Sunteți pe pagina 1din 5

AUSTRIA

Controlul public intern 1 1. Scurt istoric al sistemului de control public intern (CPI) Procesul bugetar
federal face în prezent obiectul unor schimbări substanţiale. Acesta se dezvoltă în două etape (2009
şi 2013) de la un sistem de contabilitate publică în bază numerar (cameralistic) care include o
contabilitate în mai multe etape, către un sistem contabil şi bugetar pe principiul angajamentelor
care facilitează controlul bugetar atât prin prezentarea consumului de resurse în sistem de
angajamente cât şi prin fluxuri de numerar care apar în situaţia fluxurilor de numerar. Există de
asemenea o situaţie a poziţiei financiare în sensul unui bilanţ federal. Etapa iniţială a reformei legii
bugetului, aplicabilă de la 1 ianuarie 2009, are următoarele obiective. • Planificarea bugetară
federală este prevăzută pe mai mulţi ani şi este obligatorie. Pentru prima dată, se stabileşte un cadru
financiar în care sunt prevăzute plafoane obligatorii pentru cheltuieli. Aceste plafoane au fost
definite ca obligatorii pentru patru titluri, derulate patru ani. Suma pentru majoritatea plafoanelor
este astfel fixată. Limite variabile au fost prevăzute doar pentru articolele care sunt dependente de
ciclurile economice sau veniturile fiscale, nivelul acestor plafoane urmând a fi stabilit pe baza unor
parametri clar definiţi. Plafoanele de cheltuieli sunt aprobate de parlament, care are şi puterea de a
le modifica. Disciplina bugetară impusă este astfel sprijinită politic, deşi există oricând posibilitatea
de a reacţiona la situaţiile de schimbare a priorităţilor. Parlamentul este astfel instanţa decizională
supremă în privinţa bugetului. • Cu o planificare bugetară care se întinde pe mai mulţi ani, siguranţa
planificării este una sporită pentru toţi participanţii şi se sprijină astfel o politică bugetară predictibilă
şi sustenabilă. Raportul strategic care însoţeşte Legea Cadru a Bugetului Federal conţine toate
informaţiile necesare care permit urmărirea cifrelor planificării bugetare obligatorii pe mai mulţi ani.
Raportul strategic devine astfel, împreună cu legea cadru a bugetului federal, un document cheie în
procesul planificării bugetare. • De asemenea, începând cu anul 2009 au fost stabilite stimulente
pentru fiecare departament, sprijinindu-le astfel în folosirea eficientă a fondurilor provenite din
impozite: fondurile care nu sunt cheltuite până la finele unui an nu se reduc, ci sunt transferate într-
un fond de rezervă pentru a fi folosite fără o destinaţie obligatorie ci în funcţie de priorităţile
departamentului. În felul acesta, fiecare ministru devine propriul său ministru de finanţe şi îşi poate
lărgi sfera de acţiune printr-o administrare inteligentă şi eficientă a fondurilor bugetare. Acest lucru
conduce la o folosire mai eficientă a banilor din impozite în avantajul cetăţenilor. În prezent,
Ministerul Federal al Finanţelor derulează cea de a doua etapă a reformei legii bugetului, care se va
aplica începând cu anul 2013. Iată care sunt obiectivele urmărite în această a doua etapă. • Efectele
şi avantajele scontate ale politicilor şi administrării vor fi integrate în procesul bugetar. O astfel de
planificare bugetară orientată pe rezultate are menirea de a arăta

1 Contribuția Ministerului Federal al Finanțelor, 14 martie 2011.

22

de o manieră mai clară şi mai transparentă publicului larg tipul de rezultate care sunt obţinute din
utilizarea fondurilor din impozite. • Un alt aspect semnificativ al bugetului orientat pe rezultate este
legate de “bugetare de gen”, concept care a fost introdus odată cu reforma legii bugetare din Austria
şi a cărui bază legală a fost deja prevăzută în constituţia federală. Federaţia, statele şi
municipalităţile au obligaţia de a viza egalitatea reală a genurilor atunci când fac alocarea bugetară.

A doua etapă a reformei bugetare presupune în continuare o evoluţie fundamentală a procesului


bugetar al federaţiei în ceea ce priveşte o nouă structură a bugetului şi, în strânsă legătură, un
management al departamentelor bazat pe rezultate. Se pune accentul pe dezvoltarea continuă a
contabilităţii federale. Prezentarea cât mai corectă a situaţiei financiare a federaţiei, care a fost
introdusă în constituţie ca un nou principiu bugetar, va aduce o tranziţie de a contabilitatea publică
tradiţională la o contabilitate orientată în termeni comerciali fără a pierde din vedere
particularităţile bugetului public.

Într-o mare măsură, dezvoltarea sistemelor CPI este legată de reforma legii bugetare şi include în
mod esenţial o extindere a universului auditului către orientarea pe performanţă.

Funcţiile de supervizare (în sens larg) se desfăşoară practic în felul următor.

Parlamentul Competenţele generale de supervizare ale parlamentului se aplică şi în privinţa


bugetului (dreptul de interpelare, anchetă şi rezoluţie). Consiliul Naţional poate solicita realizarea
unor inspecţii speciale de către Curtea Auditorilor. Consiliul Naţional primeşte o serie de rapoarte
privind activitatea de administrare de la Curtea Auditorilor. Principiul orientării pe performanţă
aplicabil începând cu 2013 conduce la o lărgire a competenţelor parlamentului, mai cu seamă cele
ale comisiei de buget.

Curtea Auditorilor Atribuţiile Curţii Auditorilor în sfera bugetului sunt în mod esenţial legate de
participarea la procesul legislativ şi procesul aferent de supervizare şi contabilitate. Aici sunt incluse
următoarele: • Avizarea titlurilor prin care sunt justificate datoriile financiare; • Să fie informaţi în
cazul în care prognozele bugetare sunt depăşite — în general înainte de implementare; •
Participarea la adoptarea normelor de aplicare a legii federale a bugetului; • Redactarea situaţiei
federale a conturilor (Bundesrechnungsabschluss) şi transmiterea acesteia la parlament (Consiliul
Naţional) ca act legislativ propriu; • din 2013, pentru prima dată o funcţie în procesul de planificare
bugetară, în a doua etapă a modificării legii bugetului.

Dacă bugetul federal presupune şi fonduri europene, Curtea Europeană a Auditorilor primeşte
dreptul de a exercita supervizarea instituţiilor implicate în procesul bugetar.
Guvernul Federal În cadrul procesului bugetar, guvernul federal are responsabilitatea luării deciziilor
legate de programul de stabilitate, raportul strategic, legea cadru a bugetului federal şi legea
federală a finanţelor (Bundesfinanzgesetz), etc. Are de asemenea competenţe legate de aprobarea

23

angajamentelor de cheltuieli şi de distribuirea participaţiilor în companiile propuse de ministerul


Finanţelor.

Cancelarul Federal Cancelarul federal exercită coordonarea funcţiilor de planificare a resurselor


umane şi, începând cu anul 2013, orientarea pe performanţă în procesul bugetar.

Ministrul Federal al Finanţelor Ministrul federal al finanţelor exercită anumite funcţii în cadrul
procesului bugetar în conformitate cu prevederile constituiei federale şi a legii bugetului federal,
printre care: • responsabilitatea procesului bugetar general; • responsabilitatea elaborării
proiectului legii cadru a bugetului federal (inclusiv a raportului strategic) şi a proiectului legii federale
a finanţelor precum şi a programului de stabilitate; • responsabilitatea aprobării normelor de
aplicare; • deţinerea unui număr de drepturi de participare în alte instituţii; • responsabilitatea
controlului bugetar interdepartamental.

Instituţiile bugetare Legea bugetului federal (1986 similară cu 2013) face distincţia între instituţiile
participante la procesul bugetar în funcţie de stadiul activităţilor (planificare, decizie, execuţie şi
control). În mod corespunzător, legea face diferenţa între instituţiile de reglementare (care participă
la procesul de planificare şi de luare a deciziilor) şi cele de executare (care au sarcina de execuţie şi
parţial control intern), fiind prevăzut şi principiul celor patru ochi în instituţiile de reglementare.
Printre instituţiile care fac execuţia se numără agenţia federală a contabilităţii birourile contabile,
agenţiile de plată şi cele de achiziţii.

¾ Agenţia Federală a Contabilităţii Agenţia Federală a Contabilităţii este o instituţie juridică publică
având sarcina contabilităţii federale. Sfera responsabilităţilor include în special: • Organizarea,
colectarea şi înregistrarea informaţiilor contabile, inclusiv transmiterea acestora la Centrul Federal
de Calcul (Federal Computing Centre GmbH); • Procesarea plăţilor (nu sunt incluse aici plăţile în
numerar); • Supervizarea respectării sumelor prognozate şi decontarea creanţelor şi a datoriilor
federaţiei în ordinea scadenţei; • Întocmirea conturilor anuale; • Controlul intern; şi • Măsuri legate
de înfiinţarea şi desfiinţarea birourilor de contabilitate şi a agenţiilor de plăţi.
¾ Birourile de contabilitate Sfera responsabilităţilor birourilor de contabilitate include în special
atribuţii contabile ale instituţiilor autorizate să efectueze plăţi (‘teilanweisende Organe’).

¾ Agenţiile de plăţi Agenţiile de plăţi sunt înfiinţate în cadrul instituţiilor care participă la procesarea
operaţiunilor de numerar.

24

¾ Agenţiile de achiziţii Agenţiile de achiziţii au practic responsabilitatea de decontare şi administrare


a activelor federale mobile şi imobile (cu excepţia banilor, creanţelor, activelor necorporale şi
intereselor federale); totuşi, acest lucru se aplică doar în măsura în care aceste sarcini nu au fost deja
asumate de Agenţia federală a contabilităţii sau de birourile de contabilitate.

Instituţiile de execuţie sunt supuse dreptului de obiecţie: aranjamentele a căror formă sau conţinut
sunt contrare legii bugetului vor fi returnate instituţiei de reglementare. În cazul înc are instituţia de
reglementare insistă în privinţa implementării aranjamentelor respective, acestea vor trebui
implementate (‘regula insistenţei’); cu toate acestea, atunci când apare o astfel de situaţie ea
trebuie raportată Ministerului Finanţelor şi Curţii Auditorilor.

2. Mediul controlului public intern

Obiectivele bugetare Conform constituţiei obiectivele procesului bugetar sunt echilibrul economic
general, construirea sustenabilă a bugetelor şi egalitatea reală de gen.

Principii bugetare Principiile bugetare ale economiei, profitabilităţii şi utilităţii sunt în mod explicit
declarate în constituţie ca fiind principii obligatorii pentru organismele administraţiei federale, iar
standardele de supraveghere ale Curţii Auditorilor sunt definite în consecinţă. Începând din 2013,
principiile bugetare vor fi prezentate într-un cadru extins conceptual şi material, care va include: •
eficienţă (de asemenea profitabilitate şi economie); • transparenţă (organizarea clară a
documentelor şi proceselor); • cea mai adevărată indicaţie a situaţiei financiare a federaţiei; •
orientarea pe performanţă (având în vedere efectele din zona fondurilor publice în toate etapele
bugetare, incluzând astfel utilitatea şi perpetuarea egalităţii de gen).
Evaluarea impactului bazată pe performanţă Principiul orientării pe performanţă include de
asemenea responsabilităţile cuprinzătoare legate de evaluarea impactului măsurilor de
reglementare. Aspectele financiare, economice, de mediu şi legate de protecţia consumatorului vor
fi totdeauna acoperite. Măsurile de evaluare sunt de asemenea supuse raportării obligatorii în
cadrul controlului performanţelor.

Sistemul bugetar şi contabil Pentru actualul sistem de tranziţie de la un sistem de contabilitate în


bază numerar la un sistem de contabilitate pe bază de angajamente şi de la un sistem bazat pe
contribuţii la unul axat pe performanţă, vă rugăm să citiţi Secţiunea 1.

Audit extern Atribuţia principală a Curţii Auditorilor este supervizarea ulterioară a contabilităţii
externe şi a managementului. Alte atribuţii pe linia bugetării sunt descrise în Secţiunea 1. Printre
măsurile de control intern stabilite în legea federală a bugetului se numără verificarea materialităţii
şi a calculelor, verificarea activităţilor sub aspectul respectării reglementărilor