MINISTERUL EDUCAŢIEI NATIONALE SI CERCETARII

STIINTIFICE
SCOALA POSTLICEALA SANITARA “FUNDENI ” BUCURESTI

PROIECT DE ABSOLVIRE

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA

BOLNAVULUI CU INSUFICIENTA RESPIRATORIE
ACUTA

COORDONATOR:
PROF. CRISTEA MIHAELA GEORGIANA
PROF.BOGDAN ANGELA

ABSOLVENT:

Niculaie Stela Stefania

CLASA:AMG-III-G

2018
 Cuprin

MOTTO…………………………………………………………………pag.3
CAPITOLUL I:
Anatomia şi fiziologia aparatului :
1.1Anatomia……………………………………… ..………………..pag.4
1.2 Fiziologia……………………………………………………..… pag.8
CAPITOLUL II:
Ingrijirea bolnavului cu insuficienta respiratore acuta:
2.1 Definiţie ……………………………………………………........ pag.12
2.2 Etiologie………………………………………… .. .………….....pag.12
2.3 Patogenie…………………………………… .…… …….........…pag.14
2.4Simptomatologie……………………………………. …………....pag.15
2.5 Explorǎri şi investigaţii…………………………………..…….....pag.18
2.6Evolutie,complicatii si prognostic…………………. …………......pag.29
2.7Tratament……………………………………………….. ……..….pag.30
2.8 Profilaxie……………………………………………….…….…...pag.32
CAPITOLUL III:
Rolul asistentei medicale in ingrijirea pacientului cu insuficienta respiratore
acuta:
3.1 Rolul asistentei medicale in profilaxia imbolnavirilor….................pag.34
3.2 Rolul asistentei medicale în asigurarea condiţiilor de îngrijire........pag.36
3.3 Rolul asistentei medicale in pregatirea psihica si fizica a pacientului
pentru explorari si investigatii………………………………………..….pag.38
3.4 Rolul asistentei medicale in ingrijirea simptomatologiei...............pag.52
3.5 Rolul asistentei medicale in administrarea tratamentului................pag.57

1
CAPITOLUL IV:
Studii de caz Ingrijirea bolnavului cu insuficienta respiratore acuta:
4.1 Cazul1..........................................................................................pag. 60
4.2 Cazul 2.........................................................................................pag. 77
4.3 Cazul 3..........................................................................................pag. 91
Concluzii.................................................................................................pag.107
Bibliografie………………………………………………………….….pag.112
ANEXE= fotografii sau imagini anatomice, fiziologice, patologice,
instrumente,aparatura medicala,medicamente,etc.

2
 MOTTO

„ Oamenii care sufera, nu au nevoie decat de un singur

lucru, de cineva care sa le acorde toata atentia! „

( Simone Weit )

3
 CAPITOLUL I

NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A

APARATULUI RESPIRATOR

1.1. Anatomia aparatului respirator

Ocupant al extremităţii cefalice şi al cavităţii toracice, sistemul respirator este format
din totalitatea organelor ce servesc la efectuarea respiraţiei pulmonare prin care se elimină
bioxidul de carbon ( CO2 ) din sânge şi se utilizează oxigenul ( O2 ) din aerul ambiant.
Pentru a prelua aerul din atmosferă şi procura organismului oxigenul necesar pentru
eliminarea bioxidului de carbon în exces, rezultat din arderi, si totodata pentru a regla
centrul respirator din creier si a echilibra presiunea atmosferică cu cea internă, aparatul
respirator şi-a dezvoltat organe şi subaparate cu funcţii deosebite, care contribuie la
complexul de fenomene mecanice, ventilatorii, chimice şi fizice care constituie respiraţia.
Astfel, aparatul respirator este format din căile respiratorii superioare (cavităţile nazale şi
faringele), cele inferioare (laringe, trahee şi bronhii) şi plămânii, ca organe principale ale
actului respirator.

Căile respiratorii superioare sunt reprezentate de :

 Cavităţile nazale

Nasul şi cavitatea nazală formează primul segment al aparatului respirator.

Nasul,formaţiunea mediofacială cu caracteristici specifice fiecărui individ şi cu dublu rol
funcţional (respirator şi olfactiv) îmbracă forma unei piramide cu faţa în jos. Este alcătuit
dintr-un schelet osteocartilaginos, compus din oasele nazale, cartilajele laterale, cartilajele
aripii nasului (alare mari şi mici), ca si alte accesorii, mai mici. La exterior este acoperit de un
strat de muşchi superficiali - pieloşi - şi tegument, iar la interior, căptuşit de mucoasa nazală,
cu excepţia vestibulului căptuşit de tegument. Nasul prezintă o cavitate nazală care este
împărţită de un perete median (sept nazal) în două cavitati, numite fose nazale. Septul nazal
este format din lama perpendiculara a etmoidului şi osul vomer (apex nasi), unde se termină
cu septul fibros, mobil.

Fosele nazale comunică cu exteriorul prin două orificii, numite narine, iar cu faringele, prin
două orificii largi,meaturi nazofaringiene,choane pe schelet. Fiecare fosă nazală prezintă
anterior, în dreptul aripii nazale, un vestibul nazal, prevăzut cu un prag denumit limen nasi,
peri (vibrise) şi glande, şi fosa nazală propriu-zisă, ce purifica şi umectează aerul inspirat.

4
 Fosa nazală are patru pereţi, dintre care cel lateral este mai complicat şi
prezintă trei lame osoase: cornetele (concile) nazale, superior şi mijlociu, prelungiri ale
osului etmoid, şi cel inferior ataşat maxilarului ca os independent. Dedesubtul lor se
formează nişte spaţii numite meaturi nazale în care se deschid sinusurile paranazale, cavităţi
accesorii ale foselor nazale. Acestea sunt sinusurile frontale, etmoidale, ale maxilarului şi ale
sfenoidului. Cavităţile nazale sunt captuşite de o mucoasă foarte bogat vascularizată şi
împărţită funcţional în două regiuni: una în treimea superioară, mucoasa olfactivă, şi una în
partea inferioară, mucoasa respiratorie.

Faringele

Faringele ( pharynx ) este un organ musculos căptuşit cu o mucoasă care se continuă în

cavitatea bucală şi nazală, el reprezentând o încrucişare a căilor digestive prin esofag şi
respiratorii prin laringe.

Faringele este delimitat de cavitatea bucală prin baza limbii, amigdale, arcul palatin,iar
spre cavitatea nazală delimitarea este realizată de coanele nazale. Ieşirea postero-ventrală
din faringe se realizează pe de o parte prin laringe continuat cu trahea, iar pe de altă parte
prin esofag.

Faringele este subîmpărţit în :

 zona nazală sau epifaringe

 zona orală sau mezofaringe

 zona laringiană sau hipofaringe

 zona esofagiană

Faringele comunică cu cavitatea nazală şi cu urechea medie prin Ostium pharyngeum tubae
auditivae sau trompa lui Eustache. Faringele oral de cel nazal este despărţit prin vălul palatin
(Palatum molle sau Velum palatinum).

 Căile respiratorii inferioare sunt reprezentate de:

5
  Laringe

Laringele, alcătuit dintr-un schelet cartilaginos, îndeplineşte funcţional rolul de a

proteja calea respiratorie, precum şi rolul unui organ al fonaţiei. Este format din unirea a trei
cartilaje neperechi: tiroid, cricoid şi epiglota şi trei cartilaje perechi: aritenoide, corniculate
şi cuneiforme, articulate între ele şi prezentând ca mijloace de unire, ligamente şi
membrane.

Laringele posedă două categorii de muşchi: extrinseci şi intrinseci, care dupa acţiunea
lor sunt: dilatatori ai glotei, sau constrictori ai glotei şi tensori ai corzilor vocale. Laringele
este un organ cavitar, captuşit de o mucoasă şi prezintă în interior două perechi de plici
dispuse anteroposterior. Plicile superioare se numesc ventriculare sau falsele coarde vocale,
iar cele inferioare, plicile vocale, reprezentând coardele vocale propriu-zise.

Cavitatea laringiană se subîmparte, în raport cu plicile, în trei etaje: spaţiul dintre plicile
vocale formează glota sau etajul mijlociu; deasupra se află etajul supraglotic sau vestibulul
laringian, iar dedesubt, etajul infraglotic, care comunică direct cu traheea.

Trahee

Traheea (trachea) este un tub fibrocartilaginos care continua in jos laringele si se intinde
pana la nivelul vertebrei a IV-a, a V-a toracala, cu o lungime de 11-13 cm si cu un diametru
de circa 2 cm. Ca structura traheea este alcatuita dintr-o tunica fibromusculocartilaginoasa,
in grosimea careia se gasesc 6-20 semiinele cartilaginoase, legate intre ele prin ligamente
inelare. Posterior, unind cele doua capete ale potcoavei cartilaginoase, se afla membrana
traheeala, in grosimea careia se afla muschiul traheal. Contractia acestuia micsoreaza
calibrul traheei. Tunica interna este formata din mucoasa ciliata, cu numeroase glande,
specifice mucoaselor respiratorii.

 Bronhii

Bronhiile, în număr de două, sunt ramificaţii ale traheii care pătrund în

plămâni. Inelele cartilaginoase ale acestora sunt complecte, iar mucoasa lor conţine
celule ciliate.

6
Bifurcarea traheei dă naştere celor două bronhii principale: dreapta şi stânga ce
constituie pediculul pulmonar. Fiecare bronhie principală pătrunde în plămânul
respectiv prin hilul pulmonar.
Pediculul pulmonar cuprinde formaţiuni care intră şi ies din plămân:
- bronhia principală;
- artera pulmonară;
- venele pulmonare;
- vasele şi nervii pulmonari.
Bronhiile principale sunt formate fiecare din 9-12 inele cartilaginoase. Bronhiile
principale constituie segmentul extrapulmonar al arborelui bronsic iar după
pătrunderea în plămân, ele se ramifică, formând segmentul intrapulmonar al
arborelui bronşic. Bronhiile se ramifică în bronhii secundare: două în plămânul stâng,
trei în plămânul drept.

 Plămânii

Plămânii reprezintă organele principale ale actului respirator. Ei ocupă aproape în

întregime cavitatea toracica, fiind fiecare situaţi în câte o cavitate pleurală - dreapta şi stânga,
separate pe linia mediana de către mediastinul toracic.Unui plămân i se descriu anumite
aspecte morfologice: o baza în raport cu diafragma abdominală, un vârf, feţe şi margini.

Baza plămânului sau faţa diafragmatică, uşor boltită acoperită de pleură bazală, vine în
contact cu faţa superioară a diafragmei. Faţa costală, convexă, acoperită de pleură laterală, se
află în raport cu coastele şi spaţiile intercostale. Faţa mediala, acoperită de pleură omonimă,
adăposteşte în mijlocul ei hilul pulmonar şi are raporturi cu organele mediastinului pentru
care prezintă sanţuri sau impresiuni. Faţa medială a pulmonului stâng prezintă în treimea
inferioară o scobitură importantă pentru cord, impresiunea cardiacă. Marginea anterioara, mai
accentuată, prezintă la pulmonul stâng în treimea inferioară o scobitură, numită incizura
cardiacă. Marginea posterioară este mai puţin accentuată, iar marginea inferioară în raport cu
sanţul sau sinusul costodiafragmatic.

Pe feţele costalepulmonare se observă nişte fisuri adânci, numite fisuri pulmonare.

Plămânul drept prezintă o fisură oblică şi una orizontală, care îi împarte în trei lobi: superior,
mijlociu şi inferior, iar la stângul, numai fisura oblică, aceasta împartindu-l în cei doi lobi,
superior şi inferior. La rândul lor, fiecare lob pulmonar este divizat în unităţi anatomice şi
funcţionale mai mici, numite segmente. Plămânul drept prezintă zece segmente: lobul
superior, lobul mijlociu, iar lobul inferior . Plămânul stâng este format de asemenea din zece

7
segmente (uneori doar nouă): lobul superior, iar lobul inferior cu aceeaşi dispoziţie
segmentară ca şi lobul inferior drept.

Alveola pulmonară este unitatea structurală şi funcţională a plămânului. Între

sacii pulmonari se află un ţesut conjunctiv elastic. Plămânii nu au muşchi iar
suprafaţa lor este acoperită de două foiţe, numite pleure, dintre care una este lipită
de plămân iar cealaltă de peretele intern al cavităţii toracice. Între ele se află o
cavitate foarte subţire, în care se găseşte o peliculă de lichid. Plămânii sunt foarte
bine vascularizaţi de arterele şi venele pulmonare. Arterele pulmonare pătrund în
plămâni printr-un loc numit hil, se ramifică şi însoţesc bronhiile până la sacii
pulmonari, unde se ramifică în arteriole care se continuă cu capilarele. Acestea se
deschid în venule care înconjoară sacii, însoţesc apoi bronhiolele, bronhiile, se
unesc în venele pulmonare (câte două de fiecare plămân) şi ies din plămân tot prin
hil. Ele se deschid în final, în atriul stâng. Un plămân este, deci, alcătuit dintr-un
mare număr de saci pulmonari. Suprafaţa acestora este foarte mare datorită
alveolelor, a căror suprafaţă totală atinge 200 m pătraţi. Astfel, sângele şi aerul se
găsesc în contact pe o mare suprafaţă. Ele sunt separate doar de pereţii foarte
subţiri ai alveolelor şi ai capilarelor.

1.2 NOŢIUNI DE FIZIOLOGIE

Funcţionarea sistemului respirator, prin care se asigură respiraţia, cuprinde, în

principal, respiraţia pulmonară şi respiraţia celulară.

 Respiraţia pulmonară

Această etapă a respiraţiei cuprinde două faze: pătrunderea aerului în plămâni

(inspiraţia); eliminarea aerului din plămâni (expiraţia), care durează mai mult
decât inspiraţia. Un om adult aflat în repaus execută 16 mişcări respiratorii
pe minut (ritmul respirator). Acest ritm este mai mare la femeie; el creşte în timpul
activităţii musculare, al exerciţiilor fizice etc. Respiraţiile normale sunt acte reflexe
involuntare. Plămânii, neavând muşchi, urmează pasiv mişcările cutiei toracice. În
timpul inspiraţiei, volumul cutiei toracice creşte datorită contracţiei muşchilor
respiratori: diafragma se contractă şi coboară, muşchii intercostali trag coastele şi le
ridică. Mişcarea coastelor împinge sternul înainte, iar plămânii se umplu cu aer. În
momentul expiraţiei, muşchii se relaxează, iar plămânii îşi micşorează volumul o
8
dată cu cel al cutiei toracice, eliminând aerul. Inspiraţia este, deci, faza activă a
respiraţiei, iar expiraţia este faza pasivă. Intrările şi ieşirile de aer din sistemul
respirator prezintă ventilaţia pulmonară, care depinde de frecvenţa şi profunzimea
mişcărilor respiratorii. Acestea pot creşte prin antrenament, gimnastică etc. Aerul
este un amestec de gaze în următoarea proporţie: 21% oxigen, 78% azot,
0,03% dioxid de carbonşi alte alte gaze în cantităţi foarte mici. Caracteristicele aerului
inspirat sunt diferite de cele ale aerului expirat.
Astfel în plămâni, aerul pierde oxigen, se îmbogăţeşte în dioxid de carbon şi vapori de
apă. Schimbările de gaze se produc la nivelul alveolelor pulmonare, unde sângele şi
aerul se găsesc în contact pe o mare suprafaţă. Dioxidul de carbon
din sânge traversează pereţii capilarelor şi pereţii alveolelor, de unde va fi eliminat
prin expiraţie. Oxigenul din aerul ajuns în anveole în urma inspiraţiei traversează
pereţii acestora, pereţii capilarelor şi ajunge în sânge, care îl transportă la organe.
Schimbul de gaze la nuvelul pulmonar are loc întotdeauna în acest fel, datorită
diferenţelor de presiune a acestor gaze în plămâni şi sânge.

Respiratia constituie un fenomen vital. În timp ce organismul poate rezista mai

mult de 30 de zile fără hrană, 3-4 zile fără apă, acesta nu poate fi insă lipsit de
oxigen mai mult de câteva minute (3 minute). Respiraţia este o funcţie care asigură
eliminarea bioxidului de carbon şi aportul de oxigen către celulele organismului, iar
această funcţie cuprinde trei timpi:

 Timpul pulmonar

Timpul pulmonar realizeaza primul moment al schimburilor gazoase. La nivelul

membranei alveolo-capilare , oxigenul trece din aerul alveolar in sange , iar bioxidul de
carbon in sens invers.

Realizarea timpului pulmonar presupune mai multe procese , care reprezinta etape ale
respiratiei pulmonare : ventilatia, difuziunea si respectiv, circulatia.

Ventilatia reprezinta o succesiune de miscari alternative de inspiratie si expiratie

ce conduc la deplasarea unor volume de aer. In timpul inspiratiei se aduce pana la
nivelul alveolei aer atmosferic bogat in oxigen si aproape lipsit de bioxid de carbon ,
iar in timpul expiratiei se elimina aerul pulmonar sarac in oxigen si bogat in bioxid de
carbon.Impulsurile acestei activitati ritmice pornesc din centrul respirator bulbar , sub
influenta bioxidului de carbon din sange si a scoartei cerebrale.

9
Inspiratia reprezinta patrundera aerului in plamani prin marirea diametrelor cavitatii
toracice , datorita interventlei muschilor respiratori. Deci inspiratia este un act activ.
In cursul inspiratiei , plamanii urmeaza miscarile cutiei toracice datorita contactului
intim realizat prin pleura si ca urmare se destind.
Din acest motiv, presiunea intrapulmonara scade sub cea atmosferica si permite
intrarea aerului in plamani. Cu fiecare inspiratie obisnuita patrunde in plamani un volum de
aer de aproximativ 500 ml.
Expiratia este acea etapa a ventilatiei, care ia nastere la incetarea contractiei
muschilor respiratori , ce face ca diametrele cutiei toracice sa se micsoreze. Sub
acest aspect presiunea de la nivel alveolar creste cu aproximativ 2-4 mmHg fata de
cea atmosferica. Aceasta diferenta de presiune face ca aerul din interior sa fie
expulzat. Prin urmare expiratia este un act pasiv.
In conditii bazale - individul in repaus muscular si alimentar si in echilibru termic ,
volumul de aer care intra si iese intr-un minut din plamani este de 6-8 1 /minut. Aceasta
valoare corespunde unui volum curent de 500 ml si unei frecvente medii de 12-
16 respiratii pe minut. In timpul unui efort muscular intens , volumul respirator
poate creste de zece ori.

Difuziunea reprezinta schimburile gazoase dintre membrana alveolo-capilara. Acest

proces depinde de :
- diferenta dintre presiunile partiale ale oxigenului si bioxidului de carbon de o
parte si de alta a membranei alveolo-capilare, deci din alveole si din capilare.
- structura membranei alveolo-capilara si procesele patologice care ingroasa
membrane , ingreuneaza trecerea libera a gazelor.
- suprafata activa a membranei alveolo-capilara , care poate varia in limite
mari (20-200 metrii patrati).

Circulatia pulmonara. Pentru asigurarea respiratiei pulmonare este obligatorie si o

circulatie corespunzatoare, care sa permita trecerea unei cantitati normale de sange.
Debitul sangvin pulmonar este egal cu debitul circulatiei generale , dar presiunile
si rezistentele din arterele pulmonare sunt mult mai mici. Datorita acestor proprietati ,
circulatia pulmonara tolereaza mari cresteri de debit fara modificari de presume
, fenomene care nu se intampla in circulatia generala.


 Timpul sangvin

10
 Timpul sangvin realizeaza transportul gazelor intre plamani -organ de aport si
eliminare - si tesuturi , care consuma oxigen si elibereaza bioxid de carbon.

 Timpul tisular

Timpul tisular reprezinta al treilea moment al schimburilor gazoase - respiratia

interna. La nivelul tesuturilor , oxigenul patrunde in celule , iar bioxidul de carbon ca
produs rezidual al catabolismului este eliminat.

11
 CAPITOLUL II
INSUFICIENTA RESPIRATORIE ACUTA

2.1. DEFINIŢIE

Incapacitatea, acuta sau cronica, a plamanilor de a asigura functia lor, se

traduce printr-o diminuare a concentratiei de oxigen in sange si uneori printr-o
crestere a concentratiei sangvine de dioxid de carbon. Exista doua forme principale
de insuficienta respiratorie: insuficienta respiratorie acuta si respectiv insuficienta
respiratorie cronica.
Insuficienta respiratorie este datorata in principal, incapacitatii plamanilor de
a face fata schimburilor fiziologice de gaze , in conditii de repaus si efort ,
producandu-se in felul acesta scaderea oxigenului din sange ( hipoxemie ) , asociata
sau nu cu cresterea bioxidului de carbon din sange ( hipercapnie ).

2.2. ETIOLOGIE

 Cauze de origine bronhopulmonara :

a) Stenoze functionale si organice ale cailor aeriene superioare (laringe

, trahee):
- corpi straini
- edem Quincke
- laringite acute
- neoplasme
- traumatisme mecanice , chimice si termice
- afectiuni neuromusculare
b) Bronhoalveolite de deglutitie :
- regurgitarea in caile aeriene a continutului gastric
c) Crize de astm bronsic
d) Reducerea acuta a campului respirator
- pneumotorax spontan
- pleurezie masiva
- bronhopneumonie
- enfizem mediastinal

 Cauze de origine cardiaca :

12
 a) Astmul cardiac
b) Infarctul minocardic
c) Edemul pulmonar acut
d) Embolie pulmonara
e) Cordul pulmonar acut

 Cauze de origine extrapulmonara :

a) Alterarea functiei centrului respirator:
- intoxicatii cu barbiturice , opiacee , alcool metilic
- acidoza metabolica
- oxigenoterapie irationala
- meningite
- tumori endocraniene
- A.V.C.
b) Afectiuni paretice sau spastice ale muschilor respiratori:
- tetanos
- poliomielita
- poliradiculonevrite
- traumatisme medulare
- come grave
- rahianestezie inalta
c) Boli ale cutiei toracice:
- fracturi costale
- operatii pe torace
- traumatisme toracice si abdominale
d) Boli ale sistemurui nervos:
- traumatisme cranio-cerebrale
- sindroame de hipertensiune craniana
e) Afectiuni abdominale:
- ascite acute masive
- peritonite acute
- operatii laborioase pe abdomen

 Cauze generate

a) Intoxicatii acute cu medicamente , deprimante ale S.N.C., compusi organo-fosforici ,

boixid de carbon.
b) Afectiuni sangvine
13
 - anemii
c) Alte afectiuni
- obezitate
- trichinoza
- stare de soc

2.3. PATOGENIE

 Insuficienta respiratorie acuta

Insuficienta respiratorie acuta (I.R.A.) - este o scadere busca si severa a

functiei respiratorii, care compromite schimburile gazoase intre aer si sange si care
poate antrena moartea.
Din punct de vedere al etiopatogeniei si fiziopatogeniei se descriu doua forme:
a) Insuficienta respiratorie acuta fara hipercapnie - caracterizata prin hipoxemie ,
valorile hipercapniei fiind normale sau scazute (PaCO2 sub 45mmHg). Aceasta
forma se intalneste cel mai frecvent asociata cu pneumonia virala si bacteriana ,
pneumonia de aspiratie , cu edemul pulmonar , embolii cu grasimi , boli pulmonare
interstitiale , sindrom de detresa respiratorie la adult.
b) Insuficienta respiratorie acuta cu hipercapnie - caracterizata atat prin
hipoxemie cat si prin hipercapnie , valorile acesteia din urma fiind crescute (PaCO2
peste 45mmHg). Acest tip este intalnit in boli ale SNC , traumatisme cerebrale si
toracice , AVC , supradozare cu droguri sau medicamente , boli medulare si
neuromusculare (polimielita , miastenia gravis ), in pneumopatii diverse (bronsita
cronica obstructive , enfizem pulmonar , bronsita acuta severa , astm bronsic ).
O insuficienta respiratorie acuta poate surveni prin mecanisme diverse:

 Insuficienta respiratorie acuta prin hipoventilatie poate fi provocata printr-

o obstructie a cailor aeriene (bronhopneumopatie cronica obstructiva severa,
astm, tumora bronsica), printr-un traumatism toracic, prin deformatii rahidiene
importante (cifoscolioze) sau printr-o atingere neurologica centrala (coma)
sau periferica (poliomielita).

 Insuficienta respiratorie acuta prin alterarea membranei alveolo-capilare

(locul schimburilor gazoase aer-sange) poate fi provocata de o inhalare de
gaze sufocante, de o pneumopatie virala, de o insuficienta ventriculara

14
 stanga. Insuficienta respiratorie acuta prin decompensarea unei insuficiente
respiratorii cronice este de cele mai multe ori de origine infectioasa.
 Insuficienta respiratorie cronica

Insuficienta respiratorie cronica (I.R.C.) - este o insuficienta respiratorie

permanenta ce rezulta din evolutia a numeroase afectiuni respiratorii.Cele mai multe
dintre insuficientele respiratorii cronice sunt legate de o obstructie a cailor aeriene
prin bronhopatie cronica, astm sau emfizem: acestea sunt insuficientele respiratorii
cronice obstructive. Altele, numite insuficiente respiratorii cronice restrictive, sunt
consecutive unei diminuari a volumelor respiratorii legate fie de o atingere
neuromusculara (poliomielita, seleroza laterala amiotrofica, miopatie), fie de o
atingere osoasa (cifoscolioza grava, spondilartrita anchilozanta), fie de leziuni
pulmonare (pneumectomie sau lobeclomie pentru cancer, tuberculoza si sechelele
ei, fibroza pulmonara).
O insuficienta respiratorie cronica se traduce printr-o respiratie dificila cu distensie
toracica, tiraj (scobirea spatiilor intercostale la inspiratie) si cianoza. Ea poate in plus
sa antreneze o insuficienta ventriculara dreapta: tahicardie, crestere in volum a
ficatului, jugulare turgescente, edeme ale membrelor inferioare. Insuficientele
respiratorii cronice evolueaza lent, agravate prin pusee de insuficienta respiratorie
acuta. In cazurile cele mai grave, se ajunge la practicarea unei traheotomii definitive.
Diagnosticarea se bazeaza pe examenul gazelor din sange, care arata o hipoxie cu
hipercapnie. Un cliseu radiografic toracic precizeaza atingerea pulmonara.

2.4. SIMPTOMATOLOGIE

Manifestarile clinice sunt produse de hipoxemie , hipercapnie si acidoze

respiratorii.
 Dispneea
Dispneea reprezinta totalitatea modificarilor de frecventa, intensitate si ritm a
respiratiei. Ea nu este un semn caracteristic pentru boala cardiaca dar reprezinta
unul din simptomele majore ale insuficientei cardiace mai ales stangi, reprezentand
primul simptom care tradeaza reducerea rezervei miocardului.
Dispneea de cauza cardiaca este de tip inspirator si este insotita de
polipneea care este cu atat mai intensa cu cat hematoza este mai afectata. Aparitia
ei la un pacient semnifica instalarea insuficientei car diace stangi care duce la:

15
cresterea presiunii telediastolice in ventriculul stang, staza in venele pulmonare cu
cresterea presiunii in capilarele pulmonare. Prin scaderea compliantei pulmonare
apar tulburari ventilatorii prin scaderea capacitatii vitale. In dispneea paroxistica prin
acumularea de lichid in interstitiul pulmonar apar si fenomene de stenozare a
bronsiolelor terminale ducand la instalarea wheezingului denumit astm cardiac. Daca
presiunea din capilarele pulmonare creste mai mult, se instaleaza edemul pulmonar
acut manifestat prin dispnee cu sputa aerata sanguinolenta datorita transudatiei
hematiilor in alveole.
Dispneea cardiaca se prezinta sub urmatoarele forme clinice:
1. Dispneea de efort este primul semn de insuficienta cardiaca. Initial apare la
eforturi mari, apoi la eforturi mai mici, cedand sau ameliorandu-se la intreruperea
efortului; poate apare la efort si la persoanele sanatoase. Frecvent, dispneea de
efort este mai evidenta seara, fiind denumita dispnee vesperala. Examenul clinic
remarca tahipnee si reducerea amplitudinii miscarilor respiratorii. Dispneea de efort
se reduce in cazul aparitiei insuficientei ventriculare drepte, prin preluarea de catre
circulatia periferica a unei parti din staza pulmonara, ducand la o falsa stare de bine
a pacientului.

2. Dispneea de repaus cu ortopnee este o forma mai grava de insuficienta

cardiaca stanga, debitul cardiac neputand fi asigurat nici in repaus. Bolnavul sta in
pozitie sezanda cu capul pe doua, trei perini, prezentand polipnee inspiratorie.

3. Dispneea paroxistica nocturna reprezinta o forma acuta de insuficienta cardiaca

stanga, care poate sa apara in infarct miocardic acut, stenoza mitrala, stenoza
aortica, hipertensiunea arteriala, aritmii paroxistice (tahicardie ventriculara, fibrilo-
flutter atrial). Acest tip de dispnee este mai frecventa noaptea, dar poate aparea si
ziua si poate fi declansata de eforturi fizice, regim hipersodat,etc.

Se manifesta sub doua forme:

Astmul cardiac se manifesta prin dispnee marcata, frecvent nocturna, insotita

de anxietate marcata. Pacientul prezinta tuse, expectoratie, transpiratii care se
amelioreaza prin pozitia ortopneica. Uneori aparitia fenomenelor de bronhospasm
determina instalarea unui tablou clinic asemanator astmului bronsic cu wheezing,
greu de deosebit de astmul bronsic.
Edemul pulmonar acut este o forma agravata de dispnee paroxistica determinat
de aparitia unui transudat hematic care inunda alveolele si caile respiratorii
determinand aparitia unor secretii nazale si orale de tip serosanguinolent, aerate.

16
Edemul pulmonar acut necesita tratament de urgenta bolnevul putand deceda prin
asfixie datorita invadarii pulmonare cu aceste secretii.

4. Dispneea Cheyne-Stokes poate aparea uneori la bolnavii cu insuficienta

ventriculara stanga prin lipsa apneei, constand din alternante de tahipnee cu
bradipnee. Apare frecvent nocturn, bolnavul trezindu-se in perioada de apnee ceea
ce determina o insomnie rebela. Daca dispneea apare in timpul zilei, ea determina
intreruperea vorbirii, pacientul putand chiar sa-si piarda cunostinta.

 Dispneea inspiratorie insotita de tiraj , cornaj ce traduce obstacole in caile

respiratorii superioare

 Dispneea intalnita in intoxicatii cu deprimante ale S.N.C.

 Dispneea sub forma de respiratie Kussmaul (in patru timpi) din acidoza
metabolica

 Cianoza

Cianoza exprima desaturarea de oxigen a sangelui arterial , respective cresterea

hemoglobinei in sange. Se manifesta initial la buze , unghii , pavilionul urechii si apoi
se generalizeaza.

 Modificarea amplitudinii miscarilor respiratorii acestea

sunt:
• rare si ample.
• frecvente si superficiale in fracturi costale.
• miscari ale unui hemitorace in colectii pleurale abundente , paralizia
musculaturii unui
hemitorace , pneumotorax spontan.
• respiratie paradoxala in plagi pleuro-pulmonare , volet costal.

 Tahicardia
Tahicardia ventriculara (TV) este o tulburare de ritm al carei focar este situat la
nivelul ventriculului. Majoritatea episoadelor de fibrilatie ventriculara (FV) incep cu
TV netratata, iar in acest caz, sansele de resuscitare resusita sunt minime.
In timpul TV activitatea cardiaca este caracterizata de batai rapide (tahicardie, cu
frecventa intre 100-250/min). Contractia ventriculara accelerata nu permite

17
pomparea unei cantitati de sange suficiente, ducand la aparitia urmatoarelor
simptome:
- palpitatii
- ameteala sau stare de lesin
- tahipnee (respiratie rapida, superficiala)
- dureri toracice sau angina
- presincope sau sincope.

 Alte manifestari clinice

• durere toracica cu sediu precordial , retrosternal , la baza hemitoracelui si
avand caracter
constrictiv intens sau junghi toracic violent.
• tegument cald si umed acoperit cu transpiratii abundente.
• hipersalivatie datorita hipoxemiei si hipercapniei.
• hipersonoritate.
• matitate.
• raluri de toate tipurile.
• anxietate.
• somnolenta.
• cofuzie.
• delir.

2.5. EXPLORARI SI INVESTIGAŢII

 EXAMENUL RADIOLOGIC

Examenul radiologic (radiografia pulmonara) se efectueaza intre crize , in

timpul accesului atunci cand apare aspectul de hiperclaritate al ambelor campuri
pulmonare , ceea ce reprezinta semnul tipic de hiperinflatie , hiperaeratie ,
hiperdistensie alveolara. De asemnea, examnul radiologic se efectueaza si pentru
excluderea altor cauze care pot determina bronhospasm , deci care pot mima
insuficienta respiratorie.
 Pregatirea psihica a pacientului presupune parcurgerea urmatoarelor
etape:

18
 -se anunta pacientul , explicandu-i-se conditiile in care se va face examinarea (
camera in obscuritate).
-pacientul va fi condus la serviciul de radiologie.
-se explica pacientului cum trebuie sa se comporte in timpul examinarii (va
efectua cateva miscari de respiratie , iar radiografia se face in apnee dupa o
inspiratie profunda.).

 Pregatirea fizica a pacientului presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

 se dezbraca complet regiunea toracica , parul lung al femeilor se leaga pe

crestetul capului , se indeparteaza obiectele radiopace.
 se aseaza pacientul in pozitie ortostatica cu mainile pe solduri si coatele aduse
inainte ( fara sa ridice umerii) in spatele ecranului , cu pieptul apropiat de ecran
sau de caseta care poarta filmul.
 cand pozitia verticala este contraindicata se aseaza pacientul in pozitie sezand
sau in decubit dorsal.
 in timpul examenului radiologic se ajuta pacientul sa ia pozitiile cerute de
medic.

 Ingrijirea pacientului dupa examen se realizeaza astfel:

 pacientul va fi ajutat sa se imbrace dupa terminarea examenului radiologic si va

fi condus la pat.
 se noteaza in foaia de observatie examenul radiologic efectuat.

 EXAMENUL BRONHOSCOPIC

Bronhoscopia reprezinta explorarea arborelui traheo-bronsic care se realizeaza

cu ajutorul bronhoscopului rigid sau flexibil (fibrobronhoscopul).

 Pregatirea instrumentelor si materialelor necesare

 se face inventarul tuturor instrumentelor necesare ; masti de unica folosinta sau

casolete cu masti sterile , manusi sterile , pense , porttampoane , oglinda frontala ,
seringa laringiana , tavita renala , bronhoscopul cu toate anexele sterilizate
 sterilizarea componentelor aparatelor principale se face tinand cont de
instructmni.

19
  se verifica sursa de lumina si corecta cuplare a cablurilor.
 se verifica aspiratorul si etanseitatea legaturilor.
 vor fi la indemana : flaconul de anestezie (xilina 2%) ,flaconul cu ser fiziologic ,
flaconul cu solutie de adrenalina 1% , serigi de 10ml de unica folosinta , tampoane
, comprese de tifon.
 suprafata mesei pe care se afla instrumentarul este incalzita la 40-45 grade
Celsius pentru a preveni aburirea instrumentului optic.

 Pregatirea fizica si psihica a pacientului

• pacientul trebuie convins de necesitatea examenului asupra riscului pe care si-1

asuma
refuzandu-1 , lipsind medicul de o informatie cu greutate in diagnostic.
• se creeaza pacientului un climat de siguranta pentru a asigura cooperarea lui in
toate
momentele examinarii , punandu-1 in legatura cu alti pacienti carora li s-au
efectuat o astfel
de investigatie.
• in ziua premergatoare examinarii se executa o testare la xilina pentru a determina
o eventuala
alergie ; la indicatia medicului pacientul va fi sedat atat in seara premergatoare
explorarii cat si
in dimineata zilei respective.
• pacientul trebuie anuntat ca nu trebuie sa manance dimineata (Ajeune).
• pentru anestezie este asezat pe un scaun , in mana dreapta va tine o tavita renala
, iar cu mana
stanga dupa ce isi deschide larg gura scoate limba si o mobilizeaza cu ajutorul
degetelor.
• in prima faza medicul anesteziaza limba , rofaringele si hipofaringele cu xilina
2%(spray) ,
urmand sa anestezieze arborele traheo-bronsic instaland picatura cu picatura
anestezicul usor
incalzit cu ajutorul unei seringi laringiene.
• pacientul este condus in camera de bronhoscopie.

 Participarea la efectuarea tehnicii

• sunt necesare doua asistente medicale.

20
• prima aseaza pacientul pe masa de examinare in decubit dorsal , cu extremitatea
cefalica in
extensie.
• sub umerii lui se plaseaza o perna tare care coboara capul la 12-15cm ajuta la
extensia
acestuia.
• orienteaza capul in directia indicata de medic pentru a permite acestuia o
orientare cat mai
completa.
• a doua asistenta serveste medicul cu instrumentele si materialele solicitate.

 Supravegherea pacientului dupa bronhoscopie

• dupa examinare pacientul nu va manca o ora.

• asistenta va supraveghea in acest timp parametrii vitali (T.A., puls , respiratia).
• asistenta va avea la indemana hemostatice pe care le va administra in cazul unei
hemoptizii ,
chiar inainte de a anunta medicul (adrenostazin, venostat).




 SPIROMETRIA
Bronhopneumopatia obstructiva cronica (BPOC) reprezinta o boala inflamatorie
cronica a plamanilor si bronhiilor, care se manifesta prin dificultati de respiratie, tuse
persistenta si expectoratie.
Spirometria este un test simplu care masoara cantitatea aer pe care o persoana
o poate inspira sau expira intr-o unitate de timp. Acest tip de investigatie este
necesara pentru confirmarea diagnosticului de BPOC, iar impreuna cu simptomele
manifestate se poate stabili cu exactitate severitatea bolii si recomandarea unui
tratament potrivit.
Acesta investigate consta in masurarea capacitatii vitale cu ajutorul aparatului
numit spirometru.

21
 Spirometrul este alcatuit dintr-un cilindru gradat ce comunica cu exterioml printr-
un tub de cauciuc prin care sufla pacientul. Cilindrul gradat este scufundat intr-un
cilindru mai mare care este plin cu apa.

 Efectuarea tehnicii
• pacientul se aseaza pe un scaun in fata spirometrului.
• cu ajutorul unei cleme se penseaza narile ,astfel inacat aerul sa nu poata intra sau
iesi din
cavitatile nazale.
• la tubul de cauciuc al spirometrului se adapteaza o piesa bucala sterile , pacientul
introduce in
gura piesa si executa o inspiratie maxima urmata de o expiratie.
• aerul expirat face ca cilindrul gradat sa se ridice deasupra apei , putandu-se citi
astfel valoarea
aerului expirat.

Aceasta metoda se foloseste in mod obisnuit pentru determinarea capacitatii

vitale. Capacitatea vitala cu 20% mai mica decat valoarea ideala reprezinta afectiune
patologica.
Capacitatea vitala cu 40% mai mic adecat valoarea ideala indica automat aparitia
sau prezenta dispneei.
Anomaliile constatate in urma efectuarii spirometriei sunt clasificate in sindromul
obstructiv (debite anormal de mici), sindromul restrictiv (volume anormal de mici) si
sindromul mixt (asocierea celor doua perturbatii).
Spirometria este utila si pentru monitorizarea tratamentului astmului bronsic, boala
pentru care specialistii nostrii va pot oferi un spectru larg de optiuni terapeutice
moderne

 SPIROGRAFIA

Spirografia este metoda ce utilizeaza spirograful, aparat ce permite inregistrarea

grafica a volumelor statice si dinamice. Spirografia este prevazuta pentru a
diagnostica functionala a plamanilor pe baza masurarii si calculelor parametrilor
respiratiei calme si fortate, pentru a depista patologiile populatiei cu varste de la 6 la
70 ani.

Cele mai utilizate aparate, utilizate pentru efectuarea spirografiei sunt:

- aparatul Eutest , cu circuit deschis - bolnavul inspirand aer

22
 atmosferic si pe care il expira in aparat
- aparatul Godart are circuit inchis
- pneumotestul- aparat electronic compiuterizat.

Exista doua variante ale acestui test:

- una in care efortul se face treptat

- una in care efortul are aceeasi intensitate

 Pregatirea pacientului psihica si fizica

• pacientul este informat asupra importantei tehnicii

• va fi Ajeune sau testul se face la 3-4 ore dupa masa.
• cu 24 h inaintea testului nu se administreaza medicatie excitanta sau inhibitorie a
centrilor
respirator
• cu 30 minute inainte de test se face repaus fizic.
• pacientului i se da piesa bucala si i se penseaza nasul.
• este pus sa inspire si sa expire de cateva ori pentru a se obisnui.
• se trece la inregistrarea valorilor obtinute.
• dupa tehnica se noteaza varsta , sexul , inaltimea , greutatea , temperatura
camerei , umiditatea
si presiunea atmosferica.

 Interpretarea datelor

Valorile obtinute pe diagrama se compara cu valorile din tabele CECO astfel:

• Valorile normale trebuie sa fie cuprinse intre 70-80% din valorile standard.
• Pentru diagnostic se calculeaza capacitatea vitala , VEMS , indicele TIFFNEAU
(indice de permeabilitate bronsica) , ventilatia maxima indirecta: VEMS x 30/100.
• Valorile mai mici de 70% din tabelul CECO indica miscarea mobilitatii cutiei
toracice sau
reducerea parenchimului pulmonar sau reducerea elasticitatii si permeabilitatii
cailor
respiratorii.
In cazul spirografiei asistenta medicala urmareste si noteaza in timpul efortului si
dupa efort urmatorii parametrii:

23
- parametrii respiratori ( consum de oxigen , eliminarile de bioxid de carbon ,
ventilatia
pulmonara)
- parametrii cardiaci (puls , tensiune arteriala , E.K.G.)
- parametrii umorali (saturatia de oxigen in sangele arterial)

Interpretarea consta in compararea parametrilor in repaus cu cei de efort.

 PROBE VENTILATORII

Volume şi capacităţi pulmonare

• Volum respirator curent – VRC
• Volum inspirator de rezervă – VIR
• Volum expirator de rezervă – VER
• Volum rezidual - VR

• Capacitate pulmonară totală – CPT

• Capacitate inspiratorie – CI
• Capacitate vitală – CV
• Capacitate reziduală fucnţională - CRF

Probele ventilatorii urmaresc evidentierea formelor incipiente de boala si

determina modul in care aparatul respirator satisface nevoile de oxigen ale
organismului in stare de repaus, sau in cazul unei supreaincarcari fimctionale in
scopul stabilirii capacitatii de munca.

 V-C. (volumul curent) -reprezinta cantitatea de aer mobilizata in

timpul unei inspiratii si expiratii obisnuite in conditii de repaus.
V.C. -500 cm de aer
 V.I.R. (volumul inspirator de rezerva) – reprezinta aerul introdus
printr-o inspiratie fortata dupa un expir normal.
V.I.R. = 1500-2000 cm
 V-E.R. (volumul expirator de rezerva) — reprezinta aerul expirat
fortat dupa o inspiratie normala.
V.E.R= 1000-1500 cm
 C.V. (capacitatea vitala) - reprezinta capacitatea maxima de aer care
circula prin plamani la amplitudine maxima. Aceasta variaza in functie
de varsta , sex , inaltime si de gradul de antrenament.

24
C.V. = V.C. + V.I.R. + V.E.R.
 V.R. (volumul rezidual) - reprezinta volumul de aer ramas in alveole.
Poate fi expulzat prin deschiderea toracelui.
V.R. = 1500cm
 C.P. T. (capacitatea pulmonara totala)
C.P.T. = C.V. + V.R.
 V.EM.S. (volumul expirator maxim pe secunda) - reprezinta vaolumul
maxim de aer eliminat in prima secunda a unei expiratii fortate si dupa
o inspiratie fortata.

V.E.M.S. = 1600-5600cm

Acesta se poate raporta la capacitatea vitala (C.V.) sub forma indicelui

Tiffeneau; valoarea normala a acestuia fiind 70% din C.V.
Formula de calcul este V.E.M.S./C.V. x 100






 PROBE FARMACO-DINAMICE

Aceste probe depisteaza tulburarile de motricitate bronsica si se utilizeaza de

obicei in formele latente din astmul bronsic.

Materiale necesare:
• Spirograf
• Substante bronhodilatatoare sau bronhoconstrictoare
• Trusa de urgenta
Testul bronhoconstrictor

Se utilizeaza ca substanta bronhoconstrictoare acetilcolina 1% sau histamina 1%

sub forma de aerosoli timp de trei secunde.
Testul se face prudent , bolnavul trebuie urmarit cu atentie pentru ca aceste
substante pot induce o criza dispnee , ceea ce impune a se administra imediat
aerosoli cu adrenalina sau alt derivat similar.

25
Interpretare:

Daca V.E.M.S. scade cu mai mult de 10-15% fata de valoarea initiala atunci raspunsul
farmaco-dinamic este bun. Bolnavii astmatici raspund pozitiv acestei probe si de
regula V.E.M.S -ul scade cu peste 20%.

Testul bronhodilatator

Este cel mai utilizat. Dupa determinarea V.E.M.S.-ului se administreaza pacientului

adrenalina 1% sub forma de aerosoli.
Se racordeaza la spirograf pentru a repeta V.E.M.S.-ul fie imediat , fie dupa o
pauza in functie de eficienta maxima a substantei administrate.

Interpretare:

Daca V.E.M.S.-ul creste cu peste 10% fata de valoarea initiala atunci raspunsul
farmacodinamic este bun. La bolnavii astmatici si cei bronsici valoarea creste cu
peste 20%.

 DETERMINAREA CONCENTRATIEI GAZELOR

Obiectivarea insuficientei respiratorii se face curent prin:

 Determinarea SaHbO2% (saturatia oxihemoglobinei) - valoarea

normala a acesteia este de 95% si se realizeaza prin metoda oximetriei
directe pe sange prelevat din artera , la adapost de aer.
 Determinarea PaO2 (presiunea partiala a oxigenului) din sange
arterial. Valoarea normala a PaO2 este de 91mmHg. Scaderea sub
95% a SaHbO2 si sub 91mmHg a PaO2 exprima hipoxemie si
obiectiveaza insuficienta respiratorie.
 Determinarea PaCO2 (presiunea partiala a bioxidului de carbon din
sangele arterial) Se realizeaza cu metode variate , cea mai curent
utilizata fiind metoda Astrup. Valoarea normala a PaCO2 este de 40(+-
)2mmHg Cresterea PaCO2 peste 45mmHg evidentiaza hipercapnie,
element deseori insotitor al insuficientei respiratorii.
 Determinarea pH-ului: Se foloseste metoda electrometrica cu
ajutorul unor aparate numite pH-metre.O scadere a pH-ului sub 7.35-

26
 limita inferioara a normalului - obiectiveaza acidoza respiratorie
corelata cu unele forme de insuficienta respiratorie.

 OXIGENOTERAPIA

Scopul oxigenoterapiei este acela de a imbogati concentratia de oxigen din

aeml inspirat in vederea combaterii starii de hipoxie.

Trecerea oxigenului de la plamani in sange este conditionata de:

- presiunea partiala a O2 in aerul inspirat coeficientul de solubilitate al oxigenului
- starea parenchimului pulmonar starea peretelui alveolar

 Surse de oxigen

• Statia centrala de O2
• Microstatii
• Butelii de O2

 Precautii in utilizarea surselor de oxigen

• Pentru ca O2 favorizeaza combustia prezenta trebuie atentionata

• Pacientii si vizitatorii vor fi atentionati asupra pericolului fumatului , surselor de foc
sau
uleiurilor.
• Se vor verifica echipamentele electrice din incapere
• Aparatele de monitorizare sau aspirare vor fi plasate in partea opusa a sursei de
O2
• Buteliile de O2 vor fi plasate in pozitie verticala pe un suport si fixate pe perete cu
inele
metalice departe de calorifer sau soba.
• Cunoastera de catre personalul care manevreaza oxigenul, a locului de
amplasare a
extinctoarelor si a modului de utilizare a acestora.
 Metode de administrare a oxigenului

• Prin sonda nazala- este metoda cea mai des intalnita, permitand administrarea
oxigenului in

27
 concentratie de 25-45%. Poate fi utilizata pentru o terapie pe termen lung , dar nu
poate fi
utilizata la pacientii cu afectiuni ale mucoasei nazale.
• Prin masca (cu sau fara reinhalarea aerului expirat). Permite administrarea
oxigenului in
concentratie de 40-60% , accentueaza starea de anxietate mai ales la copii ,
poate cauza iritati
tegumentului fetei. Este incomoda datorita sistemului de prindere si etanseitatea
mastii. Nu se
utilizeaza la pacientii cu arsuri la nivelul fetei.
• Prin ochelari nazali. Sunt prevazuti cu doua sonde ce se introduc in ambele fose
nazale. Se
utilizeaza in general la copii si pacienti agitati.
• Prin cortul de oxigen sau izoleta. Este metoda foarte des utilizata la copii.
Concentratia
oxigenului nu poate depasi 50%. Are dezavantajul ca atmosfera sub cort se
incalzeste si se
supraincarca cu vapori datorita faptului ca pacientul inspira si expira in acelasi
mediu.

Oxigenul inhalat nu poate fi umidificat deoarece a trecut prin instalatia de racire ce

se afla in interiorul cortului. Necesita o supraveghere mai atenta deoarece cortul
poate fi dizlocat de catre pacient.

 Materiale necesare

• Sursa de oxigen.
• Sonda nazala , masca , ochelari.
• Umidificator cu apa sterila 2/3 si 1/3 alcool.
• Romplast pentru fixarea sondei.

Rolul asistentei in administrarea oxigenului

• Pregateste psihic pacientul.

• Pozitionarea corecta a pacientului.
• Verificarea instalatiei.

28
• Dezobstruarea cailor respiratorii.
• Amplasarea echipamentului.
• Masurarea sondei de la nas la tragus.
• Umezeste sonda cu apa sterila .
• Introduce sonda si o fixeaza.
• Fixarea debitului de oxigen tinand cont de indicatia medicului
• Aprecierea raspunsului terapeutic (culoarea tegumentelor , respiratia , puls).
• Supravegherea pacientului pentru depistarea eventualelor complicatii.
• Supravegherea echipamentului de administrare a oxigenului.
• Acordarea suportului psihic.
• Mobilizarea periodica a sondei.
• Scoate sonda o data pe zi si o introduce in cealalta nara.
• Curata echipamentul la terminarea tehnicii .

 Incidente si accidente

• Daca recipientul pentru umidificare se rastoarna , lichidul poate patrunde in caile

respiratorii
asfixiindu-1 prin bronhoembolie de aspiratie.
• Utilizarea prelungita de oxigen si cu un debit marit poate conduce la iritarea locala
a mucoasei
nazale , edem alveolar , hemoragie intraalveolara , atelectazie.
• Patrunderea oxigenului in esofag duce la distensie abdominala.

2.6. EVOLUŢIE, COMPLICATII, PROGNOSTIC

Evolutie

Depinde de afectiunea cauzala. In final se ajunge frecvent la cordul pulmonar

cronic care poate aparea prin doua mecanisme:

 Mecanism respirator (hipoventilatie alveolara) care duce pe cale reflexa

la vasoconstrictie pulmonara. Cand este generalizata aceasta antreneaza
tulburari organice aparand hipertensiunea pulmonara.
 Mecanism circulator cu reducerea capilarelor pulmonare.

29
 Indiferent de forma clinica , insuficienta respiratorie odata aparuta , reflecta
evolutia invariabila catre exitus.
Toate infectiile acute sau afectiunile care reduc si mai mult functia respiratorie
precipita evolutia, grabind deznodamantul.
Prognostic
Este in functie de reversibilitatea bolii de baza:

 Bun in astmul bronsic.

 Sever in disfunctii obstructive
 Foarte sever in insuficientele respiratorii restrictive.

2.7 TRATAMENT
Tratament
a) In cazul insuficientei respiratorii acute - reanimare respiratorie se impune imediat
si se urmareste:
 Dezobstruarea cailor respiratorii si anume:

 Tractiunea limbii pentru a se evita alunecarea ei posteroara , cauza

frecventa de asfixie.

 Pozitia bolnavului in decubit ventral sau lateral cu capul mai jos decat
trunchiul , pozitie ce favorizeaza eliminarea secretiilor si previne caderea
limbii posterior , sau pozitie ortopneica ce favorizeaza respiratia.

 Intubarea traheala , aspiratia secretiilor.

Intubatia traheala reprezinta introducerea unei sonde sau a unui canteter in

interiorul unui organ tubular in scop terapeutic sau diagnostic.

 Umidificarea aerului.

 Oxigenoterapia

 Terapie folosita pentru combaterea hipoxiei (6-81/minut)

30
  Traheostomia - metoda indicata in obstructii acute ale cailor respiratorii
superioare datorate unor traumatisme , inflamatii sau prezentei unor corpi
straini.

O traheostomie se practica dupa o laringectomie totala (ablatia intregului

laringe, conduct situat deasupra traheei). La sfarsitul interventiei, chirurgul
sutureaza traheea la o incizie cutanata deschisa pe gat. O canula de plastic sau
de metal este pusa in trahee cu aceasta ocazie. Ea este lasata aici timp de un an
cu scopul de a evita orice risc de stenoza (ingustare); subiectul trebuie sa si-o
scoata in fiecare zi pentru a o spala cu apa si sapun.

 Ventilatie mecanica utilizata in cazuri grave.

 Tratamentul medicamentos ce consta in administrarea de analeptice

respiratorii , miofilin, mucolitice , proteolitice si antiinfectioase. In aceasta
forma morfina si barbiruricele care pot produce moarte subita prin deprimarea
centrului respirator bulbar sunt contraindicate. Nu se administreaza oxigen in
caz de retentie de CO2 pentru a nu agrava hipercapnia.

b) In cazul insuficientei respiratorii cornice - tratamentul in aceasta forma are in

vedere:

 Oxigenoterapia ce duce la corectarea hipoxemiei (1-31/minut)

 Tratamentul obstructiei bronsice se face cu bronhodilatatoare (teofilina) ,

corticoizi (HHC) 100mgla6-8oreI.V.

 Tratamentul infectiei bronsice utilizeaza antibiotice conform antibiogramei

(doxiciclina , ampicilina , gentamicina)

 Controlul secretiilor bronsice se face prin tratarea corecta a infectiei ,

printr-o hidratare adecvata , utilizarea de mucolitice (mucosolvin si bronhexin)

 Tratamentul hipertensiunii pulmonare si cordului pulmonar cronic ce

consta in administrarea de diuretice si digitala (furosemid , digoxin)

31
  Intubatia si respiratia asistata impusa in cazuri grave (stop cardio-
respirator)

 Corectarea deficientelor nutritionale printr-un aport caloric de 35-40cal/kg

la 24h.

 Gimnastica respiratorie.

c) Profilaxia

Consta in combaterea si tratarea tuturor cauzalor pulmonare si extrapulmonare

care pot determina decompensari respiratorii.
2.8. PROFILAXIE

Educatia pentru sanatate trebuie sa aiba ca obiectiv prevenirea afectiunilor

respiratorii prin protejarea aparatului respirator si calirea organismului.
Masuri de profilaxie primara
• Mentinerea unei bune pozitii a corpului.
• Practicarea exercitiilor fizice si a sportului.
• Tratarea deformarilor musculo-scheletice din regiunea toracica (deviatii ale
coloanei vertebrale , vicii de atitudine , sechele posttraumatice sau de alta natura)
prin gimnastica corectiva sau tratament chirurgical.
• Evitarea fumatului deoarece acesta perturba functiile fiziologice de autocuratire a
cailor respiratorii , scade randamentul muncii fizice si intelectuale , performantele
sportive , favorizeaza dezvoltarea unui numar mare de imbolnaviri.
• Evitarea consumului de alcool si droguri-acestea inhiba activitatea centrilor
respiratori.
• Respectarea unui regim de viata si munca echilibrat combinand activitatea fizica
si intelectuala.
• Evitarea eforturilor fizice intense si a stresului.
• Evitarea respiratului pe gura in anotimpul rece si umed.
• Evitarea schimbarilor bruste de temperatura.
• Purtarea de imbracaminte corespunzatore anotimpului.
• Calirea generala a organismului prin factori naturali.
• Alimentatia echilibrata in proteine , glucide , lipide si bogata in legume si fructe.
• Evitarea contactului cu persoane care prezinta afectiuni respiratorii.
• Evitarea aglomerarilor mai ales in cursul epidemiilor gripale , virale.
• Tratarea precoce a afectiunilor cailor respiratorii superioare.

32
• Tratarea afectiunilor care au rasunet si asupra aparatului respirator (anemii ,
infectii , insuficienta cardiaca).
• Combaterea obezitatii.
• Evitarea mediului poluant.

33
 CAPITOLUL III
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU INSUFICIENTA
RESPIRATORIE ACUTA

3.1. Rolul asistentei medicale în profilaxia îmbolnăvirilor

Se ştie că profilaxia în sens larg al cuvântului cuprinde două elemente - profilaxia

curativă, care urmăreşte depistarea precoce a bolnavilor şi aplicarea timpurie a
tratamentului, prevenirea complicaţiilor, a recidivelor şi a cronicizării bolii, şi profilaxia
igienico-sanitară, care urmăreşte prevenirea bolilor epidemice, crearea unor condiţii de
muncă şi de viaţă optime şi a unei comportări igienico-sanitare corespunzătoare în scopul
prevenirii îmbolnăvirilor şi a asigurării unei dezvoltări continue a sănătăţii populaţiei.

Aceste aspecte de bază a profilaxiei nu pot fi îndeplinite decât dacă măsurile ce se

iau se adresează atât îmbunătăţirii condiţiilor sanitare, ale mediului înconjurator, în care
trăieşte şi munceşte individul, cât şi ale individului însuşi pentru a-l face să aibă o
comportare igienico-sanitare corespunzătoare.

Asitenta medicală este un cadru tehnic specializat în munca medico-sanitară, situată

pe cea mai înaltă treaptă a cadrelor medii sanitare.

Asistenta medicală a cărei sarcină de bază este asigurarea condiţiilor de îngrijire a

bolnavilor are atribuţii: de îngrijire igienico-sanitară, de îngrijire medicală propriu-zisa,
atribuţii organizatorice, educative, gospodăreşti.

Asitenta medicală este un cadru care se află în permanenţă lângă bolnav, ea are
legătura directă şi cea mai calificată dintre medic şi omul suferind. Rămânând mai mult timp
decât medicul lângă bolnav, îngrijindu-l, asistând la felul cum acesta se alimentează, sau
ajutându-l să mănânce, administrându-i medicaţia zilnică, controlându-i temperatura şi
pulsul, tensiunea arterială, observând cantitatea de urină pe care o elimină, caracteristicile
urinei şi ale scaunelor, felul cum umblă, cum se odihneşte, cum vorbeşte, cum reacţionează
şi cum raţionează, asistenta medicală poate să-şi facă o imagine asupra evoluţiei bolii.

Asistenta medicală trebuie să dea dovadă de mare conştiinciozitate profesională, să

fie apropiată, comunicativă, prietenoasă cu bolnavii, să inspire încredere bolnavilor.

34
 Asistenta trebuie să aibă cunoştinţe temeinice de specialitate pe care să le
perfecţioneze în permanenţă.

Asistenta medicală cunoaşte tehnicile curente ale examinărilor complementare

necesare stabilirii diagnosticului. Ea execută recoltările de produse biologice şi patologice,
sondaje etc. şi pregăteşte bolnavii pentru examinările: radiologice, endoscopice, explorări
funcţionale.

Se ştie că pacientul are pe toată durata bolii un moral şi o psihologie deformate.

Asistentei îi revine sarcina să-l ajute pe bolnav cu tact, înţelegere, delicateţe, atenţie.

Asistenta medicală trebuie să manifeste solicitudine faţă de toţi bolnavii,

încurajându-i pe cei trişti, descurajaţi sau grav bolnavi.

Trebuie să-şi păstreze întotdeauna demnitatea, să manifeste fermitate faţă de

bolnavi în îndeplinirea prescripţiilor, în respectarea disciplinei în spital.

Asistenta trebuie să-şi cunoască şi să-şi îndeplinească obligaţiile şi faţă de

aparţinătorii bolnavilor. Trebuie să fie atentă, binevoitoare faţă de aceştia, să-i informeze
despre boală şi ceea ce trebuie făcut pentru a contribui la recăpătarea sănătăţii pacientului,
dar să şi scurteze vizitele obositoare.

Secretul profesional constituie o altă obligaţie fundamentală a asistentei medicale.

Respectarea secretului profesional este o datorie morală, o obligaţie, chiar dacă bolnavul nu
a cerut-o.

Bolnavii suportă, de obicei, greu regimul de viaţă al spitalului.

Internarea este un prilej de a reeduca ritmul şi felul de viaţă al bolnavului, de a-l

dezobişnui de anumite deprinderi dăunătoare, în special de alimentaţie.

Bolnavii trebuie să-şi însuşească şi să se obişnuiască cu igiena.

Regimul de viaţă trebuie să fie ordonat, echilibrat, dar individualizat după natura
bolii şi starea bolnavului şi întotdeauna hotărât de medic, şi pentru ca toate acestea să ducă
la recuperarea stării de sănătate a bolnavului, asistenta medicală trebuie să-şi îndeplinească
rolul său.

35
3.2. Rolul asistentei medicale în asigurarea condiţiilor de îngrijire

Internarea în spital constituie pentru bolnav o etapă deosebită în viaţa lui, deoarece se
realizează în scopul vindecării sale, întrerupând legătura permanentă cu munca, familia,
prietenii săi. Această situaţie, împreună cu boala pe care o are, îi crează anumite stări emotive
de care personalul medical trebuie să ţină seama. Acest prim pas este hotărâtor pentru
câştigarea încrederii bolnavului, factor indispensabil pentru asigurarea unei colaborări sincere
între bolnav şi personalul de îngrijire în vederea recâştigării sănătăţii.
Asistenta medicală este persoana care poate acorda îngrijiri calificate, cu
devotament, posedând conoştinţe tehnice necesare şi având un simţ al responsabilităţii
foarte dezvoltat.

Funcţiile ei se concretizează în acordarea acestor îngrijiri competente persoanelor a

căror stare o necesită, ţinând cont de nevoile afective, spirituale şi fizice şi în observarea şi
comunicarea către ceilalţi membri ai echipei de îngrijire a condiţiilor ce exercită un efect
important asupra sănătăţii pacientului.

Rolurile asistentei medicale constau în:

 rol de îngrijire;
 promovarea igienei spitaliceşti;
 organizarea şi gestionarea îngrijirilor;
 pregătirea şi perfecţionare elevelor asistente medicale, asistentelor medicale
debutante şi cadrele auxiliare;
 educarea sanitară a pacienţilor şi persoanelor sănătoase, având ca scop
promovarea sănătăţii, prevenirea îmbolnăvilor, ajutorul vindecării şi recuperare.
Asistenta se va îngriji ca bolnavul să aibă un climat de linişte şi de confort. Mobilierul
va fi redus la strictul necesar şi confecţionat din material uşor de dezinfectat.
Aerisirea – datorită consumului de oxigen prin respiraţie este necesar să se facă
aerisirea prin deschiderea ferestrelor.
Umiditatea – 50 – 60% a aerului este obligatorie deoarece o atmosferă prea uscată
irită căile respiratorii, iar o atmoesferă prea umedă nu permite evacuarea transpiraţiilor.
Iluminatul – natural se asigură prin ferestre mari.

36
 Liniştea – în spital trebuie asigurată atât de cadrele sanitare cât şi de către bolnavi.
Odihna activă – se realizează oferindu-i bolnavului asigurarea repaosului fizic şi
psihic. În perioada acută a bolii, bolnavul trebuie convins de asistentă, să respecte repaosul
absolut fizic şi psihic, pentru ca activitatea psihică sau fizică precoce poate provoca recidive
sau agravări nerecuperabile, nu se va ridica din pat fără hotărârea medicului, va respecta
durata zilnică de părăsire a patului.
Odihna pasivă – somnul este un factor terapeutic foarte important necesitând a fi mai
îndelungat la bolnavi. Asistenta urmăreşte somnul la bolnavi, iar în cazul în care apar
modificări aduce la cunoştinţa medicului care înlătră cauzele.
Curăţirea camerei – se face zilnic prin spălare şi măturare. Patul împreună cu
accesoriile lui (saltea, perne, pături, muşama) şi cu lenjeria de pat (cearşafuri, aleză, huse de
pături, feţe de pernă) trebuie menţinute curate. Ele se vor schimba ori de câte ori este nevoie.
Asistenta va acorda o atenţie deosebită bolnavului având grijă de ceea ce ar putea
afecta echilibrul nervos. Asistenta va căuta şi va încerca să combată anxietatea şi frica
bolnavului, liniştindu-l, vorbindu-i cu calm, încurajându-l prin îngrijiri potrivite, printr-o
înţelegere empatică, printr-o prezenţă umană şi căldură sufletească, gata să ajute persoana că
trăieşte aceste dificultăţi.
Asigurarea igienei bolnavului

 Asistentul medical răspunde de îngrijirea bolnavului din salon

 Asigurarea igienei personale şi corporale a pacientului
 Pregătirea patului şi accesoriilor lui
 Schimbării lenjeriei de corp și de pat;
 Crearea condițiilor pentru satisfacerea nevoilor fiziologice;
 Poziţia bolnavului în pat;
 Schimbării poziției bolnavului.

37
 3.3. Rolul asistentei medicale în stabilirea diagnosticului medical

3.3.1. Investigare indirectă

Participarea asistentului medical la examenul clinic contribuie la realizarea unui

climat favorabil în relația medic-pacient.

 Culegerea datelor se face prin discuții deschise cu pacientul sau cu

aparținătorii acestuia;
 Se urmărește identificarea și stabilirea antecedentelor persoanale și a
antecedentelor heredo-colaterale, motivele internării și istoricul bolii;
 Datele relative stabile cuprind informații generale: nume, vârstă, sex, stare
civilă, ocupație, alimentație, boli anterioare, sarcini, intervenții chirurgicale, accidente, grup
sanguin, deficite senzoriale sau motorii, proteze, alergii, rețea de susținere a pacientului:
familie prieteni;
 Date variabile sunt în continuă evoluție și cer reevaluare din partea
asistentului medical: tensiune arterială, puls, temperatură, funcție respiratorie, apetit sau
anoxie, stres, inconfort, stare depresivă, grad de autonomie, capacitate de comunicare;
 Pregătirea psihică a bolnavului constă în explicarea tehnicilor de investigații
ce urmează a i se aplica și în diminuarea anxietății bolnavului;
 Pregătirea fizică constă în faptul că asistentul medical va susține bolnavul în
poziție corespunzătoare.
 Bolnavul imobilizat în poziție orizontală va fi întors pe partea stânga, atât cât
este posibil, iar sub cap i se va așeza o pernă. Tava cu mâncare se va așeza la marginea
patului, pe un servețel curat sau pe o masuță de înalțime adecvată, trasă lângă pat.
 Pregătirea bolnavului pentru explorarea radiologică
Asistentul medical participă la examenul clinic al bolnavului cu pancreatită acută, va
realiza de la început un climat de înțelegere între medic și bolnavi. Va pregăti psihic
bolnavul, liniștindu-l, explicându-i cu solicitudine și fermitate în ce constă examenul și

38
importanța lui. Îl va ajuta să se dezbrace, cu mult tact și finețe pentru a nu provoca mișcări
inutile și dureroase, are grijă ca în timpul examinării geamurile să fie închise și să nu se
circule prin cameră

Pentru a ţine seama de simțul pudorii bolnavului, va izola patul unde are loc
examenul cu un paravan.

 Înaintea palpării va sfătui bolnavul să urineze. Asistentul medical îl va aduce

în poziția adecvată examinării: decubit dorsal cu brațele întinse și relaxate de a lungul
corpului, membrele inferioare îndoite din genunchi, cu musculatura abdominală relaxată. La
cererea doctorului îl va răsuci în decubit lateral drept și decubit lateral stâng, aducând în
același timp mâna la ceafă.
 Asistentul medical va sta în fața doctorului, de cealaltă parte a patului și îl va
servi cu tot ce are nevoie. La terminarea examenului va ajuta bolnavul să se îmbrace și se va
așeza în poziție antalgica.
3.3.2. Investigare directă

Examenele de laborator exprimă prin metode obiective modificările survenite în

morfologia, fiziologia şi biochimia organismului. Din acest motiv se constituie un ajutor
preţios necesar pentru stabilirea diagnosticului, instituirii tratamentului şi urmărirea evoluţiei
bolnavului.
Importanţa examinărilor de laborator se caracterizează prin următoarele:
 îmbogăţeşte simptomatolgia bolii cu o serie de elemente obiective, confirmă
sau infirmă diagnosticul clinic, clarifică diagnosticul diferenţial, informează asupra gravităţii
cazului, ajută la precizarea prognosticului, reflectă obiectiv evoluţia bolii, ajută la aprecierea
eficacităţii tratamentului;
 prin depistarea la timp a cazului cu boli infectioase precum şi a purtătorilor de
germeni examenul de laborator are şi rol profilactic.
După internarea bolnavului cu pancreatită cronică, asistenta la indicaţia medicului
recoltează probele necesare pentru examenele de laborator, pregăteşte bolnavul pentru
examenele paraclinice, acestea contribuind la stabilirea diagnosticului medical.

39
 Hemoleucograma - se recoltează prin puncţie venoasă 2 ml sânge pe 0,5 ml EDTA:
Interpretarea rezultatelor / la sexul Masculin Feminin
Eritrocite 4,5 -5,5 ml/mm3 4,2 -4,8 ml/mm3
Reticulocite 10 - 15% 10 - 15%
Hemoglobină 15 ± 2 g/100 ml 13 ± 2 g/100 ml
Leucocite 4200 - 8000 mm3 4200 - 8000 mm3
Graficul nr.1: Interpretarea rezultatelor
Numărul trombocitelor - se recoltează prin puncţie venoasă 2 ml sânge pe 0,5 ml
EDTA. Valorile normale: 150 - 400000 mm2
Transaminaze: se recoltează dimineaţa pe nemâncate 5 - 10 ml sânge, fără
anticoagulant. Valorile normale: TGP = 2 -16 U.I. TGO = 2 - 20 U.I.
Aldozele: se recolteaza 2 - 3 ml sânge. Valorile normale: 1 - 10 U.I.
Bilirubinemia - se recoltează prin puncţie venoasă, dimineaţa pe nemâncate, 5 - 10
ml sânge, fără anticoagulant. Valorile normale: bilirubina totală 0,6 - 1 mg%
Probe hepatice (teste de disproteinemie) se recoltează 5 ml sânge
Fosfataza alcalină se recoltează 5 ml sânge fără anticoagulant. Valorile normale: 2 -
4 unităţi Bodansky
Timol: Valori normale 0 - 4 unităţi ML
Amilaza - se recoltează 5 ml sânge fără anticoagulant. Valorile normale: 8 - 32
UW(Wolgemuth)
Glicemia - se recoltează 2 ml sânge pe câteva cristale de florură de sodiu (4 mg). Se
agită bine. Valorile normale: 0.8 - 1,2 g %.
Fibrinogen - se recoltează 4,5 ml sânge pe 0,5 mg citrat de sodiu. Valorile normale:
200 - 400 mg%
Sideremia - se recoltează 5 ml sânge într-o eprubetă cu ac de platină fără seringă.
Valorile normale: 100 – 160 μl/100 ml
Uree sanguină - se recoltează 5 ml sânge fără anticoagulant prin puncţie venoasă,
dimineaţa pe nemâncate. Valorile normale: 0,20 - 0,40 g/100 ml
Recoltarea sangelui pentru VSH - se recoltează 1,6 ml sânge într-o seringă de 2 ml
în care iniţial se aspiră 0,4 ml soluţie de citrat de sodiu 3,8%. Rezultatul se citeşte la o oră şi
la două ore.
Valorile normale: la femei: 1 h = 2 -13 mm; 2 h=12 - 17 mm
la bărbaţi: 1 h = 1 - 10mm; 2 h= 7 - 15 mm
lonograma - se recoltează 5 - 10 ml sânge prin puncţie venoasă în sticluţe heparinate.
Ne interesează în mod special Na şi K.

40
 Valorile normale: Na: 137 - 152 mEq/L. K: 3.8 - 5.4 mEq/L
Determinarea timpului de sângerare - se înţeapă pulpa degetului, se şterge prima
picatură, se tamponează la anumite intervale cu o hârtie de filtru şi se cronometrează timpul
până când nu mai apare nici o picătură de sânge. Valori normale: 1 - 3 min
Determinarea timpului de coagulare - se recoltează o picătură de sânge pe o sticlă
de ceasornic în care se pune o picătură de ulei de parafină, se ridică picătura de sânge cu un
ac. În momentul în care apare prima peliculă de fibrină se notează timpul de coagulare.
Valorile normale: 8 - 12 min

Examenul de urină
Este foarte util pentru a deosebi apendicita acută de colica renală.În apendicita acută
nu se găsesc hematii sau leucocite în urină, în schimb în colica renală se găsesc aproape
întotdeauna hematii, uneori şi leucocite.
Este bine însă săse ştie că, mai ales în apendicita acută, examenele de laborator nu
stabilesc diagnosticul ci ajută numai la stabilirea lui.
S-au văzut mai multe cazuri de apendicită acută gangrenoasă cu leucocitoză normală
sau uşor crescută, de asemenea pot să apară leucocite şi hematii în urină în cazul în care odată
cu apendicita acută există şi o afecţiune renală sau vezicală.
Examenul de urină cuprinde:
 cantitatea: care normală este 1000-1500 ml
 culoarea: limpede, uşor gălbui
 densitatea: 1015-1030
 pH: 5,5-6,5.
Se cercetează:
 albumina
 glucoza
 corpi cetonici
 pigmenţi biliari.
Sedimentul urinar cuprinde:
 epitelii
 leucocite
 cristale rare
 hematii absente sau foarte rare
 cilindrii: absenţi.
41
 Examinarea curentă a scaunului se face fără pregătirea bolnavului. Indiferent de boala
pentru care a fost internat, sora sau asistenta medicală va examina primele scaune ale
bolnavului. În cazul scaunelor cu modificări patologice sau suspecte acestea vor fi păstrate
pentru vizită iar cele cu sânge vor fi raportate imediat medicului.
Recoltarea sângelui pentru examene de laborator
Recoltarea se face prin:
 înţepare: la adult pulpa degetului sau lobul urechii, la copii faţa plantară a
halucelui sau călcâi
 puncţie venoasă
 puncţie arterială.
1. Recoltarea sângelui capilar prin înţepare pentru examene de laborator
Materiale necesare: tavă medicală curată, sticlă cu alcool de 90°, ace sterile,
tampoane de vată, pipele Potain.
Pregătirea materialelor: se aleg şi se transportă materialele pregătite în apropierea
bolnavului.
Pregătirea psihică şi fizică a bolnavului: se explică bolnavului necesitatea efectuării
tehnicii, bolnavul va sta în pozitie şezând, cu mana sprijinită.
Efectuarea tehnicii:
 se aseptizează pielea degetului inelar sau medius cu un tampon cu alcool de 90 de
grade
 se aşteaptă evaporarea completă a alcoolului
 cu un ac steril se înţeapă cu o mişcare bruscă pielea pulpei degetului, în partea
laterală a extremităţii, perpendicular pe straturile cutanate
 se lasă să se formeze o picătură de sânge din care se recoltează cu pipeta sau lama
 se şterge degetul cu un tampon cu alcool.
Transportul probelor de laborator: probele se transportă imediat la laborator, gata
etichetate.
2. Recoltarea sângelui venos pentru examene de laborator
Materiale necesare: seringa de 2 ml, soluţie de citrate de sodium 3,8%, stativ şi
pipete, ace de puncţie venoasă cu mandren, epubrete, alte materiale necesare pentru puncţia
venoasă.
Pregătirea materialelor: se pregătesc materialele necesare pe o tavă medicală sterilă,
se transportăm tava cu materialele în apropierea bolnavului.
Pregătirea psihică şi fiztcă a bolnavului:
42
  cu 24 de ore înainte se anunţă bolnavul şi se explică necesitatea tehnicii
 se instruieşte să nu mănânce şi să păstreze repaus fizic.
Efectuarea tehnicii:
 spălarea pe mâini cu apă şi săpun
 se aspiră cu seringa de 0,4 ml citrate de sodium 3,8 - anticoagulant
 se aşează seringa pe compresa sterilă de pe tava sterilă
 garoul se aplică strict pentru puncţia venoasă
 dacă vena este turgescentă nu se mai aplică garou
 după puncţionarea venei se aspiră sângele cu seringa pentru a avea un volum de 2
ml (adică 1,6 ml)
 se scurge amestecul sânge-citrat în eprubetă şi se agită lent
 se aşează epubreta în stativ.
Îngrijirea bolnavului după tehnică: se efectuează toaleta regiunii şi se aşează bolnavul
în poziţie comoda.
Pregătirea produsului:
 se etichetează epubreta
 se completează buletinul de recoltare
 se transportă imediat la laborator.
3. Recoltarea urinei pentru examene de laborator:
Se face fie în urinar fie ploscă (bazinet). În scopul examenului de urină, se face
educaţia sistematică a bolnavului, personalului auxiliar, privind utilizarea bazinetului. Aceştia
trebuie să utilizeze numai bazinetul gol şi curat, să urineze fără defecaţie, să verse imediat
urina în borcanul colector de urină, să nu urineze în timpul toaletei efectuată pe bazinet.

Explorarea cordului
Electrocardiograma este înregistrarea grafică a rezultantei fenomenelor bioelectrice
din cursul unui ciclu cardiac.
Pregătirea bolnavului
 se pregăteşte bolnavul din punct de vedere psihic pentru a înlătura factorii
emoţionali
 dirijarea bolnavului în sala de înregistrarea se face cu 10 - 15 minute înainte de
înregistrare, de preferinţă cu căruciorul
 aclimatizarea bolnavului cu sala de înregistrări
 bolnavul va fi culcat comod pe patul de consultaţii şi va fi rugat să relaxeze

43
musculatura.
Montarea electrozilor pe bolnav
 placa de metal a electrozilor se montează pe părţile moi ale extremităţilor
 sub placa de metal a electrolizilor se aşează o pânză înmuiată într-o soluţie de
electrolit (o lingură de sare la un pahar de apă) sau pastă specială pentru electrolizi.
Cei 10 electrolizi (4 pentru member, 6 precodriali) se fixează pe bolnav în felul
următor:
1. montarea electrolizilor pe member:
 roşu - mâna dreaptă
 galben - mâna stângă
 verde - picior stâng
 negru - picior drept
2. montarea electrolizilor precordiali:
 V1: spaţiul IV intercostal, pe marginea dreaptă a sternului
 V2: spaţiul IV intercostal, pe marginea stângă a sternului
 V3: între V2 şi V4
 V4: spaţiul V intercostal stâng pe linia medio-claviculară
 V5: la intersecţia de la orizontala dusă din V4 şi linia axilară anterioară stângă
 V6: la intersecţia de la orizontala dusă din V 4 şi linia axilara mijlocie stângă.
După câteva testări etalon înregistrate se porneşte înregistrarea
După terminarea înregistrării se scoate din funcţiune aparatul
Se îndepărtează electrolizii de pe pacient
Se notează pe electrocardiogramă: numele, prenumele, vârsta, înălţimea, greutatea, se
menţionează medicaţia folosită de pacient, data şi ora înregistrării, viteza de derulare,
semnătura celui care a înregistrat.
Efectuarea de clismă
Clisma constă în introducerea unei cantităţi de lichide în partea terminală a
intestinului gros cu scop terapeutic sau cu scop de golire, când clisma se cheamă evacuatoare.
Clisma evacuatoare este destinată stimulării reflexului de defecaţie şi golirii
intestinului. De regulă, se face clismă evacuatoare în seara care precede intervenţia operatorie
şi în dimineaţa operaţiei. Clismele pot fi:
 evacuatoare
 medicamentoase
 alimentare.
44
 Materiale necesare pentru efectuarea clismei evacuatoare: masa de tratament, irigator
Esmarch cu un tub de cauciuc cu calibru de 10 mm şi lung de 1,5-2 metri, prevăzut cu robinet
sau pensă Moler, canulă rectală, taviţă renală, bazinet, muşama, traversă, apă caldă 36-37°C,
soluţie medicamentoasă, substanţă lubrifiantă, casoletă cu comprese sterile, stativ, ulei sau
glicerină.
Pregătirea instrumentelor şi a materialelor necesare:
 se pregătesc materialele necesare
 se fixează canula rectală de irigator şi se închide robinetul
 se aşează irigatorul pe stativ la o înălţime de 0,5 m şi se racordează tubul de
cauciuc la irigator
 se verifică temperatura soluţiei (23-25°C) şi se umple irigatorul
 se verifică permeabilitatea canulei şi se evacuează aerul şi prima coloană de apă
din porţiunea superioară a tubului, captând-o într-o tăviţă renală
 se lubrifiază canula, folosind comprese sterile
 se fixează extremitatea tubului de cauciuc împreună cu canula, pe stativ, fără să
se atingă de obiectele din jur.
Pregătirea psihică şi fizică a bolnavului:
 se anunţă şi se explică în ce constă tehnica
 dacă în momentul introducerii canulei în rect bolnavul are senzaţia necesităţii de
defecare, va fi solicitat să nu evacueze sonda ci să împiedice mişcările reflexe de contracţie
ale rectului prin inspiraţii adânci pe gură şi relaxarea musculaturii peretelui abdominal
 se izolează patul bolnavului cu un paravan de restul salonului
 se împătureşte pătura şi se aşează la picioarele bolnavului, apoi acesta se dezbracă
şi se aşează în decubit dorsal cu o perna sub cap în decubit lateral stâng cu membrul inferior
stâng întins şi dreptul flectat
 se aşează sub bazinul bolnavului traversă şi muşama
 se aşează bazinetul sub regiunea sacrală şi se acoperă bolnavul cu o învelitoare.
Efectuarea tehnicii:
 spălarea pe mâini cu apă curentă şi săpun
 se îmbracă mănuşi sterile
 se îndepărtează fesele bolnavului cu mâna stângă şi se introduce canula prin anus
în rect, perpendicular pe suprafaţa subiacentă, cu vârful îndreptat puţin înainte, în direcţia
vezicii urinare, prin mişcări de rotaţie, până ce se învinge rezistenţa sfincterului anal
 se ridică extremitatea externă a canulei, imediat ce vârful a trecut prin sfincter şi
45
se îndreaptă vârful în axa ampulei rectale
 se introduce canula până la o distanţă de 10-12 cm
 se deschide robinetul şi se reglează viteza de scurgere a apei din irigator în colon
prin ridicarea irigatorului cu mâna stângă la aproximativ 50 cm deasupra patului bolnavului
 se indică bolnavul să respire adânc
 se închide robinetul în momentul cand nivelul apei din irigator se apropie de
nivelul tubului de scurgere
 se îndepărtează canula şi se aşează tăviţa renală
 se solicită bolnavului să reţină soluţia timp de 10-15 minute
 bolnavul este adus în decubit lateral drept şi peste câteva minute în decubit dorsal
(se facilizează pătrunderea lichidului la o adâncime mai mare)
 dacă bolnavul se poate deplasa va merge la toaletă, în caz contrar scaunul se
daptează în pat
 spălare pe mâini cu apă curentă şi săpun
Îngrijirea bolnavului după tehnică:
 se efectuează toaleta regiunii anale
 se îndepărtează bazinetul, muşamaua şi traversa
 se aşează lenjeria de pat în ordine, bolnavul în poziţie comodă
 se acoperă bolnavul cu o învelitoare de flanelă
 se deschide fereastra pentru a aerisi salonul
 efectuarea clismei se notează în foaia de observaţie.

3.3.3. Examinari complementare

Radiografia: fotogenizarea imaginii radiologice pe o placă fotografică (film

radiologic).
Radiografia abdominală simplă poate evidenţia un anumit nivel de aerocolie
(densitatea anselor la nivelul flancului drept abdominal: în regiunea cecului) în fazele
incipiente şi în cazurile de peritonită apendiculară datorită distensiei anselor intestinale în
toată cavitatea abdominală, poate evidenţia nivelele hidroaerice.
Această examinare se face fără nici o pregătire prealabilă. Transportul bolnavului la
serviciul de radiologie se va face în funcţie de starea lui, după normele transportului
intraspitalicesc. Astfel:

46
  bolnavul va fi dezbrăcat în regiunea examinată
 bijuteriile de metal vor fi îndepărtate, pentru ca umbra lor pe ecran să nu
deranjeze aspectul radiologic real
 aducerea bolnavului în poziţie adecvată
 după examinare bolnavul va fi îmbrăcat
 bolnavul va fi condus sau transportat în salon.

Efectuarea ecografiei abdominale

Ecografia: ultrasunetele sunt o formă de energie mecanică ce se propagă sub forma
unor unde de frecvenţă superioară limitei de perceptivitate a urechii umane.
Scopul: pentru aprecierea funcţiei cardiace pre- şi postoperator. Pentru diagnosticul
ecografic al apendicitei acute se utilizează sonde de frecventă înaltă 5-7,5 MHz şi o tehnică
riguroasă, iar în aceste condiţii sensibilitatea şi specificitatea metodei sunt excelente.
Tehnica se efectuează după o prealabilă examinare cu sonda abdominală obişuită (3,5
MHz), după care, cu sonda de înaltă frecvenţă se realizează un baleiaj transversal al fosei
iliace drepte şi al flancului drept, se reperează valva ileocecală şi cecul, apoi apendicele, care
în mod normal este situat între ultima ansă ileală şi psoasul iliac. Există variaţii de poziţie ale
cecului (migraţia rotatorie a cecului în timpul vieţii embrionale, regăsindu-l fie în
hipocondrul drept, fie în cel stâng sau situat pelvian la 20-40% dintre femei) după cum există
şi diverse variante de poziţie a apendicelui (retrocecal, laterocecal, pelvian, subhepatic).
Clasic, apendicele normal are următoarele caracteristici:
 este depresibil la apăsarea cu sonda
 are baza de implantare cecală
 este poziţionat între ultima ansă iliacă şi psoasul iliac
 are o lungime variabilă (l – 20 cm)
 diametrul transvers maxim 6 mm
 grosimea peretelui între 1 şi 2,5 mm.

47
 Tomografia computerizată toracică

Este un examen radiologic cu sau fără substanţa de contrast, care oferă secţiuni
transversale ale peretelui şi organelor intratoracice pe baza cărora se pot diagnostica o serie
de afecţiuni nedectabile pe radiografia toracică standard.

Pregătirea pacientului

 pacientul nu mănâncă înainte de examen;

 pacientul stă nemişcat în timpul examenului;
 procedura durează 60-90 minute;
 poate apărea senzaţia de claustrofobie la intrarea în aparat;
 dacă se administrează substanţa de contrast, se montează o linie venoasa,
pacientul este avertizat asupra senzaţiei de căldură;
 în timpul examenului, ascultă indicaţiile celui care face înregistrarea.
Îngrijirea pacientului după procedură

 nu sunt necesare îngrijiri speciale;

 dacă s-a folosit substanţa de contrast, este sfătuit să bea multe lichide.

Colangiopancreatografia retrogradă endoscopică (ERCP) reprezintă o metodă de

diagnostic a duodenului (prima porţiune a intestinului subţire), a papilei Vater (structura
mică, asemănătoare unui mamelon, cu deschideri spre ductele biliare şi ductul pancreatic), a
ductelor biliare, vezicii biliare şi a ductului pancreatic.

Pregătirea pacientului

Pentru ca investigaţia să fie reuşită, stomacul trebuie să fie gol. Pacientul nu trebuie
să mănânce nimic după miezul nopţii în noaptea dinaintea efectuării investigaţiei. În cazul în
care procedura are loc dimineaţa, pacientul nu trebuie să bea nimic. În cazul în care
procedura are loc mai târziu, cu 4 ore înainte, pacientul are voie să consume lichide. Întrucât
investigaţia presupune sedarea pacientului, pacientul trebuie să fie însoţit de o persoană
care îl poate ajuta să ajungă acasă.

48
 Riscuri

Această investigaţie este sigură şi asociată cu o doză mică de risc. Totuşi, pot apărea
complicaţii, în funcţie de experienţa şi talentul medicului. Cea mai obişnuita complicaţie este
pancreatita cauzată de iritarea pancreasului. Alte complicaţii serioase includ: perforarea
stomacului, infecţii, reacţii adverse la medicamente, sângerare.

Ecoendoscopia sau ecografia endoscopică (EUS, endoscopic ultrasound) este o

investigație care combină endoscopia cu ecografia, permițând vizualizarea pereților tubului
digestiv și a organelor adiacente.

Pregătirea pacientului

 începe din momentul anunţării necesitătii examenului;

 se încurajează pacientul, se lămuresc unele temeri;
 se explică modul de derulare a procedurii şi de cooperare;
 dacă se recoltează pentru biopsie este necesar un bilanţ al hemostazei;
 medicul trebuie să se asigure că pacientul nu ia anticoagulante sau
antiagregante;
 se obţine consimţământul;
 pacientul este anunţat că în seara dinainte şi în dimineaţa examenului să nu
mănânce;
 dacă funcţia evacuatorie a stomacaului este încetinită, în seara premergătoare
examenului se face o spălătura gastrică;
 se administrează medicaţie preprocedurală la pacientul axios (seara şi
dimineaţa) conform indicaţiei medicului.
Participarea asistentului medical la procedură

 examinarea se face în laboratorul de endoscopie;

 pacientul este aşezat pe masă în decubit lateral stâng;
 se servesc medicului materiale necesare pentru anestezie;
 se introduc fibroscopul încet până în stomac;
 pentru vizualizare cavităţilor digestive se insuflă aer;
 se explorează fiecare segment;

49
  la sfârşitul procedurii se aspiră excesul de aer şi secreţiile gastrointestinale;
 produsele recoltate se pregătesc pentru laborator.
Desfășurare
Ecoendoscopia înalta (superioară) necesită de cele mai multe ori o anestezie generală,
ușoară, care nu adoarme complet pacientul. Acesta este examinat pe nemâncate. Un
videoendoscopcare trimit o imagine pe un ocular (sistem optic plasat pe partea ochiului
observatorului) sau pe un ecran, este introdus prin gură. Apoi un endoscop, dotat la
extremitatea sa cu un balonaș plin cu apă pentru a favoriza trecerea ultrasunetelor, este
introdus pe aceeași cale până în esofag, stomac sau duoden. Examenul durează între 15 și 30
minute. Ecoendoscopia pe calea joasă (inferioară) se desfășoară în același mod, dar nu
necesită anestezic.
Ecoendoscopia se poate realiza și în asociere cu colangiopancreatografia endoscopică
retrogradă (ERCP) sau endomicroscopia confocală laser.
Paracenteza - este puncţia abdominală şi constă în traversarea peretelui abdominal cu
ajutorul unui trocar pentru recoltarea lichidului de ascită, care are drept cauze obstacol în
circulaţia portală. Hipertensiuni în vena portă în cazul unei ciroze hepatice.
Scop

Evacuarea lichidului de ascită când e în cantitate mare şi jenează circulaţia:

 la pacientul politraumatizat;
 în abdomenul acut chirurgical;
 pentru stabilirea existenţei lichidului abdominal;
 pentru realizarea dializei peritoneale;
 explorator – precizarea diagnosticului terapeutic;
 terapeutic – pentru evacuarea lichidului care provoacă tulburări respiratorii şi
circulatorii prin presiune exercitată asupra diafragmului.
Material necesar

Pentru anestezie locală

 fiola cu soluţie anestezică;

 ace pentru s.c. şi i.m.;
 seringă de 20 ml.
Pentru puncţia cu scop diagnostic

50
  ace i.m. sau specifice;
 seringi de 20 ml;
 flacoane sterile pentru examen bacteriologic şi anatomico-patologic.
Pentru puncţia evacuatoare

 ace i.m. sau specifice sau cateter venos;

 seringă de 20 ml;
 robinet cu 3 căi;
 tub de legătură;
 flacon steril pentru colectarea lichidelor;
 vas gradat.
Pentru supraveghere

 tensiometru;
 cântar;
Pentru asepsie

 mănuşi sterile;
 comprese sterile;
 soluţie dezinfectantă;
 câmpuri sterile;
 pansament colant;
 colector pentru ace folosite;
 sac pentru eliminarea deşeurilor septice.
Pregătirea pacientului

 se identifică pacientul;
 se verifică recomandarea;
 se explică pacientului importanţa procedurii şi necesităţii medicale a acesteia;
 pacientul este prevenit, este ajutat să se instaleze în decubit dorsal în timpul
puncției şi 2 ore după puncţie;
 se informează pacientul că procedura durează aproximativ 30 minute pentru
puncţia exploatoare;
 se explică poziţia în timpul puncţiei şi este rugat să nu se mişte;

51
  - se măsoară circumferinţa taliei şi se cântăreşte pacientul;
 - se recomandă pacientului să-şi golească vezica urinară;
 - se măsoară T.A. şi pulsul înaintea realizării examenului;
 - se degajă zona puncţionată – forsa iliacă stângă pe linia spino-ombilicală stângă
la locul de unire între treimea externă cu treimea medie.
3.4. Rolul asistentei medicale în îngrijirea simptomatologiei

Observaţia medicului asupra pacientului este discontinuă şi intermitentă, acesta vede

bolnavul numai la vizite sau în cazul aplicării unor tratamente. În restul zilei, bolnavul se
găseşte sub directa supraveghere a asistentei, care are obligaţia de a culege toate datele ce
privesc starea generală şi evoluţia bolii acestuia. Informaţiile trebuie să vizeze obligatoriu:
 Comportamentul bolnavului – poziţia în pat, expresia feţei, starea psihică, pofta
de mâncare, somnul;
 Funcţiile vitale şi vegetative ale organismului;
 Apariţia unor manifestări patologice.
Urmărirea funcţiilor vitale şi vegetative ale organismului este obligatorie în cursul
oricărei boli, deoarece modificările acestora reflectă, în general, starea bolnavului precum şi
evoluţia şi gravitatea bolii de care suferă. Totalitatea observaţiilor asupra funcţiilor vitale şi
vegetative se consemnează în foaia de temperatură a bolnavului care este parte integrantă a
foii de observaţie, este un document medical, ştiinţific şi juridic.

Temperatura
Temperatura omului se menţine constantă între 36 şi 37°C datorită procesului de
termoreglare. Sistemul neuro-endocrin dirijează procesele de reglare termică prin mecanisme
chimice şi fizice, modificând după necesitate, termogeneza sau termoliza. În stare normală,
producţia şi pierderea de căldură se găsesc în echilibru, ceea ce asigură în mod activ
constanţa temperaturii organismului. Când acest echilibru este rupt se instalează stările de
hipertermie şi hipotermie. Temperatura organelor interne, temperatura centrală, este mai
ridicată decât cea periferică. În timpul zilei, temperatura prezintă mici oscilaţii fiziologice, de
la 0,5 la 1°C. Astfel de oscilaţii apar şi cu vârsta ori în cursul digestiei, a efortului muscular,
în a 2-a jumătate a ciclului menstrual precum şi în timpul sarcinii.
Aprecierea exactă, ştiinţifică, a căldurii corporale, se face cu termometrul.
Principalele tipuri de termometre utilizate în practică sunt: termometrul maximal,

52
termometrul medical, termometrul termoelectric, termometrul cu rezistenţă şi termistorul.
Măsurarea temperaturii cu termometrul maximal obişnuit se face în cavităţi închise
sau semiînchise, pentru a obţine temperatura cea mai apropiată de cea centrală. Astfel,
măsurarea se poate face: în axilă, în plica inghinală, în gură. Cele mai precise măsurători se
obţin numai în rect şi în vagin.
Pentru termometrizarea bolnavului este nevoie de: termometrul maximal, casoletă cu
tampoane de vată şi comprese sterile, recipient cu soluţie dezinfectantă, tavă medicală,
lubrifiant, alcool medicinal, ceas. În cazul în care nu sunt indicaţii speciale, temperatura se
măsoară de două ori pe zi, dimineaţa (între orele 7 – 8) şi seara (între orele 18 – 19). Tehnica
constă în: informarea pacientului, solicitarea colaborării acestuia, asistenta se spală pe mâini,
se scoate termometrul din soluţia dezinfectantă (cloramină 5‰), se clăteşte şi se şterge cu o
compresă, se verifică nivelul mercurului - dacă nivelul mercurului este ridicat, se scutură
termometrul până nivelul scade sub 36°C, se verifică integritatea termometrului.
Măsurarea temperaturii în axilă este cea mai simplă şi mai des utilizată metodă. Se
aşează pacientul în poziţie decubit dorsal sau şezând. Se ridică braţul pacientului şi se şterge
axila prin tamponare cu prosopul pacientului apoi se aşează termometrul cu rezervorul de
mercur în centrul axilei, paralel cu toracele. Se apropie braţul de trunchi, cu antebraţul flectat
pe suprafaţa anterioară a toracelui. Dacă pacientul este slăbit sau agitat, braţul va fi menţinut
în această poziţie de către asistentă. Termometrul se menţine timp de 10 minute. După citirea
temperaturii termometrul se introduce din nou în soluţia dezinfectantă.

Pulsul
Cu ocazia sistolei ventriculare, sângele este împins din cavităţile ventriculare în
arterele mari. Această masă de sânge întâlneşte în sistemul arterial o altă masă de sânge de
care se loveşte sub influenţa contracţiei puternice a muşchiului cardiac. Conflictul rezultat se
propagă prin coloana sanguină din arborele arterial sub forma unei unde vibratorii şi se
exteriorizează prin destinderea ritmică a arterelor, sincronă cu sistolele ventriculare. Această
destindere ritmica poate fi palpată sub forma unor zvâcnituri uşoare, ritmice, pulsatile numite
puls. Pulsul ne indică în fapt starea funcţională a aparatului cardiovascular.
Pulsul poate fi luat pe oricare arteră accesibilă palpaţiei, care poate fi comprimată pe
un plan osos: radială, temporală superficială, carotidă, humerală, femurală, pedioasă, tibială,
regiunea apicală (vârful inimii). Pulsul poate fi înregistrat şi pe cale instrumentală.
În practica curentă pulsul se ia la nivelul arterei radiale. Asistenta are nevoie de ceas
cu secundar şi un pix roşu. La luarea pulsului pacientul trebuie să fie în repaus psihic şi fizic
53
cel puţin cu 10-15 minute înainte de măsurătoare. Apoi se reperează artera, se fixează
degetele index, medius şi inelar pe traiectul arterei, se exercită o uşoară presiune cu vârful
degetelor asupra peretelui arterial până la perceperea zvâcniturilor pline ale pulsului şi se
numără pulsaţiile timp de 1 minut.
Pulsul se va lua în mod regulat de două ori pe zi – dimineaţa, pe nemâncate, după
deşteptare dar înainte de ridicarea din pat şi după masă, dupa orele de odihnă însă înainte de
cină. Frecvenţa lui va fi notată pe foaia de temperatură.
La luarea pulsului se ţine seama obligatoriu de: frecvenţă, ritmicitate, volum, tensiune
şi celeritate.
În condiţii fiziologice, frecvenţa pulsului variază după sex, vârstă, înălţime, efort,
emoţii, poziţia corpului, stări fiziologice.

Respiraţia
Aportul de oxigen necesar proceselor vitale ale organismului se asigură prin
respiraţie. Ea include următoarele etape:
 etapa pulmonară, reprezentată de perioada în care aerul pătrunde prin căile
respiratorii până la plămâni şi se distribuie în alveolele pulmonare.
 etapa sanguină, reprezentată de schimburile de gaze dintre aerul alveolar şi
sângele din capilarele mici.
 etapa circulatorie, reprezentată de transportul oxigenului până la ţesuturi şi a
dioxidului de carbon de la ţesuturi la alveolele pulmonare pentru eliminare.
 etapa tisulară, reprezentată de schimbul de gaze dintre sânge şi ţesuturi.
Prin evaluarea funcţiei respiratorii a pacientului se urmăreşte evoluţia bolii, depistarea
unor complicaţii şi prognosticul acesteia. Asistenta monitorizează toate fazele respiraţiei însă
numai faza pulmonară va fi observată şi înregistrată obligatoriu în foaia de temperatură.
Respiraţia în stare normală se face liniştit, fără nici un efort. Mişcările cutiei toracice
sunt simetrice, ritmice şi abia vizibile. Frecvenţa normală este de 16-20 pe minut, dar poate
prezenta uşoare variaţii după sex şi vârstă.
Elementele care trebuie urmărite la luarea respiraţiei (bolnavul fiind dezbrăcat) sunt:
tipul respirator şi respectiv simetria, amplitudinea şi frecvenţa mişcărilor respiratorii.
Numărarea mişcărilor respiratorii se face timp de un minut având grijă ca operaţia să
se facă fără ştirea bolnavului, deoarece respiraţia este un act reflex, inconştient, dar controlat
de voinţă, motiv pentru care bolnavul, observând că i se numără frecvenţa mişcărilor
respiratorii, îşi poate modifica ritmul şi astfel se obţin valori eronate.
54
 Tensiunea arterială
Tensiunea arterială reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant asupra
pereţilor arteriali. Valoarea ei este determinată de forţa de contracţie a inimii, de rezistenţa
întâmpinată de sânge datorită elasticităţii şi calibrului sistemului vascular, dar şi de
vâscozitatea acestuia.
Tensiunea arterială scade în mod progresiv de la centru la periferie.
Valoarea tensiunii arteriale fiind determinată în primul rând de forţa de contracţie a
inimii, ea variază în mod fiziologic în raport cu fazele revoluţiei cardiace. Tensiunea arterială
este maximă în cursul sistolei, când, alături de cantitatea de sânge existentă în arborele
vascular, inima mai pompează încă o cantitate de sânge peste acesta. Tensiunea arterială va
avea valoare minimă în cursul diastolei, când, forţa de contracţie a inimii fiind absentă,
presiunea va fi determinată numai de actualizarea energiei potenţiale din pereţii vaselor, care,
datorită elasticităţii caută să revină la starea anterioară sistolei. Pierderea elasticităţii vaselor
prin diferite procese patologice au ca rezultat urcarea tensiunii maximale şi scăderea tensiunii
minime.
Prin măsurarea tensiunii arteriale se realizează evaluarea funcţiei cardiovasculare a
bolnavului spitalizat cu boală varicoasă.
Măsurarea tensiunii arteriale se face fie pe artera humerală fie pe cea radială, în
ultimul caz, electronic. Materiale necesare asistentei pentru îndeplinirea procedurii sunt:
tensiometru (Riva-Rocci, cu manometru sau electronic), stetoscop biauricular, tampon de
vată, alcool, pix de culoare roşie. Metoda utilizată poate fi palpatorie, auscultatorie sau
oscilometrică.
Metoda auscultatorie constă în: pregătirea psihică şi fizică a bolnavului ş repaus, circa
5 minute, apoi se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului, braţul fiind în extensie, se
fixează membrana stetoscopului la nivelul arterei humerale sub marginea inferioară a
manşetei, se introduc olivele stetoscopului în urechi, se pompează aer în manşeta pneumatică
cu ajutorul perei de cauciuc până la dispariţia zgomotelor pulsatile, se decomprimă progresiv
aerul din manşetă prin deschiderea supapei până când se aude primul zgomot - valoarea
indicată reprezintă tensiunea arterială maximă. Se continuă decomprimarea până când
zgomotele dispar - tensiunea arterială minimă. Se trec pe foaia de temperatură valorile
obţinute cu o linie verticală de culoare roşie.
Valorile obţinute prin metoda auscultatorie la adultul sănătos, în stare de repaus fizic
şi psihic, variază între 115 – 140 mmHg, pentru tensiunea maximă, şi între 75 – 90 mmHg,
55
pentru cea minimă. Variaţiile fiziologice în cursul unei zile nu depăşesc 20 – 30 mmHg.

Diureza
Diureza are scopul de a elimina din organism substanţele inutile provenite din
metabolismul intermediar protidic care, acumulate în sânge, devin toxice pentru organism.
În mecanismul de eliminare a produşilor de catabolism intervin, alături de rinichi şi
tubul digestiv, ficatul, glandele de secreţie internă, starea funcţională a aparatului circulator,
influenţate toate de activitatea sistemului nervos. Tulburările metabolismului intermediar se
repercutează asupra diurezei influenţând atât cantitatea cât şi calitatea urinei excretate. De
aceea urmărirea diurezei şi analiza urinei constituie o etapă obligatorie a îngrijirii oricărui
bolnav.
În vederea furnizării datelor necesare stabilirii diagnosticului şi conducerii
tratamentului, asistenta va urmării: tulburările de emisiune urinară, cantitatea de urină emisă
în 24 de ore precum şi caracterele calitative ale acesteia. Pentru realizarea bilanţului hidric se
urmăreşte şi cantitatea de lichide ingerată. Volumul urinei emise de bolnav în 24 de ore se
notează în foaia de temperatură cu creion albastru. Cantitatea de urină eliminată în 24 de ore
este de aproximativ 1500 ml, la bărbaţi, 1200 – 1800 ml, iar la femei, 1000 – 1400 ml.
În condiţii patologice, excreţia de urină poate fi mărită, peste 3000 ml - poliurie,
micşorată, sub 1000 ml - oligurie sau complet suprimată - anurie.

Scaunul
Examinarea curentă a scaunului se face fără pregătirea bolnavului. Indiferent de boala
pentru care a fost internat, sora sau asistenta medicală va examina primele scaune ale
bolnavului. În cazul scaunelor cu modificări patologice sau suspecte acestea vor fi păstrate
pentru vizită iar cele cu sânge vor fi raportate imediat medicului.

Greutatea corporală şi înălţimea

Cunoaşterea greutăţii corporale este importantă pentru aprecierea stării de nutriţie a
bolnavului, pentru stabilirea dozei terapeutice de medicamente, pentru stabilirea necesităţii
calorice a organismului, cât şi pentru urmărirea evoluţiei bolii.
Starea de nutriţie a bolnavului adult poate fi apreciată şi fără cântărire. Modificările în
plus sau în minus, de la valorile considerate normale, se pot stabili numai prin raportarea
greutăţii corporale la înălţimea persoanei respective şi la greutatea anterioară îmbolnăvirii.
Din acest motiv, cu excepţia cazurilor la care mobilizarea activă este contraindicată, se va
56
determina greutatea corporală la toţi bolnavii internaţi. Nu se cântăresc bolnavii cu
tromboflebite sau hemoragii.
Cântărirea bolnavilor adulţi se face cu balanţe antropometrice, dimineaţa, pe
nemâncate, după ce bolnavul a avut scaun şi a urinat. Determinarea înălţimii corporale se face
cu taliometrul. Greutatea corporală precum şi înălţimea bolnavului se notează pe foia de
temperatură.

3.5. Rolul asistentei medicale în administrarea tratamentului

Asistentul medical va respecta întocmai toate medicamentele prescrise de medic. El

va cunoaște medicamentele pe care le administrează după inscripție, culoare, formă; fiolele
rămase goale de la injecții le va păstra până la desfășurarea efectelor lor.

Înainte de administrare, asistentul va verifica calitatea fiecărui medicament,

aspectul, termenul de valabilitate și integritatea ambalajului.

Asistentul medical va respecta cu strictețe calea de administrare, dozajul prescris și

va evita incompatibilitatea între medicamente. El va administra bolnavului doze mici din
orice medicament, pe care acesta le va lua în prezența ei. Îl va informa pe bolnav asupra
efectului și reacțiilor adverse ale medicamentelor pe care le are de luat.

La administrarea parenterală asistentul medical va lucra în condiții de strictă asepsie

folosind materiale și instrumente de unică folosință sau sterilizate. Asistentul va tăia și
aspira în seringă toate fiolele în fața bolnavului. El va semnala orice intoleanță și reacții
adverse medicului.

Deoarece administrarea medicamantelor este o muncă de mare răspundere şi pentru

evitarea erorilor care pot fi fatale, se vor respecta cu stricteţe următoarele reguli:
1. respectarea medicamentului prescris, nu se înlocuieşte cu un alt medicament cu
efect asemănător fără aprobarea medicului;

57
 2. identificarea medicamentului administrat prin verificarea etichetei înainte de
administrare sau a medicamentului însuşi (asistenta trebuie să le recunoască după ambalaj,
forma de prezentare, consistenţă, culoare, miros)
3. verificarea calităţii medicamentelor: să nu fie alterate, degradate. Medicamentele
îşi schimbă culoarea sau aspectul (decolorare, tulburare, precipitare, sedimentare)
4. respectarea căii de administrare este obligatorie. Nerespectarea căii de
administrare poate duce la accidente grave (de exemplu, soluţiile uleioase introduse
intravenos produc embolia uleioasă şi moartea, soluţiile hipertonice sunt incompatibile cu
ţesutul muscular, subcutanat şi produc necroza - distrugerea ţesuturilor, etc.)
5. respectarea orarului de administrare şi a ritmului prescris de medic este
obligatorie, deoarece unele substanţe se descompun sau se elimină din organism în timp.
Medicamentele la care doza terapeutică este apropiată de cea toxică, dacă nu se respectă
orarul, se pot transforma în otrăvuri prin cumularea dozelor. De asemenea, nerespectarea
orarului, prin distanţarea dozelor, la medicamentele care se elimină rapid din organism, duce
la anularea efectului terapeutic, iar în cazul antibioticelor, chimioterapicelor, se produce
rezistenţa organismului la germeni.
Orarul de administrare a medicamentelor este în funcţie şi de alimantarea bolnavilor
deoarece unele, pentru a avea efect terapeutic, se administrează înainte de mese (de exemplu,
pansamentele gastrice), altele în timpul meselor (de exemplu, fermenţii digestivi), iar altele
numai după mese.
Nu se respectă orarul de administrare când apar schimbări în starea generală a
bolnavului sau manifestări de intoleranţă; acestea se aduc de urgenţă la cunoştinţa medicului.
6. respectarea dozei prescrise;
7. respectarea somnului fiziologic al bolnavului: orarul de administrare va fi stabilit
astfel încât să nu fie necesară trezirea bolnavului cu excepţia antibioticelor, chimioterapicelor
al căror ritm impun trezirea;
8. evitarea incompatibilităţii dintre medicamente deoarece unele, prin asociere,
devin ineficiente sau dăunătoare. Asistenta va cere sfatul medicului înainte de asocierea
medicamentelor ce urmează să le administreze;
9. servirea bolnavului cu doză unică de medicament care va fi administrat personal
de asistentă sau luat în prezenţa ei;
10. respectarea succesiunii în administrarea medicamantelor constă în a păstra
următoarea ordine: tablete, capsule, soluţii, picături, injecţii, ovule vaginale, supozitoare;

58
 11. informarea bolnavului asupra medicamentelor prescrise, în cazul în care efectul
medicamentului ar putea nelinişti bolnavul; asistenta trebuie să cunoască astfel, pe lângă
indicaţii şi contraindicaţii, incompatibilităţile precum şi efectele secundare ale
medicamentelor;
12. anunţarea imediată a greşelilor de administrare a medicamentelor: orice greşeală
comisă privind schimbarea medicamentului, nerespectarea dozei, a căii de administrare sau a
orarului va fi adusă la cunoştinţa medicului, pentru a se putea interveni şi preîntâmpina
complicaţiile care ar putea fi fatale bolnavului;
13. administrarea imediată a medicamentelor deschise: fiolele trebuie injectate după
deschidere, deoarece păstrarea lor permite infectarea, scăderea eficacităţii medicamentului
sau chiar degradarea acestuia;
14. prevenirea infecţiilor intraspitaliceşti prin respectarea măsurilor de asepsie şi
igienă stabilite pentru fiecare cale de administrare.

59
 CAPITOLUL IV
PREZENTAREA CELOR TREI CAZURI

CAZUL I

INSUFICIENTA RESPIRATORIE ACUTA

NEOPLASM PULMONAR

Culegerea datelor

a) Surse de culegere a datelor:

- pacient
- familie
- documente medicale

b) Metode de culegere a datelor:

- interviu
- observatie
- luarea de notite

c) Date de identitate:
- Nume: V.
- Prenume: M.
- Varsta: 67 ani
- Sex: B
- Domiciliul: Bucuresti
- Ocupatia: pensionar
- Religie: ortodoxa
- Starea civila: necasatorit
- Conditii de locuit: acceptabile

d) Elemente fizice si reactionare:

- Inaltime: 1.79m
- Greutate: 60kg

60
- Grup sangvin: B III
- Rh: pozitiv
- Limite senzoriale: acuitate vizuala diminuata
- Alergii: nu prezinta
- Obiceiuri: fumator pana in urma cu doi ani
- Proteze: nu prezinta , poarta ochelari
e) Informatii privind starea de sanatate:
Antecedente heredocolaterale:
- Sora cu neoplasm, decedata in urma cu sapte ani
- Tatal - fara importanta
- Mama- fara importanta
Antecedente patologice personale:
- Bolile copilariei
- Rezectie gastrica in anul 1999
- Silicoza, diagnosticata in anul 2006
- Neoplasm pulmonar in luna iunie 2017
Istoricul bolii:
Pacientul in urma depistarii silicozei, in anul 2006 se interneaza in mod repetat in
Spitalul de Boli Pulmonare Breaza si in Institutul de Pneumologie Marius Nasta Bucuresti.
Odata cu trecerea anilor, boala a evoluat in ciuda masurilor terapeutice luate, pana la stadiul
de metastaze pulmonare.

f) Date privind starea de sanatate actuala:

Motivele solicitarii Serviciului de Ambulanta:

In data de 12-03-2018 apartinatorii bolnavului au apelat la Serviciul de Ambulanta

dearece starea de sanatate a Domnului P.E. s-a inrautatit, motivul solicitarii fiind "insuficienta
respiratorie acuta"

Dupa sosirea echipei medicale de urgenta aceasta constata ca starea generala a

pacientului este grava.

Examenul clinic pe aparate:

- Tegumente si mucoase - calde, cianotice, turgor present

61
 - Sistem musculo-adipos - foarte slab reprezentat

- Sistem posteo-articular - integru

- Aparat ganglionar - ganglioni superficial palpabil

- Aparat respirator - insuficienta respiratorie R=25r/min, dispnee , raluri sibilante ,

murmur vezicular diminuat bilateral

- Aparat cardiovascular - puls prezent, arnplu, tahicardie paroxistica 180p/min, SpO2

=40%, TA =125/80mmHg.

- Aparat digestiv - abdomen meteorizat, dureros la palpare in hipocondrul st,

hipocondrul stang , scaun absent.

Aparat renal - mictiuni prezente, diureza in limite normale, loje renale libere nedureroase.

- S.N.C. - starea de constienta este prezenta.

SCOR GLASGOW

Deschiderea ochilor Raspuns verbal Raspuns motor Interpretare

6. Executa comanda 14-15 Normal

5. Coerent 5. Localizeazadurerea ll-13 Obnubilat

4. Spontana 4. Confuz 4. Retrage la durere 8- 10 Coma
3. La comanda 3. Cuvinte farasens 3. Flexie la durere 5-7 Coma profunda
2. Sunete 2. Extensie la durere 3-4 Are actvitate

1 . Fara raspuns 1 . Fara raspuns 1 . Fara raspuns

Examene complementare:

- SpO2 = 40%laoral5:45 60% la ora 16:14

- EKG - traseu modificat, tahicardie paroxistica sinusala, P=180p/min

- TA -125/80mmHg la ora 15:45 120/80mmHglaoral6:14

- Monitorizare permanenta a functiilor vitale.

Motivele internarii :

62
 In urma investigatiilor la domiciliu si a instituirii masurilor de urgenta (administrare
de O2 – 10 1/min pe masca , PEV cu ser fiziologic), starea pacienrului ramane in continuare
grava, persista insuficienta respiratorie, tahicardia, SpO2 scazuta, motiv pentru care se decide
transportul pacientului in vederea internarii cu asigurarea pe timpul transportului, a
monitorizarii si masurilor de urgenta.

Pacientul a fost mobilizat pe targa in semisezand (pozitie ce favorizeaza respiratia).

Data internarii: 12-03-2018

Diagnosticul la internare:

- Insuficienta respiratorie cronica acutizata

- Silicoza pulmonara

- Tumora pulmonara in observatie

63
Nr. Nevoia fundamentala Manifestari de independenta Manifestari de dependenta Surse dedificultate
Crt.
1 Nevoia de a respira si a avea o -conformatie toracica -respiratie stertoroasa si -silicoza
buna circulatie normala anevoioasa cu ortopnee, -tumora pulmonara
-respiratie de tip R=25r./min tahicardie -cord pulmonar
abdominal superior paroxistica cronic
-TA = 125/80mmHg P=180p/min
-tuse prezenta
-raluri sibilante bilateral
-tegumente cianotice,
SpO2=40%
2 Nevoia de a bea si a manca - reflex de deglutitie prezent - inapetenta - alterarii functiei
- nu prezinta proteza - masticatie superficiala respiratorii
dentara - greata - situatiei de criza
- transportului
3 Nevoia de a elimina - diureza in limite normale , - expectoratie deasa, - tusei prezenta si
mictiuni fiziologice gelatinoasa, bruna aprox. implicit bolii de
300 ml. baza
- transpiratii - anxietate
- tranzit intestinal - reducerea efortului
incetinit prin

64
 neputinta persoanei
4 Nevoia de a se misca si de a - aparat locomotor integru - diminuarea miscarilor - dispneei
avea o buna postura d.p.d.v. anatomic voluntare , intoleranta la
efort
- dificultate de schimbare a
pozitiei- hipotonie muscular
- pozitie ortopneica
5 Nevoia de a dormi si de a se - somn intrerupt, agitat - dispneei
odihni - odihna necorespunzatoare
6 Nevoia de a se imbraca si a se - prezinta capacitatea de a-si - dificultatea de a se imbraca - dispneei
dezbraca alege vesmintele in si dezbraca - epuizarii
conformitate cu
anotimpul si sexul
7 Nevoia de a mentine - temperatura mediului - subfebrilitate - procesului
temperatura in limite normale ambiant 18-25 grade - tegumente cianotice inflamator
8 Nevoia de a fi curat si ingrijit , - tegumente si fanere curate - edentatie , isi satisface cu - dispneei
de a proteja tegumentele dificultate ingrijirile igienice - epuizarii
9 Nevoia de a evita pericolele - mediu sanatos - predispozitii la complicatii - neoplasmului
si accidente pulmonar
- epuizarii

10 Nevoia de a comunica - expresie nonverbala - acuitate vizuala diminuata - bolii de baza

65
 - neliniste - situatiei de criza
- anxietate
- confuzie
11 Nevoia de a actiona conform - ansamblul de valori - depresie - situatiei de criza
propriilor convingeri si valori, morale si credinte - miscari lente
de a practica religia - anxietate
12 Nevoia de a fi preocupat in - integritate psihica - sentiment de descurajare - situatiei de criza
vederea realizarii - autocritica - depresie - prognostic negativ
- disperare

13 Nevoia de a se recreea - lipsa interesului pentru - dispneei

activitati recreative - situatiei de criza
14 Nevoia de a invata cum sa-si - lipsa interesului de a-si - bolii de baza
pastreze sanatatea imbogati cunostintele - epuizarii

Pacientul necesita suplinire in satisfacerea nevoilor fundamentale din partea echipei medicale.

66
Problemele pacientului la domiciliu si pe timpul transportului:

Actuale:

1. Dispnee

2. Obstructia cailor respiratorii

3. Expectoratia

4. Circulatia inadecvata

5. Postura inadecvata

6. Comunicare inadecvata

Potentiate:

- Risc de complicatii

Pacientul prezinta probleme la nivelul fiecarei nevoi fundamentale, dar ele vor fi luate in
consideratie in momentul internarii.

Diagnosticul nursing pentru problemele de urgent:

1. Dispnee din cauza afectarii pulmonare si manifestata prin: tahipnee (R=25r/min), ortopnee,
raluri bilaterale, tegumente cianotice.

2. Obstructia cailor respiratorii din cauza procesului inflamator pulmonar, manifestata prin: ruse
productiva, respiratie stertoroasa.

3. Expectoratie din cauza afectarii arborelui respirator si manifestata prin: expectoratie

gelatinoasa, bruna, in cantitate de 300ml/24h.

4. Circulatie inadecvata din cauza afectarii cardio-pulmonare manifestata prin: tahicardie

(P=180p/min) si scaderea concentratiei de O2 (Sp02=40%).

5. Postura inadecvata din cauza dispneei prin ortopnee. Limitarea miscarilor din cauza afectarii
respiratiei manifestata prin dificultate de schimbare a pozitiei si intolerantei la efort.

67
6. Comunicare inadecvata la toate nivelurile din cauza bolii de baza si situatiei de criza
manifestata prin anxietate.

7. Risc de complicatii din cauza bolii de baza si a epuizarii.

Stabilirea obiectivelor si a interventiilor in urgenta

Obiectiv general

- Pacientul sa fie stabil din punct de vedere cardio-respirator si hemodinamic pe timpul

transportului.

Obiective specific:

- Pacientul sa prezinte o diminuare a dispneei in termen de 20 min.

- Pacientul sa prezinte cai respiratorii libere in termen de 10 min.

- Pacientul sa nu devina sursa de infectie pe timpul transportului.

- Pacientul sa prezinte o diminuare a tahicardiei in 20min si pe timpul transportului.

- Pacientul sa-si mentina o postura adecvata pe timpul transportului si sa nu fie solicitat din
punct de vedere fizic.

- Pacientul sa-si diminueze anxietatea si sa colaboreze cu echipa medicala pe timpul

transportului.

- Pacientul sa prezinte o ameliorare a starii generale si sa nu prezinte complicatii pe timpul

transportului.

Stabilirea interventiilor de urgenta.

- Permeabilizarea cailor respiratorii.

- Imbunatatirea respiratiei si a oxigenarii.

- Asigurarea pozitiei corespunzatoare pe timpul transportului.

68
- Echilibrarea psihica a pacientului.

- Supravegherea pacientului pe timpul transportului.

- Echilibrarea hidroelectrolitica.

69
Aplicarea in practica a planului de ingrijire

Perioada Problema Obiectiv Interventii autonome si delegate Evaluare

15:45-16:05 Dispnee Pacientul sa prezinte - masor respiratia. 15:45
La domiciliu o diminuare a - asigur pacientului pozitia sezand, R=25r/min
dispneei. iar in timpul examinarii clinice P-180p/min
supraveghez respiratia. TA=125/80mmHg
- pregatesc si ajut pacientul in SpO2=40%
timpul examinarii clinice. Tegumente cianotice.
Tuse prezenta, secretii traheo-
bronsice.
Obstructia Pacientul sa prezinte - la indicatia medicului 16:05
cailor cai respiratorii libere administrezO2 pe masca 101/min. R-20r/min P-140p/min
respiratorii - aspir secretiile bronsice si curat TA=120/80mmHg
cavitatea bucala

70
 Circulatie Pacientul sa prezinte - masor TA si pulsul. Tegumente cianotice
inadecvata o diminuare a - pregatesc pacientul pentru EKG. SpO2=80%.
tahicardiei. - efectuez EKG si supraveghez Pacientul prezinta cai respiratorii
pacientul pe timpul investigatiei. libere si tuse cu expectoratie.
- aplic puls-oximetrul si electrozii
pentru monitorizare.
16:05-16:14 Postura si Pacientul sa-si - asigur pacientului pozitia sezand 15:45
Pe timpul miscari mentina postura cu ajutorul pernelor iar pe Pacientul prezinta ortopnee si
transportului inadecvate adecvata. timpultransportului cu ajutorul intoleranta la efort
targii flexibile (inclinatie 70 grade). 16:05
- ajut pacientul sa ia pozitia Pacientul este transportat si instalatpe
indicata de medic in timpul targa ambulantei in pozitie sezand
examenului clinic ajutandu-1 in asigurat cu chingi.
schimbarea pozitiei.
- transport pacientul la ambulanta
cu ajutorul targii flexibile.
Comunicare - linistesc pacientul, il asigur ca i 15:45
inadecvata. se vor acorda ingrijirile Pacientul este usor confuz, raspunde
corespunzatoare si ca vafi cu dificultate, agitat.
transportat in timp util la spital 16:05
- permit pacientului comunicarea Pacientul este linistit,cooperant.
cu apartinatorii si il asigur de

71
 Expectoratie prezenta acestora pe timpul 1
transportului.
- educ pacientul sa
foloseasca batista de unica
folosinta, sa tuseasca cu
gura inchisa.
Risc de - la indicatia medicului 6:14
complicatii executabord venos si instalez PEV SCO =15
cu Pacientul nu a prezentat complicatii
NaCl 9%- 500ml. pe timpul transportului SpO2 = 60%
- monitorizez si supraveghez
pacientul

16:14 Respiratie si Pacientul sa-si -la indicatia medicului administrez 16:14

Prezentarea la circulatie imbunatateasca IV – HHCl00 mg , miofilin 1f , R=20r/min
camera de inadecvata respiratia si cordarone 1f. P=130p/min
stabilizare circulatia. - adm. pe cale respiratorie bricanil TA=120/80mmHg
2.5mg SpO2 -80%
cu ajutorul nebulizatorului si a Tegumente usor cianotice.
pieseibucale. 17:10
- adm. O2 pe masca 101/min R=20r/min
intermitent. P=130p/min
- supraveghez perfuzia si asigur TA=120/60mmHg

72
 pozitia sezand. Sp02=89%
Postura si Pacientul sa-si - asigur pozitia Tegumente usor cianotice.
miscari mentina postura sezand a pacientului Pacientul adopta pozitia sezand si
inadecvate adecvata - asigur transportul de pe targa pe prezinta intoleranta la efort.
patul rulant din serviciul
stabilizare
Risc de Pacientul sa prezinte - pregatesc materialele si pacientul Hb=15.2g/100ml
complicatii o ameliorare si sa pentru punctia venoasa Ht=48.2%
nu prezinte - la indicatia medicului Leucocite=22900/mm3
complicatii. recoltezsange pentru Hb, Ht, HLG, Glicemie^ 148mg‰
glicemie, transaminaze, uree. TGP=42Ui/l
- transport pacientul la TGO451M
serviciulradiologie si asigur pozitia Uree=0.84 ‰
acestuia intimpul investigatiei

73
Evaluarea pacientului la transferul pe sectie

Data si ora: 12-03-2018, 17:10

Diagnosticul la transferul pe sectie:

• Insuficienta respiratorie cronica acutizata

• Silicoza pulmonara

• In observatie tumora pulmonara

Bilantul autonomiei:

• In urma interventiilor acordate la domiciliu , pe timpul transportului si in serviciul de

stabilizare, pacientul prezinta o diminuare a tahicardiei, o imbunatatire a concentratiei de oxigen,
este cooperant si linistit dar prezinta in continuare afectarea tuturor nevoilor fundamental.

Grad de dependenta la momentul transferului:

• Pacientul prezinta dependenta majora, actuala si pemanenta, necesita sprijin si suplinire din
partea echipei medicale in satisfacerea nevoilor fundamentale.

Recomandari la momentul transferului:

• Evitarea efortului fizic - transportul efectuat cu patul rulant pe sectie.

• Continuarea tratamentului.

• Asigurarea sursei de O2 pe sectie.

• Supraveghere permanenta.

• Suplinirea in satisfacerea nevoilor fundamentale.

Tabel cu analizele pacientului P.E.

Analiza Mod de recoltare Valoare Valoare Observatii

normala reala
Hb Prin punctie venoasa, 15±2g/100ml 15.2g/100ml Valoare in limite

74
 2ml sange pe EDTA normale
Prin punctie capilara
Ht Prin punctie venoasa, 42-52% 48.2% Valoare in limite
2ml sange pe EDTA normale
sau pe doua picaturi de
heparina
Leucocite Prin punctie capilara, 4000-8000/cm 22.900/cm Valoare peste limita
intepare in pulpa maxima admisa
degetului
Prin punctie venoasa
2ml sange pe EDTA
Glicemie Prin punctie venoasa 0.80-120‰ 148mg‰ Valoare peste limita
2ml sange pe 4ml NaF maxima admisa
Transaminaze Prin punctie venoasa 5- TGP-2-16UI/I TGP-42UI/I Valoare peste limita
10ml sange fara TGO-2-20UI/I TGO-45UI/I admisa
anticoagulant
Uree sangvina Prin punctie venoasa 5- 0.20-0.40g‰ 0.48‰ Valoare peste limita
10ml sange maxima admisa

Tabel cu medicatia pacientului P.E.

Denumirea Forma de Doza Doza unica Actiune Calea de

prezentare zilnica admistrare

HHC Fiole de 5ml ce 300-400mg In functie de Antiinflamator, IV sau PEV

contin polietien gravitatea antialergic
gicol + solvent bolii

Miofilin Fiole 10 ml 10-20ml 10ml la 24h Antispastic pe IV lent

(25mg) musculaturea
bronsica

75
Bricasnil Solutie in unitati 2ml de 4 2ml Relaxant al Inhalare prin
de plastic cu doze ori pe 24h musculatirii nebulizator
unice de 2ml bronsice
(5mg)
Cordarone Fiole 3ml 3ml 3ml Combate TPSV-ul IV in PEV
(150mg) (150mg) (150mg) lent
NACL 9% Solutie apoasa 1000 ml in 250 ml Hidratant PEV
perfuzabila de functie de Deficit de sare
500 ml natremie
Glucoza Solutie apoasa 1000 ml 250 ml Nutritiva PEV
5% perfuzabila de Hidratanta
500 ml

76
CAZUL II

INSUFICIENTA RESPIRATORIE ACUTA SEVERA - ASTM BRONSIC

Culegerea datelor

a) Surse de culegere a datelor :

- pacient
- familie
- documente medicale
b) Metode de culegere a datelor:
- interviu
- observatie
- luarea de notite
c) Date de identitate:
- Nume: M.
- Prenume: I.
- Varsta: 69 ani
- Sex: F
- Domiciliul: Bucuresti
- Ocupatia: pensionara
- Religie: ortodoxa
- Starea civila: vaduva
- Conditii de locuit: acceptabile
d) Elemente fizice si reactionare:
- Inaltime: 1.52m
- Greutate: 69 kg
- Grup sangvin: A II
- Rh: pozitiv
- Limite senzoriale: acuitate vizuala si auditiva diminuata
- Alergii: nu prezinta

77
- Obiceiuri: consumatoare de cafea si pana in urma cu trei luni fumatoare
- Proteze: dentare, ochelari
e) Informatii privind starea de sanatate
Antecedente herdocolaterale:
- Tata – fara importanta
- Mama – fara importanta
- Frati – fara importanta
Antecedente patologice personale:
- Bolile copilariei
- Cezariana in anul 1978
- Bronsita tabacica diagnosticata in anul 2012
- Enfizem pulmonar diagnosticat in anul 2015
Istoricul bolii:
Inca din anul 2012 si respectiv 2015 de cand pacienta a fost diagnosticata cu bronsita
tabacica si enfizem pulmonar, starea de sanatate a acesteia s-a agravat datorita ignorarii sfaturilor
medicale si a tratamentului prescris de medicul specialist
f) Date privind starea de sanatate actuala
Motivele solicitarii Serviciului de Ambulanta:
In data de 22-03-2018 s-a primit un apel la dispeceratul Ambulantei precum ca Doamna
M.I. se afla in criza de insuficieta respiratorie.
Informatia a fost transmisa echipajului de urgenta prin radio-emisie, deplasarea facandu-
se in timp util deoarece asemenea diagnostic reprezinta o urgenta majora.
Odata ajusi la domiciliul pacientei, echipa medicala a confirmat diagnosticul si au trecut
la asigurarea primului ajutor.

Examenul clinic pe aparate:

- Tegumente si mucoase - uscate, palide, T=36.4°C

- Sistem musculo-adipos - bine reprezentat

- Sistem osteo-articular- integru

- Aparat ganglionar – nepalpabil

78
 - Aparat respirator - insuficienta respiratorie, polipnee

R=22r/min, dispnee expiratorie , ruse , Wheezing , murmur vezicular prezent

bilateral , raluri bronsice bilaterale.

- Aparat cardiovascular- puls prezent amplu , tahicardie medie sinusala P=100p/min ,

SpO2=90%,TA= 170/90mmHg , jugulare turgescente.

- Aparat digestiv - abdomen suplu , nedureros la palpare, scaune prezente regulate.

- Aparat renal - Mictiuni prezente , diureza in limite normale, loje renale libere
nedureroase.

- SNC- starea de constienta este prezenta.

Examene complementare

SpO2=90% la ora l4:18 94%

la ora 14:50:

- EKG - tahicardie medie sinusala, AV= 100p/min

- TA- 170/90mmHg la ora l4:18

- 160/90mmHg la ora 14:50

Monitorizare permanenta a functiilor vitale

Motivele internarii:

In urma investigatiilor la domiciliu si a institiiirii masurilor de urgenta (pozitionare

ortopneica, administrare de O2 pe masca 81/min si abord venos cu administrare de miofilin 1/2
fiola, HHC l00mg, furosemid 2ml si nitromint 2 pufuri SL) starea pacientului se amelioreaza
usor, dar aceasta solicita transportul la spital in vederea internarii si supravegherii.

79
 Pacienta a fost transportata la ambulanta cu ajutorul scaunului mobil, apoi pozitionata pe
targa in pozitie sezand, monitorizarea si supravegherea functiilor vitale facandu-se pana la
momenml internarii.

Data internarii: 22-03-2018

Diagnosticul la internare:

- Insuficienta respiratorie acuta

- Astm bronsic in criza

80
Analiza si interpretarea datelor

Nr.crt. Nevoia fundamentala Manifestari de dependenta Surse de dificultate

1. Nevoia de a respira si a avea o - tahicardie P=100p/min - spasm al musculaturii

buna circulatie - TA=170/90mmHg bronsice
- tahipnee R=22r/min - anxietate
- dispnee, expectoratie, tuse, weezing, jugulare
turgescente
2. Nevoia de a bea si a manca - inapetenta - dispnee
- situatie de criza
3. Nevoia de a elimina

4. Nevoia de a se misca si a avea - ortopnee - Insuficienta

o buna postura - intoleranta la efort respiratorie

5. Nevoia de a dormi si a se - somn agitat, odihna ineficieta - dispneei

odihni - anxietatii
6. Nevoia de a se imbraca si a se
dezbraca
7. Nevoia de a mentine temp, in
limite normale

81
8. Nevoia de a fi - tegumente palide, uscate -situatiei de criza
curat si ingrijit, de a proteja - dezechilibru
tegumentele
9. Nevoia de a evita pericolele - predispozitie la complicatii - bolii de baza

10. Nevoia de a comunica

11. Nevoia de a actiona conform

propriilor convingeri si valori,
de a practica religia
12. Nevoia de a fi
preocupat in vederea realizarii
13. Nevoia de a se recreea - incapacitatea de a participa la activitati recreative - dispneei
- spitalizarii
- situatiei de criza
14. Nevoia de a invata cum sa-si
pastreze sanatatea

Pacienta necesita ajutor si supraveghere din partea echipei medicale in satisfacerea nevoilor fundamentale.

82
Problemele pacientului la domiciliu si pe timpul transportului:

Actuale:
1. Respiratie si circulatie inadecvata.
2. Postura inadecvata.
Potentiale:
3. Risc de complicatii. Stare de rau astmatic.
4. Dezechilibru nutritional si hidric.
5. Odihna si somn ineficient.

Diagnosticul nursing pentru problemele de urgenta:

1. Respiratie si circulatie neadecvata din cauza spasmului bronsic si a anxietatii, manifestata prin
tahipnee R=22r/min, dispnee expiratorie, Weezing, ruse, tahicardie P=100p/min
TA=170/90mmHg, jugulare turgescente.

2. Postura si miscare inadecvata din cauza insuficientei respiratorii manifestata prin ortopnee si
diminuarea capacitatii de efort.

3. Risc de complicatii din cauza afectiunii de baza.

4. Dificultati in satisfacerea nevoii de a bea si a manca, a dormi si a se odihni, a se recreea.

Stabilirea obiectivelor si a interventiilor in urgenta

Obiectiv general:

- Pacienta sa fie echilibrata cardio-respirator si sa nu prezinte complicatii pe timpul

transportului

Obictive specific:

- Pacienta sa prezinte diminuarea dispneei in termen de 20 minute.

- Pacienta sa prezinte diminuarea tahicardiei si a TA in 20 minute.

83
 - Pacienta sa-si mentina o postura adecvata pe timpul transportului si sa nu fie solicitata din
punct de vedere fizic.

- Pacienta sa nu prezinte complicatii pe timpul transportului.

Stabilirea interventiilor de urgenta

- Asigurarea pozitiei corespunzatoare

- Imbunatatirea concentratiei de O2 in aerul inspirat.

- Administrarea medicatiei prescrise – bronhodilatatoare, antihipertensive.

- Supravegherea permanenta a functiilor vitale si a starii pacientei.

84
Aplicarea in practica a planului de ingrijire

Perioada Problema Obiectiv Interventii autonome si delegate Evaluare

14:18- Dispnee Pacienta sa-si diminueze -masor respiratia, linistesc pacienta si aplic 14:18
14:50 Circulatie dispneea, tahicardia si pulsoximetrul R=22r/min
La inadecvata valoarea TA -la indicatia medicului administrez O2 pe P-lOOp/min
domiciliu masca 81/min. TA=170/90mmHg
-masor TA si pulsul Sp02=90%
-pregatesc materialele si medicatia pentru SCG=15
injectia IV 14:50
-administrez la indicatia medicului 1/2 R=20r/min
fiola miofilin, l00 mg HHC, furosemid 1 P=110p/min
fiola, nitromint 2 pufuri SL.
Postura si Pacienta sa prezinte -asigur pacientei pozitie semisezanda o TA=160/90mmHg
miscari pozitie ajut in timpul examinarii sa ia pozitia SpO2=94%
inadecvate corespunzatoare indicata de medic
si sa nu fie solicitata -transport pacienta la ambulanta cu
fizic pe timpul ajutorul scaunului din dotare
transportului
14:50 - Respiratia si Pacienta sa prezinte - asigur oxigenoterapie pe masca 81/min 15:00
15:00 circulatia diminuarea dispneei si - aplic electrozi pentru monitorizare R=28r/min
Transport inadecvate tahicardiei - asigur pozitie semisezand si incurajez P=109p/min
pacienta TA=160/80mmHg

85
 - asigur transportul cu targa rnobila spre Sp02=92%
sectia Stabilizare.
Pacienta este nelinistita in
privinta prognosticului si a
internarii.
Risc de Pacienta sa nu prezinte
complicatii complicatii Prezinta in continuare dispnee
cu ortopnee , tahicardie si
hipertensiune.
15:00- Respiratie si Prezinta respiratie si -la indicatia medicului continui 15:30
15:30 circulatie circulatie in limite oxigenoterapia. R=24r/min
La spital inadecvate normale -montez branula si pregatesc PEV cu P=104p/min
glucoza 5% - 500ml TA=140/80mmHg
-pregatesc nebulizatorul si 2.5mg SpO2=95%
bricanil+apa distilata si invat pacienta sa Hb=13.8g/100ml
inspire aerosolii cu ajutorul piesei bucale. Ht=46.6%
Risc de Pacienta sa nu prezinte -efectuez punctie venoasa si recoltez la Leucocite= 13100/cm
complicatii complicatii indicatia medicului sange pentru ex. de Glicemie=257mg%o
laborator: Hb, Ht, leucocite, glicemie, Uree=0.46%o
uree, transaminaze, ionograma. Na+= 129mEg/l
-asigur transportul pacientei la serviciul K+ = 3.7mEg/l
radiologie pregatind-o psihic si fizic. TGO=23Ui/l

86
-pregatesc pacienta pentru efectuarea EKG TGP=17Ui/l
aplicand electrozii. EKG normal conform varstei
-asigur transportul corespunzator pacientei
pe sectia de interne.

87
Evaluarea pacientei la transferul pe sectie

Data si ora: 22-03-2018 , 15:30

Diagnosticul la transferul pe sectie:

- Insuficienta respiratorie acuta severa

- Astm bronsic in criza

Bilantul autonomiei

- In urma interventiilor acordate la domiciliu pe timpul transportului si la camera de

stabilizare, pacienta prezinta o diminuare a TA, a dispneei, o imbunatatire a concentratiei
de oxigen in sangele arterial.

- Prezinta in continuare tahipnee, tahicardie, dispnee moderata, si afectarea nevoilor: de a

se alimenta, a se odihni, a se recreea, a evita pericolele, prezentand in continuare rise de
complicatii ale bolii de baza.

Recomandari la momentul transferului:

- Evitarea efortului fizic transportul facandu-se cu patul rulant.

- Continuarea tratamentului medicamentos.

- Asigurarea sursei de O2 pe sectie.

- Supraveghere permanenta.

- Suplinire in satisfacerea nevoilor fundamentale.

88
 Tabel cu analizele pacientei M.I

Analiza Mod de recoltare Valoare normala Valoare Obseravatii

reala
Hb Prin punctie venoasa, 15±2g/100ml 13.8g/100m Valoare in limite
2ml sange pe EDTA l normale
Prin punctie capilara
Ht Prin punctie venoasa, 42-52% 46.6% Valoare in limite
2ml sange pe EDTA normale
sau pe doua picaturi
de heparina
Leucocite Prin punctie capilara, 4000-8000/cm3 13100/cm3 Valoare peste
intepare in pulpa limita maxima
degetului admisa
Prin punctie venoasa
2ml sange pe EDTA
Glicemie Prin punctie venoasa 0.80-120mg%o 257mg‰ Valoare peste
2ml sange pe 4mg limita maxima
NaF admisa
Transaminaze Prin punctie venoasa TGP-2-16Ui/l TGP-22Ui/l Valoare peste
5-10ml sange fara TOO- 2-20Ui/l TGO- limitamaxima
anticoagulant 23Ui/l admisa

Uree Prin punctie venoasa 0.20-0.40g%o 0.46g%0 Valoare peste

sangvina 5-10ml sange limita maxima
admisa
Ionograma Prin punctie venoasa Na+137-152mEg/l 129mEg/l Valoare sub
2ml pe seringa K+3.8-5.4mEg/l 3.7mEg/l limitaminima
heparinata admisa

89
Tabel cu medicatia pacientei M.I.

Denumirea Forma de Doza Doza unica Actiune Cale de

prezentare zilnica administrare
HHC Fiole de 5ml ce 300- In fimctie Antiinflarnator, IV sau PEV
contin polietilen 400mg de antialergic
glicol+solvent gravitatea
bolii
Miofilin Fiole 10ml 10-20ml 10ml la24h Antispastic pe IV lent
(25mg) musculatura
bronsica
Bricanil Solutie in unitati 2ml de 2ml Relaxant al Inhalare
de plastic cu patru ori la musculaturii nebulizator
doze unice de 24h bronsice
2ml (5mg)
Nitromint Flacon cu 2-3 pufuri 1puf Antianginos Sub lingual
aerosoli Scade presiunea
l puf=0.4mg de umplere a
inimii
Furosemid Fiole de 2ml l-2fiole 1 fiola Diuretic cu IM sau IV
(20mg) actiune prompta
Dexametazona Fiole de 2ml In functie 0.5mg- Antiinflamator IM - IV
(4mg) de 20mg/24h Imunosupresor
gravitatea
bolii
Glucoza 5% Solutie apoasa 1000ml 250ml Nutritiva PEV
perfuzabila de Hidratanta
500ml

90
CAZUL III

INSUFICIENTA RESPIRATORIE ACUTA - HIPERTENSIUNE ARTERIALA IN

PUSEU - EDEM PULMONAR ACUT

Culegerea datelor

a) Surse de culegere a datelor

- pacient
- familie
- documente medicale
b) Metode de culegere a datelor
- interviu
- observatie
- luare de notite
c) Date de identitate
- Nume: P.
- Prenume: T.
- Varsta: 70 ani.
- Sex: F.
- Domiciliu: Ovidiu
- Ocupatia: pensionara.
- Religie: ortodoxa.
- Starea civila: vaduva.
- Conditii de locuit: acceptabile.
d) Elemente fizice si reactionare:
- Inaltime: 1.59m
- Greutate: 46kg.
- Grup sangvin: BIII
- RH: pozitiv
- Limite senzoriale: acuitate vizuala diminuata.

91
- Alergii: nu prezinta.
- Obiceiuri: fumatoare pana in urma cu 5 ani.
- Proteze: nu prezinta , poarta ochelari.

e) Informatii privind starea de sanatate:

Antecedente heredocolaterale
- Tata - fara importanta.
- Mama- fara importanta.
- Frati - fara importanta.
Antecedente patologice personale:
- Bolile copilariei.
- Hepatita virala in urma cu 30 ani.
- Cardiopatie ischemica dureroasa , hipertensiunearteriala diagnosticate in urma cu 25 ani.
- Edem pulmonar repetat in ultimul an.

Istoricul bolii:

Inca de acum 25 ani, problemele de sanatate ale pacientei s-au agravat incet si sigur
datorita ignorarii sfaturilor medicale si a tratamentului prescris.

Toate aceste lucruri au condus la internari in mod repetat si de fiecare data aceasta nu da
importanta sanatatii , motiv pentru care boala a evoluat ajungand in momentul de fata la un grad
de dependenta majora.

f) Date privind starea de sanatate actuala:

Motivele solicitarii Serviciului de Ambulanta:
In data de 25-05-2018 dispecerarul Serviciului de Ambulanta primeste un apel telefonic
din partea familiei precum ca Doamna P.T. se afla in insuficienta respiratorie si cefalee
occipitala. In urma acestui apel, dispeceratul decide deplasarea la domiciliul pacientei a
echipajului de urgenta, considerandu-se o urgenta majora.
La momentul sosirii echipa medicala constata ca starea generala a pacientei este intr-
adevar grava, aceasta prezentand simptomatologia edemului pulmonar acut.

92
Examenul clinic pe aparate:

- Tegumente si mucoase- reci, umede, palide, T=36.8°C.

- Sistem musculo-adipos- foarte slab reprezentat.

- Sistem osteo-articular - integru.

- Aparat ganglionar - nepalpabil.

- Aparat respirator - insuficienta respiratorie, polipnee R=28r/min, dispnee expiratorie,

ortopnee, raluri crepitante bazal dreapta + bronsice in varf si subcrepitante bazal stanga.

- Aparat cardiovascular - puls prezent, amplu, fibrilatie cu ritm rapid P=166p/min, jugulare
turgescente SpO2=92%, TA=195/100mmHg.

- Aparat digestiv - abdomen suplu, nedureros la palpare, scaune prezente regulate.

- Aparat renal - mictiuni prezente, diureza in limite normale, loje renale libere nedureroase.

- SNC - starea de constienta este prezenta.

Examene complementare:

- SpO2=92% la ora 8:45

96% la ora 9:15

- EKG - traseu modificat, fibrilatie cu ritm rapid P=166p/min.

- TA=195/100mmHg la ora 8:45

170/90mmHg la ora 9:15

- Monitorizare permanenta a functiilor vitale.

93
 Motivele internarii:

In urma investigatiilor la domiciliu si a instituirii masurilor de urgenta (pozitionare

ortopneica, administrare O2 81/min pe masca, abord venos cu miofilin 10ml + furosemid 2ml,
nitromint 1 puf SL, PEV cu G5% 500ml si digoxin 1ml) starea pacientei ramane in continuare
grava, persista insuficienta respiratorie, SpO2 scazuta, motiv pentru care se decide transportul in
vederea internarii pacientei cu asigurarea pe timpul transportului a monitorizarii functilor vitale
si masurilor de urgenta.

Pacienta a fost mobilizata in sezut pe targa flexibila si transportata de urgenta la spital.

Data internarii: 25-05-2018

Diagnosticul la internare:

- Insuficienta respiratorie cronica acutizata.

- Fibrilatie cu ritm rapid - hipertensiune areteriala in puseu.

- Edem pulmonar acut.

94
 Analiza si interpretarea datelor

Nr.crt. Nevoia fundamentala Manifestari de dependenta Surse de

dificultate
1 Nevoia de a respira si a - dispnee expiratorie, ortopnee, polipnee R=28r/min , raluri -afectiunii
avea o buna circulatie sub si crepitante , puls aritmic P=166p/min , cardiovasc.
SpO2=92 cronice
TA=195/100mmHg - afectarii
- jugulare turgescente pulmonare.

2 Nevoia de a bea si a - edentatie , apetit diminuat, deprinderi alimentare gresite - lipsei de

manca
3 Nevoia de a elimina
- deficit ponderal. cunostinte
- posibilitati
material reduse
- insuficientei
respiratorii
- transpiratii profude reci - crizei respiratorii

4. Nevoia de a se misca si - ortopnee - modificarii

a avea o buna postura - diminuarea capacitatii de efort functionalitatii
respiratorii si
cardiace
5 Nevoia de a dormi si a - odihna peturbata - dispneei
se odihni - ore insuficiente de somn - anxietatii
- agitatie

6 Nevoia de a se imbraca - se imbraca si dezbraca cu dificultate - dispneei

si a se dezbraca
7 Nevoia de a
mentine temp, in limite
normale
8 Nevoia de a fi curat si - tegumente reci , umede si palide -afectiunii cronice
ingrijit , de a proteja cardio

95
 tegumentele vasculare
-insuficientei
respiratorii
9 Nevoia de a evita - agitatie - situatiei de
pericolele - neliniste criza
- durere occipitala -HTA
- risc de complicatii -afectarii
cardiovasc si
pulmonare
10 Nevoia de a comunica -diminuarea acuitatii vizuale -situatiei de criza
-agitatie , neliniste, anxietate, izolare -varstei

11 Nevoia de a actiona
conform propriilor
convingeri si valori, de
a practica religia
12 Nevoia de a fi
preocupat in vederea
realizarii
13 Nevoia de a se recreea - imposibilitatea de a participa la activitati recreative -insuficientei
respiratorii
- situatiei de criza
14 Nevoia de a invata cum -cunostinte insuficiente -varstei
sa-si pastreze -lipsa interesului -situatiei de criza
sanatatea -capacitate redusa de intelegere
Grad de dependenta:

Pacienta necesita ajutor si supraveghere din partea echipei medicale, chiar suplinirea in satisfacerea unor nevoi fundamntale

96
Problemele pacientei la domiciliu si pe timpul transpotului :

Actuale:

1. Dispnee. Afectarea respiratiei

2. Circulatie inadecvata.

3. Postura si miscare inadecvata.

4. Comunicare inadecvata.

5. Deficit de autoingrijire.

Potentiate:

- Risc de complicatii pulmonare si cardiace

- Dezechilibre: atingerea integritatii fizice.

Pacienta prezinta probleme de dependenta in satisfacerea majoritatii nevoilor

fundamentale, dar ele se vor lua in consideratie la momentul internarii.

Diagnosticul nursing pentru problemele de urgenta

1. Afectarea respiratiei din cauza diminuarii capacitatii functionale a plamanilor si manifestata

prin dispnee expiratorie, ortopnee, polipnee (R=28r/min), raluri bilaterale, SpO2=92%.

2. Circulatie inadecvata din cauza afectiunii cardiovasculare cronice si a nerespectarii regimului

si manifestata prin fibrilatie cu ritm rapid (P=166p/min), HTA (TA=195/100mmHg), jugulare
turgescente.

3. Postura si miscare inadecvate din cauza modificarii functionalitatii respiratorii si cardiace si

manifestata prin ortopnee, diminuarea capacitatii de efort.

4. Comunicare ineficienta din cauza situatiei de criza si a bolii manifestata prin anxietate,
neliniste, agitatie, diminuarea capacitatii vizuale.

97
5. Deficit de autoingrijire din cauza dispneei si manifestata prin dificultate de a se imbraca,
dezbraca si a-si acorda ingrijiri igienice.

6. Risc de complicatie din cauza bolilor cronice si a crizei respiratorii.

Stabilirea obiectivelor si a interventiilor in urgenta

Obiectiv general:

- Pacienta sa fie echilibrata cardio-respirator si hemodinamic si sa nu prezinte complicatii.

Obiective specific:

- Pacienta sa prezinte o diminuare a dispneei in termen de 20 minute si pana la internare.

- Pacienta sa prezinte o diminuare a fibrilatiei si hipertensiunii in 20 minute si pe timpul

transportului.

- Pacienta sa-si mentina o postura adecvata pe timpul transportului si sa nu fie solicitata din
punct de vedere fizic.

- Pacienta sa-si diminueze anxietatea si sa fie linistita si cooperanta.

- Pacienta sa nu beneficieze de ajutor in a se imbraca si a se dezbraca.

Stabilirea interventiilor de urgenta:

- Imbunatatirea respiratiei si a oxigenarii.

- Asigurarea pozitiei corespunzatoare.

- Evaluarea functiilor vitale si vegetative.

- Administrarea medicamentelor recomandate.

- Supravegherea starii pacienului si monitorizarea permanenta

98
Perioada Problema Obiectiv Interventii autonome si delegate Evaluare
8:40-9:00 Afectarea Pacienta sa-si imbunatateasca - masor respiratia 8:45
La respiratiei: respiratia in 20 minute - asigur pacientei pozitia sezand R=28r/min,
domiciliu dispneei in timpul examinarii clinice Sp02=92%
- aplic pulsoximetrul Pacienta prezinta dispnee, ortopnee
- la indicatia medicului 9:15
administrez O2 pe masca 81/min R=15r/min
si miofilin IV SpO2=96%
Circulatie Pacienta sa-si diminueze - masor TA si pulsul Pacienta prezinta dispnee
inadecvata tahicardia, HTA in termen de - aplic electrozii de monitorizare diminuata , ortopnee
20min - pregatesc pacienta pentru EKG 8:45
- supraveghez si ajut pacienta pe P=166p/min
timpul examinarii TA=195/100mmHg
- pregatesc 9:15
materialele si pacienta in P=115p/min
vederea punctiei venoase TA=170/90mmHg
- pacienta prezinta puls amplu
-aplic branula si la indicatia aritmic, jugulare turgescente
medicului administrez G5%, -traseu EKG fibrilatie cu ritm
digoxin 1ml, furosemid mediu

99
 2ml, nitromint 1puf SL.
Comunicare Pacienta sa-si diminueze -linistesc pacienta si apartinatorii 9:15
inadecvata anxietatea si sa fie linistita si -asigur pacienta ca va primi Pacienta este mai linistita,
cooperanta ingrijirile corespunzatoare si ca cooperanta, se teme in continuare
va ajunge in timp util la spital de prognostic
-asigur pacienta de prezenta
apartinatorilor pe timpul
transportului
Deficit de auto Pacienta sa fie sprijinita din -ajut sa se dezbrace pentru
ingrijire acest punct de vedere examenul clinic si EKG si sa se
imbrace in vederea transportului
la spital

9:00-9:15 Postura si Pacienta sa fie ajutata in -asigur pozitia pacientei in Pacienta prezinta ortopnee ,
Transport miscare efectuarea miscarilor , sa i se timpul examinarii clinice si apoi intoleranta la efort si este
inadecvata asigure pozitia pe timpul transportului cu transportata cu caruciorul si targa
corespunzatoare ajutorul targii flexibile. asigurate cu chingi

100
 Risc de Pacienta sa nu prezinte -mut pacienta de pe carucior pe Pacienta nu a prezentat complicatii
complicatii complicatii targa pe timpul transportului
-monitorizez si supraveghez 9:50
pacienta pe timpul transportului TA=160/100mmHg
9:15-9:50 Respiratie si Pacienta sa fie echilibrata -urmaresc efectul medicatiei P=86p/min
La spital circulatie cardiorespirator si sa prezinte administrate R=20r/min
inadecvata o imbunatatire a respiratiei si -la indicatia medicului
circulatiei administrez PEV 2 fiole
trinitrosan , 8mg dexametazona.
Postura si Pacienta sa-si mentina o -asigur pacientei pozitie Pacienta prezinta in continuare
miscari postura adecvata semisezand prin ridicarea ortopnee
inadecvate si sa nu fie solicitata d.p.d.v. extremitatii cefalice a patului
fizic -la indicatia medicului
Risc de Pacienta sa nu prezinte punctionez vena si recoltez Hb =13.9g/100ml
complicatii complicatii sange pentru: Hb, Ht, leucocite, Ht =45.2%
glicemie, t Howell, tQuik, uree, Leucocite
ionograma, transaminaze, =12700/cm3
fibrinogen. Glicemie =140mg‰
-pregatesc pacienta si o transport Uree = 39.2%o
la Serviciul Radiologie tH =1.40sec
tQ =16sec
Na+138mEg/l

101
 K+4.7mEg/l
TGO=61Ui/l
TGP=58Ui/l
Fibrinogen=351
Nu prezinta complicatii majore
Deficit de Pacienta sa beneficieze de -ajut pacienta sa-si dezbrace de
autoingrijire ajutor in a se imbraca si a se hainele particulare si sa imbrace
dezbrace pijamalele

102
Evaluarea pacientului la transferul pe sectie

Diagnosticul la transferul pe sectie :

- Insuficienta respiratorie cronica acutizata
- Fibrilatie cronica cu ritm rapid - hipertensiune arteriala in puseu
- Edem pulmonar acut

Bilantul autonomiei :
In urma interventiilor acordate la domiciliul , pe timpul transportului si in Serviciul de
Stabilizare , pacienta prezinta o diminuare a ritmului cardiac (P=96p/min) , a hipertensiunii
(TA=160/100mmHg) , o imbunatatire a saturatiei de O2 in sangele arterial (SpO2=96%) , este
cooperanta , anxietate moderata , dar prezinta in continuare ortopnee si dispnee.
Grad de dependenta la momentul transferului :
Pacienta prezinta probleme de dependenta majora si necesita supraveghere si ingrijiri din
partea echipei medicale , avand nevoie de ajutor in satisfacerea nevoilor fundamentale.

Recomandari la momentul transferului :

- Evitarea efortului fizic - transportul efectuat cu patul rulant in pozitie semisezand.

- Continuarea tratamentului.

- Asigurarea sursei de O2.

- Supraveghere permanenta.

- Sprijinul acordat in satisfacerea nevoilor fundamentale.

103
Tabel cu analizele pacientei P.T.

Analiza Mod de recoltare Valoare Valoare Obseravatii

normala reala
Hb Prin punctie venoasa, 2ml 15±2g/100ml 13.9g/100ml Valoare in limite
sange pe EDTA Prin punctie normale
capilara
Ht Prin punctie venoasa, 2ml 42-52% 45.2% Valoare in limite
sange pe EDTA sau pe doua normale
picaturi de heparina
Leucocite Prin punctie capilara, 4000- 12000/cm3 Valoare peste
intepare in pulpa degetului 8000/cm3 limita maxima
Prin punctie venoasa 2ml admisa
sange pe EDTA
Glicemie Prin punctie venoasa 2ml 0.80-120mg‰ 180mg‰ Valoare peste
sange pe 4mg NaF limita maxima
admisa
Transaminaze Prin punctie venoasa 5-10 TGP-2-16Ui/l TGP-61Ui/l Valoare peste
ml sange fara anticoagulant TGO- 2- TGO-58Ui/l limita maxima
20Ui/l admisa
Uree Prin punctie venoasa 5-10 0.20-0.40g%0 0.39g%0 Valoare in limite
sangvina ml sange normale
Ionograma Prin punctie venoasa 2ml pe Na+137- 138mEg/l Valoare in limite
seringa heparinata 152mEg/l 4.7mEg/l normale
K+3.8-
5.4mEg/l

Fibrinogen Prin punctie venoasa 4.5 ml 200-400mg% 351mg% Valoare in limite

sange pe 0.5 ml citrat de normale
sodiu (anticoagulant)

104
Timp Howell Prin punctie venoasa 4.5 ml 1.30-2.30 sec. 1.40 sec. Valoare in limite
sange pe 0.5 ml oxalat de normale.
potasiu
(anticoagulant)
Timp Quik Prin punctie venoasa 4.5 ml 12-14 sec. 16 sec. Valoare peste
sange pe 0.5 ml oxalat de limita maxima
potasiu admisa.
(anticoagulant)

Tabel cu medicatia pacientei P.T.

Denumirea Forma de Doza Doza Actiune Calea de Observatii

prezentare zilnica unica administrare
Miofilin Fiole 10 ml 10 ml Antispastic pe IV lent Hemoragie
(25mg) la musculatura cerebrala
24h bronsica Epilepsie
Digoxin Fiole 2 ml 1mg 0.5 Tonic cardiac IV lent Nefrita
(0.5 mg) mg Bradicardizant acuta
cu actiune In doze
intensa, rapida mari:
-
pericardita
-FIA
ventricular
Nitromint Flacon cu 2-3 1puf Antianginos Sub lingual Cefalee,
aerosoli pufuri Scade (SL) vertij,
l puf = 0.4 mg presiunea de greata,
umplere a transpiratii
inimii Risc de
HTA

105
Furosemid Fiole de 2 ml 1-2 fiole 1 Diuretic cu IM sau IV Diureza
(20 mg) fiola actiune excesiva
prompta Risc de
HTA
ortostatica
Dexametazona Fiole de 2 ml In functie 0.5 Antiinflamator IM-IV
(4 mg) de mg - Imunosupresor
gravitatea 20mg
bolii / 24h
Glucoza 5% Solutie 1000 ml 250 Nutritiva PEV
apoasa ml Hidratanta
perfuzabila de
500ml
Trinitrosan Fiole de 1ml In functie 0.5-l Antianginoasa PEV cu La fel ca la
(5 mg- de mg/h cu fect rapid monitor 1/4 Nitromint
nitroglicerina) gravitatea
bolii 5
mg/h

106
 CONCLUZII

EVALUAREA FINALA A CELOR TREI CAZURI

CULEGEREA DATELOR

CAZUL 1 CAZUL 2 CAZUL 3

Initiale: P.E. Initiale: M.I. Initiale: P.T.
Varsta: 67 ani Varsta: 69 ani Varsta: 70 ani
Sex: B Sex: F Sex: F
Diagnostic medical: Diagnostic medical: Diagnostic medical:
- insuficienta respiratorie - insuficienta respiratorie - insuficienta respiratorie cronica
cronica acutizata acuta acutizata
- silicoza pulmonara - astm bronsic in criza - fibrilatie parixistica , HTA puseu
- cancer pulmonar - edem pulmonar acut

ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR

Manifestari de dependenta Manifestari de dependenta Manifestari de dependenta

- dispnee , respiratie stertoasa - dispnee expiratorie, Weezing, - dispnee expiratorie R =
R = 25r/min , tehicardie tuse 28r/min
paroxistica P = 180p/min , - tahicardie sinusala P = - tahicardie aritmica P
tegumente cianotice , SpO2 = 100p/min =166p/min
40% - tahipnee R = 22r/min - hipertensiune arterial TA
- expectoratie bruna - jugulare turgescente = 195/100 mmHg
gelatinoasa - ortopnee - ortopnee
- subfebrilitate - hipoxemie SpO2 = 90% - hipoxemie
- ortopnee - jugulare turgescente

107
 Probleme comune
- expectoratie - respiratie si circulatie - comunicare inadecvata
- comunicare inadecvata inadecvata
- postura si miscare inadecvata
- deficit de autoingrijire
- risc de complicatii
Diagnostice nursing comune
- expectoratie din cauza - respiratie si circulatie comunicare inadecvata din
afectarii arborelui bronsic, inadecvata manifestata prin cauza situatiei de criza
manifestata prin expectoratie dispnee , ortopnee , tahipnee, manifestata prin anxietate,
bruna-gelatinoasa , cca 300ml hipoxemie , hipertensiune nuliniste , diminuarea
- comunicare inadecvata din arteriala (caz 2-3), jugulare acuitatii vizuale
cauza bolii , a situatiei de criza turgescenta (caz 2-3) din cauza
manifestata prin anxietate afectiunilor de baza
marcata, neliniste , diminuarea - postura inadecvata si
acuitatii vizuale limitarea miscarilor manifestete
prin ortopnee, diminuarea
capacitatii de efort din cauza
insuficientei respiratorii
- risc de complicatii din cauza
afectiuniloe de baza , a celor
asociate si a epuizarii
- deficit de autoingrijire din
cauza dispneei manifestata prin
dificultate de a-si acorda
ingrijirile igienice, de a se
imbraca si dezbraca

108
 STABILIREA OBIECTIVELOR SI INTERVENTIILOR - PLANIFICAREA

Obiectiv general
- pacientii sa fie echilibrati
cardiorespirator si
hemodinami, sa nu prezinta
complicatii
Obiective specifice comune
- pacientul sa nu devina sursa - pacienta sa prezinte minute - pacienta sa-si diminueze
de infectie si o diminuare a tahicardiei anxietatea si sa fie cooperanta
- pacienta sa-si mentina
pozitia adecvata si sa nu fie
solicitati din punct de vedere
fizic
- pacienta sa beneficieze de
ajutor in satisfacerea nevoilor
fundamentale

Interventii de urgenta comune

- permeabilizarea cailor - imbunatatirea concentratiei - echilibrare psihica
respiratorii de O2 in aerul inspirat
- echilibrarea psihica - asigurarea pozitiei
corespunzatoare si ajutorul
acordat miscarilor
- masurarea , supravegherea si
monitorizarea functiilor vitale

109
 APLICAREA IN PRACTICA A PLANULUI DE INGRIJIRE

Echilibrarea hidroelectrica si
administrarea medicatiei
HHC 100mg HHC 100mg Miofilin 10ml
Miofilin 10ml Miofilin 5ml Digoxin 1ml
Bricanil 2.5mg Bricanil 2.5mg Nitromit 1 puf
Cordarone 150mg Nitromit 2 puf Furosemid 2ml
NaCl 500ml Furosemid 20mg Dexametazona 8ml
Glucoza 5% 250ml Dexametazona Trinitrosan 2ml
Glucoza 5% 500ml Glucoza 5% 500ml
Recoltarea de sange pentru analize de laborator
Hb = 15.2g/100ml Hb = 13.8g/100ml Hb = 13.9g/100ml
Ht = 48.2% Ht = 46.6% Ht = 45.2%
Leucocite = 22900/cm3 Leucocite = 13100/cm3 Leucocite = 12700/cm3
Glicemie = 148mg‰ Glicemie = 247mg%0 Glicemie = 140mg%0
TGP = 42Ui/l TGP = 17Ui/l Uree = 39.2%0
TGP = 45Ui/l TGO = 23Ui/l TGP = 58Ui/l , TGO = 61Ui/l
Uree = 0.48g‰ Uree = 0.46g%0 tHawell = 1.40s , tQuik = 16s
Na+ = 129mEg/l Na+ = 138mEg/l , K+ =
K+ = 17Ui/l 4.7mEg/l
Fibrinogen = 351mg%
Examene complementare
EKG - modificat - tahicardie EKG – traseu normal conform EKG – fibrilatie cu ritm mediu
paroxistica varstei

EVALUARE

15:45 R = 25r/min 14:18 R = 22r/min 08:45 R = 28r/min

P = 180/in P = 100p/min P = 166p/min
TA = 125/80mmHg TA = 170/90mmHg TA = 195/100mmHg

110
SpO2 = 40% SpO2 = 90% SpO2 = 92%
16:05 R = 20r/min 14:50 R = 20r/min 09:00 R = 20r/min
P = 140p/min P = 100p/min P = 115p/min
TA = 120/80mmHg TA = 160/90mmHg TA = 170/90mmHg
SpO2 = 80% SpO2 = 94% SpO2 = 96%
Cai respiratorii libere, Ortopnee , anxietate
oropnee
Intoleranta la efort, cooperant
Anxios
16:15 R = 20r/min 15:00 R = 28r/min 09:15 R = 15r/min
P = 130p/min P = 109p/min P = 115p/min
Ta = 120/80mmHg TA = 160/80mmHg TA = 170/90mmHg
SpO2 = 80% SpO2 = 92% SpO2 = 96%
Tegumente cianotice Ortopnee Ortopnee , intoleranta la efort
17:10 R = 20r/min 15:30 R = 24r/min 09:50 R = 20r/min
P = 130p/min P = 104p/min P = 86p/min
TA = 120/60mmHg TA = 140/80mmHg TA = 160/100mmHg
SpO2 = 89% SpO2 = 95% SpO2 = 96%
Ortopnee , anxietate moderata,
cooperanta
Dependenta majora Dependenta majora Dependenta majora

111
 BIBLIOGRAFIE

1. Albu. R., Anatomia şi fiziologia omului, Ed. Corint, Bucureşti, 1996

2. Ifrim M., Compendiu de anatomie, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1988
3. Domnisoru L. D., Compendiu de medicină internă, Ed. Ştiinţifică,
Bucureşti, 1996
4. Suteanu St., Diagnosticul şi tratamentul bolilor interne, Ed. Medicală,
Bucureşti, 1965
5. Saragea M., Tratat de fiziopatologie, Editura Academiei Române,
Bucureşti, 1992
6. Mogoş Gh., Urgenţe în medicina clinică, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1992
7. Prişcu Al., Chirurgie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1992
8. Corneliu Borundel, “Manual de medicină internă”, Editura All, 1996
9. Georgeta Baltă, “Tehnica îngrijirii bolnavului”, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1983
10. Carol Mozes, “Tehnica îngrijirii bolnavului”, Editura Medicală, Bucureşti,
1978
11. Lucreţia Titircă, Urgenţe medico-chirurgicale, Editura Medicală,
Bucureşti, 1998
12. Lucreţia Titircă - Ghid de nursing, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti,
1995
13. Lucreţia Titircă, “Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii
medicali”, Editura Viaţa Medicală Românească -ediţia a II-a, 1996
14. Lucreţia Titircă, “Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii
medicali -Manual pentru colegiile şi şcolile postliceale sanitare”, Editura Viaţa Medicală
Românească, 2006

112
ANEXE
CAPITOLUL 1.1

Fig(

113