Stefan cel Mare si Sfant

[1439-1504]

Participant:
JUC DELIA,CARAMAN
ANASTASIA,BORTAOLIVIA
CUPRINS:
DATE BIOGRAFICE…….2
LUPTELE………………......3
CETATI,MANASTIRI…..4
LEGENDE………………….5
POEZII………………………6
 DATE BIOGRAFICE

Născut 1438 sau 1439

Borzești (azi în județul Bacău)

Decedat 2 iulie 1504 (~65-66 de ani) Suceava
Înmormântat Mănăstirea Putna
Părinți Bogdan al II-lea al Moldovei , Maria Oltea
Căsătorit cu Evdokia Olelkovici (1463 - 67)
Maria din Mangop (1472 - 77)
Maria Voichița (1478 - 1504)
Copii Petru Rareș
Elena
Bogdan[*]
Bogdan al III-lea cel Orb
Ocupație suveran[*] domn al Moldovei
Apartenență nobiliară
Titluri Prince of Moldavia[*]
Familie nobiliarăDinastia Mușatinilor
Domnie 1457 - 2 iulie 1504
La data de 10 ianuarie 1475, în apropierea oraşului Vaslui, a avut
loc bătălia de la Podul Înalt. Armata condusă de Ştefan cel Mare a
reuşit să administreze o înfrângere zdrobitoarea mult mai
numeroasei oaste otomană în fruntea căreia se afla Suleiman
Paşa. Mai mulţi istorici au spus despre această luptă că a fost cea
mai mare înfrângere a islamului în faţa unei armate creştine.

Bătălia de la Podul Înalt a fost o încercare a turcilor de a-l

înlătura pe Ştefan cel Mare de pe tronul Moldovei, deoarece
acesta dorea să pună în fruntea Ţării Româneşti un voievod care
să-i fie supus. La sfârşitul anului 1473, cu sprijinul primit din
partea otomanilor, Radu cel Frumos reuşeşte să-l alunge de pe
tronul Munteniei pe Laiotă Basarab. În primăvara anului viitor,
acesta din urmă, ajutat de Ştefan cel Mare, reuşeşte să recapete
conducerea Ţării Româneşti, însă îş trădează pe domnitorul
moldovean şi trece de partea turcilor.

3 februarie 1395-CETATEA NEAMT

– Ștefan cel Mare construiește a doua pânză de ziduri precum și
podul mobil și umple crenelurile vechii cetăți; de asemenea,
înalță zidurile cetății.
– Petru Rareș cere bistrițenilor un meșter care să lucreze aici.
– Alexandru Lăpușneanu încearcă să o distrugă. (Grigore Ureche).
– Vasile Lupu o transformă în mănăstire, poate numai formal,
fiind folosită drept loc de depozit al tezaurului domnesc. Există
încă și este reutilizată ca fortificație la sfârșitul sec. al XVII-lea,
când Sobieski abia o poate cuceri.
– 13 ianuarie 1718: Mihai Racoviță o aruncă în aer; opera de
distrugere este continuată de oamenii din parte locului, care
folosesc cetatea drept carieră de piatră.
– 1866: este declarată monument istoric.
– a fost consolidată în anii 1953 și 1954. Descriere
Cetatea este situată pe o culme abruptă, dominând valea
Neamțului și supraveghind drumul spre Suceava.
Ea se compune mai întâi din vechea citadelă de la Petru I
Mușatinul, de formă rectangulară, cu ziduri de șist verde,
susținute de 15 contraforți. În colțuri are patru turnuri pătrate,
interioare. În interior, pe laturile de est, vest și sud, se află, azi
ruinate, clădirile din cetate. La nord-est se ridică turnul porții.
Ștefan cel Mare adaugă acestui nucleu o pânză de ziduri spre
nord, singura parte mai expusă. Din celelalte trei părți, cetatea
este inaccesibilă.
Această a doua pânză de ziduri este prevăzută cu patru puternice
bastioane semicirculare, adaptate tirului.
Tot de această construcție se leagă podul care unea platoul de
nord cu fortificația. Podul are nouă picioare de zid de piatră,
înalte de circa 8 m, late de 4,5 m și groase de peste 2 m. Astăzi se
mai văd doar patru din ele, destul de ruinate.
„Io Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al țării Moldovei,
fiul lui Bogdan voivod, a zidit această casă întru numele Tăierii
cinstitului cap al Sfântului Prooroc, Înaintemergătorului Ioan
Botezătorul; și s-a început în anul 6998 (1490), luna aprilie, 27 și
s-a sfârșit în același an septembrie 20.”-BISERICA’’TAIEREA CAPULUI
SFANTULUI

IOAN BOTEZATORUL’’

Biserica „Sfântul Nicolae”, Dorohoi

... – 18 octombrie 1495

„Binecredinciosul și de Hristos iubitorul, Ioan Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu
domn al țării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a zidit această casă întru numele
celui între Sfinți părintele nostru, Arhierarhul și făcătorul de minuni Nicolae; și s-a
sfârșit în anul 7003 (1495), luna octombrie 18, iar al domniei lui anul al 30 și
nouălea curgător.”

Mănăstirea Putna, Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”

10 iulie 1466 – 3 septembrie 1469

„Binecredinciosul domn a toată țara Moldovei, Io Ștefan voievod, fiul lui Bogdan
voievod, a zidit și a făcut mănăstirea aceasta întru numele Sfintei Născătoarei de
Dumnezeu, în timpul arhimandritului Ioasaf, în anul 6989 (1481).”
Turnul clopotniţă cu paraclisul „Sfântul Ioan cel Nou”,

Mănăstirea Bistriţa... – 13 septembrie 1498

Binecredinciosul şi de Hristos iubitorul Ioan Ştefan voievod, din mila lui Dumnezeu
domn al ţării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a zidit această clopotniţă, şi biserică
în ea a făcut, întru numele Sfântului Mucenic Ioan cel Nou de la Cetatea Albă, întru
rugă sieşi şi doamnei sale Maria şi copiilor lor, în anul 1498; în acelaşi an s-a sfârşit,
luna septembrie, 13 zile.”

Bătălia din Codrii Cosminului (26 octombrie 1497) – Confruntare între oastea
condusă de domnitorul Moldovei Ştefan cel Mare (1457-1504) şi armata poloneză
condusă de regele Ioan Albert. Sub pretextul unei campanii militare antiotomane de
recucerire a cetăţilor Chilia şi Cetatea Albă, Ioan Albert a intrat în Moldova cu
intenţia de a pune ca domn pe fratele său Sigismund, lansând un asediu asupra
cetăţii de scaun a Sucevei. Ca răspuns, Ştefan a lăsat în cetate o singură garnizoană
puternică şi şi-a concentrat armata la Roman, cerând ajutor turcilor şi ungurilor.
Asediul nu a avut succes, iar moldovenii au reuşit să izoleze armata polonă, lasând-o
fără provizii şi surse de hrană.

Când Ştefan cel Mare, la începutul domniei sale, fu bătut de turci şi aproape toată
oastea lui pierise în luptă şi când, sleit de puteri, urmărit de duşmani, cu o mică
ceată îşi căuta adăpost la Mănăstirea Neamţului, unde era stareţă mama sa Maria,
atunci pe zidurile mănăstirii s-a arătat o bătrână slăbuţă, dar ageră:

— Fiul meu, zise ea, adresându-se lui Ştefan, cred că te întorci după biruinţa asupra
turcilor?
— Nu, mamă, eu sunt învins şi duşmanul mă urmăreşte. În zidurile mănăstirii tale
nădăjduiesc să mă adăpostesc şi, adunând puterile ce-mi mai rămân, să încep din
nou lupta cu otomanii.

— Eu nu primesc fugari sub ocrotirea mea. Du-te, luptă-te din nou cu duşmanul
patriei, învinge sau mori pentru ţară, şi atunci voi zice: Ştefan e fiul meu!

Ştefan, ruşinat, a părăsit mănăstirea, şi-a adunat resturile ostaşilor lui şi a învins cu
desăvârşire pe duşmani.

Mănăstirea Putna

La poale de munte,

Se înalţă, frumosă, o mănăstire.

A Domnului casă,

Ea Putna se numeşte,

Acolo bătrânul Ştefan

Oasele trudite şi le odihneşte.

Dar cine o păzeşte

Pe această sfântă lucrare,

Făcută de Ştefan Cel Mare?

Brazii bărbaţi, mândri soldaţi,

Munţii fraţi, păsări zburătoare,

Cerbi şi căprioare,

De Dumnezeu, că este puternic şi mare

Dor de ţară

Motto:"Ego Zenovius votum posui."

Îmi curge Bucovina în sângele zilei

Iar noaptea tot nordul stă la taifas,

Peste Prut, peste ceţuri, o limba învie

Din visul letargic, în al doişpelea ceas.

Din Putna-miracol, înalt se ridică:

Zimbri de bronz şi răzeşi de oţel

Şi-apucă de Nistru fără de frică

Ca să tragă încet, Bucovina la el.

Sub astre aprinse Siretul se mută,

Îşi dansează uşor unduirea pe cer,

Să treacă prin vad o nemaivăzută

Şi bucovineană oaste de fier.

Ţara se mişcă prin aerul tare,

Vorbele tac, înţelese din vis,

Lângă Hotin, Ştefan cel Mare