Sunteți pe pagina 1din 9

Şcoala Gimnaziala “Ioan Ciucurel ”Sosdea

P R O I E C T D I D A C T IC

Dirigenţie, clasa a VI-a

Diriginte prof. Nistora Viorica

Subiect: Bunul-simţ şi buna-cuviinţă se învaţă


Obiective operaţionale:

O1 - să formuleze judecăţi de valoare peivind responsabilităţile ce le revin în calitate

de cetăţeni ai Romaniei;

O2 - să exprime impresiile şi gândurile proprii despre bunul simţ;

O3 - să observe modificările aparente în viaţa semenilor;

O4 să manifeste dorinţa de colaborare şi să se implice activ în lecţie.

Mijloace de instruire: conversaţia euristică, explicaţia, jocul didactic, studiul de caz,


presupuneri pentru viitor, observaţia, munca în echipă, jocul de rol, problematizarea,
dramatizarea.

Resurse temporale: 60 min.

Resurse umane: elevi, părinţi, învăţători.nvitaţi.

1
Desfăşurarea activităţii:

Evocare: Explicarea termenilor:


 bun-simţ;
 bună-cuviinţă.

Dirigintele - La ora de clasă ne-am propus să discutăm o temă pe cât de importantă,


pe atât de actuală: Bunul-simţ şi buna-cuviinţă se învaţă.

Realizarea sensului:
Dirigintele - Vă invit să vă pronunţaţi cu referire la tema propusă.

Utilizez proiectorul

Activitate: Restabilirea şi comentarea proverbelor

 ci după fapte, omul, nu, după haine, dobândeşte, cinste;


 şi să, nu superi, frumos, să te porţi, din jurul tău.

Elevii vor obţine următoarele proverbe:

 Omul dobândeşte cinste după fapte, nu după vorbe.


 Să te porti frumos şi să nu superi pe cel din jurul tău.

Dirigintele - Acum, cred eu, că vă sunt mai clare noţiunile propuse. (Elevii
completează ideea cu citate /aforisme învăţate în prealabil.)

E1. –“Bunul –simţ e geniul umanităţii” spunea Goethe.

E2. - Iar Seneca afirma că: “Ce nu poate opri legea, opreşte buna-cuviinta

Activitate: ( Propun elevilor un şir de cuvinte pe proiector şi pe foi. Ei subliniază cu


verde CALITĂŢILE şi cu ROŞU defectele.)

Cuvintele: bunătate, minciună, dărnicie, lipsă de respect, sinceritate, respect,


lenevie, răutate, politeţe, laşitate, egoism.

Valiza personalDirigintele - Ce valori morale ai păstra în “valiza ta”?

Studiul de caz: Ce faci sau îţi propui să faci ca să-i ajuţi?

2
Faptele şi aprecierea lor Cazul Ce faci tu?

- primeşte ca temă să  Mihai


alcătuiască o - nu are mamă, dar
compunere: nimeni din clasă nu
“Mama”; ştie acest lucru, nici
- se aşază oboist la chiar diriginta
masa de lucru şi - este retras şi trist;
nu-şi găseşte - se grăbeşte mereu
cuvintele; spre casă.
- o lacrimă mare îi
pătează pagina;
- e apreciat cu notă
mică.

- e neatent la lecţie;  Ionel


- şi-a făcut prieteni - are condiţii bune în
printre copiii mai mari familie;
care joacă fotbal în
- bunicii şi părinţii îl
curtea şcolii;
- le dă jucării ca să le răsfaţă.
câştige prietenia;
- are note mici.

Dirigintele: - Şi acum să încercăm să prezentăm câteva situaţii din viaţă, poezii, citate
la această temă.

“O, OM, ce mari răspunderi ai

De tot ce faci pe lume.

De tot ce spui : în scris ori grai

De pilda ce la alţi o dai.”

3
Dramatizări:

1. “Pachetul cu merinde”

- Tu de ce nu mănânci?

- Mi-am uitat pachetul acasă ori poate l-am pierdut…

- Până la sfârşitul zilei mai este mult…( si muşcă cu poftă din bucata de pâine cu
salam).

- Nicule, ţine o bucată din mărul meu, e gustos şi dulce.

- Mulţumesc!

- Cu plăcere!

2. – Azi parcă ai fi alta?!

- Păi a venit tăticul acasă! S-a însănătoşit!

- Ei şi ce-i din asta?

(Fetiţa stă tristă pe scări. Se apropie o altă colegă.)

-Nu vrei să te joci cu noi? De ce stai singură?

- Tăticul nostru s-a însănătoşit…

- Ce bine! În pădurea de lângă casa noastră au înflorit viorelele. După ore vom
merge acolo să strângem un bucheţel pentru tăticul tău.

 Şi din greşeli învaţă omul! Priveşte înainte şi o ia de la capăt mai atent,


mai înţelept! Trebuie să ştii ce vrei! Să ai puterea să recunoşti când ai
greşit!

 Cuvântul dat să nu-l uiţi niciodată,

Iar gândul bun ce ţi-a trecut prin minte

Tu să-l prefaci în faptă minunată.

4
3. “FECIORII”

Două femei scoteau apă din fântână. De ele s-a apropiat o a treia. Un bătrân s-a
aşezat lângă colacul fântânii să se odihnească.

- Feciorul meu e dibaci şi puternic, nimeni nu-i poate sta în cale.

- Dar al meu cântă ca o privighetoare. Nimeni n-are aşa o voce!

- De ce nu spui nimic despre fiul tău?

- Ce să spun? N-are în el nimic deosebit…

Femeille au umplut găleţile şi s-au dus. Bătrânul le-a urmat. Le dor mâinile, le
frâng spinările.

Deodată, vin alergând spre ele trei băieti. Unul se dă peste cap ca o roată, de se
minunează femeile de el. Altul cântă – parcă-i o privighetoare - nu se mai satură
femeile să-l asculte.

Al treilea s-a apropiat de mamă-sa, i-a luat din mâini găleţile grele şi a pornit cu
ele spre casă.

- Ei , moşule, ce zici? Cum ţi-au părut feciorii noştri?

- Da unde-s ei? Eu îl văd numai pe unul …

Poezia “Bătrânul şi copiii” (G.Coşbuc)

Cu părul alb ca de zăpadă L-a părăsit puterea toată.


Un biet bătrân trecea pe stradă. Copiii s-adunară roată
Slăbit de ani, de griji pierdut Şi toţi de-a rândul
Sărmanul om, el a căzut Râdeau de el răutăcios
În stradă jos. Batjocorindu-l.
Dar eu n-am râs, n-am râs deloc.
Copilul care-şi bate joc
De cei bătrâni
E vrednic oare?
E vrednic el să crească mare?
E vrednic el de ce-i acu?
Nu-i vrednic, nu!
5
 “Poartă-te cu părinţii tăi precum ai dori să se poarte şi copiii tăi cu tine.”
(Socrate)

4. La pauza mare, Nicu l-a lovit rău pe Dumitraş. Şuviţa de sânge de pe frunte s-a
prelins pe obraz, pe gât. Băiatul n-a rezistat până la sfârşitul orelor. Avea dureri
insuportabile.

Peste o săptămână a revenit la ore.

- Băieţi, a venit Dumitraş!

- Ce bine ne pare că te-ai întors! Ţi-a rămas un semn…

- Putea fi şi mai rău…

- Nicu, vino să-l vezi pe Dumitraş , s-a întors!

Nicu a rămas singur în bancă. Pe mâna caldă i-au căzut două lacrimi mari, fierbinţi.

 Dacă vrei să fii respectat, respecta-te tu pe tine, adică încearcă să-ti ceri
ceea ce le ceri altora, să faci numai ceea ce ai vrea să-ţi facă alţii ţie. Ţine
minte: Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!

5. ,,Aşa, Mimilică dragă, ceartă-te de câte ori te simţi egoistă, de câte ori te muşcă
de inimă şarpele răutăţii, al invidiei sau al minciunii. Fii aspră cu tine, dreaptă cu
prietenii şi suflet larg cu cei răi. Fă-te mică, fă-te neînsemnată de câte ori
deşertăciunea te îndeamnă să strigi: “Uitaţi-vă la mine!” Dar mai ales aş vrea să
scriu de-a dreptul în sufletul tău aceasta: “Să nu faci o faptă a cărei amintire te-ar
putea face vreodată să roşeşti. Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici
mulţumire mai deplină ca o conştiinţă curată.”

(Scria Al. Vlăhuţă fiicei sale , Margareta.)

6
Poezia “Cuvintele” de Ştefan Tudor

Nu există paznic la cuvinte Nu există paznic nici la gură,

Intră în grădina lor bogată Un cuvânt tăios ori grosolan

Şi culege-atât cât poţi cuprinde Nu-ti aduce dragoste, ci ură!

Şi mai vin-o dată, şi-nc-o dată. Din amic îţi face un duşman.

Ele te aşteaptă zâmbitoare - Iar cuvântul liniştit şi dulce

Şi cel bun, şi cel răutăcios, Şi pe-o fiară o-ndulceşte-un pic,

Precum fructele lucesc la soare - Semănat, el roadă bună-aduce -

Unul bun, iar altul găunos. Din duşman îţi face un amic.

Ai cules? Memoria ţi-e plină? Nu există paznic la cuvinte!

Văd pe ochi că ţi-ai luat de toate: Este-n lumea asta un cântar

Şi cuvinte dulci cum e lumina Care se numeşte simplu: minte.

Şi cuvinte-amare, pipărate. Din pacate, folosit prea rar.

Dramatizare:

6. „O faptă necugetată”

Diriginta: - Şi acum începeţi să vă jucaţi De-a culorile, redând astfel frumuseţea


florilor văzută de voi.

Povestitorul: - Dar, vai! Maria şi-a uitat culorile acasă. Cum va ieşi din această
situaţie?

Maria: - Ioana, împrrumută-mi, te rog, şi mie culorile tale. Din grabă, pe ale mele
le-am uitat acasă.

Ioana: - Nici nu mă gândesc! Trebuia să fii atentă.

Maria: - Dar e pentru prima dată când mi se întâmplă aşa ceva. Te rog, nu-ţi cer
decât două culori.

7
Ioana: - Nici nu mă gândesc. N-ai decât să te descurci cum poţi!

Povestitorul: - Maria caută cu disperare în ghiozdan şi gă peste un singur creion.


Dar acesta...era negru. Doamne, de ce i se întâmplă ei toate acestea, ei care iubeşte
atât de mult florile!?

Garoafa: - Nu ştiu dacă mai este cazul să mă prezint. Cine nu mă cunoaşte şi cine
nu a auzit de mine? Roză, alba sau galbenă eu, Garoafa, mă găsesc aproape în
fiecare buchet de flori şi mă simt tare bine când sunt admirată.

Trandafirul: - Eu, Trandafirul, sunt floarea iubirii. Cu parfumul meu delicat şi


frumuseţea petalelor mele aduc fericirea în sufletul fiecărui om. De câte ori mă
vedeţi in mâna cuiva, să fiţi convinşi că acela este un om sensibl şi bun.

Floarea-soarelui: - Pe nine mă cunoaşte fiecare cu uşurinţă. Imediat ce Soarele îşi


trimite primele raze pe pământ, eu îmi întorc spre el privirea. De la el am luat
lumină, căldură şi culoarea mea galbenă.

Garoafa: - Doamne, dar tu cine eşti? De unde ai apărut?

Floarea neagră: - Cine sunt? Nici eu nu ştiu. Trebuia să fiu şi eu o floare asemeni
vouă, dar întâmplarea nefericită a făcut să mă nasc aşa neagră. Acum sufăr din
cauza egoismului şi a răutăţii Ioanei, colega de bancă a Mariei, care v-a desenat pe
voi.

Floarea-Soarelui: - Îmi pare bine că pot să-ţi împrumut din galbenul şi căldura
mea. Şi eu le-am primit de la bunul meu prieten Soarele şi ştiu ce înseamnă să ai
nevoie de ajutor.

Trandafirul: - Eu aş vrea s-o pot pedepsi pe fetiţa fără inimă şi s-o împung cu
ghimpii mei ascuţiţi. De ce în lume există atâta egoism şi răutate, când noi
încercăm să-i facem tot mai buni şi mai frumoşi pe oameni?

Povestitorul: - Florile i-au alinat sufletul bietei Maria. Ioana, ascultând discuţia
florilor, s-a ridicat ruşinată şi le-a spus:

Ioana: - Iertaţi-mi, vă rog, fapta necugetată. Îmi pare rău de ceea ce am făcut. Am
supărat această floare care, din vina mea, nu e la fel ca celelalte. Am supărat-o şi
pe Maria ...

Dar am învăţat un lucru. Atunci când din răutate sau nechibzuinţă nu ne ajutăm
aproapele, mulţi ar avea de suferit.

8
Reflecţia
 Bunătatea şi buna înţelegere să domnească peste tot în lume, să fim mai buni
şi mai înţelegători astăzi decât ieri şi mâine mai buni decât azi.

 Nimic nu te poate opri să fii omenos şi să dai o mână de ajutor semenului tău
atunci când ţi-o cere. Or, aceasta este legea supremă a OMENIEI. Şi, dacă o
respectăm cu stricteţe, vom fi şi noi respectaţi.

 Şi din greşeli învaţă omul! Priveşte înainte şi o ia de la capăt; mai atent, mai
înţelept! Trebuie să ştii ce vrei. Să ai puterea să recunoşti când ai greşit.

 Cuvântul dat să nu-l uiţi niciodată,

Iar gândul bun ce ţi-a trecut prin minte

Tu să-l prefaci în faptă minunată. (V. Eftimiu)

Cântecul „Moara”

Mintea ta e ca o moară, Zilnic vin de dimineaţă

Care macină mereu Doi: un înger şi-un duh rău

Gânduri rele şi păcate Care pun în calea minţii

Şi trăiri din Dumnezeu. Găndurile lor mereu.

Păzeşte-ţi mintea Cui deschizi, copile dragă,

Că doar prin ea Căci cel care pune-ntâi,

Ai viaţă bună Macină cât ţine ziua

Sau viaţă rea. (2 ori) Şi cu ce ţi-a pus rămâi.


Activitate. Propuneri pentru viitor

 Dacă voi avea o conduită inteligentă, atunci.................

 Dacă..................., atunci nu voi avea prieteni.

 Dacă..................., atunci................................

Concluzii, aprecieri.