C 4 E/34 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.1.

2011

Joi, 25 martie 2010

Efectele crizei economice și financiare mondiale asupra țărilor în curs de

dezvoltare și a cooperării pentru dezvoltare
P7_TA(2010)0089

Rezoluția Parlamentului European din 25 martie 2010 referitoare la efectele crizei financiare și
economice mondiale asupra țărilor în curs de dezvoltare și asupra cooperării pentru dezvoltare
(2009/2150(INI))

(2011/C 4 E/06)

Parlamentul European,

— având în vedere summitul G20 care a avut loc la Pittsburgh la 24 și 25 septembrie 2009, precum și
summitul G20 care a avut loc la Londra la 2 aprilie 2009,

— având în vedere summitul G8 care a avut loc la L'Aquila (Italia) în perioada 8-10 iulie 2009,

— având în vedere Declarația Mileniului, adoptată de Organizația Națiunilor Unite la 8 septembrie 2000,
care definește Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) ca fiind obiective stabilite în comun de
către comunitatea internațională în vederea, printre altele, a eliminării sărăciei și a foametei,

— având în vedere Consensul european privind dezvoltarea (1) și Codul de conduită al UE privind comple­
mentaritatea și diviziunea muncii în politica de dezvoltare (2),

— având în vedere Consensul de la Monterrey, adoptat la Conferința internațională privind finanțarea

pentru dezvoltare, care s-a desfășurat la Monterrey (Mexic) în perioada 18-22 martie 2002,

— având în vedere Declarația de la Paris privind eficiența ajutoarelor și Agenda pentru acțiune de la Accra,

— având în vedere raportul Fondului Monetar Internațional (FMI) intitulat „Implicațiile crizei financiare
mondiale pentru țările cu venit redus - o actualizare”, publicat în septembrie 2009,

— având în vedere raportul FMI intitulat „Perspectivă economică globală - sprijinirea relansării”, publicat în
octombrie 2009,

— având în vedere Raportul FMI intitulat „World Economic Outlook Update” (Perspectiva economică
globală - actualizare), publicat în ianuarie 2010,

— având în vedere raportul Băncii Mondiale intitulat „Protecția progresului: provocările cu care se confruntă
țările cu venituri reduse în contextul recesiunii mondiale”, publicat în septembrie 2009,

— având în vedere raportul Băncii Mondiale intitulat „Finanțarea pentru dezvoltare la nivel mondial: un
plan al redresării mondiale 2009”, publicat în iunie 2009,

— având în vedere Raportul Băncii Mondiale intitulat „Perspectivele economice mondiale – criză, finanțe și
creștere”, publicat în ianuarie 2010,

— având în vedere raportul european din 2009 referitor la dezvoltare, intitulat „Combaterea fragilității în
Africa - elaborarea unei noi abordări europene”, publicat în octombrie 2009,

(1) JO C 46, 24.2.2006, p. 1.

(2) Concluziile Consiliului 9558/07 din 15 mai 2007.
7.1.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 4 E/35

Joi, 25 martie 2010

— având în vedere studiul realizat de societatea de consultanță HTSPE, intitulat „Agenda eficienței
ajutoarelor: avantajele unei abordări europene”, comandat de către Comisie și publicat în octombrie
2009,

— având în vedere raportul Grupului de acțiune al Națiunilor Unite pentru prevenirea întârzierilor în
realizarea ODM, intitulat „Consolidarea parteneriatului mondial pentru dezvoltare în timp de criză”,
publicat în septembrie 2009,

— având în vedere Raportul UNCTAD privind comerțul și dezvoltarea în 2009, publicat în septembrie
2009,

— având în vedere Raportul UNCTAD intitulat „The Least Developed Countries Report 2009: The State and
Development Governance” (Țările cel mai puțin dezvoltate: statul și guvernanța dezvoltării în 2009),

— având în vedere Rezoluția sa din 26 noiembrie 2009 referitoare la summitul FAO și securitatea
alimentară (1),

— având în vedere Rezoluția sa din 8 octombrie 2009 referitoare la efectele crizei financiare și economice
mondiale asupra țărilor în curs de dezvoltare și asupra cooperării pentru dezvoltare (2),

— având în vedere audierea sa cu privire la efectele crizei financiare mondiale asupra țărilor în curs de
dezvoltare și asupra cooperării pentru dezvoltare, care a avut loc la 10 noiembrie 2009 și, în special,
intervenția profesorului Guttorm Schjelderup referitoare la fluxurile financiare ilegale și la paradisurile
fiscale,

— având în vedere Rezoluția sa din 8 octombrie 2009 referitoare la Summitul G20 de la Pittsburgh din 24
și 25 septembrie 2009 (3),

— având în vedere Rezoluția sa din 25 martie 2009 referitoare la rapoartele anuale pe 2007 ale Băncii
Europene de Investiții și Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (4),

— având în vedere rezoluția sa din 16 februarie 2006 privind noile instrumente financiare pentru
dezvoltare în contextul Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (5),

— având în vederea rezoluția comună adoptată de Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE la 3 decembrie
2009 la Luanda referitoare la impactul crizei financiare asupra statelor ACP,

— având în vedere hotărârea Curții de Justiție din 6 noiembrie 2008 privind temeiul juridic al Deciziei
2006/1016/CE (6),

— având în vedere Directiva 2009/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 de
modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea îmbunătățirii și extinderii sistemului comunitar de
comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră (7),

— având în vedere comunicarea Comisiei din 8 aprilie 2009 intitulată „Ajutarea țărilor în curs de
dezvoltare pentru a face față crizei” (COM(2009)0160),

— având în vedere documentul de lucru al Comisiei din 5 aprilie 2005 intitulat „Noi surse de finanțare a
dezvoltării: o trecere în revistă a opțiunilor” (SEC(2005)0467),

— având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Generale și Relații Externe din 18 și 19 mai 2009 cu
privire la sprijinirea țărilor în curs de dezvoltare pentru a face față crizei,

(1 ) Texte adoptate, P7_TA(2009)0102.

(2 ) Texte adoptate, P7_TA(2009)0029.
(3 ) Texte adoptate, P7_TA(2009)0028.
(4 ) Texte adoptate, P6_TA(2009)0185.
(5 ) JO C 290 E, 29.11.2006, p. 396.
(6 ) Cauza C-155/07, Parlamentul European c. Consiliul Uniunii Europene; JO C 327, 20.12.2008, p. 2.
(7 ) JO L 140, 5.6.2009, p. 63.
C 4 E/36 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.1.2011

Joi, 25 martie 2010

— având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 septembrie 2009 intitulată „Coerența politicilor în
favoarea dezvoltării - Stabilirea cadrului de politică în vederea unei abordări la nivelul întregii Uniuni”
(COM (2009)0458) și concluziile Consiliului Afaceri Generale și Relații Externe din 17 noiembrie 2009
privind coerența politicilor de dezvoltare și cadrul operațional privind eficacitatea ajutorului,

— având în vedere Conferința ONU cu privire la criza financiară și economică mondială și impactul
acesteia asupra dezvoltării, precum și sprijinul acordat rezultatelor conferinței de către Adunarea
Generală a ONU prin Rezoluția 63/303 din 9 iulie 2009,

— având în vedere Conferința privind metodele inovatoare de finanțare, organizată la Paris la 28 și 29 mai
2009, precum și Conferința internațională privind finanțarea pentru dezvoltare, organizată la Doha în
perioada 28 noiembrie - 2 decembrie 2008,

— având în vedere recomandările Comisiei de experți pentru reformele sistemului financiar și monetar
internațional, instituită de Președintele Adunării generale a ONU, care au fost publicate în martie 2009,

— având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

— având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare, precum și avizul Comisiei pentru comerț interna­
țional și cel al Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A7-0034/2010),

A. întrucât, în 2009, rata de creștere a economiilor țărilor emergente și în curs de dezvoltare a atins doar
2,1 %, în vreme ce în 2008 aceasta a fost de 6,1 %;

B. întrucât se estimează că, în 2009, comerțul mondial cu bunuri a scăzut cu 17 %, iar investițiile în comerț
și infrastructură diminuează ca urmare a crizei creditelor, țările cel mai puțin dezvoltate fiind afectate în
mod deosebit de criză;

C. întrucât instituțiile financiare internaționale fac eforturi să răspundă nevoilor țărilor în curs de dezvoltare
și întrucât ele se vor confrunta cu constrângeri severe în materie de credite, cu excepția cazului în care
nu se mobilizează capitaluri suplimentare;

D. întrucât efectele crizei mondiale asupra țărilor în curs de dezvoltare cu venituri medii nu ar trebui să fie
neglijate;

E. întrucât lacunele în ceea ce privește reglementarea, supravegherea și controlul sectorului financiar,

deficiențele dispozitivelor de supraveghere și de alertă rapidă în vigoare, precum și anumite politici
promovate de instituțiile financiare internaționale au provocat și au accelerat o criză sistemică
mondială, care impune o refacere a paradigmelor existente pentru a include compensații internaționale
și suportarea în comun a poverilor;

F. întrucât paradisurile fiscale oferă posibilitatea de a ascunde bani, stimulând acțiuni care subminează buna
guvernanță, în special în ceea ce privește fiscalitatea și statul de drept; întrucât fluxurile ilegale de capital
provenind din țările în curs de dezvoltare sunt estimate la 641-941 miliarde USD, ceea ce reprezintă
aproximativ de zece ori valoarea ajutorului pentru dezvoltare mondial;

G. întrucât corupția mondială a atins în prezent 50 de miliarde USD, conform raportului anual pentru
2008 al Transparency International, adică o sumă echivalentă cu aproape jumătate din volumul total al
asistenței oficiale pentru dezvoltare (AOD) acordate la nivel mondial și cu investițiile necesare pentru a
îndeplini obiectivele privind accesul la apă potabilă și de sănătate publică;

H. întrucât Uniunea Europeană este cel mai mare donator de ajutor, furnizând, în 2008, aproximativ 60 %
din fluxurile mondiale de ajutoare, în vreme ce Comisia estimează că va exista un deficit de 22 de
miliarde USD în angajamentele privind asistența oficială pentru dezvoltare (AOD) în 2009;

I. întrucât declinul producției economiilor avansate ca urmare a crizei mondiale va duce inevitabil la o
scădere a volumului AOD într-un moment în care asistența externă este primordială pentru țările în curs
de dezvoltare;
7.1.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 4 E/37

Joi, 25 martie 2010

J. întrucât aproape toate promisiunile UE (99 %) se bazează pe angajamentele existente; întrucât 8,8
miliarde EUR au fost deja avansate, existând pericolul ca în anii următori să fie disponibile mai
puține fonduri destinate asistenței pentru dezvoltare;

K. întrucât o abordare europeană a eficienței ajutoarelor ar putea aduce, pentru perioada 2010-2015,
câștiguri de eficiență situate între 3 și 6 miliarde de euro pe an,

1. este pe deplin conștient de faptul că, în ultimii doi ani, au avut loc o serie de crize mondiale
(alimentară, energetică, climatică, financiară, economică și socială), care au un impact puternic asupra
țărilor industrializate și emergente, dar ale căror consecințe asupra populațiilor sărace din țările în curs
de dezvoltare sunt dezastruoase, mai mult de 200 de milioane de lucrători fiind expuși, în lume, unei sărăcii
extreme și mai mult de o șesime din populația lumii suferind de foamete;

2. subliniază că este obligația UE să sprijine țările în curs de dezvoltare în confruntarea cu dificultățile

crizei economice mondiale și cu schimbările climatice, pentru care acestea nu sunt responsabile; în acest
sens, îndeamnă statele membre să își îndeplinească pe deplin angajamentele privind asistența oficială pentru
dezvoltare (AOD) față de țările în curs de dezvoltare;

3. solicită consolidarea angajamentelor de îndeplinire a ODM până în 2015 și solicită o mai mare
coordonare a acțiunilor în vederea revizuirii ODM în 2010; invită toate statele membre să acorde un
sprijin maxim summitului ONU privind ODM din 2010 și să se pună de acord asupra unei poziții
comune în acest sens;

4. invită statele membre să-și îndeplinească pe deplin angajamentele privind AOD atât la nivel bilateral,
cât și multilateral;

5. solicită statelor membre să sporească volumul AOD pentru a atinge până în 2010 obiectivul comun
privind alocarea unei proporții de 0,56 % pentru AOD din venitul național brut (VNB) și, până în 2015,
obiectivul de 0,7 % pentru AOD din VNB; solicită, în plus, statelor membre să își accelereze eforturile pentru
îmbunătățirea eficienței ajutoarelor prin punerea în aplicare a Declarației de la Paris și a Agendei pentru
acțiune de la Accra, printr-o mai bună coordonare a acțiunilor lor, o previzibilitate și durabilitate sporită a
mecanismelor de asistență, o accelerare a ritmului de acordare a ajutoarelor, o continuare a deblocării
ajutoarelor, precum și prin creșterea capacității de absorbție a destinatarilor ajutoarelor; sprijină noua
inițiativă internațională pentru transparența asistenței, menită să amelioreze disponibilitatea și accesibilitatea
informațiilor privind asistența, sporindu-i astfel legitimitatea și asigurându-i o utilizare cât mai eficace în
vederea combaterii sărăciei; invită toate statele membre care nu au aderat încă la această inițiativă să facă
acest lucru;

6. subliniază că îndeplinirea angajamentelor privind AOD este imperativă, dar nu suficientă pentru
rezolvarea necesităților urgente de dezvoltare și solicită din nou Comisiei să promoveze în mod activ
instrumentele inovatoare existente de finanțare a dezvoltării și să identifice în mod urgent noi surse
inovatoare de finanțare a dezvoltării;

7. constată cu îngrijorare diminuarea eforturilor depuse prin intermediul AOD în domeniul sănătății
publice, în special al drepturilor legate de sănătatea sexuală și a reproducerii, care este vital pentru înde­
plinirea ODM-urilor; subliniază faptul că o forță de muncă sănătoasă și puternică este o condiție prealabilă a
dezvoltării economice;

8. invită Comisia să continue procesul de reformă a cooperării internaționale pentru dezvoltare;

9. subliniază că reforma în desfășurare a arhitecturii ajutorului internațional nu trebuie să constituie un

pas înapoi în raport cu ceea ce s-a realizat până acum în favoarea dezvoltării și nici nu trebuie să devină o
perdea de fum care să le permită statelor membre să-și renege angajamentele;

10. consideră că doar volumul finanțării acordate sub forma ajutorului pentru dezvoltare nu oferă o bază
suficientă pentru a evalua eficacitatea și eficiența măsurilor Uniunii Europene din domeniul ajutorului pentru
dezvoltare;

11. consideră că ar trebui să se acorde în continuare prioritate depășirii crizei financiare și economice;

12. subliniază nevoia de a acorda în continuare asistență acestor țări și de o adapta la noile realități și
circumstanțe;
C 4 E/38 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.1.2011

Joi, 25 martie 2010

13. subliniază faptul că declanșarea crizei economice mondiale a necesitat o consolidare a cooperării
pentru dezvoltare, atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ;

14. subliniază faptul că limitarea posibilităților de creditare, incertitudinea cauzată de ciclul depresiunii și
de reducerea activității comerciale la nivel internațional, a investițiilor imigranților și a fondurilor transferate
de aceștia la nivel internațional au constituit canalele prin care criza s-a transmis din țările dezvoltate către
țările în curs de dezvoltare și în toate aceste domenii este necesar ca Uniunea să adopte inițiative și să își
intensifice, într-un mod concertat, amplu și coerent, prezența pe scena internațională;

15. invită Consiliul și Comisia ca, atunci când monitorizează instrumentele și politicile din domeniul
cooperării pentru dezvoltare, să încerce totodată să reducă la minimum consecințele nedorite pentru
economiile țărilor în curs de dezvoltare, cum ar fi dependența tot mai puternică de transferurile efectuate
în cadrul cooperării pentru dezvoltare, cu efecte negative asupra creșterii economice, salariilor și ocupării
forței de muncă, precum și apariția unor structuri dependente în totalitate de ajutoare și a corupției;

16. invită Consiliul și Comisia să depună eforturi pentru a îmbunătăți coordonarea cooperării pentru
dezvoltare la nivel bilateral și multilateral, întrucât coordonarea insuficientă reprezintă unul dintre principalii
factori care reduc eficacitatea cooperării pentru dezvoltare;

17. recunoaște că lacunele în ceea ce privește reglementarea, supravegherea și controlul sectorului

financiar, precum și anumite politici ale instituțiilor financiare internaționale nu au permis prevenirea
crizei, ci, dimpotrivă, au accentuat efectele sale negative; subliniază că, spre deosebire de ceea ce s-a
întâmplat în țările dezvoltate, aceste condiții au redus în mod drastic capacitatea țărilor în curs de dezvoltare
de a reacționa la încetinirea economică prin adoptarea de stimulente fiscale;

18. subliniază că răspunsul la criza financiară și economică trebuie să fie unul global, că nicio instituție
financiară, niciun segment de piață și nicio jurisdicție nu trebuie să facă obiectul unei exceptări de la
reglementare sau de la supraveghere, precum și că transparența și responsabilitatea tuturor actorilor
trebuie să constituie fundamentul unui nou tip de guvernanță a sectorului financiar la nivel internațional;

19. salută, pe de o parte, mecanismele îmbunătățite de împrumut oferite de IFI țărilor cu venit redus,
caracterizate de un nivel mai ridicat de cheltuieli în favoarea săracilor și de o mai mare importanță acordată
cheltuielilor destinate reducerii sărăciei și promovării creșterii economice în țările în curs de dezvoltare;
exprimă totuși o foarte mare îngrijorare cu privire la pericolul creșterii gradului de îndatorare a țărilor în
curs de dezvoltare și la o posibilă criză privind viabilitatea datoriei și solicită realizarea de către guverne a
unor reforme urgente ale IFI;

20. invită Comisia să analizeze posibilitatea implementării propunerii Băncii Mondiale referitoare la
înființarea unui fond destinat categoriilor vulnerabile menit să finanțeze securitatea alimentară, protecția
socială și dezvoltarea umană;

21. solicită liderilor G20 să pună în aplicare, fără întârziere, angajamentele asumate la summitul de la
Pittsburgh din septembrie 2009 de reformare a arhitecturii dezvoltării mondiale și, în acest context, să
transfere cel puțin 5 % din cotele-parte ale FMI țărilor emergente și în curs de dezvoltare și cel puțin 3 % din
drepturile de vot în cadrul Băncii Mondiale țărilor în tranziție și în curs de dezvoltare;

22. subliniază necesitatea reformării guvernanței economice la nivel mondial pentru a asigura o mai bună
reprezentare a țărilor în curs de dezvoltare în forumurile decizionale; propune, în acest scop, includerea în
G20 a cel puțin unui reprezentant al țărilor în curs de dezvoltare, în special al țărilor celor mai puțin
dezvoltate, care ar putea fi președintele în exercițiu al G77;

23. invită Comisia și statele membre să acorde o atenție deosebită promovării și protecției muncii
decente și măsurilor de combatere a discriminării de gen și a muncii copiilor, urmând în acest scop
recomandările Organizației Internaționale a Muncii, al cărei rol trebuie consolidat;

24. subliniază nevoia de a evolua către un sistem internațional de guvernanță care să protejeze cele mai
vulnerabile populații și țări, în special pe cele afectate cel mai grav de criză și ale căror sisteme de protecție
sunt ineficiente sau inexistente;
7.1.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 4 E/39

Joi, 25 martie 2010

25. constată că membrii FMI au aprobat alocarea a 250 de miliarde USD în drepturi speciale de tragere
(DST) și că țările în curs de dezvoltare vor beneficia de doar 18 miliarde USD din aceste DST; îndeamnă
statele membre și comunitatea internațională să analizeze propunerea lui Soros, conform căreia țările bogate
ar trebui să-și aloce DST unui fond destinat intereselor publice mondiale, precum lupta împotriva schim­
bărilor climatice și eradicarea sărăciei;

26. invită Consiliul și Comisia să ia măsuri pentru a face posibilă majorarea finanțării pentru instituțiile
financiare internaționale, astfel cum s-a convenit la summitul G20;

27. solicită Consiliului și Comisiei să promoveze o reformă ambițioasă a FMI;

28. propune intensificarea cooperării macroeconomice în cadrul G20, consolidarea rolului Organizației
Națiunilor Unite și reformarea instituțiilor financiare internaționale pentru a oferi un răspuns concertat în
fața aceste crize și a efectelor sale în țările în curs de dezvoltare;

29. regretă că sectorul financiar nu a însușit încă pe deplin învățămintele acestei crize fără precedent, în
pofida faptului că acesta a beneficiat de enorme dispozitive de sprijin de stat; salută în acest sens angaja­
mentul luat de liderii G20 la summitul de la Pittsburgh din septembrie 2009 de a se asigura că sectorul
financiar va compensa costurile crizei suportate până acum de contribuabili, ceilalți cetățeni și serviciile
publice atât în țările dezvoltate, cât și în țările în curs de dezvoltare;

30. este ferm convins că impozitarea sistemului bancar ar reprezenta o contribuție echitabilă din partea
sectorului financiar la justiția socială mondială; solicită, de asemenea, instituirea unei taxe internaționale
asupra tranzacțiilor financiare pentru a acorda sistemului general de impozitare un caracter mai echitabil și
pentru a genera resurse suplimentare de finanțare a dezvoltării și a intereselor publice mondiale, inclusiv
adaptarea țărilor în curs de dezvoltare la schimbările climatice și la efectele acestora;

31. îndeamnă Comisia să prezinte o comunicare privind modul în care impozitarea tranzacțiilor
financiare internaționale ar putea să contribuie, printre altele, la îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare ale
mileniului, la remedierea dezechilibrelor mondiale și la promovarea dezvoltării durabile la nivel mondial;

32. solicită ca pentru următorul Summit G20 Fondul Monetar Internațional să pregătească un raport
privind contribuția pe care urmează să o aducă sistemul financiar pentru acoperirea costurilor asociate
intervențiilor diferitelor guverne, ținând seama de toate costurile directe și indirecte impuse finanțelor
publice și, în special, de impactul acestora asupra bugetelor țărilor în curs de dezvoltare;

33. constată cu mare îngrijorare că, potrivit estimărilor, țările în curs de dezvoltare se vor confrunta în
2010 cu un deficit financiar de 315 miliarde USD și că dificultățile bugetare din ce în ce mai mari din țările
cele mai vulnerabile periclitează cheltuieli vitale în domeniul educației, sănătății, infrastructurii și protecției
sociale, în valoare de 11,6 miliarde USD; consideră oportun, prin urmare, să examineze posibilitatea
încheierii unui acord cu țările creditoare în vederea stabilirii unui moratoriu temporar sau a anulării
datoriei în cazul țărilor celor mai sărace pentru a le permite să implementeze politici fiscale anticiclice în
vederea reducerii efectelor grave ale crizei; propune depunerea de eforturi în vederea facilitării măsurilor
necesare pentru o arbitrare transparentă a datoriilor;

34. salută inițiativele statelor membre de punere în aplicare a unor taxe voluntare pe emisiile maritime și
aviatice, care să contribuie la finanțarea costurilor de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la
acestea în țările în curs de dezvoltare, și invită toate statele membre să analizeze posibilitatea punerii în
aplicare a unor taxe similare;

35. în conformitate cu Rezoluția sa din 21 octombrie 2008, invită statele membre și Comisia să ajungă
la un acord, în cadrul Sistemului Uniunii Europene de comercializare a cotelor de emisie, privind alocarea a
cel puțin 25 % din veniturile obținute din licitarea cotelor de emisie de dioxid de carbon în vederea acordării
unui sprijin efectiv, utilizând investiții publice, țărilor în curs de dezvoltare în eforturile lor de a face față
schimbărilor climatice;

36. invită Comisia și statele membre să sprijine toate acțiunile de combatere a schimbărilor climatice,
care afectează cel mai grav țările în curs de dezvoltare, și să accelereze, în acest context, transferul de
tehnologii corespunzătoare;
C 4 E/40 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.1.2011

Joi, 25 martie 2010

37. invită, de asemenea, Comisia și statele membre să acorde o atenție mai puternică legăturii dintre criza
ecologică și criza din domeniul dezvoltării și le îndeamnă să includă printre prioritățile UE dezvoltarea
durabilă și „creșterea economică ecologică”; îndeamnă UE să aloce fonduri suplimentare angajamentelor sale
de a combate schimbările climatice în țările în curs de dezvoltare, ținând seama, de asemenea, de numărul
tot mai mare al refugiaților ecologici;

38. salută angajamentul Consiliului European din octombrie 2009 de a nu submina obiectivele de
dezvoltare ale mileniului privind combaterea schimbărilor climatice; îndeamnă Consiliul să convină cât
mai curând posibil, în contextul concluziilor summitului de la Copenhaga și al acordurilor G20, asupra
unor angajamente financiare ferme care să permită țărilor în curs de dezvoltare să facă față condițiilor
climatice tot mai dificile și să se asigure că asistența necesară în urma crizei economice nu va rezulta într-o
recrudescență a supraîndatorării externe;

39. subliniază importanța capitală a sumelor de bani trimise de emigranți, capitalul ajungând direct în
mâinile populației-țintă din țările în curs de dezvoltare, care poate folosi aceste sume pentru nevoi urgente;
solicită statelor membre și țărilor recipiente să faciliteze aceste transferuri de bani și să depună eforturi
pentru reducerea costurilor acestora;

40. salută angajamentul luat de liderii G8 la summitul de la L'Aquila (Italia), din iulie 2009, în vederea
reducerii, în următorii cinci ani, a costurilor transferurilor de bani efectuate de emigranți de la 10 % la 5 %;
consideră că o mai mare competiție pe piață și un cadru de reglementare mai larg reprezintă măsuri
esențiale de reducere a costurilor asociate tranzacțiilor efectuate de emigranți, alături de accelerarea
adoptării de noi tehnologii și de promovarea incluziunii financiare a grupurilor de persoane sărace din
țările în curs de dezvoltare;

41. sprijină crearea de inițiative pentru dezvoltare de tip public-public și public-privat, conduse de
organisme publice cu sprijinul financiar al unor donatori privați și adaptate priorităților țărilor partenere,
ca o modalitate de creștere a investițiilor directe cu caracter responsabil și durabil în țările în curs de
dezvoltare și de facilitare a transferurilor de tehnologii;

42. reamintește rolul crucial al organizațiilor societății civile, al autorităților locale și al cooperării descen­
tralizate în combaterea consecințelor crizei economice și în procesul de dezvoltare; în acest context, solicită
Comisiei să axeze asistența financiară europeană în țările în curs de dezvoltare pe descentralizare;

43. salută aprobarea mecanismului FLEX privind vulnerabilitatea, destinat sprijinirii țărilor eligibile din
Africa, Caraibe și Pacific (ACP) în efortul lor de adaptare la consecințele sociale ale crizei, și solicită
deblocarea fondurilor în cel mai scurt timp; își exprimă totuși din nou îngrijorarea cu privire la modul
în care Comisia va acoperi deficitul de finanțare provocat, în anii viitori, de plata anticipată a sprijinului
bugetar;

44. consideră comerțul ca fiind principala forță motrice a creșterii economice și a reducerii sărăciei în
țările în curs de dezvoltare și invită UE și statele membre să-și valorifice influența internațională pentru a se
asigura că Runda de negocieri de la Doha se axează în continuare pe dezvoltare și se încheie cu succes, în
mod echitabil și favorabil dezvoltării, consolidând în același timp orientarea spre reducerea sărăciei a politicii
UE de sprijinire a comerțului;

45. subliniază că, în conformitate cu articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
UE trebuie să asigure funcționarea coerentă a politicilor sale din domeniul comerțului, securității, migrației,
agriculturii și a altor politici, pentru a fi benefice țărilor în curs de dezvoltare, pe de o parte, și pentru a
promova un sistem financiar și comercial internațional echitabil și favorabil dezvoltării, pe de altă parte;

46. reamintește faptul că principiul coerenței politicilor de dezvoltare (CPD), care este consacrat în tratat,
este un concept cheie care vizează îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM); îndeamnă
UE, în consecință, să dezvolte o politică comercială care să fie consecventă și coerentă cu obiectivul
îndeplinirii ODM; solicită elaborarea unor mecanisme juridice solide, care să asigure că UE este răspun­
zătoare pentru angajamentele sale privind coerența politicilor;

47. solicită sporirea coerenței ajutorului pentru dezvoltare și a celorlalte politici ale UE; constată că, spre
exemplu, comercializarea produselor agricole subvenționate de către UE poate să contravină creării de piețe
viabile pentru produsele agricultorilor locali săraci și, astfel, poate să submineze eforturile depuse în cadrul
proiectelor care își propun să stimuleze agricultura locală;
7.1.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 4 E/41

Joi, 25 martie 2010

48. are convingerea că o încheiere echilibrată, echitabilă și orientată spre dezvoltare a Rundei de la Doha
ar accelera redresarea economică în urma crizei și ar putea contribui la reducerea sărăciei în țările în curs de
dezvoltare, la crearea de locuri de muncă de calitate și la reducerea prețurilor de consum; prin urmare, își
exprimă profunda îngrijorare în legătură cu lipsa de progrese în negocierile din cadrul Rundei de la Doha;

49. subliniază că, pentru a asigura o stabilitate financiară sporită și a îmbunătăți funcționarea sistemului
comercial mondial în cadrul OMC, ar trebui să se avanseze în direcția unui nou sistem monetar și financiar
internațional, bazat pe norme multilaterale care să țină seama de problemele specifice țărilor în curs de
dezvoltare și făcând parte din sistemul Organizației Națiunilor Unite;

50. reamintește faptul că strategia de ajutor pentru comerț vizează să ajute țările în curs de dezvoltare și
țările cel mai puțin dezvoltate să negocieze, să implementeze și să obțină beneficii din acordurile comerciale,
să își dezvolte comerțul și să accelereze eradicarea sărăciei; solicită Comisiei și statelor membre să se asigure
că angajamentele de a îndeplini obiectivul UE de 2 miliarde EUR pe an până în 2010 sunt respectate; solicită
Comisiei să prezinte informații și cifre detaliate privind liniile bugetare folosite pentru finanțarea asistenței
aferente comerțului și a ajutorului pentru comerț (în plus față de linia bugetară 20 02 03) și pentru toate
tipurile de finanțare alocate ajutorului pentru comerț care provin de la bugetul UE;

51. reafirmă faptul că acordurile de parteneriat economic (APE) ar trebui concepute ca instrumente de
promovare a dezvoltării și nu ar trebui privite ca simple instrumente din domeniul comerțului internațional;
îndeamnă Comisia să depună eforturi în vederea încheierii rapide a negocierilor, având în vedere totodată
modul în care dispozițiile APE pot influența capacitatea țărilor ACP de a face față crizei;

52. observă faptul că scăderea considerabilă a veniturilor din export în multe țări în curs de dezvoltare, în
special în țările cel mai puțin dezvoltate, a redus ritmul creșterea și al dezvoltării sudului; invită Comisia –
atunci când negociază și implementează acorduri comerciale, în special acorduri de parteneriat economic –
să consolideze coerența politicilor UE pentru dezvoltare și, printre altele, promovarea muncii decente, a
bunăstării și a creării de locuri de muncă și să asigure o asimetrie și perioade de tranziție adecvate pentru
angajamentele comerciale, respectarea priorităților pentru fiecare țară, precum și consultarea adecvată a
actorilor-cheie și a societății civile;

53. consideră că țările în curs de dezvoltare, care depind în mod deosebit de ajutoarele financiare
acordate în cadrul cooperării pentru dezvoltare și care prezintă o orientare semnificativă spre export, au
fost, până în prezent, cele mai afectate de criză, întrucât fluxurile financiare de la nord la sud se diminuează
din ce în ce mai mult, iar piețele interne ale multor țări în curs de dezvoltare sunt prea slabe pentru a
compensa declinul exporturilor;

54. solicită Comisiei să evalueze dependența de exporturi a țărilor ACP și compatibilitatea acestui lucru
cu obiectivele de dezvoltare din documentele de strategie de țară;

55. ia act de Acordul privind sistemul global de preferințe comerciale (SGPC), un mecanism instituit de
22 de țări în curs de dezvoltare pentru a reduce taxele vamale și alte bariere din calea exportului de bunuri
comercializate între ele, având ca obiectiv intensificarea comerțului sud-sud și un grad mai ridicat de
independență a acestuia de fluctuațiile comerciale mondiale;

56. consideră că protecționismul nu este un răspuns adecvat la criză și îndeamnă din nou UE să
acționeze în consecință, reducând barierelor comerciale și subvențiile Uniunii, precum și alte tipuri de
subvenții, care distorsionează schimburile comerciale și au un puternic efect negativ asupra țărilor în curs
de dezvoltare;

57. consideră că politica de dezvoltare a UE ar trebui să respecte atât interesele UE, cât și pe cele ale
țărilor în curs de dezvoltare și consideră că deschiderea reciprocă a piețelor, care nu ar trebui realizată în
detrimentul stabilității economice în țările în curs de dezvoltare, necesită cadre de reglementare și supra­
veghere echivalente; solicită Comisiei, Consiliului și Băncii Europene de Investiții să prevadă oferirea de
microcredite IMM-urilor și micilor agricultori ca prioritate în cooperarea pentru dezvoltare, susținând astfel
structurile economice regionale viabile;

58. solicită Comisiei să adopte măsuri în vederea realizării obiectivelor sale pe termen lung în domeniul
dezvoltării, pregătindu-se pentru dezvoltare susținută și pentru asistență umanitară în perioada în care
presiunea exercitată de criză asupra țărilor în curs de dezvoltare și-a atins puterea maximă;
C 4 E/42 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.1.2011

Joi, 25 martie 2010

59. subliniază că dimensiunea, profunzimea și complexitatea crizei financiare sunt legate de separarea
dintre evoluția sectorului financiar și economia reală, de existența unor dezechilibre tot mai accentuate la
nivel mondial și de agravarea problemelor de mediu ale planetei, a căror remediere este necesară pentru a
reorienta sistemul economic în direcția dezvoltării durabile la nivel mondial;

60. își exprimă adânca îngrijorare cu privire la faptul că efectele negative ale paradisurilor fiscale pot
reprezenta un obstacol insurmontabil în calea dezvoltării economice a țărilor sărace, aducând atingere
suveranității altor țări, diminuând eficiența piețelor financiare și a alocării resurselor, subminând sistemele
naționale de impozitare și mărind costurile fiscalității, incitând la infracțiuni economice și dăunând veni­
turilor private, bunei guvernanțe și creșterii economice, împiedicând astfel țările în curs de dezvoltare să
investească în servicii publice, educație, securitate socială și bunăstarea populației;

61. subliniază faptul că paradisurile fiscale și centrele offshore încurajează strategiile de evaziune fiscală
(spre exemplu, prin evaluarea incorectă a valorii transferurilor), frauda fiscală și scurgerile ilicite de capital; în
special, subliniază faptul că, în țările în curs de dezvoltare, frauda fiscală conduce la o pierdere anuală de
venituri fiscale de zece ori mai mare decât cuantumul ajutorului pentru dezvoltare provenit de la țările
dezvoltate; îndeamnă, prin urmare, statele membre să facă din combaterea paradisurilor fiscale, a evaziunii
fiscale și a scurgerilor ilicite de capital din țările în curs de dezvoltare una dintre prioritățile lor de prim rang;
își reiterează, în acest context, convingerea că schimbul automat de informații ar trebui să fie extins la nivel
mondial și pus în aplicare într-un cadru multilateral;

62. constată că la nivel mondial există zeci de paradisuri fiscale care sunt utilizate chiar și de anumite
societăți cu sediul în țările OCDE pentru a evita plata impozitelor către țările în curs de dezvoltare unde
acestea desfășoară activități profitabile sau către țările lor de origine; solicită Comisiei să raporteze cu privire
la modul în care schimburile automate de informații pot fi extinse la nivel mondial, modul în care pot fi
aplicate sancțiuni împotriva paradisurilor fiscale necooperante și a utilizatorilor acestora, precum și cu
privire la posibilitățile de a impune societăților transnaționale din UE o obligație de raportare defalcată
pe țări a profiturilor realizate și a impozitelor plătite;

63. recunoaște faptul că acordurile de schimb de informații fiscale nu elimină structura dăunătoare a
sistemelor fiscale izolate sau absența de registre publice și nu reușesc să promoveze prezentarea conturilor,
auditul sau păstrarea documentelor; salută eforturile G20 și ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare
Economică (OCDE) de a lua măsuri împotriva paradisurilor fiscale, dar constată și regretă faptul că criteriile
stabilite, acordurile de schimb de informații fiscale și procedurile existente nu vor fi suficiente pentru a
rezolva problema paradisurilor fiscale și a fluxurilor financiare ilegale; invită OCDE, G20 și Uniunea
Europeană să adopte criterii mai stricte de identificare a paradisurilor fiscale și să conlucreze în vederea
realizării unui acord multilateral de schimb automat de informații fiscale, obligatoriu și aplicabil la nivel
internațional, care să prevadă sancțiuni în caz de încălcare a acestuia;

64. invită UE, statele membre și instituțiile financiare internaționale să sprijine țările în curs de dezvoltare
în eforturile de consolidare a veniturilor lor, precum și să sprijine dezvoltarea capacităților în domeniul
fiscal;

65. constată că jumătate din totalitatea fluxurilor financiare ilegale care provin din țările în curs de
dezvoltare sunt legate de o evaluare greșită a valorii schimburilor comerciale și îndeamnă din nou la
realizarea unui nou acord financiar mondial, cu caracter obligatoriu, care să oblige corporațiile trans­
naționale, inclusiv diferitele lor filiale, să dezvăluie în mod automat profiturile realizate și taxele plătite în
fiecare țară, asigurând astfel transparența privind vânzările, profiturile și taxele din fiecare jurisdicție în care
acestea se află;

66. invită Comisia să promoveze activ responsabilitatea socială și de mediu a întreprinderilor (RSM)
pentru a permite un control efectiv al efectelor sociale, de mediu și în ceea ce privește respectarea drepturilor
omului ale activităților corporațiilor transnaționale și ale filialelor acestora în țările în curs de dezvoltare;

67. ia act cu îngrijorare de faptul că deteriorarea în continuare a bunăstării economice a țărilor în curs de
dezvoltare ar putea conduce la rate ale șomajului inacceptabil de ridicate și la o migrație economică
accentuată; adaugă că astfel de fluxuri de migrație ar putea provoca un „exod al elitelor” din țările în
curs de dezvoltare, ceea ce ar dăuna creșterii economice viitoare a acestora;

68. remarcă necesitatea unei îmbunătățiri reale a sistemelor bancare din țările în curs de dezvoltare, ca
măsură concretă pentru a asigura realizarea de investiții și dezvoltarea și creșterea sectorului financiar,
trimiterea de fonduri de către migranți și orice alte schimburi comerciale sau de altă natură, în scopul
realizării unei coeziuni sociale și a unei stabilități politice și economice;
7.1.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 4 E/43

Joi, 25 martie 2010

69. salută inițiativa de recuperare a bunurilor furate (StAR) a Oficiului Națiunilor Unite pentru
combaterea drogurilor și a criminalității și a Băncii Mondiale, menită să ajute țările în curs de dezvoltare
în lupta împotriva corupției, a activităților ilegale și a evaziunii fiscale, și invită statele membre să ratifice
Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției;

70. subliniază importanța sprijinirii țărilor în curs de dezvoltare în instituirea de sisteme eficiente pentru
a consolida, în propriul lor interes, combaterea corupției și statul de drept, buna guvernanță și transparența
finanțelor lor publice, în vederea ameliorării previzibilității, execuției și controlului în domeniul bugetar;
insistă asupra importanței controlului parlamentar al finanțelor publice; insistă asupra necesității de îmbu­
nătățire a standardelor contabile internaționale pentru a preveni practicile de evaziune și fraudă fiscală,
inclusiv prin solicitarea elaborării de către societățile transnaționale de rapoarte financiare defalcate pe țări;

71. salută consolidarea de către Banca Europeană de Investiții (BEI) a politicii sale actuale privind centrele
financiare offshore; cere UE, statelor membre și BEI să își asume un rol de avangardă în lupta împotriva
paradisurilor fiscale prin adoptarea de norme privind achizițiile publice și utilizarea banilor publici, care să
împiedice orice societate, bancă sau altă instituție înregistrată într-un paradis fiscal sa beneficieze de fonduri
publice; invită BEI să aibă în vedere, în cadrul orientărilor sale consolidate, necesitatea ca întreprinderile și
intermediarii financiari să își raporteze activitățile defalcate pe țări;

72. observă că BEI a întreprins eforturi pentru a se asigura că garanțiile și investițiile sale nu sunt
procesate prin paradisuri fiscale; solicită BEI să întreprindă măsurile suplimentare necesare pentru a se
asigura că acest lucru nu survine indirect; solicită BEI să raporteze asupra implementării politicii sale
privind centrele financiare offshore; solicită BEI să acorde maximă atenție îndeosebi la stabilirea condițiilor
sau a criteriilor de condiționalitate pentru a se conforma obiectivelor politicilor UE, precum și conceptului
OIM de „muncă decentă”, pentru a asigura astfel optimizarea ajutorului, includerea agenților economici locali
și a sprijini combaterea corupției; consideră că BEI ar trebui să își axeze politica de recrutare pe favorizarea
cunoștințelor de specialitate în dezvoltare și protecția mediului;

73. recunoaște că actuala examinare la mijloc de termen a activității de împrumuturi externe a BEI și a
acordurilor de cooperare, care urmează să se încheie în 2010 și în cadrul căreia Parlamentul European
intervine în calitate de colegislator, reprezintă o ocazie importantă de consolidare a rolului BEI în domeniul
cooperării pentru dezvoltare, scopul principal fiind îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului
până în 2015; consideră, în acest sens, că este necesar să se acorde prioritate proiectelor care vizează
reducerea sărăciei;

74. regretă tendința de scădere a investițiilor în agricultură manifestată în țările în curs de dezvoltare
începând cu anii 1980 și solicită insistent Comisiei să acorde securității alimentare un loc prioritar în
politicile de dezvoltare ale Uniunii Europene și să consolideze, în consecință, sprijinul oferit agriculturii,
în special celei destinate producerii de alimente, și dezvoltării rurale;

75. consideră că unul dintre obstacolele majore din calea dezvoltării economice în țările în curs de
dezvoltare constă în accesul limitat al potențialilor întreprinzători la credite și la microcredite; subliniază,
de asemenea, faptul că de cele mai multe ori garanțiile pentru credite nu sunt disponibile; invită, prin
urmare, Comisia și Banca Europeană de Investiții să sporească considerabil volumul programelor de acces la
credite și la microcredite;

76. solicită Comisiei și statelor membre să sprijine măsurile de facilitare a accesului la creditare pentru
țările în curs de dezvoltare, inclusiv capitalizarea substanțială a băncilor pentru dezvoltare multilaterală,
precum și crearea unui cadru care să permită autorizarea a diverși furnizori de servicii financiare pentru a
veni în întâmpinarea nevoilor cetățenilor locali;

77. invită Comisia să acorde întreaga sa atenție recomandărilor exprimate în prezentul raport la
redactarea, după încheierea examinării la mijloc de termen, a propunerii de decizie privind mandatul BEI
de acordare a împrumuturilor externe;

78. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, statelor
membre, organismelor ONU, FMI și Băncii Mondiale, guvernatorilor FMI și ai Băncii Mondiale din statele
membre ale UE, precum și țărilor G20.