Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În lipsa unor norme comune privind producerea și comercializarea alcoolului, statele membre au
sarcina de a reglementa toate aspectele legate de producerea și comercializarea alcoolului și a băuturilor
alcoolice pe propriul teritoriu.
Guvernul Republicii Federale Germania, care a intervenit în cadrul procedurii, a invocat diverse
argumente care, în opinia sa, justifică aplicarea dispozițiilor referitoare la conținutul minim de alcool al
băuturilor alcoolice, invocând, pe de o parte, protecția sănătății publice și, pe de altă parte, protecția
consumatorului împotriva practicilor comerciale neloiale.
Singurul aspect de substanță reală ridicată de guvernul german nu a generat niciun răspuns direct
din partea instanței. Astfel, daca guvernul german ar permite produselor alcoolice să intre în liberă
circulație pe piața interna fără nicio cenzura, în ceea ce privește conținutul lor de alcool, ele respectând
normele stabilite în țara de producție, ar avea ca efect să impună ca un standard comun în cadrul
comunității ca sa se tina cont doar de legislația din tara de producție cu privire la restricționarea importului
de lichior de fructe care nu respecta limita minima de concentrație de alcool. În ceea ce privește protecția
sănătății publice, guvernul german arată că scopul stabilirii conținutului minim de alcool de către legislația
națională este de a evita proliferarea băuturilor alcoolice pe piața națională, în special a băuturilor alcoolice
cu conținut scăzut de alcool, , în opinia sa, astfel de produse pot induce mai ușor o toleranță față de alcool
decât băuturile alcoolice mai puternice.
Se poate trage o distincție, după cum menționează Weatherill și Beaumont, intre ceea ce se pot
numi reguli privind sarcina dubla (povara dubla) și reguli privind sarcina egala. Cassis este preocupat
de normele privind taxele duble. Astfel: Statul A impune reguli privind conținutul mărfurilor. Acestea se
aplica mărfurilor importate din Statul B, chiar daca aceste bunuri ar fi respectat deja normele privind
comerțul din Statul B. Cassis împiedică Statul A sa impună regulile sale în astfel de cazuri, cu excepția
cazului în care acestea pot fi salvate de cerințele obligatorii. Normele privind sarcinile egale sunt acelea
care se aplica tuturor mărfurilor, indiferent de origine, care reglementează comerțul intr-un anumit mod.
Ele nu sunt concepute pentru a fi protecționiste. Aceste norme pot avea un impact asupra volumului total
al comerțului, dar acest lucru nu va avea un impact mai mare asupra importurilor decât asupra produselor
naționale.
Au existat numeroase cazuri în care Cassis se aplica diferitelor norme comerciale. La Deserbais,
un importator de brânză Edam din Germania în Franța a fost urmărit pentru folosirea ilegală a unei
denumiri comerciale. În Germania, această brânză ar putea fi produsă în mod legal cu un conținut de
grăsime de numai 34,3%, în timp ce în Franța, denumirea Edam era limitată la brânză cu un conținut de
grăsime de 40%. Importatorul sa bazat pe articolul 28 în apărarea la urmărirea penală. CEJ a susținut, în
acord cu Cassis, că regula franceză era incompatibilă cu acest articol și nu putea fi salvată de cerințele
obligatorii.
Același rezultat a fost obținut la Gilli și la Andres, unde importatorii de oțet de mere din Germania
în Italia au fost urmăriți pentru fraudă, deoarece au vândut oțet în Italia, care nu se făcea din fermentarea
vinului.