Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
a) de stabilire a contactului psihologic între organul de urmărire penală şi bănuit sau învinuit;
Stabilirea contactului psihologic între organul de cercetare, urmărire penală şi învinuit sau bănuit,
respectiv crearea unei atmosfere de încredere şi înţelegere reciprocă, de comunicare deschisă şi
fără ascunzişuri, reprezintă o condiţie indispensabilă bunei desfăşurări a activităţii procedurale în
discuţie. Interesat în obţinerea de la persoana bănuită sau învinuită a unor declaraţii sincere şi
complete, organul de cercetare, prin comportarea fermă, obiectivă şi corectă, prin iscusinţa
profesională de a atenua tendinţa celor angajaţi în dialog de a vedea în personalitatea sa un adversar
de interese, va reduce esenţial distanţa la care se situează, de obicei, participanţii la ascultare la
primul contact. In acest scop este indicat ca audierea să înceapă cu o discuţie asupra unor probleme
neutre în cadrul căreia învinuitul sau bănuitul să se poată încredinţa că se află în faţa unui organ
de stat de un înalt profesionalism, înţelegător, loial, dar exigent în ceea ce priveşte adevărul şi
dreptatea.
Contactul direct cu învinuitul sau bănuitul oferă organului de urmărire penală posibilitatea de a
ţine sub control declaraţiile acestora printr-o permanentă analiză de conţinut. Urmărind relatările
de tăgadă ale învinuitului, organul de cercetare va pune în evidenţă existenţa anumitor
necoincidenţe, a unor elemente de disonanţă între faptele expuse, deoarece, şi aceasta confirmă
practica, persoana care depune un fals nu este în stare să prevadă toate amănuntele cu privire la
alibiurile inventate.
c) de influenţă psihologică menită să zădărnicească rezistenţa opusă şi prin aceasta să se obţină
declaraţii sincere şi veritabile.
Adaptarea de către organul de cercetare a unei atitudini umane şi de înţelegere a situaţiei critice
prin care trec bănuitul şi învinuitul, a cerinţelor şi a intereselor vitale ale acestora. Experienţa de
cercetare a infracţiunilor demonstrează că atitudinea indiferentă sau neglijentă faţă de aceştia, de
interesele lor, problemele familiale este în detrimentul contactului psihologic şi bunei desfăşurări
a dialogului.
Dacă în urma utilizării recomandărilor tactice la care ne-am referit, învinuitul sau bănuitul continuă
să conteste sau să denatureze faptele, se va proceda la aplicarea procedeelor tactice de influenţă
psihologică cu ajutorul probelor ce confirmă vinovăţia. In funcţie de volumul probelor de care
dispune organul de urmărire penală, de poziţia şi personalitatea celui audiat, teoria şi practica
criminalistică recomandă aplicarea în cadrul interogării învinuitului sau bănuitului, care
contestează învinuirea, două procedee de prezentare a probelor în învinuire:
- Cu ajutorul confruntărilor;
- Dorința de a evita răspunderea penală sau de a-și asigura o pedeapsa mai blândă;
- Defaimarea;
- Înclinarea procesul audierii spre sinceritate și căință, prin lămurirea consecințelor grave ale
depozițiilor sale cât și a celor favorabile în caz că recunoaște vinovăția.
- Invocarea de către anchetator a unor caracteristici pozitive a persoanei audiate, a autorității sale,
a unui atașament față de copiii săi;
- Folosirea antipatiei persoanei audiate față de unul din complicii săi, dependența lui de această
persoană;
- Aplicare unor factori neașteptați. Când persoana audiată este într-o anumită relaxare psihologică,
punerea unor întrebări frontale, pe neașteptate.
-A prezenta aceste probe gradat ( de la cele mai slabe la cele mai puternice);
-Prezentarea pe neașteptate a celor mai puternice, celor mai convingătoare probe din care rezultă
clar vinovăția acestei persoane.
3.Combinații tactice;
-Situații create pe baza faptelor adevărate care pot fi interpretate dublu, ambiguu;
- Crearea la persoana audiată a unei imagini exagerate despre informațiile deținute de OUP;
- Metoda audierii despre fapte secundare care maschează / camuflează întrebarea principală;
- În scopul demascării se poate folosi și procedee de detalizare a declarațiilor;
Procuror în Procuratura mun. Chișinău sec. Centru, jurist de rangul I, NICHITA Diomid, în
sediul Procuraturii, în corespundere cu art. 52 alin. (1) pct. 2), 105, 106, 107, 109, 260 și 261
CPP, a audiat în calitate de martor pe:
Posesor al buletinului de identitate: seria A nr. 35718742, eliberat de of. nr. 24, la 16 aprilie
2014
Semnătura POSTOLACHI
Martorului, în conformitate cu art. 277 CPP, i-au fost explicate drepturile și obligaţiile
prevăzute în art. 21 și 90 din același Cod și el a fost prevenit asupra răspunderii ce o va purta în
caz de refuz de a depune declaraţii, conform art. 313 CP și pentru declaraţii mincinoase făcute cu
bună știinţă, potrivit art. 312 CP.
Semnătura POSTOLACHI
Potrivit art. 105 alin. (7) CPP, martorul PATRAȘCU Eugen a fost întrebat dacă este soţ sau
rudă apropiată cu vreuna dintre părţi și în ce relaţii se afl ă cu ele, explicându-i-se că în caz că
este soţ sau rudă apropiată a bănuitului, învinuitului, el are dreptul de a nu face declaraţii.
Martorul PATRAȘCU Eugen a răspuns că nu este soţ sau rudă.
Semnătura POSTOLACHI
Semnătura POSTOLACHI
Traducătorul nu a participat
Despre utilizarea mijloacelor tehnice, în conformitate cu art. 115 CPP, mi s-a adus la
cunoștinţă.
Semnătura POSTOLACHI