RECENZIE

Articol recenzat

Mises, V.M.(2013), " Interpretarea inflaţionisă a istoriei" Acţiunea Umană, 17: Schimbul
indirect(17).

Articolul recenzat prezintă efectele inflaţiei asupra economie de-a lungul timpului, modul în
care a fost afectată. Inflaţia, creşterea generală a preţurilor, a creat o bunăstare care nu ar fi putut
fi atinsă dacă oferta de bani nu ar fi crescut mai mult decât cererea, favorizând intensificarea
diviziunii muncii şi ritmul de acumulare al capitalului.

Se pune întrebarea " dacă scăderea puterii de cumpărare a fost sau nu un factor indispensabil
pentru evoluţia care a dus de la sărăcia epocilor anterioare la condiţiile mai satisfăcătoare din
perioada capitalismului modern", întrebare la care trebuie răspuns fără a apela la experienţa
istorică, care poate fi înşelătoare.

Se propune imaginarea unei lumi în care moneda este strict fixată, adică nu se mai poate
produce o creştere a cantităţii de monedă . " În aceste ipoteze intensificarea diviziunii muncii,
tranziţia de la auto- suficienţa economică a gospodăriilor, satelor, districtelor şi ţărilor, la
sistemul de piaţă mondial din secolul al XIX-lea, acumularea progresivă de capital şi
îmbunătăţirea metodelor tehnologice de producţie, ar fi indus o tendinţă continuă de scădere a
preţurilor. Oare o asemenea creştere a puterii de cumpărare a unităţii monetare ar fi oprit evoluţia
capitalismului?"

Omul de afaceri va considera acest lucru normal, deoarece " el asociază, pe de o parte, ideea de
creştere a preţurilor cu profiturile, iar pe de altă parte, pe cea de scădere a preţurilor cu
pierderile.", numite de ei tranzacţii speculative.

O altă opinie eronată prezentată este aceea că inovaţiile, creativitatea şi aplicarea metodelor
tehnologice sunt considerate stimulente în anticiparea creşterii preţurilor.

De asemenea atenţia oamenilor este special îndreptată spre creşterea ratelor salariale nominale
şi al echivalentului monetar al avuţiei decât spre augumentarea cantităţii de bunuri, cu toate că în
desfăşurarea afacerilor, consideraţiile privind tendinţele preţurilor din ultimul secol nu joacă
niciun rol, iar investitorii şi întreprinzătorii nu se preocupă de acest lucru. ei sunt ghidaţi de
opiniile pe care le au în legătură cu variaţiile preţurilor în urmatoarele săptămâni, luni şi chiar şi
ani. Se concentrează pe discrepanţele existente între preţurile factorilor complementari de
producţie şi preţurile anticipate ale produselor.

Se afirmă că anticiparea unei evoluţii generale progresiv ascendente a tuturor preţurilor nu

atrage după sine intensificarea producţiei şi creşterea bunăstării, ci induce "precipitarea asupra
valorilor reale", boom+ul economic, urmat de colaps şi prăbuşirea completă a sistemului
monetar.

" Întreprinzătorul care întrebuinţeză fonduri împrumutate etse astfel protejat împotriva
consecinţelor unei asemenea scăderi a preţurilor, în aceiaşi măsură în care, în condiţii de creştere
a preţrilor, creditorul etse protejat prin prima de preţ împotriva consecinţelor unei scaderi a
puterii de cumpărare".

Cu ajutorul teoriei economice, care nu recomandă statelor să se implice în alegerea de către

piaţă a mijloacelor de efectuare a schimburilor, se stabilesc câteva adevăruri:

1. Prin adoptarea politicilor inflaţioniste sau deflaţioniste, ststul nu promovează binele public,
bunăstarea, sau interesele întregii populaţii, ci favorizeză unul din multiplele grupuri ale
populaţiei, pe seama altor grupuri.

2. Este imposibil de ştiut dinainte care grupuri vor fi favorizate de politicile inflaţioniste sau
deflaţioniste.

3. " În orice caz, o expansiune monetară induce greşeli în investirea capitalului şi supraconsum.
În urma ei ţara rămâne, în ansamblu, mai săracă, nu mai bogată".

4. Prelungirea inflaţiei are sfârşit în colapsul economic, prăbuşirea completă a sistemului

monetar.

5. Politicile deflaţioniste au costuri mari pentru trezorerie, dar pericolul este mic, pe când
politicile inflaţioniste, foarte populare printre neştiutori, au costuri mici, dar prezintă un pericol
imens.

Concluzie

Din punctul meu de vedere inflaţia este o consecinţă atât a gestiunii incorecte a cantităţii
monetare, cât şi a excesului de cerere.

Inflaţia are mai multe cauze, majoritatea derivate ale cererii excesive, care nu poate fi acoperită
de ofertă. Datorită acestui fapt se produce un dezechilibru, care marchează inflaţia între preţul
actual al bunurilor importate, mai mare, şi preţul anterior al acestor bunuri, mai mic, fapt ce
determină creşterea preţului lor de vânzare, dezechilibru care se poate prelungi.

Consecințele inflației sunt: scăderea puterii de cumpărare a populației, redistribuirea veniturilor

și avuției, este stimulată înclinația spre consum și este descurajată înclinația spre economisire,
inflația avantajează debitorii (in moneda națională), rata dobânzii este influențată de rata inflației.

În consecinţă, sunt de părere că inflaţia, care favorizeaza numai anumite grupuri de oameni, are
totuşi un rol important în economie, deoarece nu are numai efecte negative, dar şi pozitive, şi
după o anumită perioadă de timp, aduce starea economiei la un echilibru.