Capitolul 1

CLASE DE MODELE

1. În tara T , la momentul t0 impunerea veniturilor si averii se

face astfel încât cota de impunere reprezintã 25% din produsul final al
fiecãruia din cele trei ramuri economice. Pentru a nuanta efortul fiscal se
are în vedere, pentru momentul t 1 > t0 , o diminuare a cotei mentionate la
20% în ramura 2 si la 22% în ramura 3. Potrivit prognozei sectoriale,
produsul final al ramurii 2 va reprezenta la orizontal t 1 cca. 46% din cel
al ramurii 1, iar produsul final al ramurii 3 cca. 1,1304 din cel al ramurii
2. Care ar trebui sã fie indicele de dinamicã al produsului global al celor
trei ramuri pentru a nu se diminua încasarea fiscalã totalã din venituri si
avere?
Situatia fluxurilor dintre cele trei ramuri la momentul t0 este:

Consumul intermediar în ramura i Produsul

Ramura i (mii u.m.) global
1 2 3 (mii u.m.)
1 200 600 1200 4000
2 800 300 900 3000
3 400 900 200 2500

si se considerã cã pentru momentul t1 consumurile specifice se vor pãstra.

Rezolvare:

a) Încasarea fiscalã (IF) la momentul t0 este:

3
IF0 = ∑ c ∗Y ,
j j
j=1

unde: cj = cota de impunere practicatã în ramura j

 Yj = produsul final al ramurii j
3
Yj = PG j − ∑x ij ,
i=1
unde : PGj = produsul global al ramurii j
xij = consumul intermediar al ramurii i din productia ramurii j

Rezultã:

IF0 = 25% ∗ [4000 - (200+600+1200)] + 25% ∗ [3000-(800+300+900)] +

+ 25% ∗ [2500-(400+900+200)] = 1000

b) Încasarea fiscalã la momentul t1 este:

IF1 = 25% ∗ Y1 + 20% ∗ Y2 + 22% ∗ Y3 ≥ 1000
la care se adaugã conditii de dinamicã ale produselor finale ale ramurilor:
Y2 = 0,46 x Y1 Y3 = 1,1304 x Y2
Conditia pentru ramura 3 se mai poate scrie
Y3 = 1,1304 x (0,46 x Y1) = 0,52 x Y1
Din aceste relatii rezultã:
Y1 ≥ 2191,1 Y2 ≥ 1007,8 Y3 ≥ 1139,4

c) Pentru determinarea produselor globale ale ramurilor la momentul t1

trebuie determinatã matricea consumurilor totale.

Primul pas este determinarea consumurilor specifice

xij
aij = Xi

prezentatã sub formã de matrice

 0,05 0,2 0,48 

 
A = 0,2 0,1 0,36 
 
 0,1 0,3 0,08 
Al doilea pas este determinarea matricei tehnologice, folosind matricea
unitate de ordinul trei E:
 0,95 −0,2 −0,48 
 
E - A =  −0,2 0,9 −0,36  ,
 
 −0,1 −0,3 0,92 
pentru care determinantul ei are valoarea 0,568.
Al treilea pas este determinarea transpusei matricei tehnologice

 0,95 −0,2 −0,1

 
( E − A ) =  −0,2
'
0,9 −0,3 
 
 −0,48 −0,36 0,92 

Al patrulea pas este determinarea matricei asociate fatã de transpusa

matricei tehnologice. Aceasta presupune înlocuirea fiecãrui element al
transpusei matricei tehnologice cu complementul sãu algebric.
Complementul algebric al unui element dintr-o matrice (în cazul de fatã
din transpusa matricei tehnologice) reprezintã minorul acelui element
înmultit cu (-1) ridicat la o putere egalã cu suma dintre numãrul de ordine
al liniei si numãrul de ordine al coloanei din care face parte elementul
respectiv. Minorul unui element dintr-o matrice datã este valoarea
determinantului matricei rezultatã din cea datã si în care s-a suprimat
linia si coloana din care face parte elementul al cãrui minor îl cãutãm.
De exemplu: pentru elementul -0,3 din (E-A)’ minorul este
 0,95 −0,2 
  ,
 −0,48 −0,36 
valoarea determinantului sãu este -0,815, iar complementul algebric este
(-0,815) ∗ (-1)2+3 = 0,815.
Procedând similar pentru fiecare element din (E-A)’ rezultã matricea
asociatã transpusei matricei tehnologice
  0,72 0,328 0,504 
 
( E − A ) =  0,22
∗
0,826 0,438  ,
 
 0,15 0,305 0,815 
Al cincilea pas este determinarea inversei matricei tehnologice, prin
divizarea fiecãrui element din (E-A)∗ cu valoarea determinantului
matricei tehnologice:
 1267606
, 0,577465 0,887324 
 
(E − A) −1
=  0,387324 1454225
, 0,771127 
 
 0,264085 0,536972 1434859
, 
Aceasta reprezintã matricea consumurilor totale. Determinarea
produselor globale ale ramurilor se face dupã relatia
X = (E − A) ∗ Y ,
1

unde X este vectorul produselor globale X1, X2 si X3, iar Y este vectorul
produselor finale Y1, Y2 si Y3, asa cum au fost determinate la punctul b),
de mai sus.
Rezultã:
 4370,9 
 
X =  3192,8  ,
 
 2754,7 
adicã o crestere de 9,3% pentru ramura 1, de 6,4% pentru ramura 2, de
10,2% pentru ramura 3.

2. Pentru un produs cu grad ridicat de perisabilitate,

producãtorul utilizeazã agenti de desfacere independenti cãrora le
garanteazã un astfel de pret de preluare a mãrfii care sã le asigure un
câstig cert de 60 de unitãti monetare/unitatea fizicã de marfã. Pentru
produsele returnate producãtorului, agentul de desfacere pierde 35 de
unitãti monetare/ unitatea fizicã de marfã, reprezentând o pierdere mult
mai micã decât în cazul în care produsul, degradându-se, nu mai poate fi
valorificat în nici-un fel.
Distributia de probabilitate a cererii pentru o anumitã zonã a
orasului O este dupã cum urmeazã:

Nivelul 100 101 151 201 226 251 261

cererii si sub la la la la la la
(unitãti 150 200 225 250 260 270
fizice)
Probabi- 0,008 0,016 0,073 0,083 0,085 0,108 0.112
litatea

Nivelul 271 281 291 301 326 361 401

cererii la la la la la la si
(unitãti 280 290 300 325 350 400 peste
fizice)
Probabi- 0,111 0,115 0,101 0,092 0,074 0,015 0,007
litatea

Valoarea caracteristicã a intervalului este datã de jumãtatea

acestuia, cu exceptia primului interval pentru care valoarea caracteristicã
este cea maximã a intervalului si a ultimului interval, pentru care
valoarea caracteristicã este cea minimã a intervalului
Care este, din punctul de vedere al agentului de desfacere, cel
mai avantajos volum de marfã preluat spre vânzare: 250 sau 270 sau 300
de unitãti fizice?

Rezolvare:

Criteriul de alegere pentru agentul de desfacere este venitul net mediu pe

care îl realizeazã pentru un anumit volum de vânzãri. Expresia acestui
venit este:
 n−1 Z
VN ( n) = ∑ p ( z) ∗ [ b ∗ z − r ∗ ( n − z) ] + ∑ p ( z) ∗ b ∗ n,
z= 0 z=n

unde: n = cantitatea comandatã (preluatã) de agentul de desfacere,

astfel cã n ∈ [ Z min ; Z max ]
Z min = valoarea minimã a variabilei aleatoare z
Z max = valoarea maximã a variabilei aleatoare z
z = variabilã aleatoare reprezentând mãrimea cererii din
marfa în
cauzã
p ( z) = probabilitatea ca cererea de cumpãrare sã fie de nivel z
b = câstigul realizat de agentul de desfacere pentru vânzarea
unei unitãti fizice de marfã
r = pierderea suportatã de agentul de desfacere pentru
returnareaspre productãtor a unei unitãti fizice de marfã.

În cazul în care agentul de desfacere preia 250 de unitãti fizice de marfã,

el obtine un venit mediu net:
VN (250) = 0,008 ∗ [60 ∗ 100-(250-100) ∗ 35]+ 0,016 ∗ [60 ∗ 125-(250-
-125) ∗ 35] + 0,073 ∗ [60 ∗ 175- (250 - 175) ∗ 35] + 0,083 ∗ [60 ∗ 212 -
-(250-212) ∗ 35] + 0,085 ∗ [60 ∗ 238 - (250 - 238) ∗ 35] + 0,735 ∗ 60 ∗
∗ 250 = 13.779,3 u.m.
În mod similar avem:
VN(270) = 14.269 u.m. VN(300) = 14.098 u.m.,
ceea ce înseamnã cã agentul de desfacere va comanda la/prelua de la
producãtor un volum de 270 u.f. de marfã, sperând într-un venit mediu de
14.269 u.m.

3. Legãturile între principalii indicatori macroeconomici sunt

descrise conform modelului lui Domar:
a) functia consumului: Ct = 0,66 ∗ Yt
b) functia de investitii: It = 4,6 ∗ (Yt - Yt-1)
c) ecuatia de echilibru macroeconomic Yt = Ct + It.

Se cere sã se determine ecuatia de dinamicã a venitului national.

Rezolvare:

Se substituie functia de consum si cea de investitii în ecuatia de echilibru

macroeconomic:
0,66 ∗ Yt + 4,6 ∗ (Yt - Yt-1) = Yt ,
de unde rezultã:
Yt = 1,0798 ∗ Yt-1

4. În conditiile modelului de crestere economicã al lui Domar,

rata consumului este 0,7 iar coeficientul de eficientã a investitiilor
(specific modelului) este 3,25. Mãrimea venitului national în anul de
bazã este 180 u.m. Pentru venitul national este receptatã o dependentã
temporalã de forma Yt = f(t) = c ∗ rt. Se cere:
a) determinarea parametrilor relatiei temporale ce exprimã venitul
national;
b) determinarea nivelului probabil al venitului în cei doi ani ulteriori
celui de bazã;
c) sã se arate dacã valoarea de 156 u.m. a venitului national pentru anul
anterior celui de bazã este compatibilã cu solutia obtinutã la punctul b.

Rezolvare:

a) Se substituie în ecuatia echilibrului macroeconomic atât functia de

consum si cea de investitii, precum si forma datã pentru Yt:
 0,7 ∗ c ∗ rt + 3,25 ∗ (c ∗ rt - c ∗ rt-1) = c ∗ rt ,
de unde rezultã:
r = 1,1017
si implicit:
Yt = c ∗ 1,1017t

Din conditia initialã (pentru t = 0 avem Y0 = 180 ) se determinã

valoarea lui c, respectiv c = 180.

b) Nivelul probabil al venitului în cei doi ani ulteriori celui de bazã este:
Y1 = 198,3 si Y2 = 218,5
c) Nivleul venitului national în anul anterior celui de bazã ar trebui sã fie
Y-1 = 163,4 ,
adicã nu este compatibilã cu valoarea de 156 mentionatã în problemã.

5. În conditiile modelului de crestere economicã al lui Domar,

rata consumului este 0,75 iar coeficientul de eficientã a investitiilor
(specific modelului) este 6,5. Mãrimea venitului national în anul de bazã
a fost 105 u.m., iar în cel precedent anului de bazã a fost 100,96 u.m.
Pentru venitul national este acceptatã o dependentã temporalã de forma
Yt = c ∗ rt.
Se cere sã se determine:
a) compatibilitatea celor douã valori date ale venitului cu solutia de
dinamicã rezultatã din model;
b) valorile venitului national pentru cei doi ani ulteriori celui de bazã.

Rezolvare:
a) Se substituie în ecuatia de echilibru macroeconomic atât functia de
consum si cea de investitor, cât si forma datã pentru Yt.
Rezultã:
0,75 ∗ c ∗ rt + 6,5 ∗ (c ∗ rt - c ∗ rt-1) = c ∗ rt ,
din care se obtine:
r = 1,04
si implicit
Yt = c ∗ 1,04t
Din prima conditie initialã, adicã t = 0 si Y0 = 105, se obtine
pentru constanta c valoarea 105.
Din a doua conditie initialã, adicã t = -1 si Y-1 = 100,96, se
obtine pentru constanta c aceeasi valoare 105, ceea ce denotã
compatibilitatea celor douã valori date ale venitului în raport cu solutia
de dinamicã rezultatã din model.
b) Nivelul venitului national în cei doi ani ulteriori celui de bazã este:
Y1 = 109,2 si Y2 = 113,6

6. La firma F programul anual de fabricatie este determinat

astfel încât sã maximizeze cifra de afaceri. Pentru anul viitor este
prevãzutã situatia scumpirii energiei electrice la 1,25 mil.lei/Mwh. În
aceste conditii, se are în vedere introducerea, drept criteriu de optim
pentru programul anual de fabricatie, si a consumului de energie
electricã.
În cazul pãstrãrii cifrei de afaceri drept criteriu de optim,
valoarea acesteia ar fi 800 mil.lei, iar consumul de energie electricã 150
Mwh.
În cazul adoptãrii consumului de energie electricã drept criteriu
de optim, valoarea cifrei de afaceri ar deveni 770 mil.lei, iar consumul de
energie electricã ar scade la 130 Mwh.
 Care este criteriul de optim care ar trebui adoptat în vederea
elaborãrii programului anual de fabricatie al firmei F?

Rezolvare:

Solutia problemei se determinã utilizând principiul “regretului”. În cazul

de fatã se determinã relatia între variatia cifrei de afaceri si variatia
consumului de energie electricã în cele douã variante de program anual
de fabricatie:
a) fie c∗ cifra de afaceri maximã, conform programului determinat
folosind drept criteriu de optim cifra de afaceri, si b∗m1 consumul de
energie electricã aferent acestui program. Am presupus cã, în multimea
m a resurselor folosite de firma F , energia electricã este resursa m1.
b) fie b∗∗ m1 consumul de energie electricã minim, conform programului
determinat folosind drept criteriu de optim consumul de energie electricã,
si c ∗∗ cifra de afaceri aferentã acestui program.

Principiul “regretului” presupune introducerea unui coeficient de

eficientã vizând surplusul de cifrã de afaceri în primul program, ce revine
la o unitate de consum suplimentar de energie electricã presupus de acest
program fatã de cel de-al doilea, adicã:

c∗− c∗ ∗
e= = 15
, mil. lei/Mwh
b∗m1 − b∗∗
m1

Întrucât aceastã valoare este suplimentarã costului unui Mwh, rezultã cã

nu existã regret în primul program în raport cu al doilea, astfel încât se
poate pãstra drept criteriu de optim “cifra de afaceri”, chiar dacã energia
electricã s-a scumpit.

Facem observatia cã formularea unei solutii pe baza eficientei

consumului de energie electricã nu conduce la cel mai bun rezultat. Într-
adevãr, cifra de afaceri ce revine la un consum de 1 Mwh este în cadrul
primului program de 5,3 mil.lei/Mwh (provenit din 800 : 150), iar în
cadrul celui de-al doilea program este de 5,92 mil.lei/Mwh (provenit din
770 : 130). Rezultã pentru cel de-al doilea program o eficientã mai mare
a consumului de energie electricã. Dar, pentru producãtor, esential nu
este, în primul rând, consumul de resurse, ci efectul pe care acesta îl
genereazã în planul încasãrilor si, prin consecintã, al profitului. Este
evident cã, în conditiile problemei prezentate mai sus, firma F consumã
suplimentar resurse de 1,25 mil.lei (costul unui Mwh) si obtine încasãri
suplimentare de 1,5 mil.lei, adicã un profit suplimentar de 0,25 mil. lei/
Mwh. Aceasta o determinã, evident, sã nu adopte consumul de energie
electricã drept criteriu de optim pentru planul ei anual de fabricatie, ci
cifra de afaceri.

7. Societatea SC dispune de patru surse de capital, astfel:

a) credit obligatar (CO) 10.000 u.m. cu 15%;
b) actiuni preferentiale (AP) 3.000 u.m. cu ratã de dividend 27%;
c) actiuni ordinare (AO) 22.000 u.m. cu ratã de dividend 18%;
d) credit bancar (CB) 5.000 u.m. cu 12,5%.
Societatea face o investitie care, potrivit studiului de fezabilitate,
se deruleazã pe 2 ani, în valoare de 25.000 u.m. în primul an si 15.000 în
al doilea an, dupã care intrã în functiune si produce anual, la finele
anului, fluxuri financiare pozitive de 10.000 u.m. pe o duratã de 10 ani.
Se cere sã se determine:
a) costul mediu al capitalului utilizat de SC în aceastã investitie;
b) costul de oportunitate a investitiei;
c) corelatia între cele douã costuri si sã se formuleze o apreciere
succintã.
 Rezolvare:

a) Costul mediu al capitalului SC, notat CMC, reprezintã valoarea medie

ponderatã a câstigurilor dk ce trebuie plãtite posesorilor capitalului
utilizat. Ponderea o reprezintã cota parte a fiecãrei surse în total capital,
fie pk (k = 1, 2, 3, 4), ale cãrei valori sunt, respectiv: 0,25; 0,075; 0,55;
0,125. Astfel,

4
CMC = ∑p k ∗ dk = 17,2375%
k =1

b) Costul de oportunitate a investitiei, fie d, este acea ratã actuarialã care

asigurã egalitatea
1 t2

∑ I (1 + d)
t
−t
= ∑ FFP (1 + d)
t
−t
,
t =− t1 t =1

unde:
t1 = durata realizãrii investitiei;
It = investitia în anul t;
t2 = duratã de viatã a investitiei;
FFPt = fluxul financiar pozitiv în anul t.

Rezultã:
10
25.000 ∗ (1+ d)2 + 15.000 ∗ (1+d) = 10.000 ∗ ∑ (1 + d) −t

t =1
Ecuatia se rezolvã printr-o metodã oarecare si ne conduce la valoarea d =
14,95%. Metoda cea mai la îndemânã, în absenta unui program
specializat, este cea a interpolãrilor pe intervale. Astfel, se poate porni
de la valoarea dobânzii pe piata bancarã, respectiv 12,5%. Pentru aceastã
valoare, rezultã investitia actualizatã (IA) egalã cu 48.515,6 u.m., iar
valoarea actualizatã a fluxurilor financiare pozitive (FFPA) egalã cu
55.364,3 u.m., adicã avem:
IA < FFPA ,
ceea ce înseamnã cã valoarea încercatã pentru d (adicã 12,5%) este prea
micã. Încercãm în continuare cu d = 15% si rezultã:
IA = 50.312,5 , FFPA = 50.187,7 , adicã IA > FFPA ,
ceea ce înseamnã cã valoarea d = 15% este prea mare. Prin încã 2-3
încercãri se determinã valoarea costului de oportunitate co = 14,95%.
c) Se observã cã CMC > co, ceea ce înseamnã cã, din punct de vedere al
costului, capitalul este scump, adicã el costã mai mult decât produce.
Acest lucru nu este determinat de costul capitalului pe piata bancarã sau
pe piata capitalurilor, ale cãror valori sunt 12,5% si respectiv 15%, cât
mai ales de faptul cã este promisã o remunerare mare pentru proprii
actionari:
• pentru actiunile ordinare 18%, peste costul pietelor monetare si de
capital cu, respectiv, 44% si 20%, adicã 5,5 puncte procentuale si 3
puncte procentuale, reflectând, cumva, riscul asumat de investitori în
plasamentul pentru procurarea actiunilor SC;
• pentru actiunile preferentiale 27%, adicã în plus cu 50% (respectiv 9
puncte procentuale) fatã de actiunile ordinare.

8. Un portofoliu de active este format din 5 titluri (m = 5), ale

cãror ponderi în total (πi, i = 1÷ 5) sunt: 0,16; 0,25; 0,22; 0,18; 0,19.
Piata poate prezenta 3 stãri (n = 3), ale cãror probabilitãti (pj, j = 1÷3)
sunt: 0,45; 0,35; 0,2. Rentabilitatea fiecãrui titlu în raport cu starea pietei
este datã, în procente, în tabel si se noteazã rij, adicã rentabilitatea datã de
activul i în cazul în care piata se aflã în starea j :

Starea pietei Crestere Stagnare Recesiune

Titlul
1 20 6 -2
2 30 12 2
3 15 8 4
4 24 5 -8
5 22 10 3
 Se cere sã se determine:
a) rentabilitatea medie a fiecãrui activ i , notatã r i ;
b) rentabilitatea medie conferitã de cãtre fiecare stare j a pietei, notatã r j ;

c) rentabilitatea medie a portofoliului, notatã r , pornind de la r i ;

d) rentabilitatea medie a portofoliului, pornind de la r j ;

e) rentabilitatea marginalã a activului 3 în cazul în care piata este în

“stagnare”;
f) rentabilitatea marginalã în cazul pietei în “stagnare”, în raport cu
activul 3;
g) rentabilitatea marginalã a portofoliului în raport cu rentabilitatea
medie a activului 3;
h) rentabilitatea marginalã a portofoliului în raport cu rentabilitatea
medie conferitã de existenta pietei în starea de “stagnare”;
i) rentabilitatea marginalã a portofoliului în raport cu activul 3, în cazul
în care piata este în “stagnare”;
j) contributia activului 3 în cazul pietei în “stagnare” la rentabilitatea
medie a activului 3;
k) idem la rentabilitatea medie conferitã de piata în “stagnare”;
l) idem la rentabilitatea medie a portofoliului;
m) contributia rentabilitãtii conferitã de piata în “stagnare” la
rentabilitatea medie a portofoliului;
n) contributia rentabilitãtii medii a activului 3 la rentabilitatea medie a
portofoliului;
o) riscul presupus de fiecare activ, notat σi (i =1÷5);
p) riscul portofoliului, notat σ;
r) indicatorii de eficientã de tip “rentabilitate - risc” pentru fiecare activ,
notati ei = ri/σi si fi = 1/ei, ca si pentru întregul portofoliu, notati e = r/σ si
f = 1/e.

Rezolvare:

a) rentabilitatea medie a activului I este datã de relatia:

n
ri = ∑p j ∗ ri j ,
j=1
din care se obtine:
r1 = 0,45 ∗ 20 + 0,35 ∗ 6 + 0,2 ∗ (-2) = 10,7%
si similar:
r2 = 18,1% r3 = 10,35% r4 = 10,95% r5 = 14,0%
b) rentabilitatea medie conferitã de cãtre fiecare stare j în care se poate
afla piata este datã de relatia:
m
rj = ∑π i ∗ ri j
i =1
din care se obtine:
r1 = 0,16 ∗ 20 + 0,25 ∗ 30 + 0,22 ∗ 15 + 0,18 ∗ 24 + 0,19 ∗ 22 = 22,5%
si similar:
r2 = 8,52% r3 = 0,19%
c) rentabilitatea medie a portofoliului se determinã dupã relatia:
m
r= ∑π i ∗ ri = 13,145%
i=1

d) rentabilitatea medie a portofoliului se mai poate determina dupã

relatia:
 n
r= ∑p j ∗ rj = 13,145%
j =1

e) rentabilitatea marginalã a activului 3 în cazul în care piata este în

“stagnare” se determinã dupã relatia:
∂ ri
= pj ,
∂ ri j

adicã, în cazul cerut:

∂ r3
= p 2 = 0,35
∂ r32
f) rentabilitatea marginalã în cazul pietei în “stagnare” în raport cu
activul 3 se determinã dupã relatia:
∂ rj
= πi ,
∂ ri j
adicã, în cazul cerut:
∂ r2
= π 3 = 0,22
∂ r32
g) rentabilitatea marginalã a portofoliului în raport cu rentabilitatea
medie a activului 3 se determinã dupã relatia:
∂r
= πi ,
∂ ri
adicã, în cazul cerut:
∂r
= π 3 = 0,22
∂ r3
h) rentabilitatea marginalã a portofoliului în raport cu rentabilitatea
medie conferitã de starea de “stagnare” a pietei se determinã dupã relatia:
∂r
= pj ,
∂ rj
adicã, în cazul cerut:
 ∂r
= 0,35
∂ r2
i) rentabilitatea marginalã a portofoliului în raport cu activul 3 în cazul
în care piata este în “stagnare” se determinã dupã relatia:
∂r
= πi ∗ pj ,
∂ ri j
adicã, în cazul cerut:
∂r
= π 3 ∗ p 2 = 0,077
∂ r32
j) contributia activului 3 în cazul pietei în “stagnare” la rentabilitatea
medie a activului 3 se determinã dupã relatia:
α i j = ri j ∗ p j ,

adicã, în cazul cerut:

α 32 = r32 ∗ p 2 = 2,8% ,
reprezentând în mod relativ 27,1% din rentabilitatea medie a activului 3
(2,8/10,35). Pentru celelalte stãri ale pietei avem α31 = 6,75% (sau în
termeni relativi 65,2%) si α33 = 0,8% (sau în termeni relativi 7,7%).
Suma valorilor relative este 100, iar a celor absolute este 10,35.

k) contributia activului 3 în cazul pietei în “stagnare” la rentabilitatea

medie conferitã de aceastã piatã se determinã dupã relatia:
β i j = ri j ∗ π i
adicã, în cazul cerut:
β 32 = r32 ∗ π 3 = 176%
,
reprezentând în mod relativ 20,7% din rentabilitatea medie conferitã de
aceastã piatã (1,76/8,52). Pentru celelalte active avem β 12 = 0,96% (sau
în termeni relativi 22,3%). Suma valorilor relative este 100, iar a celor
absolute 8,52.
l) contributia activului 3 în cazul pietei în “stagnare” la rentabilitatea
medie a portofoliului este datã de relatia:
γij = rij ∗ pj ∗ πi ,
adicã, în cazul cerut:
γ32 = r32 ∗ p2 ∗ π3 = 0,616%
sau în termeni relativi 4,69% din rentabilitatea medie a portofoliului
(0,616/13,145).

m) contributia rentabilitãtii conferitã de starea de “stagnare” a pietei la

rentabilitatea medie a portofoliului se determinã dupã relatia:
δi = rj ∗ p j ,
adicã, în cazul cerut:
δ2 = r2 ∗ p 2 = 2,982% ,
reprezentând în mod relativ 22,7% (2,982/13,145) din rentabilitatea
medie a portofoliului. Pentru celelalte stãri avem δ1 = 10,125% (sau în
termeni relativi 77,0%) si δ3 = 0,038% (sau în termeni relativi 0,3%).
Suma valorilor relative este 100, iar a celor absolute 13,145.

n) contributia rentabilitãtii medii a activului 3 la rentabilitatea medie a

portofoliului se determinã dupã relatia:
εI = ri ∗ πi
adicã, în cazul cerut:
ε3 = r3 ∗ π3 = 2,277%
reprezentând în mod relativ 17,3% (2,277/13,145) din rentabilitatea
medie a portofoliului. Pentru celelalte active avem εI = 1,712% (sau în
termeni relativi 13,0%), ε2 = 4,525% (sau în termeni relativi 34,5%), ε4 =
1,971% (sau în termeni relativi 15,0%) si ε5 = 2,66% (sau în termeni
relativi 20,2%). Suma valorilor relative este 100, iar a celor absolute
13,145.

o) riscul presupus de fiecare activ este dat de relatia:

 n

( )
2
σi = ∑p j ∗ ri j − ri
j =1

adicã, în cazurile cerute:

3

∑p ∗ (r )
2
σ1 = j 1j − r1 =
j =1

= 0,45∗ ( 20 − 10,7) + 0,35∗ ( 6 − 10,7) + 0,2∗ ( −2 − 10,7) = 8,8831

2 2 2

si similar:
σ2 = 11,3398 σ3 = 4,4416 σ4 = 12,6826 σ5 = 7,6551
p) riscul portofoliului este dat de relatia:
3
σ= ∑ p ∗ ( r − r ) = 8,9686
j j
j=i

r) valorile indicatorilor de eficientã de tip “rentabilitate-risc” sunt:

e1 = 1,2045 e2 = 1,5961 e3 = 2,3302 e4 = 0,8634 e5 = 1,8288
f1 = 0,8302 f2 = 0,6265 f3 = 0,4291 f4 = 1,1582 f5 = 0,5468
e = 1,4657 f = 0,6823
Ierarhia activelor, conform acestor indicatori, în ordine descrescãtoare,
este: activul 3, activul 5 si activul 2 situate peste media portofoliului;
apoi activul 1 si activul 4 situate sub media portofoliului.

9. Un operator pe piata bursierã cumpãrã o optiune CALL pe 3

luni, cu prima (po) 150 si pretul de exercitiu (pe) 1.200. La termen pretul
curent (pc) este: a) sub 1.200; b) între 1.200 si 1.350; c) peste 1.350.
Ce rezultat va obtine acest operator în fiecare din cele 3 situatii?
 Rezolvare:

a) câstigul rezultat în acest caz este:

C = pc - (pe + po) < 0
si în plus pierderea este mai mare decât prima de optiune:
-C > po
Într-adevãr, pentru pc = 1.180 rezultã C = -170 si deci -170>150.
Operatorul renuntã la contract si pierde prima de optiune multiplicatã cu
numãrul de actiuni prevãzut în contract.

b) potrivit aceleiasi relatii privind “câstigul”, acesta este C< 0, dar -C < po.
Într-adevãr, pentru pc = 1.310 rezultã C = -40 si deci -40< 150.
Operatorul executã contractul si pierde doar 40 pentru fiecare din
actiunile cuprinse în contract. În cazul în care nu ar fi executat contractul
pierdea 150.
c) potrivit aceleiasi relatii privind câstigul, acesta este C > 0. Într-adevãr,
pentru pc = 1.420 rezultã C = 70. Operatorul executã contractul si
câstigã pentru fiecare actiune din contract câte 70 u.m.

10. Un operator pe piata bursierã vinde o optiune OUT pe 3

luni, cu prima de optiune (po) = 50 si pretul de exercitiu (pe) 820. La
termen pretul de cotare (pc) este: a) sub 820; b) între 820 si 870; c)
peste 870.
Ce rezultat va obtine acest operator în fiecare din cele 3 situatii?

Rezolvare:

a) câstigul rezultat în acest caz este:

C = (pe + po) - pc > 0
Într-adevãr, pentru pc = 810 rezultã C = 60. Operatorul executã
contractul si câstigã 60 multiplicat cu numãrul de actiuni prevãzut în
contract.
b) potrivit aceleiasi relatii privind câstigul, acesta este C > 0, dar C < po.
Într-adevãr, pentru pc = 850 rezultã C = 20, adicã operatorul a pierdut din
primã o sumã egalã cu 30, ca urmare a unui pret curent la termen peste
cel de exercitiu. În mod efectiv, operatorul restituie din prima încasatã
câte 30 de unitãti monetare pentru fiecare din numãrul actiunilor incluse
în contract. Adicã, la închiderea contractului, încaseazã ca primã 50 ∗ n,
unde n este numãrul actiunilor mentionate în contract, iar la termen
restituie partenerului sãu o sumã egalã cu 30 ∗ n, rãmânând cu un câstig
de numai 20 ∗ n.
c) potrivit aceleiasi relatii privind “câstigul”, acesta este C < 0. Într-
adevãr, pentru pc = 905 rezultã C = -35, adicã operatorul pierde 35
multiplicat cu numãrul actiunilor prevãzut în contract. Cu cât cursul la
termen va fi mai mare, cu atât pierderea operatorului se mãreste.

11. Un operator cumpãrã o optiune CALL pe 6 luni cu prima

120 si pretul de exercitiu 1.350. Dobânda pietei este 12%. La termen,
pretul de cotare este: a) sub 1.350; b) 1.420; c) 1.600. Ce rezultat
nominal si real înregistreazã operatorul în fiecare caz în parte?

Rezolvare:

a) nu executã contractul si pierde prima de optiune.

Pierderea nominalã = 210 u.m. / actiune.
 6
Pierderea realã este 210 1 + 12% ∗  = 222,6u. m./ acţiune .
 12 
b) executã contractul si pierde 1.420 - (1.350+210) = -140 u.m. / actiune.
Aceasta este o pierdere nominalã. Pierderea realã este:
   6 
.
1420 − 1350
. + 210 1 + 12% ∗  = −152,6 u. m./ acţiune
  12 
c) executã contractul si câstigã 1.600-(1.350+210) = 40 u.m. / actiune
Acesta este un câstig nominal. Câstigul real este:
  6 
.
1600 − 1350
. + 210 1 + 12% ∗  = 27,4 u. m./ acţiune .
  12 

12. Un speculator realizeazã la bursele Zürich si Paris un

arbitraj USD-SUF-FRF-USD cu un capital initial de 10.000 USD. În
urma arbitrajului încheiat în 3 zile, obtine 10.080 USD. Se cere sã se
determine rentabilitatea arbitrajului în conditiile în care a avansat
propriul capital, iar regimul acestor venituri este:
a) neimpozabil;
b) impuse cu o cotã de 15%.
Analizati expresia procentualã a câstigului obtinut, astfel:
c) în conditiile dobânzii simple;
d) în conditiile dobânzii compuse.

Rezolvare:

a) rentabilitatea arbitrajului este datã de relatia:

( S F − S I) ∗ ( 1 − t)
r= ∗ 100 ,
SI
unde: SF = suma rezultatã în urma arbitrajului;
SI = suma avansatã în cadrul operatiunii de arbitraj;
t = cota de impunere a venitului obtinut din arbitraj.

În cazul veniturilor din arbitraj neimpozabile avem:

 r = 0,8% ;

b) În cazul veniturilor din arbitraj impozabile avem:

r = 0,68% ;

c) Expresia procentualã anualizatã a câstigului obtinut, în ipoteza

dobânzii simple, se obtine din relatia:
d z
C = SI ∗ ∗ ,
100 360
unde: C = câstigul obtinut de speculator;
d = expresia procentualã analizatã a acestui câstig;
z = numãrul de zile care se finalizeazã arbitrajul.

Rezultã:

• în absenta impozitãrii, d = 96%;

• în conditiile impozitãrii, d = 81,6%;
d) Expresia procentualã anualizatã a câstigului obtinut de speculator, în
ipoteza dobânzii compuse este:
d = (1 + r)
360/ z
.
Rezultã:

• în absenta impozitãrii, d = 260,2%;

• în conditiile impozitãrii, d = 225,5%.

13. Un speculator realizeazã la bursele Zürich si Paris un

arbitraj USD-SUF-FRF-USD cu un capital initial de 10.000 USD. În
urma arbitrajului, încheiat în 3 zile, obtine 10.080USD. Capitalul initial
este împrumutat cu 25%, rambursabil în 3 zile. Comisioanele si spezele
bancare reprezintã 0,1% din împrumut. Sã se determine rentabilitatea
arbitrajului tinând seama cã regimul fiscal al unor astfel de venituri este:
a) neimpozabile;
b) impozabile cu o cotã de 15%.

Rezolvare:

a) rentabilitatea arbitrajului este datã de relatia:

  d z 
 S F − S I 1 + ∗ + c  ∗ ( 1 − t )
  100 360 
r= ∗ 100 ,
SI
unde c este expresia procentualã a comisioanelor si spezelor bancare.
În cazul veniturilor din arbitraj neimpozabile, rezultã:
r = 0,4917%
b) În cazul veniturilor din arbitraj impozabile, rezultã:
r = 0,4179%
Sã observãm cã rentabilitatea s-a redus în aceastã problemã fatã de cea
precedentã cu cca.38,5%. Acesta este “pretul” împrumutului si al
fiscalitãtii.

14. Pe piata monetarã francezã dobânda (d1) la creditele în

franci pe termen t de 3 luni este 6%. Pe piata monetarã britanicã
dobânda (d2) la depozitele în lire sterline pe 3 luni este 4,5%. Cursul la
vedere (cv) al francului este 1 FRF = 0,114 GBP, iar la termen (ct) de 3
luni 0,1132 GBP. Un speculator initiazã un arbitraj asupra dobânzilor pe
aceste douã piete, angajând un capital ( C Ι) de 1.000.000 FRF. Sã se
determine:

a) rezultatul arbitrajului (B);

b) expresia procentualã anualizatã a acestui rezultat conform dobânzii
simple (ds) si, respectiv, compuse (dc);
c) variatia câstigului (absolut ∆B si relativ ∆%B) fatã de situatia initialã,
dacã dobânda pe piata francezã creste cu 1 punct procentual;
d) idem, dacã dobânda pe piata englezã creste cu 1 punct procentual;
c) idem, dacã termenul arbitrajului scade la 1 lunã, restul conditiilor
rãmânând nemodificate.

Rezolvare:

a) rezultatul arbitrajului este dat de relatia B = b ∗ CI, cu

cv  d2 ∗ t   d1 ∗ t 
b= ∗ 1 +  − 1 + ,
ct  12   12 
unde b este câstigul / pierderea unitarã obtinut / obtinutã în urma arbi-
trajului. (vezi aspectele teoretice în R. Stroe, “Modelarea deciziei
financiare”, ASE, Bucuresti, 2000, p.78). Potrivit datelor din problemã:
b = 0,003396643 si B = 3396,64 FRF

b) expresia procentualã a rezultatului arbitrajului este:

r = 100 ∗ b = 0,3397%
iar actualizatã potrivit dobânzii simple este:
12
ds = r ∗ = 13587%
,
t
si potrivit dobânzii compuse este:
dc = 100 − ( 1 + r )
12/ t
∗ 100 = 13656
, %
c) cresterea cu 1 punct procentual a dobânzii pe piata francezã (adicã de
la 6 la 7%), determinã pentru câstig valoarea:
B = 896,64 FRF
a cãrei variatie fatã de situatia initialã este:
∆B = 896,64 − 3396,64 = −2.500 FRF
−2.500
∆ %B = ∗ 100 = −73,6% ,
3396,64
d) cresterea cu 1 punct procentual a dobânzii pe piata britanicã determi-
nã un câstig B = 5.914,31FRF, a cãrui variatie fatã de situatia initialã
este:
∆B = +2.517,67 FRF si ∆ %B = +74,1%
e) reducerea la 1 lunã a termenului arbitrajului determinã un câstig
B=5.843,64 FRF a cãrui variatie fatã de situatia initialã este:
∆B = + 2.447 FRF si ∆ %B = +72% .

15. În conditiile unui arbitraj pe douã piete monetare nationale

se cunoaste rata dobânzii pe piata de pornire, d1 = 6 % , rata dobânzii pe
piata de arbitraj, d2 = 4,5 % , cursul la vedere între moneda pietei de
pornire si cea a pietei de arbitraj c v = 0,114 si cursul la termen t = 3
luni între cele douã monede c t = 0,1132 . Sã se determine:
a) limita minimã a lui c v de la care arbitrajul este rentabil;
b) limita maximã a lui c t pânã la care arbitrajul este rentabil;
c) limita maximã a lui d1 pânã la care arbitrajul este rentabil;
d) limita maximã a lui d2 de la care arbitrajul este rentabil;

Rezolvare:

a) conditia de rentabilitate a arbitrajului este b〉0 din care rezultã:

cv 12 + d1 ∗ t
〉
ct 12 + d2 ∗ t
sau
 12 + d1 ∗ t
cv 〉 ct ∗ = 0,113619777
12 + d2 ∗ t
b) din aceeasi conditie b 〉 0 rezultã:

12 + d2 ∗ t
ct 〈 cv ∗ = 0,113578817
12 + d1 ∗ t
c) din aceeasi conditie b 〉 0 rezultã:
 cv 
d1 〈  ∗ ( 12 + d2 ∗ t) − 12 : t = 7,3586572%
 ct 
d) din aceeasi conditie b〉0 rezultã:
 ct 
d2 〉  ∗ ( 12 + d1 ∗ t) − 12  : t = 16614035%
, .
 cv 
Observatie:
Se poate obtine o conditie si pentru t. Pornind de la b = 0 se
deduce:
12 ∗ ( ct − cv)
t= =E si E 〉 0
cv ∗ d2 − ct ∗ d1
În cazul în care ambii termeni ai fractiei sunt pozitivi, pragul de
rentabilitate este dat de conditia:
t 〉 E.

În cazul în care ambii termeni ai fractiei sunt negativi, pragul de

rentabilitate este dat de conditia:
t 〈 E.

În cazul în care cei doi termeni ai fractiei au semne diferite,

problema nu are solutie, deoarece se obtine conditia:
t 〈 E cu E 〈 0.
 16. Un agent economic dispune de un venit (V0) de 10.000 u.m.
la momentul initial si de un venit (V1) de 6.000 u.m. la finele orizontului
de activitate. La început, el îsi propune o ratã de consum de minim 75%,
iar economiile si le poate plasa în investitii pentru care sunt disponibile 4
module de plasament, nerepetitiv, dar cumulative, materializabile chiar la
momentul ce marcheazã finele orizontului sãu de activitate, astfel:

Valoarea investitiei Suma returnatã la scadenta

plasamentului
400 480
600 720
900 1.050
1.200 1.405

Din suma returnatã la maturizarea investitiei, agentul îsi propune

sã utilizeze 70% pentru consum la acel moment, iar restul sã-l angajeze
printr-un credit obligatar cu 12% pe piata capitalurilor. Sã se determine
mãrimea consumului agentului economic la cele douã momente de timp.

Rezolvare:

Valoarea investitiei (I0) poate fi cel mult:

( 100% − 75% ) ∗ 10.000 = 2.500 u. m.
În aceastã limitã se pot realiza mai multe variante de plasament, ale cãror
valoare si indicatori de eficientã sunt conform tabelului de mai jos:

Nr. Valoarea Suma Venitul net Rata de Venitul

crt. investitiei returnatã câstig marginal
j I S V=S-I r = V/I Vj − Vj−1
Vm =
I j − I j−1
(%)
 1 400 480 80 20,0 -
2 600 720 120 20,0 0,2
3 900 1.050 150 16,7 0,1
4 400+600 1.200 200 20,0 0,5
5 1.200 1.405 205 17,1 0,025
6 400+900 1.530 230 17,7 0,25
7 600+900 1.770 270 18,0 0,2
8 400+1.200 1.885 285 17,8 0,15
9 600+1.200 2.125 325 18,0 0,2
10 900+1.200 2.455 355 16,9 0,1
11 400+600+1200 2.605 405 18,4 0,5
12 400+900+1200 2.935 435 17,4 0,1

Din analiza de eficientã rezultã cã varianta 4 este cea mai bunã, deoarece
are venitul marginal cel mai înalt si, în plus fatã de varianta 11, care are
acelasi venit marginal, are rata de câstig mai ridicatã. Avem, asadar:
I0 = 1.000
Suma returnatã la maturitate este V1I0 = 1.200 din care pentru consum la
momentul maturizãrii:
C 1 ( V1 I0 ) = 70% ∗ 1200
. = 840
Restul de 1.200 - 840 = 360 u.m. se angajeazã la consum în momentul
initial, printr-un credit obligatar. Valoarea acestui consum este:

C 0 ( V1 I0 ) = 360 ∗ ( 1 + 12 % )
−1
= 3214
, u. m.
În acest fel consumul la momentul initial este:
C o = V0 − I0 + C 0 ( V1 I0 ) = 93214
, u. m.
iar consumul la finele orizontului de activitate este:
C 1 = V1 + C 1 ( V1 I0 ) = 6.840 u. m.
 17. Un agent economic dispune de un venit net (V0) de 12.000
u.m. la momentul initial si de un venit net (V1) de 5.000 u.m. la finele
orizontului de activitate. La momentul initial el îsi propune sã consume
85% din venit, iar economiile sã le plaseze. Investitiile disponibile, adicã
maturizabile în chiar momentul final al orizontului sãu de activitate, sunt
nerepetitive, dar cumulative si au urmãtoarele caracteristici:

Valoarea Suma returnatã

investitiei la maturitate
500 650
700 880
1.000 1.250

Economiile ce nu pot fi plasate ca investitii se pot constitui pe

piata monetarã în depozite cu 15%. Piata de capital oferã si posibilitatea
unor credite obligatare asupra unor venituri viitoare, cu dobânda de 20%.
Agentul economic decide sã foloseascã sumele returnate din pla-
samentele în investitii pentru consum la orizontul final în proportie de
60%, iar restul sã le angajeze pentru consum la momentul initial printr-
un credit obligatar. Sã se determine sporul de consum realizat de agentul
economic la cele douã momente, stiind cã veniturile nete din investitii
sunt impuse cu o cotã de 28%, iar cele din dobânzi cu 10%.

Rezolvare:
Valoarea investitiei (I0) poate fi cel mult:
În aceastã limitã se pot realiza mai multe variante de investitie,
caracterizate prin urmãtorii indicatori de eficientã:

Nr. Valoarea Suma Venitul net Rata de Venitul

crt. investitiei returnatã câstig marginal
j I S V=S-I r=V/I Vj − Vj −1
Vm =
Ij − Ij− 1
(%)
 1 500 650 150 30,0 -
2 700 880 180 25,7 0,15
3 1.000 1.250 250 25,0 0,233
4 500+700 1.530 330 27,5 0,4
5 500+1.000 1.900 400 26,7 0,233
6 700+1.000 2.130 430 25,3 0,15

Din analiza eficientei rezultã ca cea mai bunã varianta 4, adicã:

I0 = 1.200 cu V1I0 = 1.520 si V = 330
Venitul net al investitiei se impoziteazã si rezultã pentru agentul
economic un venit net din investitie:
Vn = 330 ∗ (1-28%) = 237,6 u.m.
astfel încât suma netã returnatã de investitie este:
Vn1I0 = 1437
. ,6 u. m.

Economiile (E) disponibile la momentul initial au fost de 1.800 u.m., din

care s-au plasat în investitie 1.200, adicã a rãmas disponibil pentru un
depozit (D) pe piata monetarã:
D = E - I0 = 600 u.m.
Dobânda obtinutã pentru acest depozit este:
d = 15% ∗ 600 = 90 u. m.
din care rezultã o dobândã netã, dupã impozitare, de mãrime:
dn = 90 ∗ ( 1 − 10% ) = 81 u. m.

În acest fel, consumul la momentul initial este:

( )
C 0 = V0 − E 0 + C 0 Vn1 I0 = 12.000 − 1800
. +

+ 0,4 ∗ Vn1 I0 ∗ ( 1 + 20 % )
−1
= 10.679,2 u. m.

reprezentând, fatã de consumul rezultat din V0, adicã 12.000-1.800 =

10.200 u.m., un spor de 4,7%.
Consumul la finele orizontului este:
C 1 = V1 + D + dn + 0,6 ∗ Vn1I0 = 6.543,6 ,

reprezentând, fatã de consumul posibil din V1, adicã 5.000 u.m., o

crestere de 30,9%.

18. Un beneficiar de investitie B organizeazã o licitatie la plic

închis pentru procurarea unor utilaje. El primeste trei oferte, similare din
punct de vedere tehnic, având urmãtoarele conditii de platã:

a) valoarea utilajelor 1.500.000 u.m., plãtibilã printr-un credit pe 10 ani

cu dobândã 8% si o perioadã de gratie de 2 ani;

b) valoarea utilajelor 1.600.000 u.m., plãtibile printr-un avans de 10% si

restul în credit pe 8 ani cu dobândã 7%;

c) valoarea utilajelor 1.580.000 u.m., plãtibilã printr-un credit pe 6 ani cu

6% dobândã.

Plata creditelor se efectueazã prin anuitãti constante scadente la

finele anului. Dobânda pietei monetare este 9%. Care este cea mai bunã
ofertã?

Rezolvare:

a) Primul pas: Valoarea creditului dupã perioada de gratie este:

.000 ∗ ( 1 + 8% ) = 1749
2
C = 1500
. . .600 u. m.
Pasul doi: anuitatea de platã pe 8 ani începând cu anul al III-lea se
determinã pe baza relatiei:
10
1749 600 = A ∗ ∑ (1 + 8 % ) − t+2

t=3

Rezultã: A = 304.456,64 u. m.

Pasul trei: Valoarea actualã (la momentul acordãrii creditului) a sirului

de anuitãti A se determinã având în vedere rata dobânzii pe piata
monetarã, cu ajutorul relatiei:
10
VA = A∗ ∑ (1 + 9 % ) − t+ 2
∗ (1 + 9 % )
−2
= 1418 325,20 u. m.
t= 3

Corectia timpului cu constanta 2 în pasii doi si trei se explicã prin

existenta perioadei de gratie de 2 ani.
b) Primul pas: valoarea creditului acordat de furnizor este:
C = ( 100 − 10 % ) ∗ 1600 000 = 1440 000 u. m. ,
unde 10% reprezintã avansul plãtit de beneficiar, adicã:
Av = 160 000 u. m.
Pasul doi: anuitatea de platã pe 8 ani se determinã dupã relatia:
8
1440 000 = A ∗ ∑ (1 + 7 % ) −t

t =1

R e z u l t ã : A = 241154 u. m.

Pasul trei: valoarea actualã a sirului de anuitãti A este:

8
VA ' = A ∗ ∑ (1 + 9 % ) −t
= 1334 743,74 u. m.
t =1

Pasul patru: valoarea actualã a plãtii, inclusiv avansul este:

V A = VA ' + Av = 1 494 743,74 u. m.
c) Primul pas: anuitatea de platã pe 6 ani se determinã dupã relatia :
6
1580 000 = A ∗ ∑ (1 + 6 % ) −t

t =1

Rezultã: A = 32190160
, u. m.

Pasul doi: valoarea actualã a sirului de anuitãti A este:

6
VA = A∗ ∑ (1 + 9 % ) −t
= 1444 022,90 u. m.
t =1

Din compararea valorilor actuale caracteristice celor trei oferte, rezultã

cã cea mai avantajoasã este oferta a).

19. Un bun oarecare poate fi procurat la acelasi standard

calitativ de la trei firme, ale cãror conditii financiare de vânzare sunt:

a) valoare 20.000.000 u.m., plãtibilã cu un avans de 12%, iar restul în

credit pe 10 ani cu 8%;

b) valoare 19.000.000 u.m., plãtibilã cu un avans de 10%, iar restul în

credit pe 8 ani cu 9% si 3 ani de gratie;

c) valoare 18.000.000 u.m., plãtibile cu un avans de 20%, iar restul în

credit pe 8 ani cu 8% si 2 ani de gratie.

Plata se face prin anuitãti constante, scadente la finele anului, iar

dobânda pietii monetare este 10%. Care este cea mai avantajoasã ofertã?

Rezolvare:

a) creditul acordat este:

C = ( 100 − 12 % ) ∗ 20 000 000 = 17 600 000 u. m.
iar avansul este: Av = 2 400 000 u. m.
Anuitatea se determinã dupã relatia:
10
17 600 000 = A ∗ ∑ (1 + 8 % ) −t

t =1

si este de mãrime A = 2 622 910 u. m.

Valoarea actualã a acestei plãti este (se include si avansul):
10
VA = A ∗ ∑ (1 + 10) −t
+ 2 400 000 = 18 516 679 u. m.
t =1

b) Creditul acordat este:

C = ( 100 − 10 % ) ∗ 19 000 000 = 17 100 000 u. m. ,
iar avansul este: Av = 1900 000 u. m.
Valoarea creditului, dupã perioada de gratie, este:
C = 17 100 000 ∗ ( 1 + 9 % ) = 22145 000 u. m.
Anuitatea se determinã dupã relatia:
8
22145 000 = A ∗ ∑ (1 + 9 % ) − t+ 3

t=4

si este de mãrime A = 5 693 332 u. m.

Valoarea actualã a acestei plãti este (se include si avansul):
8
VA = A ∗ ∑ (1 + 10% ) − t+ 3
∗ ( 1 + 10% ) +1900 000 =18 115 217 u.m.
−3

t=4

c) Creditul acordat este:

C = ( 100 − 20 % ) ∗ 18 000 000 = 14 400 000 u. m.
iar avansul este: Av = 3 600 000 u. m.
Valoarea creditului dupã perioada de gratie este:
 C = 14 400 000 ∗ ( 1 + 8 % ) = 16 796 160 u. m.
2

Anuitatea se determinã dupã relatia:

8
16 796 160 = A ∗ ∑ (1 + 8 % ) − t+2

t= 3

si este de mãrime A = 4 123 743 u. m.

Valoarea actualã a acestei plãti este (se include si avansul):
8
VA = A ∗ ∑ (1 + 10% ) − t+2
∗ ( 1 + 10% ) + 3 600 000 =18 443 010 u. m.
−2

t= 3
Din compararea valorilor actuale caracteristice celor trei oferte, rezultã
cã cea mai avantajoasã este oferta b).

20. Un bun oarecare poate fi procurat la acelasi standard

calitativ de la trei firme, care formuleazã conditii diferite de vânzare pe
baza unui credit oferit de chiar vânzãtor:
a) valoare 2.000.000 u.m., avans 12% plãtibil la cumpãrare si restul în
credit pe 10 ani cu 8%;

b) valoare 1.900.000 u.m., avans 10% plãtibil la cumpãrare si restul în

credit pe 6 ani cu 9%;

c) valoare 1.800.000 u.m., avans 20% plãtibil la cumpãrare si restul în

credit pe 8 ani cu 8%.

Creditul se achitã prin anuitãti constante scadente la finele

anului, iar dobânda pietei monetare este 10%. Care este cea mai
avantajoasã ofertã?

Rezolvare:

a) Creditul acordat este:

 C = ( 100 − 12 % ) ∗ 2 000 000 = 1 760 000 u. m.
iar avansul este: Av = 240 000 u. m.
Anuitatea de platã se determinã din relatia:
10
1760 000 = A ∗ ∑ (1 + 8 % ) −t

t =1

si este de mãrime Av = 262 29190

, u. m.
Valoarea actualã a acestei plãti, inclusiv avansul, este:
10
VA = A ∗ ∑ (1 + 10 % ) −t
+ Av = 1851670,19 u. m.
t =1

b) Creditul acordat este:

C = ( 100 − 10 % ) ∗ 1900 000 = 1710 000 u. m.
iar avansul este Av = 190 000 u. m.
Anuitatea de platã se determinã din relatia:
6
1710 000 = A ∗ ∑ (1 + 9 % ) −t

t =1

si este de mãrime A = 381192,83 u. m.

Valoarea actualã a acestei plãti, inclusiv avansul, este:
6
VA = A ∗ ∑ (1 + 10 % ) −t
+ Av = 1850 194,15 u. m.
t =1

c) Creditul acordat este:

C = ( 100 − 20 % ) ∗ 1800 000 = 1440 000 u. m.
iar avansul este: Av = 360 000 u. m.
Anuitatea de platã se determinã din relatia:
 8
1440 000 = A ∗ ∑ (1 + 8 % ) −t

t =1

si este de mãrime A = 250 58126

, u. m.
Valoarea actualã a acestei plãti, inclusiv avansul, este:
8
VA = A ∗ ∑ (1 + 10 % ) −t
+ Av = 1696 832,51 u. m.
t =1

Din compararea valorilor actuale ale celor trei oferte, rezultã cã cea mai
avantajoasã este oferta c).

21. Un agent economic poate procura un bun oarecare, la

aceleasi standarde calitative, de la trei magazine care oferã urmãtoarele
conditii de platã:
a) credit 10.000.000 pe 5 ani cu 8%;
b) credit 11.000.000 pe 8 ani cu 6%;
c) credit 10.500.000 pe 10 ani cu 9%.
Creditul se referã la faptul cã, dupã ce clientul plãteste cu avans
si depune documentele de garantie, diferenta între pretul bunului si avans
este creditatã de magazin în conditiile mai sus mentionate.
Achitarea creditului urmeazã sã se facã prin anuitãti constante,
scadente la finele anului. Rata dobânzii pe piata monetarã este 10%. Care
este cea mai avantajoasã solutie.

Rezolvare:

a) Anuitatea se determinã dupã relatia:

5
10 000 000 = A ∗ ∑ (1 + 8 % ) −t

t =1
si este de mãrime: A = 2 504 564,55 u. m.

Valoarea actualã a acestei plãti este:

5
VA = A ∗ ∑ (1 + 10 % ) −t
= 9 352 899,03 u. m.
t =1

b) Anuitatea se determinã dupã relatia:

8
11000 000 = A ∗ ∑ (1 + 6 % ) −t

t =1

si este de mãrime: A = 1771395,37 u. m.

Valoarea actualã a acestei plãti este:

8
VA = A ∗ ∑ (1 + 10 % ) −t
= 9 450 263,56 u. m.
t =1

c) Anuitatea se determinã dupã relatia:

10
10 500 000 = A ∗ ∑ (1 + 9 % )
t =1

si este de mãrime: A = 1636 110,95 u. m.

Valoarea actualã a acestei plãti este:
10
VA = A ∗ ∑ (1 + 10 % ) −t
= 10 053 193,50 u. m.
t =1

Din compararea valorilor actuale ale celor trei oferte rezultã cã cea mai
avantajoasã este a).

22. Un agent economic are disponibil 50.000 u.m. pe care îi

poate investi conform urmãtoarelor posibilitãti:
a) depozit bancar ce asigurã o rentã viagerã anualã de 7%; veniturile de
acest gen ale persoanelor fizice sunt neimpozabile;
b) cumpãrã titluri de credit obligatar la consortiul A, pe termen de 10 ani,
cu o dobândã anualã fixã de 10.000 u.m.; asupra veniturilor de acest gen
ale populatiei se percepe un impozit de 20%;
c) cumpãrã actiuni ale societãtii comerciale B, în curs de extindere si de
majorare a capitalului social, pentru care cumpãrarea dreptului de
subscriere inclusiv achizitia minimã costã 100.000 u.m.; S.C. “B”
promite un dividend mediu anual, pe timp de 10 ani, echivalent cu 14%
din valoarea plasamentului; dividendele obtinute de persoanele fizice
sunt impozitate cu 25%; diferenta de bani pentru achizitia minimã se
poate obtine printr-un împrumut bancar pe 5 ani cu 8%, plãtibil în
anuitãti egale scadente la finele anului.
d) cumpãrã obligatiuni de stat, pe 7 ani, care conferã o dobândã anualã
fixã de 9.500 u.m. scutitã de impozit în contextul sarcinilor fiscale ale
persoanelor fizice.
Care este cel mai bun plasament?

Rezolvare:

Sã mentionãm, de la început, cã dobânda pietei monetare este 7 % .

a) câstigul conferit de un astfel de depozit este:
D = 50 000 ∗ 7 % = 3 500 u. m. ,
durata acestuia fiind nedeterminatã, implicit socotitã “infinit”.
Valoarea actualã a unui asemenea sir de încasãri, inclusiv a valorii
reziduale la scadentã, este:
∞
VA = 3 500 ∗ ∑ (1 + 7 % ) −t
+ 50 000 ∗ ( 1 + 7 % )
−∞

t =1

Se observã cã suma este cea a unei progresii geometrice infinit

descrescãtoare, a cãrei ratie este ( 1 + 7% ) .
−1
În cazul în care ratia progresiei este q , suma acestei progresii este :
q
S=
1− q
1
si deoarece q = unde d este rata dobânzii, mãrimea sumei
1+ d
mentionate este:
1
q 1+ d 1
S= = = = 14,285 714 29
1− q 1 d
1−
1+ d
Astfel, valoarea actualã mai sus mentionatã este VA = 50 000 u. m.
b) venitul net al acestui plasament este:
D = 10 000 ∗ ( 100 − 20 % ) = 8 000 u. m.
Valoarea actualã a acestor încasãri, inclusiv valoarea rezidualã la
scadentã, este:
10
V A = 8 000 ∗ ∑ (1 + 7 % ) −t
+ 50 000 ∗ ( 1 + 7 % )
−10
= 81606,12 u. m.
t =1
c) venitul anual brut al acestui plasament este:
Db = 100 000 ∗ 14 % = 14 000 u. m.
Întrucât investitorul nu a dispus de suma necesarã achizitiei minime, el a
împrumutat de la bancã o sumã egalã cu
C = 100 000 − 50 000 = 50 000 u. m.
Anuitatea de platã pentru acest credit se determinã dupã relatia:
5
50 000 = A ∗ ∑ (1 + 8 % ) −t

t =1

si este de mãrime A = 12.522,82 u. m. Ca urmare, venitul net al

plasatorului este:
• pe primii 5 ani
 D 1 = ( 14 000 −12 522,82) ∗ ( 100 − 25 % ) = 1477,18 u. m.

• pe ultimii 5 ani
D 2 = 14 000 ∗ ( 100 − 25 % ) = 10 500 u. m.
Valoarea actualã a acestor încasãri, inclusiv valoarea rezidualã (pe care o
vom accepta egalã cu plasamentul) este:
5 10
VA = D 1∗ ∑ ( 1 + 7% ) + D 2 ∗ ∑ ( 1 + 7% ) + 100.000( 1 + 7% )
−t −t −10
=
t =1 t=6

= 87.587,19 u. m.
d) valoarea actualã a dobânzii încasate pe 7 ani, inclusiv valoarea
rezidualã la scadentã, este:
7
VA = 9 500 ∗ ∑ (1 + 7% ) −t
+ 50 000 ∗ ( 1 + 7% ) = 81335,74 u. m.
−7

t =1
Din compararea valorilor actuale, rezultã cã cel mai bun plasament este c).

23. Un agent economic dispune de 50 000 u. m. , sumã minimã

pentru constituirea unui depozit bancar viager cu 7%. Sumele astfel
încasate echivaleazã cu o valoare actualã de 50 000 u. m. si nu sunt
impozabile.

Piata de capital oferã alternativa unui plasament în titluri

obligatare ale unei societãti comerciale private. Durata plasamentului
este de 10 ani, cu o remunerare anualã fixã de 5 500 u. m., supusã unui
impozit pe venit de 20%. Statul are în vedere majorarea impozitului
pentru astfel de venituri.

Agentul economic este interesat sã afle care este limita maximã

la care impozitul majorat ar face indiferente cele douã plasamente. Care
este aceastã limitã?
 Rezolvare:

Fie k indicele de majorare a impozitului pe veniturile din dobânzi la

creditul obligatar privat. Atunci, cota de impozitare devine:
c = 20 % ∗ k = 0,2 k
Venitul net rezultat din creditul obligatar privat este:
D = 5 500 ∗ ( 1 − 0,2 k )
Valoarea actualã a acestor încasãri, inclusiv valoarea rezidualã la
scadentã este:
10
VA = D ∗ ∑ (1 + 7 % ) −t
+ 50 000 ∗ ( 1 + 7 % )
−10

t =1

si aceasta trebuie sã fie egalã cu 50 000 . Se obtine o ecuatie în k, a cãrei

rezolvare dã valoarea:
k = 18182
, ,
ceea ce înseamnã cã o majorare a respectivului impozit cu cel putin
81,82%, adicã o cotã de impunere de 36,36% ar anula avantajul pe care
plasamentul în titluri obligatare private îl are fatã de depozitul bancar
viager.

24. Un investitor dispune de 5.000.000 u.m. pe care le poate

plasa astfel:
proiectul A: cost 8.000.000 u.m.; profit anual, pe 10 ani, de 1.500.000
u.m.; diferenta de capital o poate lua cu împrumut pe 5
ani cu 10%, plãtibilã prin anuitãti constante, scadente la
finele anului.
proiectul B: cost 5.000.000 u.m.; profit anual, pe 10 ani, de 1.250.000
u.m.
 Impozitul pe profit este 20%, iar dobânda pietei monetare este
8%. Sã se determine:
a) care din cele douã proiecte este mai avantajos;
b) cât ar trebui sã fie rentabilitatea proiectului mai putin avantajos,
pentru ca el sã fie competitiv cu celãlalt proiect.

Rezolvare:

a) Proiectul A:

Întrucât investitorul nu a dispus de suma necesarã, el împrumutã de la

bancã o sumã egalã cu:
C = 8 000 000 − 5 000 000 = 3 000 000 u. m.
Anuitatea de platã pentru acest împrumut se determinã dupã relatia:
5
3 000 000 = A ∗ ∑ (1 + 10 % ) −t

t =1

si este de mãrime A = 791392,44 u. m.

Câstigul net anual al investitorului este:

• pentru primii 5 ani

D1 =( 1500 000 − 791392,44) ∗ ( 100 − 20 % ) = 566 886,05 u.m.

• pentru ultimii 5 ani

D 2 = 1500 000 ∗ ( 100 − 20 % ) = 1200 000 u.m.
Valoarea actualã a acestor încasãri, inclusiv valoarea rezidualã a
plasamentului (pe care o acceptãm egalã cu plasamentul initial), este:
 5 10
VA =D1 ∗ ∑ ( 1 + 8 % ) − t + D 2 ∗ ∑ (1 + 8 % ) − t +
t =1 t=6

= 8 000 000 ∗ ( 1 + 8 % )
−10
= 9 229 805,16 u. m.
Proiectul B:
Venitul anual net al investitorului este:
D =1250 000 ∗ ( 100 − 20 % ) = 1000 000 u.m.
Valoarea actualã a încasãrilor aferente acestui proiect, inclusiv valoarea
rezidualã a lui, este:
10
VA = D ∗ ∑ (1 + 8% ) −t
+ 5 000 000 ∗ ( 1 + 8% ) = 9 026 048,84 u. m.
−10

t =1

Din compararea valorilor actuale ale celor douã proiecte rezultã cã

proiectul A este mai avantajos.
b) Pentru ca proiectul B sã fie competitiv cu proiectul A, ar trebui ca
valoarea lui actualã sã fie cel putin egalã cu a celui din urmã, adicã:
10
P ∗ ( 100 − 20 % ) ∗ ∑ (1 + 8 % ) −t
+ 5 000 000 ∗
t =1

∗ (1 + 8 % )
−10
≥ 9 229 805,14 u. m. ,
de unde rezultã P ≥ 1287 957,13 u. m. , unde P este profitul anual la
proiectul B.

25. Într-un oras urmeazã sã aibã loc alegeri pentru primãrie

(primar si consilieri orãsenesti) la care participã douã formatiuni politice:
F1 si F2. Fiecare din aceste formatiuni anuntã, prin propriul program
electoral, cã, în caz de victorie în alegeri, va sprijini realizarea unui mare
obiectiv de investitii, ales prin tragere la sorti dintr-o listã ce cuprinde:
• pentru F1: 6 obiective industriale si 4 obiective edilitare;
• pentru F2: 3 obiective industriale si 9 obiective edilitare.
 Pentru a beneficia de avantajul acestei sustineri publice a unei
investitii de proportii, douã grupuri distincte de oameni de afaceri
fondeazã fiecare câte o societate comercialã pe actiuni specializatã în
proiectare, antreprizã si constructii, astfel:
• o societate comercialã specializatã în obiective industriale (SCI),
emitând actiuni cu valoare unitarã nominalã de 30.000 u.m. si care
promite un câstig net total de 120.000 u.m.;
• o societate comercialã specializatã în obiective edilitare (SCE),
emitând actiuni cu valoare unitarã nominalã de 50.000 u.m. si care
promite un câstig net total de 180.000 u.m.
Un investitor este dispus sã cumpere actiuni la una din cele douã
SC. La ce câstig poate spera el si cu ce sanse, tinând seama atât de
conditiile financiare presupuse de fiecare din cele douã alternative, cât si
de impactul pe care politicul (alegerile) îl are asupra constructiei si
evolutiei mediului economico-financiar?

Rezolvare:

a) alegerea investitiei tinând seama numai de conditiile financiare ale

acesteia.

Primul pas: se precizeazã si se codificã deciziile pe care le poate lua

investitorul: d1 sau 1 - investeste în SCI;
d2 sau 2 - investeste în SCE;
d3 sau 3 - nu investeste.

Pasul doi: se preconizeazã si se codificã “stãrile” mediului economic,

adicã alternativele de investitie pe care le oferã acesta:

s1 sau 4 - municipalitatea va sprijini o investitie într-un obiectiv

industrial, conform tragerii la sorti;
 s2 sau 5 - municipalitatea va sprijini o investitie într-un obiectiv
edilitar, conform tragerii la sorti.
Pasul trei: se determinã si se codificã consecintele ce revin
investitorului în fiecare din cele 6 situatii (3 decizii ∗ 2 stãri) în care se
poate afla investitia sa. Astfel:
c 24 reprezintã consecinta (efectul financiar) ce revine investitorului în
cazul în care el a investit (a cumpãrat actiuni) în SCE, iar, conform
tragerii la sorti, ulterioarã alegerilor, municipalitatea va sprijini o
investitie într-un obiectiv industrial. În acest caz, consecinta pentru
investitor este negativã, adicã el va pierde contravaloarea actiunilor
cumpãrate. Aceastã abordare este, evident, simplificatoare, fiind bazatã
pe ipoteza cã, neexistând sprijinul public pe care a contat, SCE va fi în
dificultate, nu va putea oferi dividende si actiunile sale nu vor avea
cãutare pe piata bursierã, generând pentru investitor o imobilizare de
capital cu accentuatã nelichiditate.
Consecintele c i j (i=1, 2, 3 si j = 4, 5) pot fi prezentate sub forma unei
matrice, astfel:

s1(4) s2(5)
d1(1) 120.000 -30.000
d2(2) -50.000 180.000
d3(3) 0 0

Pasul patru: se determinã consecinta investitiei dupã diferite criterii de

alegere.

Criteriul Wald sau criteriul pesimist sau criteriul maximei prudente,

constã în alegerea celei mai bune solutii în cazul cã, prin decizia luatã,
investitorul se gãseste în cea mai nefavorabilã solutie.

În cazul unei decizii date, situatia cea mai nefavorabilã se determinã ca

fiind:
min c i j cu i dat.
Rezultã 3 astfel de valori:
• pentru i = 1 min c 1j = −30.000 , adicã c15
j
• pentru i = 2 min c 2 j = −50.000 , adicã c24
j
• pentru i = 3 min c ij = 0 , adicã c34 sau c35 .
j

Dintre aceste valori se alege cea mai bunã, adicã:

 
max min c ij  ,
i  j 
respectiv:
max ( c 15 , c 24 , c 34 , c 35 ) = 0 .
i

Solutia este ca investitorul sã nu investeascã.

Criteriul von Neuman sau criteriul optimist, constã în alegerea celei mai
modeste solutii în cazul cã, prin decizia luatã, investitorul se gãseste în
cea mai favorabilã situatie. În cazul unei decizii date, situatia cea mai
favorabilã se determinã ca fiind:
max c ij cu i dat.
j

Rezultã 3 astfel de valori:

• pentru i = 1 max cij = 120.000 , adicã c14
j
• pentru i = 2 max cij = 180.000 , adicã c25
j
• pentru i = 3 max c ij = 0 , adicã c34 sau c35 .
j

Dintre aceste valori se alege cea mai putin bunã, adicã:

 
min max c ij  ,
i  j 
respectiv:
min ( c14 , c 25 , c 34 , c 35 ) = 0
i
Solutia este ca investitorul sã nu investeascã.
Criteriul Savage sau al regretului minim, constã în alegerea solutiei cu
cel mai mic “regret” în cazul cã, prin decizia luatã, investitorul se gãseste
în situatia care l-ar fi condus la cel mai mare “regret”.
“Regretul” este definit prin pierderea ipoteticã ce i-ar reveni
investitorului în cazul cã, într-o situatie datã, decizia sa ar fi fost una
oarecare si nu cea mai bunã pentru respectiva situatie. Astfel, în cazul în
care în economie s-ar fi produs starea s1 (4), decizia cea mai bunã ar fi
fost d1(1) adicã o investitie în SCI. Regretul pentru cele 3 decizii posibile
în relatie cu s1 se determinã dupã relatia:
rij = max c ij − c ij , cu j dat.
i

Valoarea celor 3 “regrete” în cazul stãrii economiei s1(4) este:

• pentru i = 1 r14 = 120.000 − 120.000 = 0
• pentru i = 2 r24 = 120.000 − ( −50.000 ) = 170.000
• pentru i = 3 r34 = 120.000 − 0 = 120.000 .
Determinate similar si pentru cazul stãrii s2(5) a economiei, “regretele”
se pot ordona matricial astfel:

s1(4) s2(5)
d1(1) 0 210.000
d2(2) 170.000 0
d3(3) 120.000 180.000

Pe aceastã matrice a “regretelor” se face apoi alegerea conformã

criteriului Savage, adicã:
 
min max rij 
i  j 
Pentru decizia d1 regretul maxim între cele douã stãri (4 si 5) este
210.000, adicã r15; pentru decizia d2 este 170.000, adicã r24; pentru
decizia d3 este 180.000, adicã r35. Rezultã în final:
 min ( r15 , r24 , r35 ) = 170.000 ,
i
adicã r24 care corespunde deciziei d2, respectiv efectuãrii unei investitii în
SCE, investitie care va produce cea mai micã pierdere ipoteticã.
Aceste trei criterii nu tin seama de probabilitatea cu care poate apare
fiecare din stãrile economiei. Pentru a tine seama de acest aspect se
utilizeazã:
Criteriul efectului mediu în care se introduce pj (j = 1,2), probabilitatea
cu care poate apare starea j a economiei. Efectul mediu aferent fiecãrei
decizii de investitie se determinã dupã relatia:
2
c( d i ) = ∑c ∗p ij j , cu i dat.
j=1

Deoarece existã doar douã stãri ale economiei avem p1 + p 2 = 1 si

notând p1 = p , avem p 2 = 1 − p . Efectele c ( di ) sunt:

c( d1 ) =150.000p − 30.000

c( d2 ) = −230.000p + 180.000
c( d3 ) = 0
Din cele douã expresii c (c ( d3 ) nu mai intrã în discutie, fiind banalã) se
poate forma un sistem, care, rezolvat în p, ne conduce la probabilitatea
prag p∗ (cea pentru care deciziile de investitie sunt indiferente, adicã
egale în ce priveste efectul pentru investitor) si, implicit, la intervalele de
probabilitate în care una din decizii este mai bunã.
Din rezolvarea în p a egalitãtii:
c ( d1 ) = c ( d 2 )

obtinem p∗ = 0,552632 si, implicit:

• dacã p 〈 p∗ este de preferat investitia în SCE, adicã este
recomandabilã decizia d2 deoarece c ( d 2 ) 〉 c ( d1 ) ;
• dacã p 〉 p∗ este de preferat investitia în SCI.

Observatie
Valoarea maximã a efectului pentru d1 este c( d1 ) = 120.000 , iar pentru
d2 este c( d 2 ) = 180.000 . Existã o valoare p1 a probabilitãtii de
constructie a unui obiectiv industrial (si implicit p2 a probabilitãtii de
constructie a unui obiectiv edilitar), începând de la care sau pânã la care,
una din decizii (în cazul nostru d2) produce un efect pozitiv mai mare în
mod absolut decât cealaltã. Mãrimea acestei probabilitãti se determinã
din relatia:
c ( d 2 ) 〉 120 000

si corespunde unei valori p1 〈 0,26087 . Adicã, dacã probabilitatea de

constructie a unui obiectiv edilitar p 2 〉 0,73913 , atunci efectul deciziei
de a investi în SCE este mai mare în mod absolut decât cel mai mare
efect posibil al deciziei de a investi în SCI.

b) Alegerea investitiei tinând seama nu numai de conditiile financiare

ale acestora, ci si de impactul pe care politicul îl are asupra constructiei
si evolutiei mediului economico-financiar.
În acest caz, se introduce probabilitatea P ( Fk ) de victorie în alegeri a
formatiunii politice k si se poate defini probabilitatea “alegerii” (de fapt
iesirii la sorti) a obiectivului j, conditionatã de victoria în alegeri a
formatiunii politice k:

(
P ( Fk ) ∗ PP s j , Fk ),
( )
P s j / Fk =
PT ( s ) j

unde:
n jk
(
PP s j , Fk = ) ok
 K

( ) ∑ P (F )
PT s j = k (
∗ PP s j , Fk )
k =1

în care am folosit notatiile:

n jk = numãrul de obiective de tip j în lista de obiective de investitie a

formatiunii politice k;
o k = numãrul total de obiective de investitie în lista formatiunii politice k;

K = numãrul de formatiuni politice lansate în cursa electoralã în

respectivul oras;
(
PP s j , Fk ) = probabilitatea partialã a obiectivelor de tip j în lista
formatiunii k;
( )
PT s j = probabilitatea totalã a “alegerii” unui obiectiv de tip j.
În problema datã K=2; notãm P(F1) = q si rezultã P(F2) = 1- q.
( )
Primul pas: se calculeazã PP s j , Fk si se obtine:
6 3
PP ( s 1, F1 ) = = 0,6 PP ( s 1, F2 ) = = 0,25
10 12
4 9
PP ( s 2 , F1 ) =
= 0,4 PP ( s 2 , F2 ) = = 0,75
10 12
Pasul doi: se calculeazã PT(sj) si se obtine:
PT ( s 1 ) = 0,35 q + 0,25
PT ( s 2 ) = −0,35 q + 0,75
Pasul trei: se calculeazã P(sj/Fk) si se obtine:
0,6q ( 1 − q) ∗ 0,25
P ( s 1 / F1 ) = P ( s 1 / F2 ) =
0,35q + 0,25 0,35 q + 0,25
0,4 q ( 1 − q) ∗ 0,75
P ( s 2 / F1 ) = P ( s 2 / F2 ) =
−0,35 q + 0,75 −0,35 q + 0,75
Pasul patru: din calculul efectului mediu c( di ) al fiecãrei decizii a
rezultat cã dacã probabilitatea de “alegere” a unui obiectiv industrial este
mai micã decât 0,552632 atunci este de preferat o investitie în SCE.
Din pasul precedent rezultã expresia probabilitãtilor conditionate pentru
obiective industriale.
Din compararea lui p∗ cu P( s 1 / Fk ) se pot determina valori ale lui q ce
pot fi comparate cu sansele date de sondajele de opinie, rezultând
informatii “de sansã” privind decizia de investitie.
Astfel, în cazul în care P( s1 / Fk ) 〈 0,552632 decizia corectã este d2 . Din
respectiva inegalitate rezultã q 〈 0,339806 , ceea ce înseamnã cã dacã
sansa în alegeri a formatiunii F1 este sub cca.34%, atunci decizia corectã
pentru investitor este d2 .

26. În campania electoralã dusã în orasul Z, cele douã

formatiuni politice concurente, F1 si F2 , îsi fac cunoscute programele în
domeniul sustinerii de cãtre primãrie a investitiilor: finantarea unui
obiectiv, tras la sorti, dintr-o listã de proiecte fezabile, astfel:
• formatiunea F1 are o listã formatã din 4 obiective turistice si 8
obiective infrastructurale;
• formatiunea F2 propune o listã formatã din 7 obiective turistice si 5
infrastructurale.
Douã grupuri de întreprinzãtori initiazã, fiecare, crearea unei
societãti pe actiuni pentru proiectare, antreprizã si constructii
specializatã: SCT pentru obiective turistice si SCI pentru obiective de
infrastructurã.
Un agent economic având disponibil bãnesc doreste sã plaseze în
actiuni ale unora din cele douã societãti, stiind cã pragul de indiferentã
între cele douã plasamente, determinat cu ajutorul valorii medii c( di ) ,
este 0,7, preferându-se SCI pentru valori sub prag ale probabilitãtii p , de
iesire la sorti a unui obiectiv turistic.
 Precizati în aceste conditii oportunitatea unei investitii în SCT
stiind cã sondajele de opinie indicã 62% sanse de victorie în alegeri
pentru F1.

Rezolvare:
Primul pas: se calculeazã probabilitãtile partiale PP s j , Fk ( ) privind
“densitatea” obiectivelor de tip j în lista formatiunii k:
4 7
PP ( s 1, F1 ) = = 0,3333 PP ( s 1, F2 ) = = 0,5833
12 12
8 5
PP ( s 2 , F1 ) = = 0,6667 PP ( s 2 , F2 ) = = 0,4167
12 12
Pasul doi: se calculeazã probabilitatea totalã PT( s 1 ) privind sansa
iesirii la sorti a unui obiectiv de tip turistic, indiferent de formatiunea
politicã victorioasã în alegeri:
2
PT ( s 1 ) = ∑ PP ( s , F ) ∗ P (F )
1 k k
k =1

Dacã notãm q probabilitatea victoriei în alegeri a formatiunii F1

(implicit 1 − q pe cea privind formatiunea F2 ), rezultã:
PT( s1 ) = −0,25 q + 0,5833
Pasul trei: se calculeazã probabilitãtile conditionate P( s 1 / Fk ) privind
sansa constructiei unui obiectiv turistic dependentã de victoria în alegeri
a formatiunii k. Avem:
0,3333 q ( 1 − q) ∗ 0,5833
P ( s1 / F1 ) = si P ( s1 / F2 ) =
−0,25 q + 0,5833 −0,25 q + 0,5833
Pasul patru: deoarece preferinta pentru plasamente în SCI este oportunã
sub pragul de indiferentã 0,7, rezultã cã peste prag sunt oportune
plasamentele în SCT, astfel încât valoarea celor douã probabilitãti
conditionate determinate la pasul trei este:
 0,3333 q
〉 0,7 si rezultã q 〉 0,8033 ,
−0,25q + 0,5833

respectiv
( 1 − q) ∗ 0,5833
〉 0,7 si rezultã 1 − q 〉 0,4286
0,25q + 0,5833
Deoarece sansa de victorie în alegeri a F1 este 62% (conform sondajelor
de opinie), rezultã cã valoarea q 〉 0,8033 este mult peste scorul
mentionat, asa încât plasamentul în SCT nu este recomandabil.
Acelasi lucru rezultã si în ce priveste formatiunea F2 ; aceasta este
creditatã în sondaje cu 38%, iar plasamentul în SCT este recomandabil în
legãturã cu aceastã formatiune numai dacã sansa ei ar fi 1 − q 〉 0,4286 .
În concluzie: în conditiile date ale problemei nu este recomandabil
plasamentul în SCT.