Ca: lapte, branzeturi.
In lapte: 120 mg/100 ml
In branzeturi: de 7 ori mai mult (mai ales in zer).

75
IGIENA ALIMENTAŢIEI

Definiţie. Igiena alimentaţiei = parte a igienei care are ca obiectiv


cunoaşterea şi punerea în valoare a efectelor favorabile ale alimentaţiei
asupra stării de sănătate şi eliminarea sau îndepărtarea riscului ca produsele
alimentare să devină factori de risc (dăunători) pentru consumator.
Sunt 5 grupe de substanţe nutritive: proteine, lipide, glucide,
minerale, vitamine

Alimentaţia este raţională dacă asigură cantităţi optime din toate substanţele
nutritive de care are nevoie organismul în diferite stări fiziologice şi condiţii
ale mediului ambiant. Alimentele trebuie să fie salubre şi oferite într-o formă
acceptabilă de consumator.

Necesarul energetic.
Energia -> consumată în sinteza de substanţe pentru creştere şi repararea
uzurii, contracţiile voluntare şi involuntare ale muşchilor, secreţie, excreţie,
asigurarea unei temperaturi constante.
Furnizori de energie – glucidele, lipidele, proteinele.
Nevoile calorice : 20-25 Kcal./ Kg corp / zi
Când:
-aportul < consum => grăsimea de rezervă
- aportul > consum => Kg în plus, ateroscleroză cerebrală,
hipertensiune arterială, diabet zaharat, artroze.

Necesar de proteine
- 16-19% din greutatea corporală
- rol plastic; intră în structura enzimelor

Necesar de lipide.
- acizi graşi : saturaţi, nesaturaţi
- Rol:
- energetic 1 g lipide = 9,2 Kcal.
- Protecţie mecanică, termoreglare
- Absorbţia vitaminelor hiposolubile

Necesar de glucide.
Ex.: glucoză, fructoză.
Rol:
- Energetic – 1 g glucide = 4,1 Kcal

76
- În metabolism
- Plastic
- Antibiotic
- Digestie

Necesarul de minerale
- Nu pot fi sintetizate în organism
- Macroelemente – natriu, calciu, magneziu, clor, potasiu
- Microelemente – fier, zinc, cupru, molibden…
Na şi Cl -> 3-5 g / zi. Excesul de Na => edeme.
Potasiu (K): - 3-5 Kg/zi
- Sinteza proteinelor
- Rol în transmiterea excitației nervoase
- Crește diureza
Calciu (Ca):
- 400-500 mg/zi
- Rol: schelet, contracția mușchilor
- Aport scăzut -> rahitism, spasmofilie, osteromaladie
- Aport crescut -> calculi
Absorbţia Ca e favorizată de prezenţa vitaminei D

Fosfor (P):
- 400-500 mg/zi
- Rol:
 Structura scheletului
 Energetic
 Menţinerea PH
- Surse : carne, peşte, ouă

Magneziu (Mg):
- 200-300 mg/zi
- Rol: pentru neuropsihicul uman
- Surse: cereale, carne, legume

Fier (Fe):
- 12-25 mg/zi
- Surse: carnea macră, ficat, splină, inimă, peşte, legume,
fructe, fasole, linte

77
Cupru(Cu):
- 2 mg/zi
- Surse: carne peşte, nuci
Iod (I):
- 100-200 mg/zi
- Surse: peşte, alge, scoici, sare iodată.
Fluor (Fl):
- 3-4 mg/zi
- Rol: pentru dinţi şi oase
- Surse: peşte, scoici, alge, ceai

Vitamine = substanţe organice necesare în cantitate foarte mică, pe care


organismul nu le sintetizează.

Vitamina A = retinol
- Provitamina = Caroten
- Surse: ficat, peşte gras, lapte, gălbenuş, unt, morcovi, caise,
vişine
- Necesar: 4-5000 UI adulţi; 2500-4500 UI copii
Vitamina D3 = Colecalciferol
- Necesar: 200-400 UI/zi copii; 100-200 UI/zi adulţi
- Rol: absorbţia Ca şi depunerea în oase
Rahitism = boală caracteristică primei copilării, provocată de lipsa vitaminei
D, care produce tulburări în metabolismul fosforului şi al calciului, în special
asupra sistemului osos.

Vitamina E:
- Tocoferol = vitamina fertilităţii
- Troficitatea sistemului muscular
- Rol: sinteza factorilor hepato-protectori, antioxidant
- Necesar: 10-15 mg/zi
- Surse: ulei din seminţe, pâine neagră, fasole, mazăre
Vitamina K
- 2 mg/zi
- Vitamina K1 – din plante (frunze verzi)
- Vitamina K2 – sintetizat în organism
- Vitamina K3 – farmaceutic

78
- Rol: coagularea sângelui
- Surse: legume verzi (spanac, salată, lobodă, mărar), gălbenuş
de ou, ficat.

Vitamina B1 = Tiamină
- Carenţa de vitamina B1 => acidoză => afectează sistemul
nervos central
- Boala = Beriberi – astenie, irascibilitate, insomnia, scăderea
memoriei => parestezii, pareze, atrofierea muşchilor +
tahicardie, dispnee + anorexie, constipaţie.

Vitamina B2 = Riboflavină
- Carenţa => cheilită (crăpături la colţul gurii), mucoasă
lingual roşie – purpurie, dermatită seboreică (mătreaţă)

Vitamina B6 = Piridoxina
- Carenţe – dermatită, amnezie, polineuropatie…
- Surse: alimente de origine animală

Vitamina B12= Ciancobalamină


- Carenţe: anemie, leucopenia, trombocitopenie.
- Surse: ficat, carne, ouă
- ATENTIE!!! În cancere nu se dă vitamina B12 pentru că
favorizează multiplicarea celulelor.

Vitamina C = Acid Ascorbic


- Rol: antioxidant, creşte imunitatea
- Carenţe: sindrom hemoragipar (gingirovagii, epistaxis,
subperiostale).
- Rol: creşte rezistenţa la noxe; creşte imunitatea.
- Surse: legume, fructe. Temperatura distruge vitamina C.
Lipseşte în cereale.

IGIENA ALIMENTELOR

Substanţele nutritive nu se găsesc ca atare în natură, ci sunt incluse în


compoziţia diferitelor alimente naturale şi a produselor obţinute prin
prelucrarea culinară sau industrială a lor. Cantitatea de substanţe nutritive

79
variază de la un aliment la altul şi depinde de specie, varietate, rasă, partea
anatomică, condiţii de cultivare, modul de hrănire şi îngrijire, reţeta
ingredientelor folosite şi tehnologia de fabricaţie.
Alimentele pot fi grupate după provenienţa şi valoarea lor nutritivă
astfel:
1. Lapte şi produse lactate
2. Carne şi peşte
3. Ouă
4. Legume şi fructe
5. Produse cerealiere şi leguminoase uscate
6. Zahăr şi produse zaharoase
7. Grăsimi alimentare
8. Băuturi nealcoolice şi alcoolice.
Măsuri de igienă a laptelui şi produselor lactate.
- Animale :
 Sănătoase; tegumentele curăţate
 Hrănite cu furaje şi concentrate – să nu fie
mucegăite, încinse, râncezite sau provenite de
pe terenuri tratate cu pesticide
- Vasele – din tablă emailată sau plastic
- Pasteurizarea laptelui (încălzirea laptelui 65-85 grade).
- Produsele lactate proaspete:
 Se păstrează la temperatură scăzută
 Ferite de soare deoarece distruge unele vitamine
(B2, B6, A);
 Ferite de muşte, gândaci şi rozătoare
 Ferite de produse alimentare sau nealimentare
intens mirositoare;
 Locul de depozitare să fie în perfectă stare de
curăţenie.

Carne şi peşte.

Posibilitatea transmiterii multor maladii microbiene, virotice şi


parazitare de la animale şi din alte surse de contaminare, ca şi rapiditatea cu
care se alterează produsele carnate şi peştele, impun respectarea unor cerinţe
igienice referitoare la starea animalului, condiţiile de sacrificare şi transport.
Animalele obosite şi înfometate dau o carne de calitate inferioară şi cu
durată de conservare mai mică.
Sacrificarea animalelor se face în abatoare sau centre autorizate.

80
Eliminarea sângelui din ţesuturi trebuie să fie cât mai completă,
pentru a nu favoriza dezvoltarea microorganismelor.
Jupuirea şi eviscerarea – cu mare atenţie – pielea şi intestinul sunt
surse de contaminare masivă.
Carnea se poate refrigera sau congela. Produsele decongelate se
alterează repede. Menţinerea la frig constituie o condiţie esenţială pentru
împiedicarea multiplicării florei reziduale.
Altă metodă de păstrare a cărnii este opărirea şi afumarea.

Ouăle – păstrarea lor o perioadă mai îndelungată la temperaturi scăzute şi în


condiţii de umiditate neadecvată determină apariţia semnelor de învechire,
de alterare.
Microorganismele mai frecvent întâlnite la ouăle vechi sunt:
Pseudomonas, Proteus, Bacillus, Streptococcus, mucegaiurile, Penicillium.
Reguli de păstrare:
- Ouăle să fie proaspete
- Neembrionate
- Cu coajă necrăpată şi curată
- Nu se spală
- Se pun în spaţii reci sau frigider
- Periodic se întorc
Altă metodă de conservare – introducerea ouălelor într-o soluție de var stins.
În condiții industriale se mai recurge la deschiderea ouălor sau la congelare.

Legumele şi fructele.
Omul consumă diferitele porţiuni anatomice ale plantelor:
- Fructele:
 Cu seminţe
 Cu sâmbure tare
 Citrice
 Cu coajă tare
 Bace
 Bostănoase
- Rădăcinile: morcovi, ţelină, pătrunjel, ridichi...
- Tuberculi : cartofi, napi
- Bulbi şi tulpini: ceapă, usturoi, praz, sparanghel
- Frunze: salată verde, varză, urzici, leuştean, mărar, pătrunjel,
tarhin, cimbrul, ţelină.

81
Forme de păstrare şi conservare
- Murarea şi marinarea
- Sterilizarea
- Deshidratarea
- Congelarea
- Transformarea în sucuri
- Păstrarea în sucuri concentrate de zahăr

Alterarea legumelor şi fructelor – măsuri de prevenire


- Modificări nefavorabile:
 Pierderea unei părţi din apă
 Se veştejesc
 Se zbârcesc
 Încolţesc
- Rol în alterare îl au:
 Mucegaiurile
 Drojdiile
Mucegaiurile şi drojdiile fermentează glucidele formând acizi, alcooli,
aldehide, cetone => modificări ale gustului, mirosului, culorii şi consistenţei

Pentru a păstra legumele şi fructele în stare proaspătă o perioadă mai


îndelungată trebuie să:
- Alegem numai legumele şi fructele sănătoase
- Fără părţi zdrobite, bătute, mucegăite.
- Se aşează în straturi subţiri în încăperi răcoroase cu
umiditatea relativă de 80-95%
Rădăcinoasele şi fructele se pot îngropa în nisip.
Legumele şi fructele trebuie păstrate foarte bine înainte de folosire.

Produsele cerealiere şi leguminoase uscate.


Cele mai consumate cereale sunt grâul şi porumbul la care se adaugă
cantităţi mici de orez, secară, orz, ovăz, fasole, linte, mazăre, soia, arahide.

ALTERAREA ŞI MĂSURI DE PREVENIRE.

- Apar modificări:
 Încingerea
 Germinarea

82
 Mucegăirea
 Fermentarea
 Se închid la culoare
 Miros neplăcut
 Gust acru şi amar
Prevenire:
- Umiditatea să nu depăşească 14-15 g%
- Spaţii de depozitare uscate, bine ventilate şi răcoroase
- Sacii se aşază pe grătare

Combaterea paraziţilor:
- Prin uscarea cerealelor
- Dezinfectarea spaţiilor de depozitare

Produse zaharoase:
- Prezenţa în cantităţi mari a zahărului sau alte substanţe dulci:
glucoză, fructoză.
- Diversitatea însuşirilor orgaleptice

Clasificare după modul de obţinere:


- Zahărul
- Bomboane şi caramele
- Halviţă
- Rahatul
- Şerbetul

Produse din zahăr şi fructe:


- Marmelade
- Magiunul
- Jeleul
- Fructe zaharisite
Produse din zahăr şi seminţe oleaginoase:
- Ciocolate
- Halva

Conţinutul sărac de apă, proteine, lipide, vitamine, precum şi mediul


hiperosmotic creat de concentraţia mare de zahăr din dulciurile formate

83
predominant din zahăr şi din dulciuri, gemuri etc, le face improprii
dezvoltării microorganismelor de alterare.
În cazul ciocolatei şi halvalei poate surveni râncezirea grăsimilor,
modificare ce poate fi prevenită prin păstrarea la rece şi ambalare în foiţă
metalică. Mixturile complexe se alterează uşor, cu atât mai repede cu cât au
o umiditate mai mare şi un conţinut mai crescut de lapte, ouă, frişcă, sucuri
de fructe. Din aceste motive se vor folosi numai produse proaspete şi se vor
păstra la temperaturi scăzute.

Grăsimile alimentare

- grăsimi de origine vegetală


 uleiuri din seminţe
 uleiuri din fructe oleaginoase
 uleiuri din germeni de cereale
- grăsimile de origine animală: untură, unt, seu, grăsime de
pasăre, untură de peşte.

Alterarea şi insolubilitatea grăsimilor.


- Modificări organoleptice şi efecte dăunătoare = râncezire ->
 inactivarea vitaminelor liposolubile
 Iritante pe mucoase
- Prevenire , păstrare:
 La temperaturi scăzute
 La întuneric

Băuturi nealcoolice şi alcoolice


Nevoia de lichide:
- Apă de băut
- Apă din alimente
- Băuturi – nealcoolice şi alcoolice
Băuturi nealcoolice:
- Apă gazoasă minerală, răcoritoare (apă + arome), sucuri,
nectaruri, siropuri, ceaiuri, cafea.
Băuturi alcoolice:
- Fermentarea alcoolică a fructelor + drojdii,
- Naturale:
 Nedistilate: vin, bere
 Distilate: rachiu, vodcă...

84
- Industriale: diluarea alcoolului etilic + ingrediente: arome,
coloranţi
Consumul repetat excesiv => gastrită, ulcer, afecţiuni hepatice - ciroze

IGIENA COPILULUI ŞI ADOLESCENTULUI

= studiul factorilor care influenţează starea de sănătate a colectivităţilor de


copii şi tineri.
Dezvoltarea fizică a copiilor şi tinerilor

- primele 2 decenii: concepţie → maturitate


Creşterea = fenomenul de sporire a dimensiunilor şi greutăţii corporale.

Factori care influenţează creşterea şi dezvoltarea


1. Condiţii de mediu –
- mediul social şi climatic,
- urbanizare,
- activitate,
- asistenţă medicală;

85
2. Ritmul dezvoltării scade cu vârsta;
- . Ritm neuniform de dezvoltare
- 0 - 3 ani dezvoltarea este în creştere;
- 10-15 ani alternează şi începe să scadă;
-. Ritm propriu de dezv. a diferitelor organe, aparate, sisteme;
-. Dezv. în corelaţie a organelor şi sistemelor;
- Dezv. fizică – funcţie de sex.

Etapele dezvoltării
1. Prima copilărie - nou-născut 0 - 28 zile
- sugar 1 – 12 luni
- copil mic 1- 3 ani
2. A doua copilărie
- preşcolar mic 3 – 4 ani
- preşcolar mijlociu 4 – 5 ani
- preşcolar mare 5 – 6 ani
3. A treia copilărie
- şcolar mic 6 – 10 ani
- şcolar mijlociu 10 – 15 ani
4. Adolescent - 13 – 18 ani
5. Tinereţea - 18 – 25 ani
Factori care condiţionează dezv. organelor
Factori genetici
- variabilitatea individului
- sexul
- rasa
Factori metabolici
- tulburări genetice
- tulburări de metabolism în activitatea aparatelor şi
sistemelor
Factori endocrini
- hormoni de creştere – tiroida şi hipofiza - glande genitale
Factori interni ai organelor
- malformaţii - uterine
- bazinul mamei
- hipotiroidie
- afecţiuni pulmonare
Factori de mediu
- alimentaţia - raţională şi echilibrată

86
- succesiunea anotimpurilor
- dezv. mai mică în octombrie-martie
- dezv. mai mare în martie-septembrie
- Influenţa bolilor asupra dezv. - infecţiile, intoxicaţiile, bolile endocrine
- Locuinţa – salubritatea locuinţei
- Urbanizarea – condiţii de viaţă, acces la informaţie, cultură, sănătate
- Condiţii socio-economice – dezv. fizică, neuropsihică, afectivă

Igiena copilului mic 0 – 3 ani


-greutatea la naştere 3500g ± 350g
-înălţimea la naştere 50cm ± 2cm
Durata sarcinii - 281-282 zile ± 11 zile
-sarcini anterioare, vârsta mamei < 16 > 40 ani, sexul copilului, înălţimea şi
greutatea mamei, starea placentei, alimentaţia gravidei.
-starea socio-economică
Echilibrul termic-termoproducţia este intensă datorită metabolismului
crescut
-termopierderea – strat subţire de grăsime şi tegumente
subţiri
Confort termic – adaptarea la:
- temperaturii camerei
- îmbrăcămintei
- încălţămintei
Călirea organismului
Aparatul respirator = 45 – 55 resp. / min.
- la 3 ani = 30 resp. / min.
Aparatul digestiv - gura → supt lapte
- golirea stomacului - 2 ore
- 3-4 ore alimentaţie diversificată
- dentiţia temporară - 30 luni de viaţă - 20 dinţi
- 8 luni – 1 dinte
Alimentaţia- are loc fragmentarea meselor, acoperirea cantitativă şi calitativă
Aparatul excretor - 1-2 micţiuni / zi în prima zi
- 6-8 micţiuni / zi în prima săptămână
- 14-16 micţiuni / zi la un an
Aparatul locomotor - coloana-fără curburi la naştere
- curbura cervicală la 3 luni
- curbura dorsală la 6 luni
- curbura lombară la 9-12 luni
Membrele superioare egale cu membrele inferioare la naştere

87
Dezvoltarea neuropsihică – trebuie o stimularea permanentă a activităţii
mentale

Dezv. motorie - 3 luni ridică capul


- 6 luni şede
- 8 luni se deplasează târâş
- 9-11 luni merge cu sprijin
- 24 luni loveşte mingea cu piciorul
- 30 luni mers pe vârfuri
- 36 luni pedalează

- reflex tonic al mâinii


- 4 luni prinde obiectele cu toată mâna
- 6 luni flexează degetele
- 8 luni duce obiectul la gură
- 9 luni opune policele celorlalte degete
-10 luni pensa police – index

-15 luni suprapune obiectele


-24 luni răsfoieşte, mănâncă singur
Dezv. vorbirii - 1 lună ţipăt monoton-modular
- 6 luni grupe de sunete
- 7-8 luni înţelege câteva cuvinte
- 12 luni rosteşte cuvinte
- 15 luni pronunţă cuvinte pt. a exprima dorinţe

Regimul zilnic - nevoia de somn 16 ore – 2 luni → 12 ore – 36 luni


- baie, înfăşat, alimentat, plimbări
Regim educativ - independent (în timp)
- colaborare (cu cel care îl îngrijeşte)
- reprezentarea binelui de rău
- poziţii corecte – pt. a nu i se deforma coloana
- îmbrăcăminte lejeră
- jocuri - de mişcare
- de comunicare (domenii simple)
- dansuri simple – ritm; coordonare mişcări
- jocul are impact instructiv-educativ
- jucăriile pt. copii - material
- colorate
- incasabile

88
- nu bucăţi mici (înghite)
- de tras / împins – 12 luni
- „caută mingea” + căntece, bătut din

palme, pas pe loc – 24 luni


Limbajul – imagini, poveşti ilustrate
Educarea pt. a fi curat
16 luni – igiena singur
20-24 luni igiena dinţilor

Cerinţe igienico-sanitare ale creşelor


-copii 0 - 3 ani; 8 -12 ore / zi; 5 zile / săptămână
-amplasarea - departe de noxe, fum, zgomot, miros....
-teren - 100 mp pt. fiecare grupă de copii
- de joc cu aparate, pajişte, nisip
Clădirea - 3 – 13 grupe; parter + 1 etaj (maxim)
- circuite funcţionale
- cameră de primire - legătură directă cu grupul sanitar, spălător,
toaletă
- triaj epidemiologic la intrare
- cameră de grupă – terasă
- blocul alimentar izolat – comunică printr-un oficiu
- bucătăria – spaţii pt. - bucătăria de lapte
- curăţatul zarzavaturilor
- păstrarea alimentelor
- spălarea vaselor
- vestiar separat pt. personal
- spălătorie - fierberea rufelor
- uscare
- călcare
Camera de grupă - 3 mp / copil; înălţimea 3,20 m; ferestre de la 60 – 80 cm
Dormitoarele – 1 m de la perete şi între rânduri
Iluminatul – natural
Izolarea termică – temperatura 22-24˚C; umiditate 40-50 %; curenţi de aer
0,1 – 0,3m / s
Aerisirea – în funcţie de temperatura ext.
Podeaua şi mobilierul – şters umed, dezinfectat
Grup sanitar - cădiţă 1 la 10 copii
- 1 chiuvetă la 5 copii
- 1 WC la 5 copii

89
- 1 duş la 10 copii
- sub 2 ani oliţe individuale – spălate, dezinfectate după fiecare
folosire !!!
Igiena personalului de îngrijire
Igiena rufăriei
Dezinfecţia veselei

Igiena copiilor 3 – 6 ani


- 3 ani – 95cm – 14kg;
- 7 ani – 118cm – 21,7kg
Condiţii de viaţă: alimentaţia, locuinţa, caracterul activităţilor, nivelul de
instruire şi educaţie a familiei, măsuri de ocrotire a sănătăţii.

Igiena procesului instructiv educativ


-caracterizată prin activităţi variate, bogate în mişcări însoţite de procese
complementare şi complexe de cunoaştere şi manifestări emoţional-afective
şi volitive.
- 3 – 4 ani învăţarea se realizează prin îndrumare dirijată, joc, exerciţii =>
perfecţionare
-atenţia spontană foarte activă; creşte capacitatea de orientare voluntară a
atenţiei de la 10-15 min. la 25-30 min. => activitate neîntreruptă
-dificultăţi în activităţi simultane
„curba atenţiei” – 3-7 ani nivel maxim între orele 9 – 11 şi 17 – 18; zilele de
miercuri şi joi.
Procesul instructiv = caracter pozitiv prin activităţi compexe, bogate,
interesante, instructive.
-conţinutul activităţii de la uşor la greu; de la cunoscut la necunoscut;
-adaptarea individuală a sarcinilor la posibilităţi
-fixarea cunoştinţelor şi deprinderilor prin exerciţii şi repetări
-succesiunea momentelor activităţii -interesant / puţin interesant ; activitate /
relaxare
-dezvoltarea vorbirii; dezvoltarea cunoaşterii: formă, culoare, mărime,
cântece, desene
-fixarea deprinderilor de curăţenie, autoservire, călirea organismului
-ed. fizică – poziţia corectă în timpul lucrului, în repaus
-însuşirea elementelor pregătitoare pt. scris-citit
Jocurile – pasive, didactice, sportive => perfecţionarea observaţiei – dezv
atenţia, aprecierea mărimilor, manipularea obiectelor, sesizarea asemănărilor
/ deosebirilor, relaţii spaţiale

90
- active => activitate musculară, deprinderi motrice, hotărâre, curaj, oboseala
apare după 15 – 30 min.
-îmbrăcăminte adecvată
-plimbări 15 – 30 min.
-activităţile obligatorii 9,30 – 10,30
-aerisirea sălii de grupă
-spălarea pe mâini
Pauzele - 10 min. - mişcare, alergare
- în încăperi aerisite
- supravegheaţi
Jocuri statice: lectura, audiţie muzicală
Activitatea 5 – 10 ore/zi 1/3 dimineaţa 2/3 după masa
Somnul 12 – 13 ore 10 + 2 d. m.
∟după mâncare la ½ oră, lenjerie de somn, încăpere
aerisită, supravegheat

Grădiniţe cu program redus (8 - 12)


-primirea copiilor 8 – 8,30
-jocuri, activităţi libere 8,30 – 9,30
-activităţi obligatorii 9,30 – 10
-gustare 10 – 10,30
-activităţi libere 10,30 – 12
-plecarea copiilor 12

Grădiniţe cu program normal (8 – 19)


-primirea copiilor 8 – 8,30
-mic dejun 8,30 – 9
-jocuri şi activităţi libere 9 – 9,30
-activităţi, plimbări 10,30 – 12,30
-prânz 12,30 – 13,30
-somn 13,30 – 16
-gustare 16 – 16,30
-activităţi libere 16,30 – 18,30
-plecarea copiilor 18,30 - 19

Grădiniţe cu orar săptămânal


-mic dejun 8 – 8,30
-jocuri şi activităţi libere 8,30 – 9,30
-activităţi obligatorii 9,30 – 10,30
-activităţi libere 10,30 – 12

91
-prânz 12 – 13 -somn 13,30 – 16
-gustare 16 – 16,30
-activităţi libere 16,30 – 19
-masa de seară 19 – 19,30
-jocuri didactice 19,30 – 20
-pregătirea pt. somn 20 – 20,30
-somn de noapte 20,30 – 7,30

Igiena copiilor de vârstă şcolară 6 (7) - 18 ani


-faza în care se desăvârşeşte copilăria
-faza de maturizare sexuală → adolescent
Dezv. motorie - mişcări precise, coordonări complexe ale mişcărilor
- sudarea oaselor bazinului
- erupţia dinţilor permanenţi
Dezv. neuropsihică - perfecţionarea SNC (sistem nervos central)
- atenţia - cognitivă
- volitivă
- memoria – se dezv. intens (progresează mai rapid decât
gândirea logică)
- viaţa afectivă-devine mai-puţin timid, capricios -obraznic,
exploziv
-sentimentele devin mai stabile, mai durabile
-noţiunile morale încep să se diferenţieze
Pubertatea:
- prepubertatea
- pubertatea propriu-zisă
- post pubertate
-transformări - neuro-endocrine;
- intelectual-afective
-maturaţie sexuală
-precoce sub 9 ani
-tardivă 15 – 16 ani
-se dezv. memoria logică
-percepţia sintetică, globală
-treceri bruşte ale relaţiilor afective

Igiena activităţii şcolare


Procesul instructiv-educativ duce la dezvoltarea psiho-intelectuală şi socio-
comportamentală
Randament – maxim 9 – 12 şi 15 – 18 miercuri şi joi

92
- Minim 13 – 15 şi 20 – 8 luni şi sâmbătă; sfârşitul semestrelor
Semnele oboselii apar după 4–5 ore de cursuri, lecţiile dureaza 30 min. la cl.
I-II; 40-50 min. cl. III - IV; 20 – 28 ore / săpt.
Cauzele oboselii:
-intensitatea şi durata prea mare a efortului
-recreaţie şi odihnă redusă
-lipsă de activitate şi mişcare
-activitate extraşcolară prelungită
-puţine ore de somn
-sănătate deficitară
-condiţii de lucru şi viaţa deficitare

Cerinţe igienice în unităţile şcolare


Amplasarea-aproape de locuinţe
-min. 300m de calea ferată, fabrici, uzine, trafic, rampe de
gunoi
Clădirea-planificarea încăperilor
-2,5mp / elev
-culori deschise, fără ornamente
-temp. 17 – 19˚C
-apă potabilă
-îndepărtarea reziduurilor-zilnic, recipienţi, lichide
-WC -1 pt. 30 băieţi; 1 pt. 20 fete; 1 pt. cadre
Laboratoare:
-pardoseală lavabilă
-apă + gaz
-materiale rezistente chimic / fizic
Sala de sport-înălţime = 6m
-suprafaţă = 160mp
-pardoseală – plută presată
-corpuri de iluminat – protejate
-camere anexe-vestiar, duş, WC – 1la 20 elevi, cameră
profesor, cameră prim ajutor
Scările-drepte, cu balustradă, 2m lăţime
Cabinet medical-sală de consultaţii + sală de aşteptare
Salubrizarea clădirii-zilnic-curăţenia încăperilor umed, aerisit
-periodic
-ocazional
-în vacanţe
Mobilierul şcolar-poziţie corectă, fără colţuri

93
Poziţia incorectă duce la:
-oboseală musculară
-comprimarea organismului
- comprimare toraco-abdominala
-tulburări respiratorii
Odihnă-cu mâinile la spate sau pe lângă corp, respiraţii ample, oxigenare
bună

Prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile în instituţiile pt. copii


1. Sursa de infecţie: om bolnav, animalele
2. Calea de transmitere: contact - direct
- indirect: aer, apă, alimente
3. Organul receptor: omul
-izolarea suspecţilor – separarea suspecţilor → domiciliu, spital
Măsuri – 1. Triaj epidemiologic - zilnic
- semestrial
- la angajare (pt. personal)
2. Măsuri de combatere în focar
a) depistare
b) declarare
c) transport şi izolare
d) dezinfecţie
3. Igiena individuală:
-obiecte de igienă personală
-spălarea mâinilor
-lenjerie proprie
Igiena claselor şi a grupurilor sanitare:
-dezinfecţie;
- dezinsecţie;
- deratizare
4. Măsuri asupra organismului receptor:
- imunizare (vaccinare),
- călire
- izolarea bolnavilor,
- evitarea aglomeraţiilor
Ocrotirea sănătăţii-profilaxie = totalitatea metodelor vizând păstrarea
sănătăţii ( PREVENTIE )
Împiedicare apariţiei bolii şi prevenirea apariţiei sechelelor.
Profilaxie
1. Examen medical preventiv

94
2. Triajul epidemiologic
3. Examen medical periodic
4. Dispensarizare = urmărirea pacienţilor din evidenţele speciale
5. Acţiuni medicale specifice
6. Educaţie sanitară

95