Sunteți pe pagina 1din 253

Sc……………………… aprobat

…………………

P.S.I. si SITUATII DE URGENTA

INSTRUIREA INTRODUCTIV GENERAL

1
CUPRINS

1. LEGEA 307/2006 PRIVIND APARAREA IMPOTRIVA


INCENDIILOR
2. LEGEA 481/2004 PRIVIND PROTECTIA CIVILA
3. ORDIN 163/2007 NORME GENERALE DE APARARE
IMPOTRIVA INCENDIILOR
4. ORDIN 712/2005 PENTRU APROBAREA DISPOZITIILOR
GENERALE PRIVIND INSTRUIREA SALARIATILOR IN
DOMENIUL SITUATIILOR DE URGENTA
5. ORDIN 106/2007 – CRITERII DE STABILIRE A CONSILIILOR
LOCALE SI OPERATORILOR ECONOMICI CARE AU OBLIGATIA
DE A ANGAJA CEL PUTIN UN CADRU TEHNIC SAU PERSONAL
DE SPECIALITATE CU ATRIBUTII IN DOMENIUL APARARII
IMPOTRIVA INCENDIILOR
6. REGULI DE COMPORTARE LA DEZASTRE
7. NUMARUL 112 – APEL DE URGENTA
8. MANAGEMENTUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ.
ATRIBUTELE ŞI EXERCITAREA MANAGEMENTULUI
PROTECŢIEI CIVILE
9. MIJLOACE TEHNICE DE PREVENIRE SI STINGERE A
INCENDIILOR

2
MANAGEMENTUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ
ATRIBUTELE ŞI EXERCITAREA MANAGEMENTULUI
PROTECŢIEI CIVILE
A. ACTIVITĂŢILE PREDEZASTRU:
Activităţile predezastru constituie ansamblul măsurilor realizate în vederea
asigurării împotriva efectelor dezastrelor, cât şi a reducerii pierderilor umane şi
materiale. Aceste activităţi se desfăşoară cu scopul de a asigura: realizarea
măsurilor/acţiunilor de previziune /prognoză şi prevenirea urmărilor dezastrelor;
protecţia oamenilor, animalelor, resurselor, bunurilor şi valorilor materiale, concepţia
şi condiţiile de realizare a intervenţiei, acţiunile pe termen lung.
Autorităţile publice şi locale, instituţiile de specialitate cu atribuţii în
domeniu împreună cu protecţia civilă desfăşoară următoarele activităţi predezastru:
1.Identificarea, localizarea şi inventarierea surselor de risc pe baza:
studiului zonei seismice; caracteristicilor cursului de apă şi construcţiilor
hidrotehnice; condiţiilor geologice şi hidrometeorologice; amplasarea obiectivelor de
risc (nuclear, chimic, etc.).
2.Urmărirea evitării efectelor distructive prin: analiza amplasamentelor şi a
condiţiilor existente; restricţii asupra activităţilor în zonele de risc; interdicţii pentru
noi amplasamente; urmărirea respectării cadrului legal de proiectare, execuţie,
comportare şi exploatare; urmărirea existenţei, completării şi adoptării sistemelor de
notificare-informare, supraveghere şi control.
3.Evaluarea riscului şi urmării (amplorii) dezastrelor având în vedere:
frecvenţa şi caracteristicile dezastrelor posibile/probabile; stabilirea/determinarea
vulnerabilităţii în toate domeniile: oameni, animale, resurse, bunuri şi valori
materiale, mediul înconjurător, implicaţii sociale şi morale; costuri implicate,
stabilirea măsurilor pentru prognozarea/previziunea dezastrelor şi mai ales a
urmărilor acestora prin analiza condiţiilor geografice, geologice, meteorologice (de
vreme) structură economică, urbanism, structură demografică, resurse (necesar şi
posibilităţi).
4.Urmărirea realizării unor măsuri şi acţiuni de corecţie a caracteristicilor şi
condiţiilor de funcţionare/exploatare în vederea diminuării şi eliminării vulnerabilităţii
prin consolidare şi refacere, reutilare şi retehnologizare; investiţii noi în locul celor
vulnerabile, care nu se mai pot corecta; refaceri, amenajări ale unor condiţii de
mediu.
5. Realizarea, completarea şi adoptarea structurilor corespunzătoare
structurilor organizatorice la toate nivelurile care să asigure planificarea,
conducerea şi coordonarea activităţilor la dezastre: stabilirea structurilor
organizatorice, - încadrarea cu personal corespunzător;
6.Elaborarea concepţiei de realizare a acţiunilor de protecţie -
intervenţie prin identificarea acţiunilor de protecţie - intervenţie pe tipuri de
dezastre; elaborarea concepţiei de desfăşurare a acţiunilor de intervenţie la
dezastre; elaborarea concepţiei de desfăşurare a acţiunilor de intervenţie la
dezastre; elaborarea planului de protecţie şi intervenţie; în caz de dezastre, a
planului de evacuare la dezastre, a celorlalte documente de conducere; elaborarea
măsurilor de asigurare logistică a acţiunilor de intervenţie, stabilirea măsurilor şi
acţiunilor de protecţie a oamenilor, animalelor, resurselor, bunurilor şi valorilor
materiale.
3
7.Asigurarea resurselor materiale şi financiare necesare funcţionării
sistemului de protecţie şi intervenţie; stabilirea necesarului de resurse materiale şi
financiare; stabilirea căilor şi modalităţilor de asigurare a resurselor; planificarea
acestora.
8.Asigurarea instruirii/pregătirii/antrenării organismelor/organelor de
conducere şi execuţie, precum şi a populaţiei.
9.Stabilirea regulilor de comportare pentru realizarea acţiunilor de
protecţie - intervenţie, pe etape: stabilirea domeniului şi scopului acestor reguli;
elaborarea regulilor de comportare; stabilirea unor limite şi valori de referinţă pentru
risc şi vulnerabilitate.

B. ACTIVITĂŢI ÎN TIMPUL DEZASTRULUI


Acţiunile de protecţie civilă pe timpul producerii dezastrului se desfăşoară
cu scopul de a asigura avertizarea despre producerea evenimentului în vederea
minimizării şi realizarea protecţiei.
Desfăşurarea acţiunilor în timpul producerii dezastrului este condiţionată
de caracteristicile acestuia.
În această fază, în funcţie de natura evenimentului se desfăşoară
următoarele activităţi:
1.Asigurarea înştiinţării, informării şi alarmării prin: pregătirea mijloacelor
de înştiinţare, informare şi alarmare; menţinerea în stare de operativitate a
sistemului de înştiinţare, informare şi alarmare; culegerea/primirea datelor şi
informaţiilor despre dezastre; alarmarea populaţiei despre pericolul sau iminenţa
producerii unui dezastru; alarmarea, constituirea şi informarea membrilor comitetelor
pentru situaţii de urgenţă precum şi a structurilor constituite pentru intervenţie în
vederea activării lor; raportarea datelor preliminare la Centrul operativ al Comitetelor
pentru Situaţii de Urgenţă.
2.Analiza situaţiei create în urma producerii unui dezastru prin:
primirea/centralizarea datelor şi informaţiilor despre dezastru produs; supravegherea
şi controlul surselor de dezastru, informarea membrilor comitetelor în legătură cu
situaţia creată; evaluarea pierderilor/distrugerilor provocate de dezastru; stabilirea
celor mai urgente măsuri de limitare a pierderilor/pagubelor, cercetarea şi căutarea
supravieţuitorilor; stabilirea necesarului de forţe şi mijloace pentru lichidarea
urmărilor dezastrului:
3.Luarea hotărârii pentru intervenţie prin aprobarea rapoartelor de
documentare a membrilor comitetelor; stabilirea măsurilor precise, cu termene şi
responsabilităţi, precise, măsuri pentru funcţionarea oportună a fluxului
informaţional; redactarea dispoziţiunii ordinului de intervenţie pentru trecerea la
aplicarea măsurilor de protecţie stabilite şi transmiterea acesteia la localităţi şi agenţi
economici.
4.Asigurarea protecţiei individuale şi familiale: urmărirea realizării
măsurilor şi acţiunilor de pregătire a locuinţei, asigurarea măsurilor de protecţie
individuală şi familială.
5.Urmărirea asigurării măsurilor de protecţie colectivă; stabilirea măsurilor
şi acţiunilor de protecţie colectivă; urmărirea asigurării materiale a acestora şi
aplicarea corectă a acestora; aplicarea restricţiilor de acces, circulaţie şi consum.
6.Urmărirea asigurării acţiunilor de protecţie a oamenilor, animalelor şi
bunurilor materiale prin evacuare, asigurarea condiţiilor şi resurselor necesare
evacuării şi/sau relocări, conform prevederilor Planurilor de evacuare; desfăşurarea
acţiunilor de evacuare şi/sau relocare.
4
7.Localizarea şi împiedicarea extinderii unor urmări ale dezastrului.

C ACTIVITĂŢI POSTDEZASTRU
In această fază a evoluţiei evenimentului alegerea şi implementarea
acţiunilor este condiţionată de tipul dezastrului şi direcţia de propagare a efectelor
dezastrului.
Acţiunile urmăresc asigurarea măsurilor de protecţie şi a acţiunilor pentru
localizarea şi înlăturarea dezastrului. Aceste acţiuni se desfăşoară în etape, astfel:
ajutorul familial, intervenţia formaţiilor - locale (judeţ, naţional, internaţional).
Ordinea şi prioritatea de executare a acestor acţiuni se stabilesc în funcţie
de fazele de dezvoltare a evenimentului: iniţială, intermediară, finală.
Activităţile postdezastru se execută pentru a asigura continuitatea
protecţiei în zonele periclitate pentru menţinerea/intensificarea măsurilor aplicate
anterior şi desfăşurarea acţiunilor de intervenţie.
Scopul acţiunilor de intervenţie îl constituie localizarea şI înlăturarea
urmărilor dezastrului, salvarea oamenilor şi diminuarea pierderilor.
1.Desfăşurarea activităţilor specifice de conducere pe care le desfăşoară
comitetele pentru situaţii de urgenţă: culegerea de date, analiză, elaborarea
deciziilor şi transmiterea dispoziţiilor pentru intervenţia forţelor destinate pentru
intervenţie; înştiinţarea comitetelor, formaţiilor şi agenţilor economici implicaţi;
coordonarea şi asigurarea cooperării între forţele de intervenţie; notificarea
dezastrului; informarea permanentă a populaţiei prin folosirea mass-mediei.
2.Cercetarea-căutarea cu ajutorul elementelor de cercetare ale
protecţiei civile şi subunităţilor specilizate pentru: depistarea supravieţuitorilor şi
victimelor (avarii la reţele de utilităţi; distrugerilor la clădiri; căilor de acces blocate);
prevenirea altor pericole complementare.
3.Supravegherea şi controlul zonelor afectate pentru stabilirea priorităţilor,
organizarea" cooperării între forţele participante.
4.Asistenţa medicală şi psihologică prin: acordarea primului ajutor, a
ajutorului medical de urgenţă pentru oameni şi animale, transportul răniţilor şi
spitalizarea acestora; asigurarea măsurilor de profilaxie în vederea împiedicării şi
declanşării unor epidemii şi/sau epizootii.
5.Asigurarea asistenţei sinistraţilor prin organizarea evacuării şi realizarea
de locuri de cazare pentru adăpostirea acestora; organizarea transportului şi
distribuţiei apei potabile, alimentelor şi articolelor de îmbrăcăminte.
6.Realizarea măsurilor de pază şi ordine prin: restricţii ale circulaţiei în
zonele afectate; asigurarea pazei obiectivelor importante; îndrumarea circulaţiei.
7.Asistenţa religioasă prin organizarea unor puncte de primire şi evidenţă
a persoanelor decedate pentru identificarea lor de către rude, rezolvarea operativă a
formalităţilor legale necesare.

5
REGULI DE COMPORTARE LA DEZASTRE

ÎN CAZ DE CUTREMUR:
În momentul producerii mişcării seismice fiţi calmi şi acţionaţi imediat.
- Nu părăsiţi locuinţa. Puteţi fi surprinşi într-un loc (hol, scări) unde vă puteţi accidenta. Nu
folosiţi ascensorul.
- Adăpostiţi-vă, împreună în locuri stabilite din timp: grindă, toc de uşă solid, birou sau
masă rezistentă, etc.;
- Dacă aveţi timp întrerupeţi alimentarea cu apă, gaze, electricitate;
- La serviciu sau în locurile publice folosiţi pentru adăpostire locurile specificate mai sus din
zona în care v-a surprins mişcarea seismică;
- În afara clădirilor rămâneţi departe de acestea. Nu alergaţi.
- Pe timpul mişcării seismice mijloacele de transport trebuie oprite. Nu le părăsiţi.
-Dupa cutremur trebuie sa:
 Nu parasiti imediat locuinta . Asigurati-va ca o puteti face fara sa va accidentati
 Verificati daca nu sunt scurgeri de apa sau gaze si daca alimentarea cu energie a
fost intrerupta
 Daca s-a produs un incendiu incercati sa-l stingeti sau sa-l localizati
 Daca sunteti surprinsi intre daramaturi sau in incinte blocate asteptati cu calm, cu
rabdare interventia formatiunilor de protectie civila
 sa acordati atentie asigurarii unor conditii minime de igiena personala si colectiva
pentru a elimina declansarea unor epidemii
-Revenirea la locuinta avariata se face cu avizul specialistilor
-Participati daca e posibil la actiunile de localizare si inlaturare a urmarilor cutremurului

ÎN CAZ DE ACCIDENT CHIMIC:


Veţi recepţiona semnalul de alarmare la accident chimic - sunetul sirenelor electrice care
durează două minute şi se întrerupe de 5 ori .
Când aţi recepţionat semnalul de ALARMĂ CHIMICĂ:
- înştiinţaţi şi vecinii despre pericol;
- aplicaţi măsurile de protecţie pentru locul de adăpostire, bunuri şi animale;
- adăpostiţi-vă (izolaţi-vă) în locul stabilit şi etanşaţi-l complet;
- dacă este nevoie utilizaţi şi mijloacele individuale de protecţie;
- când este necesar, la ordinul organelor de protecţie civilă părăsiţi zona de pericol sau
executaţi evacuarea temporară.

ÎN CAZ DE INUNDAŢII SAU RUPERII BARAJELOR HIDROTEHNICE:


La recepţionarea semnalului de alarmă la dezastre (sunetul sirenelor electrice care se
întrerupe de 2 ori într-un interval de 2 minute):
- părăsiţi locuinţa şi îndreptaţi-vă către locurile lipsite de pericol, dinainte stabilite;
- acordaţi ajutor copiilor şi bătrânilor ;
- la părăsirea locuinţei întrerupeţi alimentarea cu electricitate, gaze, apă;
- nu luaţi din locuinţă decât lucrurile strict necesare şi obiecte de valoare pentru a vă
evacua în timp util;
- dacă este timp,evacuaţi şi animalele din gospodărie sau pe cele din fermele zootehnice în
afara zonei de pericol;

6
- dacă aţi fost surprinşi de inundaţie, urcaţi-vă către părţile superioare ale locuinţei sau pe
acoperiş;
- acţionaţi cu calm, liniştiţi-i pe cei din jur.

ÎN CAZ DE ACCIDENT NUCLEAR SAU URGENŢĂ RADIOLOGICĂ:


Accidentul nuclear reprezinta o raspandire necontrolata a unor cantitati apreciabile de
substante radioactive in afara incintei unei instalatii nucleare sau a amplasamentului
acesteia, iradiind sau contaminand in acest fel populatia si mediul inconjurator peste
limitele maxime admisibile.
Principalele surse de risc nuclear sunt:centralele nucleare electrice, reactoarele si unele
instalatii nucleare din institutele de cercetare stiintifica, unele categorii de sateliti artificiali
care folosesc reactoare nucleare pentru asigurarea energiei necesare, etc.
Radiatiile radioactive :
-au capacitate variabila de penetrare in mediu si organism
-nu sunt sesizate de catre organelle de simt
-actioneaza asupra organismului prin iradiere externa, iradiere interna atunci cand s-a
ingerat aer sau apa si alimente contaminate radioactive
-puterea lor este diminuata de anumite obstacole: otel, beton, lemn, pamant, etc.
Prin radio se transmit informatii despre evolutia pericolului radioactiv.
Înainte de producere se impune rezolvarea unor măsuri de protecţie:
- cunoaşterea riscului nuclear în zonă şi sursa de pericol nuclear;
- cunoaşterea măsurilor de protecţie ce urmează a fi realizate;
- stabilirea şi amenajarea locului de adăpostire şi izolare;
- asigurarea mijloacelor de protecţie individuală pentru toată familia;
- măsuri de protecţie la: animale, apă, depozite de alimente, cereale furaje;
- asigurarea unei truse medicale de prim ajutor în care să se includă obligatoriu şi iodura de
potasiu;
- asigurarea unei rezerve de apă şi alimente pentru 1-2 zile;
- cunoaşterea condiţiilor şi locurilor unde se execută evacuarea;
- asigurarea unui receptor portabil,
- respectarea restricţiilor de consum şi circulaţie în zona de risc.
Semnalul de alarma privind contaminarea radioactive prezinta o serie de 5 semnale de
sirena emise la intervale regulate, timp de 2 minute
Cand receptionati acest semnal:
-instiintati familia si vecinii despre pericol
-aplicati masuri de protectie stabilite
-realizati rezerva de apa si alimente
-adapostiti-va (izolati-va) in locul stabilit si etansati-l complet
-daca este nevoie utilizati si mijloace individuale de protectie
-cand este necesar la comunicarea Protectiei Civile parasiti zona de pericol sau executati
evacuarea in conditiile stabilite
-nu parasiti locul de adapostire decat la recomandarea Protectiei Civile
-respectarea restrictiilor de consum si de circulatie in zona de risc
-tineti radioreceptorul deschis. In acest fel puteti receptiona comunicatele Protectiei Civile

LA GĂSIREA MUNIŢIILOR NEEXPLODATE:


Dacă găsiţi pe teritoriul localităţii muniţii rămase neexplodate din timpul războiului vă sunt
interzise:

7
atingerea, lovirea şi mişcarea muniţiilor găsite în pământ sau la suprafaţă, introducerea
muniţiilor în foc, demontarea unor elemente componente ale acestora, joaca copiilor cu
diferite muniţii (grenade, cartuşe, proiectile etc., ridicarea , transportul şi introducerea
muniţiilor în diferite încăperi.
ANUNŢAŢI DE URGENŢĂ: Poliţia, Primăria,
Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă – Telefon 112 - la găsirea muniţiilor rămase
neexplodate sau a unor obiecte ce vi se par suspecte.

ÎN CAZ DE INCENDII:
- Încercaţi să fiţi calmi, să nu intraţi în panică;
- Acţionaţi energic pentru salvarea copiilor şi bătrânilor;
- nu deschideţi ferestrele: oxigenul întreţine arderea şi astfel focul se extinde;
- nu folosiţi apă pentru stingerea panourilor electrice sau a cablurilor electrice;
- anunţaţi pompierii militari la telefon 112;
- deconectaţi sursele de energie electrică, termică;
- acţionaţi pentru stingerea incendiilor.

ÎN CAZUL AMENINŢĂRILOR CU SUBSTANŢE PERICULOASE:


1. Nu scuturaţi sau goliţi conţinutul nici unui plic sau pachet suspect;
2. Puneţi plicul sau pachetul într-o pungă de plastic (sac) sau alt tip de cutie, pentru a evita
scurgeri ale conţinutului;
3. Dacă nu aveţi nici un fel de cutie, atunci ACOPERIŢI plicul sau pachetul cu un material
(haine,hârtie, sac de orice fel) şi nu-l descoperiţi;
4. PĂRĂSIŢI camera şi ÎNCHIDEŢI uşa sau zona respectivă pentru a evita pătrunderea
altor persoane (nu permiteţi apropierea altor persoane);
5. SPĂLAŢI-VĂ mâinile cu apă şi săpun pentru a preveni împrăştierea pudrei pe corpul
dumneavoastră.
6. Raportaţi incidentul poliţiei locale la telefon 112.

RESPECTÂND REGULILE DE PROTECŢIE CIVILĂ CONTRIBUIŢI LA


SALVAREA VIEŢILOR OMENEŞTI!

8
ORDIN NR. 163 din 28 februarie 2007
pentru aprobarea
Normelor generale de apărare împotriva incendiilor

Având în vedere prevederile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 307/2006 privind
apărarea împotriva incendiilor,
în temeiul prevederilor art. 9 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
63/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 604/2003, cu modificările şi
completările ulterioare,

ministrul administraţiei şi internelor emite prezentul ordin.

ART. 1 - Se aprobă Normele generale de apărare împotriva incendiilor, prevăzute


în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
ART. 2 - Prezentul ordin intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data
publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 3 - Pe data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul
ministrului de interne nr. 775/1998 pentru aprobarea Normelor generale de prevenire
şi stingere a incendiilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384
din 9 octombrie 1998, Ordinul ministrului de interne nr. 1.023/1999 privind aprobarea
Dispoziţiilor generale de ordine interioară pentru prevenirea şi stingerea incendiilor -
D.G.P.S.I.-001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 22
februarie 2000, Ordinul ministrului de interne nr. 88/2001 pentru aprobarea
Dispoziţiilor generale privind echiparea şi dotarea construcţiilor, instalaţiilor
tehnologice şi a platformelor amenajate cu mijloace tehnice de prevenire şi stingere
a incendiilor - D.G.P.S.I.-003, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
583 din 18 septembrie 2001, cu modificările ulterioare, Ordinul ministrului de interne
nr. 138/2001 pentru aprobarea Dispoziţiilor generale privind organizarea activităţii de
apărare împotriva incendiilor - D.G.P.S.I.-005, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 606 din 26 septembrie 2001, precum şi orice alte dispoziţii
contrare.

9
ANEXA 1

NORME GENERALE de apărare împotriva


incendiilor
CAP. 1 - Dispoziţii generale

ART. 1 - Normele generale de apărare împotriva incendiilor, denumite în


continuare norme generale, stabilesc principiile, criteriile de performanţă şi condiţiile
tehnice generale privind asigurarea cerinţei esenţiale "securitate la incendiu" pentru
construcţii, instalaţii şi amenajări, precum şi regulile şi măsurile generale de
prevenire şi stingere a incendiilor.
ART. 2 - Scopul prezentelor norme generale este prevenirea şi reducerea
riscurilor de incendii şi asigurarea condiţiilor pentru limitarea propagării şi dezvoltării
incendiilor, prin măsuri tehnice şi organizatorice, pentru protecţia utilizatorilor, a
forţelor care acţionează la intervenţie, a bunurilor şi mediului împotriva efectelor
situaţiilor de urgenţă determinate de incendii.
ART. 3 - Prezentele norme generale se aplică la proiectarea, executarea şi
exploatarea construcţiilor, instalaţiilor şi a amenajărilor, la lucrările de modernizare,
extindere, schimbare a destinaţiei celor existente, precum şi la organizarea şi
desfăşurarea activităţilor de apărare împotriva incendiilor şi la echiparea cu mijloace
tehnice de apărare împotriva incendiilor.
ART. 4 - Prezentele norme generale sunt obligatorii pentru autorităţile
administraţiei publice centrale şi locale, pentru toate celelalte persoane juridice,
precum şi pentru persoanele fizice aflate pe teritoriul României.

CAP. 2 - Organizarea şi desfăşurarea activităţii de apărare împotriva


incendiilor

SECŢIUNEA 1 - Conţinutul organizării activităţii de apărare împotriva


incendiilor

ART. 5 - Organizarea apărării împotriva incendiilor presupune:


a) stabilirea structurilor cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor;
b) elaborarea, aprobarea şi difuzarea actelor de autoritate: decizii, dispoziţii,
hotărâri şi altele asemenea, prin care se stabilesc răspunderi pe linia apărării
împotriva incendiilor;
c) elaborarea, aprobarea şi difuzarea documentelor şi evidenţelor specifice privind
apărarea împotriva incendiilor;
d) organizarea apărării împotriva incendiilor la locurile de muncă;
e) planificarea şi executarea de controale proprii periodice, în scopul depistării,
cunoaşterii şi înlăturării oricăror stări de pericol care pot favoriza iniţierea sau
dezvoltarea incendiilor;
f) analiza periodică a capacităţii de apărare împotriva incendiilor;
g) elaborarea de programe de optimizare a activităţii de apărare împotriva
incendiilor;
10
h) îndeplinirea criteriilor şi a cerinţelor de instruire, avizare, autorizare, atestare,
certificare, agrementare, prevăzute de actele normative în vigoare;
i) realizarea unui sistem operativ de observare şi anunţare a incendiului, precum
şi de alertare în cazul producerii unui astfel de eveniment;
j) asigurarea funcţionării la parametrii proiectaţi a mijloacelor tehnice de apărare
împotriva incendiilor;
k) planificarea intervenţiei salariaţilor, a populaţiei şi a forţelor specializate, în caz
de incendiu;
l) analizarea incendiilor produse, desprinderea concluziilor şi stabilirea
împrejurărilor şi a factorilor determinanţi, precum şi a unor măsuri conforme cu
realitatea;
m) reglementarea raporturilor privind apărarea împotriva incendiilor în relaţiile
generate de contracte/convenţii;
n) asigurarea formularelor tipizate, cum sunt permisele de lucru cu focul, fişele de
instruire.

SECŢIUNEA a 2-a - Structuri cu atribuţii de apărare împotriva incendiilor

ART. 6 - (1) În cadrul autorităţilor administraţiei publice centrale şi al celorlalte


organe centrale de specialitate, al Consiliului General al Municipiului Bucureşti, al
consiliilor judeţene, municipale şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti, orăşeneşti
şi comunale, al instituţiilor publice şi al operatorilor economici, în funcţie de nivelul
riscului de incendiu şi de specificul activităţii, se constituie, după caz, următoarele
structuri cu atribuţii de apărare împotriva incendiilor:
a) compartiment de apărare împotriva incendiilor, compus din două sau mai multe
cadre tehnice sau personal de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva
incendiilor;
b) cadru tehnic sau personal de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării
împotriva incendiilor numit exclusiv pentru această activitate, conform legii;
c) serviciu public voluntar sau privat pentru situaţii de urgenţă.
(2) În vederea îndeplinirii atribuţiilor pe linia apărării împotriva incendiilor, consiliile
locale şi operatorii economici care nu au obligaţia, prin lege, să angajeze cel puţin
un cadru tehnic cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor sau personal de
specialitate, prevăzut la alin. (1) lit. b), pot desemna din rândul personalului propriu
un salariat care să îndeplinească şi atribuţii specifice în domeniul apărării împotriva
incendiilor sau pot încheia un contract cu o persoană fizică sau juridică atestată, în
condiţiile legii.
ART. 7 - (1) La nivelul unităţii administrativ-teritoriale, cadrul tehnic cu atribuţii în
domeniul apărării împotriva incendiilor prevăzut la art. 6 alin. (1) lit. b) se
desemnează de consiliul local.
(2) Activităţile de prevenire a incendiilor se desfăşoară de către personalul din
compartimentul de prevenire din cadrul serviciului voluntar pentru situaţii de urgenţă,
pe baza regulamentului elaborat de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă
şi aprobat prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
ART. 8 - Atribuţiile pentru structurile prevăzute la art. 6 se stabilesc şi se detaliază
astfel încât să permită îndeplinirea obligaţiilor legale care revin administratorului
operatorului economic/conducătorului instituţiei, respectiv autorităţilor administraţiei
publice.
ART. 9 - Pentru celelalte categorii de salariaţi atribuţiile din domeniul apărării
împotriva incendiilor se stabilesc în fişele posturilor.
11
SECŢIUNEA a 3-a - Actele de autoritate, documente specifice şi evidenţe
privind apărarea împotriva incendiilor

ART. 10 - Actele normative obligatorii pe teritoriul României elaborate, conform


legii, de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă sunt norme, reglementări
tehnice şi dispoziţii generale privind apărarea împotriva incendiilor.
ART. 11 - Actele de autoritate şi documentele specifice privind apărarea împotriva
incendiilor emise de ministere/celelalte organe ale administraţiei publice centrale
sunt:
a) strategia sectorială privind apărarea împotriva incendiilor în domeniul de
competenţă;
b) norme şi reglementări tehnice specifice de apărare împotriva incendiilor;
c) metode/proceduri pentru identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de
incendiu specifice domeniului de competenţă;
d) programe de informare şi educaţie specifice;
e) programe de optimizare a capacităţii de apărare împotriva incendiilor;
f) raportul anual de evaluare a nivelului de apărare împotriva incendiilor;
g) decizia de numire a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu
atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor.
ART. 12 - Actele de autoritate şi documentele specifice privind apărarea împotriva
incendiilor emise de consiliul judeţean/Consiliul General al Municipiului Bucureşti
sunt:
a) hotărârea de aprobare a planului de analiză şi acoperire a riscurilor aferent
judeţului sau municipiului Bucureşti;
b) reguli şi dispoziţii specifice de apărare împotriva incendiilor pentru domeniul
public şi privat al unităţii administrativ-teritoriale;
c) raportul anual de evaluare a capacităţii de apărare împotriva incendiilor;
d) programe de optimizare a capacităţii de apărare împotriva incendiilor;
e) hotărâre de înfiinţare a unor centre de formare şi evaluare a personalului din
serviciile publice voluntare pentru situaţii de urgenţă;
f) decizia de numire a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atribuţii
în domeniul apărării împotriva incendiilor.
ART. 13 - Actele de autoritate şi documentele specifice privind apărarea împotriva
incendiilor emise de prefect sunt măsurile obligatorii privind apărarea împotriva
incendiilor, valabile la nivelul judeţului.
ART. 14 - Actele de autoritate privind apărarea împotriva incendiilor emise de
consiliul local sunt:
a) decizia de aprobare a planului de analiză şi acoperire a riscurilor aferent unităţii
administrativ-teritoriale pe care o reprezintă;
b) hotărâri privind modul de organizare a apărării împotriva incendiilor în unitatea
administrativ-teritorială;
c) reguli şi măsuri specifice de apărare împotriva incendiilor, corelate cu nivelul şi
natura riscurilor locale;
d) dispoziţie privind reglementarea lucrului cu foc deschis şi a fumatului;
e) raportul semestrial de evaluare a capacităţii de apărare împotriva incendiilor;
f) măsuri de optimizare a capacităţii de apărare împotriva incendiilor;
g) documente privind serviciul public voluntar pentru situaţii de urgenţă: hotărâre
de înfiinţare, regulament de organizare şi funcţionare, dispoziţie de numire a şefului
serviciului;
12
h) dispoziţia de numire a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu
atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, conform legii.
ART. 15 - Documentele specifice privind apărarea împotriva incendiilor emise de
primar sunt:
a) planul de analiză şi acoperire a riscurilor;
b) fişa localităţii/sectorului, la solicitarea inspectoratului judeţean/al municipiului
Bucureşti pentru situaţii de urgenţă, conform modelului prezentat în anexa nr. 6 la
Regulamentul de planificare, organizare, pregătire şi desfăşurare a activităţii de
prevenire a situaţiilor de urgenţă, aprobat prin Ordinul ministrului administraţiei şi
internelor nr. 1.474/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885
din 31 octombrie 2006; un exemplar din fişa localităţii se trimite la inspectoratul
judeţean/al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă;
c) raport de analiză a dotării cu mijloace de apărare împotriva incendiilor, întocmit
anual, la o dată anterioară definitivării bugetului local.
ART. 16 - Documentele şi evidenţele specifice apărării împotriva incendiilor la
unităţile administrativ-teritoriale trebuie să cuprindă cel puţin:
a) planul de analiză şi acoperire a riscurilor;
b) fişa localităţii, la solicitarea inspectoratului judeţean/al municipiului Bucureşti
pentru situaţii de urgenţă;
c) avizele şi autorizaţiile de securitate la incendiu, obţinute pentru construcţiile,
instalaţiile tehnologice şi pentru alte amenajări din patrimoniul propriu, însoţite de
documentele vizate spre neschimbare care au stat la baza emiterii lor;
d) date ale personalului din cadrul serviciului voluntar pentru situaţii de urgenţă,
conform criteriilor de performanţă;
e) lista operatorilor economici/instituţiilor cu care s-au încheiat contracte de
închiriere/convenţii, cu specificarea obiectului de activitate al acestora şi a numărului
şi termenului de valabilitate ale contractului/convenţiei; registrele pentru evidenţa
permiselor de lucru cu focul, inclusiv pentru arderea miriştilor;
f) rapoarte de intervenţie ale serviciului public voluntar pentru situaţii de urgenţă;
g) fişele de instruire, conform reglementărilor specifice;
h) evidenţa exerciţiilor de intervenţie efectuate cu serviciul public voluntar pentru
situaţii de urgenţă, având anexate concluziile rezultate din efectuarea acestora;
i) rapoartele întocmite în urma controalelor preventive proprii sau ale autorităţii de
stat competente;
j) programe/planuri cuprinzând măsuri şi acţiuni proprii sau rezultate în urma
constatărilor autorităţilor de control pentru respectarea reglementărilor în domeniu.
ART. 17 - Actele de autoritate privind apărarea împotriva incendiilor emise de
administratorul operatorului economic/conducătorul instituţiei sunt:
a) dispoziţie privind stabilirea modului de organizare şi a responsabilităţilor privind
apărarea împotriva incendiilor;
b) instrucţiuni de apărare împotriva incendiilor şi atribuţii ale salariaţilor la locurile
de muncă;
c) dispoziţie privind reglementarea lucrului cu foc deschis şi a fumatului;
d) dispoziţie privind organizarea instruirii personalului;
e) dispoziţie de constituire a serviciului privat pentru situaţii de urgenţă ori
contract/convenţie cu un alt serviciu privat pentru situaţii de urgenţă;
f) dispoziţie de sistare a lucrărilor de construcţii/oprire a funcţionării ori utilizării
construcţiilor/amenajărilor, în cazul anulării avizului/autorizaţiei de securitate la
incendiu;

13
g) reguli şi măsuri de apărare împotriva incendiilor la utilizarea, manipularea,
transportul şi depozitarea substanţelor periculoase specifice produselor sale;
h) convenţii/contracte cuprinzând răspunderile ce revin părţilor pe linia apărării
împotriva incendiilor în cazul transmiterii temporare a dreptului de folosinţă asupra
bunurilor imobile/antrepriză;
i) dispoziţia de numire a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu
atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, conform legii;
j) măsuri speciale de apărare împotriva incendiilor pentru perioadele caniculare
sau secetoase.
ART. 18 - Documentele şi evidenţele specifice apărării împotriva incendiilor ale
operatorilor economici/instituţiilor menţionate la art. 5 lit. c) trebuie să cuprindă cel
puţin:
a) planul de analiză şi acoperire a riscurilor al unităţii administrativ-teritoriale, în
partea ce revine operatorului economic/instituţiei;
b) fişa obiectivului, conform modelului prezentat în anexa nr. 5 la Regulamentul de
planificare, organizare, pregătire şi desfăşurare a activităţii de prevenire a situaţiilor
de urgenţă, aprobat prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr.
1.474/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 31
octombrie 2006; un exemplar din fişa obiectivului se trimite la inspectoratul
judeţean/al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă;
c) raportul anual de evaluare a nivelului de apărare împotriva incendiilor;
d) documentaţia tehnică specifică, conform legii: scenarii de securitate la
incendiu, identificarea şi analiza riscurilor de incendiu etc.;
e) avizele/autorizaţiile de securitate la incendiu, însoţite de documentele vizate
spre neschimbare care au stat la baza emiterii lor;
f) certificate EC, certificate de conformitate, agremente tehnice pentru mijloacele
tehnice de apărare împotriva incendiilor şi echipamentele specifice de protecţie
utilizate;
g) registrele instalaţiilor de detectare/semnalizare/stingere a incendiilor, copii după
atestatele firmelor care au efectuat/efectuează proiectarea, montarea, verificarea,
întreţinerea, repararea acestora sau care efectuează servicii în domeniu;
h) registrul pentru evidenţa permiselor de lucru cu focul;
i) date ale personalului din cadrul serviciului privat pentru situaţii de urgenţă,
conform criteriilor de performanţă;
j) lista operatorilor economici/instituţiilor cu care a încheiat contracte de
închiriere/convenţii, cu specificarea domeniului de activitate al acestora şi a
numărului şi termenului de valabilitate ale contractului;
k) planurile de protecţie împotriva incendiilor;
l) evidenţa exerciţiilor de evacuare a personalului propriu/utilizatorilor construcţiei;
m) evidenţa exerciţiilor de intervenţie efectuate, având anexate concluziile
rezultate din efectuarea acestora;
n) rapoartele de intervenţie ale serviciului privat pentru situaţii de urgenţă;
o) fişele de instruire, conform reglementărilor specifice;
p) lista cu substanţele periculoase, clasificate potrivit legii;
q) grafice de întreţinere şi verificare, conform instrucţiunilor producătorului/
furnizorului, pentru diferite categorii de utilaje, instalaţii şi sisteme care pot genera
incendii sau care se utilizează în caz de incendiu;
r) rapoartele întocmite în urma controalelor preventive proprii sau ale autorităţii de
stat competente;

14
s) programe/planuri cuprinzând măsuri şi acţiuni proprii sau rezultate în urma
constatărilor autorităţilor de control pentru respectarea reglementărilor în domeniu.
ART. 19 - Documentele şi evidenţele specifice privind apărarea împotriva
incendiilor se actualizează de către cei care le-au întocmit şi aprobat, dacă:
a) s-au produs modificări ale actelor normative şi ale reglementărilor tehnice care
au stat la baza emiterii acestora;
b) s-au produs modificări ale personalului cu atribuţii stabilite conform acestora;
c) s-au produs modificări referitoare la construcţii, instalaţii sau la specificul
activităţii.
ART. 20 - (1) Prevederile art. 17 şi 18 se aplică la operatorii economici şi la
instituţiile care au un număr de salariaţi cel puţin egal cu cel stabilit, conform legii,
pentru întreprinderile mici.
(2) Pentru operatorii economici, instituţiile şi alte persoane juridice ce desfăşoară
activităţi în domeniu reglementat de o autoritate, care nu se încadrează în
prevederile alin. (1), administratorul, conducătorul sau persoana cu funcţii de
conducere, după caz, asigură organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor
prin emiterea următoarelor documente:
a) instrucţiuni de apărare împotriva incendiilor şi atribuţii ale salariaţilor la locurile
de muncă;
b) reglementarea lucrului cu foc deschis şi a fumatului;
c) organizarea instruirii personalului;
d) dispoziţie de sistare a lucrărilor de construcţii/oprire a funcţionării ori utilizării
construcţiilor/amenajărilor, în cazul anulării avizului/autorizaţiei de securitate la
incendiu;
e) reguli şi măsuri de apărare împotriva incendiilor la utilizarea, manipularea,
transportul şi depozitarea substanţelor periculoase specifice produselor sale.
(3) Operatorii economici, instituţiile şi celelalte persoane juridice prevăzute la alin.
(2) asigură următoarele documente şi evidenţe specifice apărării împotriva
incendiilor:
a) documentaţia tehnică specifică, conform legii: scenarii de securitate la
incendiu, identificarea şi analiza riscurilor de incendiu etc.;
b) avize/autorizaţii de securitate la incendiu, însoţite de documentele vizate spre
neschimbare care au stat la baza emiterii lor;
c) certificate CE, certificate de conformitate, agremente tehnice pentru mijloacele
tehnice de apărare împotriva incendiilor şi echipamentele specifice de protecţie
utilizate;
d) registrul pentru evidenţa permiselor de lucru cu focul;
e) organizarea apărării împotriva incendiilor la locul de muncă;
f) fişele de instruire, conform reglementărilor specifice;
g) lista cu substanţele periculoase, clasificate potrivit legii;
h) rapoartele întocmite în urma controalelor autorităţii de stat şi măsurile şi
acţiunile proprii sau rezultate în urma constatărilor autorităţilor de control pentru
respectarea reglementărilor în domeniu.

SECŢIUNEA a 4-a - Organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor


la locul de muncă

ART. 21 - Organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor la locul de


muncă, prevăzută la art. 5 lit. d) din prezentul ordin, are ca scop asigurarea
condiţiilor care să permită salariaţilor/persoanelor fizice ca, pe baza instruirii şi cu
15
mijloacele tehnice pe care le au la dispoziţie, să acţioneze eficient pentru prevenirea
şi stingerea incendiilor, evacuarea şi salvarea utilizatorilor construcţiei, evacuarea
bunurilor materiale, precum şi pentru înlăturarea efectelor distructive provocate în
caz de incendii, explozii sau accidente tehnice.
ART. 22 - (1) Prin loc de muncă, în înţelesul prevederilor prezentelor norme
generale, se înţelege:
a) secţie, sector, hală/atelier de producţie, filială, punct de lucru şi altele
asemenea;
b) depozit de materii prime, materiale, produse finite combustibile;
c) atelier de întreţinere, reparaţii, confecţionare, prestări de servicii, proiectare şi
altele asemenea;
d) utilaj, echipament, instalaţie tehnologică, sistem, staţie, depozit de distribuţie
carburanţi pentru autovehicule, depozit cu astfel de produse, punct de desfacere a
buteliilor cu GPL pentru consumatori;
e) laborator;
f) magazin, raion sau stand de vânzare;
g) sală de spectacole, polivalentă, de reuniuni, de conferinţe, de sport, centru şi
complex cultural, studio de televiziune, film, radio, înregistrări şi altele asemenea;
h) unitate de alimentaţie publică, discotecă, club, sală de jocuri electronice şi
altele asemenea;
i) clădire sau spaţiu amenajat în clădire, având destinaţia de îngrijire a sănătăţii:
spital, policlinică, cabinet medical, secţie medicală, farmacie şi altele asemenea;
j) construcţie pentru cazare;
k) compartiment, sector, departament administrativ funcţional, construcţie pentru
birouri, cu destinaţie financiar-bancară;
l) bibliotecă, arhivă;
m) clădire sau spaţii amenajate în clădiri, având ca destinaţie învăţământul,
supravegherea, îngrijirea sau cazarea ori adăpostirea copiilor preşcolari, elevilor,
studenţilor, bătrânilor, persoanelor cu dizabilităţi sau lipsite de adăpost;
n) lăcaş de cult, spaţiu destinat vieţii monahale;
o) clădire şi/sau spaţiu având destinaţia de gară, autogară, aerogară şi staţie de
metrou;
p) fermă zootehnică sau agricolă;
q) punct de recoltare de cereale păioase sau de exploatare forestieră;
r) amenajare temporară, în spaţiu închis sau în aer liber.
(2) Atunci când pe unul sau mai multe niveluri ale aceleiaşi clădiri îşi desfăşoară
activitatea mai mulţi operatori economici sau alte persoane juridice sau persoane
fizice autorizate, locul de muncă se delimitează la limita spaţiilor utilizate de aceştia,
iar utilităţile comune se repartizează, după caz, proprietarului clădirii ori, prin
înţelegere, operatorilor economici sau persoanelor juridice respective.
ART. 23 - Organizarea apărării împotriva incendiilor la locul de muncă constă în:
a) prevenirea incendiilor, prin luarea în evidenţă a materialelor şi dotărilor
tehnologice care prezintă pericol de incendiu, a surselor posibile de aprindere ce pot
apărea şi a mijloacelor care le pot genera, precum şi prin stabilirea şi aplicarea
măsurilor specifice de prevenire a incendiilor;
b) organizarea intervenţiei de stingere a incendiilor;
c) afişarea instrucţiunilor de apărare împotriva incendiilor;
d) organizarea salvării utilizatorilor şi a evacuării bunurilor, prin întocmirea şi
afişarea planurilor de protecţie specifice şi prin menţinerea condiţiilor de evacuare
pe traseele stabilite;
16
e) elaborarea documentelor specifice de instruire la locul de muncă, desfăşurarea
propriu-zisă şi verificarea efectuării acesteia;
f) marcarea pericolului de incendiu prin montarea indicatoarelor de securitate sau
a altor inscripţii ori mijloace de atenţionare.
ART. 24 - La stabilirea măsurilor specifice de prevenire a incendiilor se au în
vedere:
a) prevenirea manifestării surselor specifice de aprindere;
b) gestionarea materialelor şi a deşeurilor combustibile susceptibile a se aprinde,
cu respectarea normelor specifice de prevenire a incendiilor;
c) dotarea cu mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, prevăzute în
documentaţia tehnică de proiectare;
d) verificarea spaţiilor la terminarea programului de lucru;
e) menţinerea parametrilor tehnologici în limitele normate, pe timpul exploatării
diferitelor instalaţii, echipamente şi utilaje tehnologice.
ART. 25 - (1) Organizarea intervenţiei de stingere a incendiilor la locul de muncă
cuprinde:
a) stabilirea mijloacelor tehnice de alarmare şi de alertare în caz de incendiu a
personalului de la locul de muncă, a serviciilor profesioniste/voluntare/private pentru
situaţii de urgenţă, a conducătorului locului de muncă, proprietarului/patronului/
administratorului, precum şi a specialiştilor şi a altor forţe stabilite să participe la
stingerea incendiilor;
b) stabilirea sistemelor, instalaţiilor şi a dispozitivelor de limitare a propagării şi de
stingere a incendiilor, a stingătoarelor şi a altor aparate de stins incendii, a
mijloacelor de salvare şi de protecţie a personalului, precizându-se numărul de
mijloace tehnice care trebuie să existe la fiecare loc de muncă;
c) stabilirea componenţei echipelor care trebuie să asigure salvarea şi evacuarea
persoanelor/bunurilor, pe schimburi de lucru şi în afara programului;
d) organizarea efectivă a intervenţiei, prin nominalizarea celor care trebuie să
utilizeze sau să pună în funcţiune mijloacele tehnice din dotare de stingere şi de
limitare a propagării arderii ori să efectueze manevre sau alte operaţiuni la
instalaţiile utilitare şi, după caz, la echipamente şi utilaje tehnologice.
(2) Datele privind organizarea activităţii de stingere a incendiilor la locul de muncă
prevăzute la alin. (1) se înscriu într-un formular tipărit pe un material rezistent, de
regulă carton, şi se afişează într-un loc vizibil, estimat a fi mai puţin afectat în caz de
incendiu.
(3) Datele se completează de conducătorul locului de muncă şi se aprobă de
cadrul tehnic sau de persoana desemnată să îndeplinească atribuţii de apărare
împotriva incendiilor.
(4) Structura-cadru a formularului prevăzut la alin. (2) este prezentată în anexa nr.
1 la prezentele norme generale, aceasta putând fi completată, după caz, şi cu alte
date şi informaţii.
ART. 26 - (1) Intervenţia la locul de muncă presupune:
a) alarmarea imediată a personalului de la locul de muncă sau a utilizatorilor prin
mijloace specifice, anunţarea incendiului la forţele de intervenţie, precum şi la
dispecerat, acolo unde acesta este constituit;
b) salvarea rapidă şi în siguranţă a personalului, conform planurilor stabilite;
c) întreruperea alimentării cu energie electrică, gaze şi fluide combustibile a
consumatorilor şi efectuarea altor intervenţii specifice la instalaţii şi utilaje de către
persoanele anume desemnate;

17
d) acţionarea asupra focarului de incendiu cu mijloacele tehnice de apărare
împotriva incendiilor din dotare şi verificarea intrării în funcţiune a instalaţiilor şi a
sistemelor automate şi, după caz, acţionarea lor manuală;
e) evacuarea bunurilor periclitate de incendiu şi protejarea echipamentelor care
pot fi deteriorate în timpul intervenţiei;
f) protecţia personalului de intervenţie împotriva efectelor negative ale incendiului:
temperatură, fum, gaze toxice;
g) verificarea amănunţită a locurilor în care se poate propaga incendiul şi unde
pot apărea focare noi, acţionându-se pentru stingerea acestora.
(2) Pentru efectuarea operaţiunilor prevăzute la alin. (1) nominalizarea se face
pentru fiecare schimb de activitate, precum şi în afara programului de lucru, în zilele
de repaus şi sărbători legale.
ART. 27 - Pentru perioadele în care activitatea normală este întreruptă, de
exemplu, noaptea, în zilele nelucrătoare, în sărbătorile legale sau în alte situaţii, este
obligatorie asigurarea măsurilor corespunzătoare de apărare împotriva incendiilor.
ART. 28 - Planurile de protecţie împotriva incendiilor prevăzute la art. 18 lit. k) şi
art. 23 lit. d) sunt:
a) planul de evacuare a persoanelor;
b) planul de depozitare şi de evacuare a materialelor clasificate conform legii ca
fiind periculoase;
c) planul de intervenţie.
ART. 29 - (1) Planurile de evacuare a persoanelor în caz de incendiu cuprind
elemente diferenţiate în funcţie de tipul şi destinaţia construcţiei şi de numărul
persoanelor care se pot afla simultan în aceasta şi se întocmesc astfel:
a) pe nivel, dacă se află simultan mai mult de 30 de persoane;
b) pe încăperi, dacă în ele se află cel puţin 50 de persoane;
c) pentru încăperile destinate cazării, indiferent de numărul de locuri.
(2) Planurile de evacuare se afişează pe fiecare nivel, pe căile de acces şi în
locurile vizibile, astfel încât să poată fi cunoscute de către toate persoanele, iar în
încăperi, pe partea interioară a uşilor.
(3) Planul de evacuare se întocmeşte pe baza schiţei nivelului sau a încăperii, pe
care se marchează cu culoare verde traseele de evacuare prin uşi, coridoare şi case
de scări sau scări exterioare.
(4) Pe planurile de evacuare se indică locul mijloacelor tehnice de apărare
împotriva incendiilor: stingătoare, hidranţi interiori, butoane şi alte sisteme de
alarmare şi alertare a incendiilor, posibilităţile de refugiu, încăperi speciale, terase,
precum şi interdicţia de folosire a lifturilor în asemenea situaţii.
(5) Modelul planului-cadru de evacuare este prezentat în anexa nr. 2 la prezentele
norme generale.
ART. 30 - (1) Planurile de depozitare şi de evacuare a materialelor clasificate
conform legii ca fiind periculoase se întocmesc pentru fiecare încăpere unde se află
asemenea materiale.
(2) La amplasarea materialelor periculoase în spaţiile de depozitare trebuie să se
ţină seama de comportarea lor specifică în caz de incendiu, atât ca posibilităţi de
reacţie reciprocă, cât şi de compatibilitatea faţă de produsele de stingere.
(3) Planurile de depozitare şi de evacuare a materialelor periculoase se
întocmesc pe baza schiţelor încăperilor respective, pe care se marchează zonele cu
materiale periculoase şi se menţionează clasele acestora conform legii, cantităţile şi
codurile de identificare ori de pericol, produsele de stingere recomandate. Traseele
de evacuare a materialelor şi ordinea priorităţilor se marchează cu culoare verde.
18
(4) Planuri de depozitare şi de evacuare se întocmesc şi pentru materialele şi
bunurile combustibile care au o valoare financiară sau culturală deosebită.
(5) Planurile de depozitare se amplasează în locuri care se estimează a fi cel mai
puţin afectate de incendiu şi în apropierea locurilor de acces în încăperi, precum şi
la dispecerat, acolo unde acesta este constituit, astfel încât acestea să poată fi utile
forţelor de intervenţie.
ART. 31 - (1) Planurile de intervenţie se întocmesc pentru asigurarea desfăşurării
în condiţii de operativitate şi eficienţă a operaţiunilor de intervenţie în situaţii de
urgenţă, potrivit legii.
(2) Planul de intervenţie se avizează de inspectoratul pentru situaţii de urgenţă
judeţean/al municipiului Bucureşti.
(3) Modelul planului-cadru de intervenţie este prezentat în anexa nr. 3 la
prezentele norme generale.
ART. 32 - Planurile de protecţie împotriva incendiilor se actualizează ori de câte
ori este cazul, în funcţie de condiţiile reale.
ART. 33 - (1) Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor, prevăzute la art. 23 lit.
c), se elaborează pentru locurile de muncă stabilite de administrator/conducător,
obligatoriu pentru toate locurile cu risc de incendiu.
(2) Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor cuprind:
a) prevederile specifice de apărare împotriva incendiilor din reglementările în
vigoare;
b) obligaţiile salariaţilor privind apărarea împotriva incendiilor;
c) regulile şi măsurile specifice de apărare împotriva incendiilor pentru
exploatarea instalaţiilor potrivit condiţiilor tehnice, tehnologice şi organizatorice
locale, precum şi pentru reparaţii, revizii, întreţinere, oprire şi punere în funcţiune;
d) evidenţierea elementelor care determină riscul de incendiu sau de explozie;
e) prezentarea pericolelor care pot apărea în caz de incendiu, cum sunt
intoxicările, arsurile, traumatismele, electrocutarea, iradierea etc., precum şi a
regulilor şi măsurilor de prevenire a acestora.
(3) Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se elaborează de şeful sectorului
de activitate, instalaţie, secţie, atelier, se verifică de cadrul tehnic sau de persoana
desemnată să îndeplinească atribuţii de apărare împotriva incendiilor şi se aprobă
de administrator/conducător.
(4) Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se afişează, în întregime sau în
sinteză, în funcţie de volumul lor şi de condiţiile de la locul de muncă respectiv.
(5) Un exemplar al tuturor instrucţiunilor de apărare împotriva incendiilor se
păstrează la cadrul tehnic sau la persoana desemnată să îndeplinească atribuţii de
apărare împotriva incendiilor.
ART. 34 - Salariaţii de la locurile de muncă pentru care s-au întocmit instrucţiunile
prevăzute la art. 33 au obligaţia să le studieze, să le însuşească şi să le aplice.
ART. 35 - (1) Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se completează în
toate cazurile cu informaţiile din planurile de intervenţie, acolo unde acestea sunt
întocmite.
(2) Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se actualizează la modificări,
modernizări, dezvoltări, reprofilări şi la apariţia unor noi reglementări.
(3) Fiecare instrucţiune de apărare împotriva incendiilor trebuie să aibă înscrisă
data întocmirii/reviziei şi data aprobării.
ART. 36 - (1) Indicatoarele de securitate, respectiv de interzicere, avertizare,
orientare şi/sau informare, prevăzute la art. 23 lit. f), se execută, se amplasează şi
se montează conform reglementărilor şi standardelor de referinţă.
19
(2) În anumite situaţii, indicatoarele pot fi însoţite de înscrisuri explicative şi în
limbi de circulaţie internaţională.
(3) Obligaţia de a amplasa, de a monta şi de a păstra integritatea indicatoarelor
revine conducătorului locului de muncă.

CAP. 3 - Norme generale de apărare împotriva incendiilor la proiectarea şi


executarea construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor

SECŢIUNEA 1 - Îndeplinirea cerinţei esenţiale "securitate la incendiu"

ART. 37 - Construcţiile, instalaţiile şi amenajările trebuie să fie proiectate şi


executate astfel încât, pe toată durata de viaţă a acestora, în cazul iniţierii unui
incendiu, să se asigure:
a) estimarea stabilităţii elementelor portante pentru o perioadă determinată de
timp;
b) limitarea apariţiei şi propagării focului şi fumului în interiorul construcţiei;
c) limitarea propagării incendiului la vecinătăţi;
d) posibilitatea utilizatorilor de a se evacua în condiţii de siguranţă sau de a fi
salvaţi prin alte mijloace;
e) securitatea forţelor de intervenţie.
ART. 38 - Cerinţa esenţială "securitate la incendiu" trebuie asigurată prin măsuri şi
reguli specifice privind amplasarea, proiectarea, execuţia şi exploatarea
construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor, precum şi privind performanţele şi nivelurile
de performanţă în condiţii de incendiu ale structurilor de construcţii, produselor
pentru construcţii, instalaţiilor aferente construcţiilor şi ale instalaţiilor de protecţie la
incendiu.
ART. 39 - "Securitatea la incendiu" are ca obiectiv reducerea riscului de incendiu
prin:
a) asigurarea măsurilor de prevenire a incendiilor în fazele de proiectare şi
executare a construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor şi menţinerea lor la parametrii
proiectaţi în exploatarea acestora, în conformitate cu prevederile reglementărilor
specifice;
b) echiparea şi dotarea construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor cu mijloace
tehnice de apărare împotriva incendiilor, în conformitate cu prevederile
reglementărilor specifice;
c) organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor;
d) asigurarea intervenţiei pompierilor în cazul producerii unor incendii la
construcţii, instalaţii şi amenajări, precum şi a altor forţe de salvare a persoanelor şi
bunurilor.
ART. 40 - (1) Riscul de incendiu se defineşte prin produsul dintre probabilitatea
iniţierii unui incendiu într-o situaţie tehnică dată şi importanţa estimată a pagubelor
produse de incendiu.
(2) Identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu se fac prin metode şi
proceduri specifice, conform metodologiei elaborate de Inspectoratul General pentru
Situaţii de Urgenţă, aprobată prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
(3) Riscul de incendiu se stabileşte şi se precizează prin niveluri de risc, pe zone,
încăperi, compartimente, clădiri şi instalaţii.
(4) Ariile compartimentelor de incendiu se stabilesc în funcţie de riscul de incendiu
existent, de destinaţia, de alcătuirea şi de rezistenţa la foc a elementelor de
construcţii.
20
(5) Nivelurile riscului de incendiu se stabilesc prin reglementări tehnice specifice.
(6) Depăşirea nivelului riscului de incendiu, stabilit prin reglementările tehnice
specifice, este interzisă.
ART. 41 - Satisfacerea cerinţei esenţiale "securitate la incendiu" pe întreaga
durată de viaţă a construcţiei, instalaţiei şi a amenajării se asigură, conform
prevederilor reglementărilor tehnice specifice, prin măsuri interdependente, privind:
a) conformarea la foc a construcţiilor;
b) asigurarea unor compartimente de incendiu, în cadrul construcţiilor, în limite
normate, şi a măsurilor de limitare a propagării incendiului în cadrul construcţiilor/
compartimentelor de incendiu;
c) asigurarea stabilităţii construcţiilor/compartimentelor de incendiu pentru o
perioadă de timp normată;
d) menţinerea performanţelor de reacţie la foc şi de rezistenţă la foc ale
produselor pentru construcţii pe timpul utilizării acestora;
e) detectarea incendiilor în faza iniţială prin sisteme şi instalaţii automate de
detectare, semnalizare şi alarmare;
f) stingerea incendiilor cu sisteme ori instalaţii adecvate şi eficiente.
ART. 42 - (1) Principalele performanţe de comportare la foc ale produselor pentru
construcţii se referă la reacţia la foc şi la rezistenţa la foc.
(2) Încadrarea produselor pentru construcţii în clase de performanţă privind
comportarea la foc se realizează pe baza criteriilor de performanţă aferente claselor,
a valorilor criteriilor corespunzătoare fiecărei clase, precum şi a metodelor de
determinare a acestora, în condiţiile de utilizare finală, potrivit Regulamentului
privind clasificarea şi încadrarea produselor de construcţii pe baza performanţelor de
comportare la foc, aprobat prin Ordinul comun al ministrului transporturilor,
construcţiilor şi turismului şi al ministrului de stat, ministrul administraţiei şi internelor
nr. 1.822/394/2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 27
ianuarie 2005, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Nivelurile performanţelor de comportare la foc a produselor pentru diferite
categorii de construcţii, instalaţii şi amenajări se stabilesc potrivit reglementărilor
tehnice specifice.
ART. 43 - Evaluarea rezistenţei la foc a structurilor se poate face prin utilizarea
unor metode bazate pe încercări care utilizează scenarii de referinţă conform
standardelor europene sau pe bază de calcul, pe baza elementelor precizate în
eurocodurile referitoare la calculul comportării la foc a diferitelor tipuri de structuri.
ART. 44 - Acoperişurile/învelitorile de acoperiş se încadrează în clase de
performanţă la foc exterior, pe baza metodelor de încercare specifice din
reglementările tehnice, potrivit prevederilor Regulamentului privind clasificarea şi
încadrarea produselor pentru construcţii pe baza comportării la foc, elaborat de
Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi aprobat prin ordin al ministrului
administraţiei şi internelor.
ART. 45 - Reglementările tehnice specifice nu trebuie să creeze bariere pentru
utilizarea produselor pentru construcţii care sunt conforme cu specificaţiile tehnice
relevante.
ART. 46 - (1) Pentru categoriile de construcţii stabilite prin lege, condiţiile ce
trebuie asigurate conform reglementărilor tehnice specifice, precum şi acţiunile ce
trebuie întreprinse în caz de incendiu sunt stabilite printr-un scenariu de securitate la
incendiu, conform metodologiei elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de
Urgenţă şi aprobate prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.

21
(2) Pot fi elaborate scenarii de securitate la incendiu şi pentru alte categorii de
construcţii, la solicitarea proprietarului sau a beneficiarului.
ART. 47 - (1) Activitatea de expertizare tehnică de securitate la incendiu se
efectuează de către experţi tehnici atestaţi în condiţiile legii, atunci când o
reglementare sau un organism cu atribuţii de control al statului prevede acest lucru
ori când se referă la situaţiile prevăzute mai jos:
a) pentru rezolvarea litigiilor privind calitatea tehnică a unor proiecte sau a
execuţiei unor lucrări de construcţii;
b) la construcţiile existente, în cazul dezastrelor sau al accidentelor datorate
fenomenelor naturale, acţiunilor umane, activităţilor tehnologice sau în vederea
determinării, în orice stadiu, a stării tehnice a construcţiei pentru evaluarea
capacităţii acesteia de satisfacere a cerinţei "securitate la incendiu".
(2) Pentru proiecte şi construcţii în curs de execuţie, prin expertizele tehnice de
securitate la incendiu se asigură respectarea integrală a măsurilor de securitate la
incendiu stabilite în reglementările tehnice în vigoare.
(3) Pentru construcţiile existente, expertizele tehnice de securitate la incendiu,
efectuate în situaţiile în care, justificat tehnic, nu pot fi respectate prevederile
reglementărilor tehnice, stabilesc, în funcţie de riscurile de incendiu actualizate,
măsuri alternative care să asigure nivelurile de performanţă pentru securitatea la
incendiu stabilite prin reglementări tehnice specifice.

SECŢIUNEA a 2-a - Stabilitatea la foc a construcţiei

ART. 48 - (1) În cazul producerii unui incendiu, structura portantă principală a unei
construcţii trebuie să-şi menţină stabilitatea la foc, pentru a asigura:
a) securitatea utilizatorilor pentru o perioadă normată de timp, cât se presupune
că aceştia rămân în clădire, precum şi securitatea forţelor de intervenţie;
b) evitarea prăbuşirii clădirii;
c) îndeplinirea funcţiilor specifice ale produselor pentru construcţii cu rol în
satisfacerea cerinţei esenţiale "securitatea la incendiu", pe perioada de timp
normată.
(2) Perioada de stabilitate la foc a elementelor de construcţii care intră în
alcătuirea structurii portante principale a clădirii se precizează în reglementările
tehnice specifice.
ART. 49 - (1) Elementele de construcţii care intră în alcătuirea clădirii pot fi cu sau
fără rol de separare la incendiu, care contribuie în mod pasiv sau activ la asigurarea
rezistenţei la foc a construcţiei.
(2) Elementele de construcţii prevăzute la alin. (1) şi standardele de referinţă
aferente sunt precizate în regulamentul menţionat la art. 42 alin. (2) din prezentul
ordin.

SECŢIUNEA a 3-a - Limitarea izbucnirii, propagării şi dezvoltării incendiului


şi a efluenţilor incendiului în interiorul şi în afara incintei focarului de incendiu

ART. 50 - Limitarea izbucnirii, propagării şi dezvoltării incendiului şi a efluenţilor


incendiului în interiorul şi în afara incintei focarului poate fi obţinută, în principal, prin
una din următoarele măsuri:
a) asigurarea nivelurilor corespunzătoare ale performanţelor de reacţie la foc şi de
rezistenţă la foc prevăzute de reglementările tehnice specifice pentru produsele
pentru construcţii;
22
b) prevederea elementelor de separare a incendiului (pereţi, planşee etc.),
adaptate la utilizarea construcţiei, adică la acţiunea termică estimată în construcţie;
c) protejarea corespunzătoare a golurilor din elementele de separare a focului;
d) proiectarea corespunzătoare a faţadelor pentru împiedicarea propagării focului
către părţile adiacente ale aceleiaşi clădiri;
e) instalarea de bariere contra fumului, cum sunt uşile etanşe la fum.
f) prevederea sistemelor şi a instalaţiilor de detectare, semnalizare, stingere a
incendiului;
g) evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi prin sisteme adecvate;
h) crearea de diferenţe de presiune între zonele de construcţie;
i) prevederea măsurilor de protecţie la foc pentru instalaţiile de ventilare-
climatizare, cum sunt canalele de ventilare rezistente la foc, clapetele antifoc şi
altele asemenea;
j) prevederea măsurilor de protecţie la foc pentru canalele şi ghenele instalaţiilor
aferente construcţiilor, cum sunt: sanitare, încălzire, electrice şi altele asemenea.
ART. 51
(1) Instalaţiile de încălzire, ventilare, climatizare, electrice, automatizare şi altele
asemenea, aferente construcţiilor şi amenajărilor, precum şi subansamblurile lor
trebuie proiectate şi realizate astfel încât:
a) să nu iniţieze incendiu;
b) să nu contribuie activ la dezvoltarea incendiului;
c) să asigure limitarea propagării incendiului;
d) să nu constituie risc de incendiu pentru elementele de construcţie sau pentru
obiectele din încăperi ori adiacente acestora;
e) suprafeţele componente mari şi suprafeţele expuse ale subansamblurilor să nu
se poată încălzi într-o măsură inacceptabilă;
f) în cazul unui incendiu, să se poată asigura măsuri eficiente de stingere a
acestuia şi să fie posibilă salvarea persoanelor.
(2) Pentru evitarea pericolului de propagare a focului şi a fumului la trecerea unei
instalaţii de la un compartiment de incendiu la altul, se prevăd măsuri de protecţie
conform reglementărilor tehnice specifice.
(3) Instalaţiile de gaze naturale/gaze petroliere lichefiate (GPL), precum şi
subansamblurile lor trebuie proiectate şi realizate conform reglementărilor tehnice
specifice.
ART. 52 - (1) Instalaţiile de protecţie împotriva incendiilor fac parte din măsurile de
protecţie activă la foc cu rol important în asigurarea cerinţei esenţiale "securitatea la
incendiu" a construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi a amenajărilor, precum şi pentru
securitatea utilizatorilor.
(2) Instalaţiile de protecţie împotriva incendiilor pot fi:
a) instalaţii de detectare a gazelor inflamabile;
b) instalaţii de inhibare a exploziei;
c) instalaţii de detectare, semnalizare şi alarmare la incendiu;
d) instalaţii de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi;
e) instalaţii de hidranţi interiori, coloane uscate, hidranţi exteriori;
f) instalaţii speciale de stingere cu apă;
g) instalaţii de stingere a incendiilor cu gaze;
h) instalaţii de stingere a incendiilor cu spumă;
i) instalaţii de stingere a incendiilor cu pulberi;
j) instalaţii de stingere a incendiilor cu aerosoli.

23
ART. 53 - Instalaţiile de detectare a gazelor inflamabile trebuie să asigure
îndeplinirea următoarelor criterii:
a) să dispună, în întreaga zonă protejată, de detectoare adecvate, pentru a
permite ca prezenţa gazului inflamabil să fie detectată într-o fază incipientă;
b) să fie prevăzute cu mijloace de comunicare sigure între detectoare şi o centrală
de colectare a informaţiilor/echipament de control şi semnalizare;
c) să fie capabile să reziste condiţiilor de mediu în care sunt montate, astfel încât
să-şi poată îndeplini funcţiile pe parcursul duratei de viaţă normate.
ART. 54 - Instalaţiile de inhibare a exploziei trebuie proiectate astfel încât să
reziste la presiunea maximă de explozie, să asigure detectarea imediată a creşterii
presiunii, precum şi eliberarea în cel mai scurt timp posibil a unui mediu de stingere
uniform dispersat şi menţinerea produsului de stingere la o concentraţie de calcul
într-un timp specificat în incinta protejată.
ART. 55 - (1) Instalaţiile de detectare, semnalizare şi alarmare la incendiu trebuie
să detecteze incendiul la momentul iniţierii, prin detectarea parametrilor fizici şi/sau
chimici asociaţi incendiului - fum, flăcări şi/sau căldură -, şi să transfere un semnal
sonor şi/sau vizual la un/o echipament de control şi semnalizare/centrală de
detectare-semnalizare, astfel încât să dea un semnal de alarmă şi, după caz, să
acţioneze dispozitivele pentru evacuarea persoanelor, alertarea forţelor de
intervenţie, deversarea automată a substanţei de stingere etc.
(2) Echipamentul de control şi semnalizare trebuie să asigure interpretarea
semnalelor primite de la detectoare, pentru identificarea zonei de unde s-a transmis
orice fel de semnal sau a avertizărilor greşite şi pentru iniţierea acţiunilor necesare;
(3) Instalaţiile cu acţionare manuală de alarmare la incendiu trebuie să dea
posibilitatea ca un utilizator să iniţieze şi să transfere un semnal de alarmă la
incendiu la un echipament de control şi semnalizare, astfel încât să fie posibilă
iniţierea diferitelor acţiuni planificate.
ART. 56 - (1) Instalaţiile de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi şi instalaţiile
de presurizare pentru controlul fumului trebuie să asigure în caz de incendiu:
a) menţinerea căilor de evacuare şi de acces libere de fum pe înălţimea de
circulaţie;
b) facilitarea operaţiilor forţelor de intervenţie, prin crearea unor zone fără fum;
c) întârzierea sau împiedicarea generalizării incendiului prin apariţia fenomenului
de flash-over, prevenind astfel dezvoltarea rapidă a incendiului;
d) reducerea consecinţelor şi avariilor provocate de fum şi gaze fierbinţi;
e) reducerea eforturilor care apar în elementele structurale ale construcţiilor şi
instalaţiilor în caz de incendiu.
(2) Instalaţiile de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi trebuie să îndeplinească
criteriile referitoare la capacitatea de a activa şi de a stabili presiunea proiectată într-
o incintă specificată sau o viteză convenabilă a debitului de aer prin deschideri în
pereţii incintei specificate, asigurându-se alimentarea electrică din două surse,
principală şi de rezervă.
(3) Pe timpul intervenţiilor, dacă situaţia impune evacuarea cantităţilor de fum
acumulate, se pot practica deschideri în unele elemente de construcţie care
delimitează spaţiile respective şi care nu au rol de rezistenţă.
ART. 57 - (1) Instalaţiile de hidranţi interiori trebuie să asigure posibilitatea
utilizatorilor de a realiza intervenţia, în faza iniţială a incendiului, cu debitele,
presiunile, durata teoretică de funcţionare, lungimea jetului şi a furtunului normate
potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice.

24
(2) Instalaţiile de hidranţi exteriori trebuie să asigure o legătură la conducta
principală de apă pentru echipamentele şi utilajele de stingere a incendiilor, conform
prevederilor reglementărilor tehnice specifice, standardelor europene de referinţă,
precum şi standardelor naţionale referitoare la cerinţele de racordare şi adâncimea
de îngropare.
ART. 58 - Instalaţiile speciale de stingere cu apă, cum sunt cele de sprinklere,
instalaţii cu ceaţă de apă şi altele asemenea, trebuie astfel proiectate încât:
a) să asigure un răspuns imediat în caz de incendiu, prin deversarea apei, într-o
schemă şi o cantitate prestabilită, cu debitele, intensităţile de stropire şi stingere
normate, pe durata proiectată de funcţionare, peste o suprafaţă dată, în scopul
controlului sau stingerii incendiului, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice
specifice;
b) să asigure, după caz, răcirea elementelor de construcţii şi instalaţii;
c) să creeze o barieră care împiedică propagarea incendiului.
ART. 59 - (1) Instalaţiile de stingere cu gaze: dioxid de carbon, argon, azot,
înlocuitori de haloni şi altele asemenea, precum şi instalaţiile de stingere cu aerosoli
pot fi cu inundare totală sau locală.
(2) Instalaţiile de stingere cu gaze trebuie să îndeplinească criteriile de
performanţă privind capacitatea de a fi activate manual sau automat, deversarea
uniformă a produsului de stingere în incintă sau peste suprafaţa specificată, într-o
cantitate determinată, pentru a stabili şi menţine concentraţia proiectată pe durata
de timp normată, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice.
(3) Pentru instalaţiile de stingere cu gaze cu inundare totală este necesar să se
asigure evacuarea tuturor persoanelor din compartimentul în care va fi utilizat gazul,
înainte ca această acţiune să înceapă.
(4) Instalaţiile automate pentru stingerea incendiilor cu gaze trebuie prevăzute cu
dispozitive de avertizare a utilizatorilor din spaţiul protejat, optice şi acustice, pentru
semnalizarea intrării acestora în funcţiune.
(5) În cazul în care gazul deversat automat în caz de incendiu poate pune în
pericol viaţa utilizatorilor din zonele protejate, instalaţiile de stingere se prevăd cu
dispozitive de temporizare care să întârzie intrarea acestora în funcţiune cu o
perioadă prestabilită.
(6) Perioada dintre declanşarea semnalului de avertizare şi intrarea în funcţiune a
instalaţiei de stingere se calculează astfel încât să se asigure evacuarea utilizatorilor
din orice punct al zonei protejate.
(7) Uşile de acces în zone, spaţii sau încăperi în care sunt posibile deversări de
gaze ce pot pune în pericol viaţa utilizatorilor, precum şi căile de evacuare din
aceste locuri se marchează cu inscripţii de avertizare asupra pericolului, amplasate
în locuri vizibile pentru personalul de la locurile de muncă şi forţele de intervenţie.
(8) Semnalele optice şi acustice produse de dispozitivele de avertizare trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
a) să fie inactive în starea de aşteptare;
b) să indice toate căile de evacuare din zonele de stingere;
c) să poată fi clar identificate şi percepute cu tonalităţi diferite, la începutul şi la
sfârşitul perioadei de temporizare;
d) să nu poată fi oprite înainte de expirarea timpului de funcţionare a instalaţiei de
stingere;
e) să fie în concordanţă cu capacităţile psihomotorii şi senzoriale ale utilizatorilor.

25
(9) Pentru sistemele cu stingere locală nu este necesară evacuarea tuturor
persoanelor din compartiment, dar sunt obligatorii măsuri speciale privind instruirea
personalului.
ART. 60 - Instalaţiile de stingere a incendiilor cu spumă trebuie să îndeplinească
criteriile de performanţă referitoare la posibilitatea de a fi activate manual sau
automat şi de a genera şi dispersa o cantitate calculată de spumă, cu coeficientul de
înfoiere stabilit, peste o suprafaţă dată, cu debitele de stingere necesare, într-un
timp specificat, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice.
ART. 61 - Instalaţiile de stingere a incendiilor cu pulberi trebuie să îndeplinească
criteriile de performanţă referitoare la posibilitatea de a fi activate manual sau
automat şi de a refula o cantitate calculată de pulbere peste o suprafaţă dată sau un
obiect specificat, cu intensităţile şi debitele de stingere necesare, într-un timp normat
şi în reprizele normate, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice.
ART. 62 - Proiectarea, montarea, exploatarea, verificarea şi mentenanţa
instalaţiilor de protecţie împotriva incendiilor se efectuează conform standardelor
europene de referinţă şi reglementărilor tehnice specifice.

SECŢIUNEA a 4-a - Instalaţiile aferente construcţiilor şi instalaţiile


tehnologice

ART. 63 - (1) Instalaţiile aferente construcţiilor, cum sunt cele de gaze, electrice,
de apă, de încălzire, de ventilare, de climatizare, de canalizare şi altele asemenea,
precum şi instalaţiile tehnologice se proiectează, se execută şi se exploatează
potrivit reglementărilor tehnice şi măsurilor specifice de apărare împotriva incendiilor,
astfel încât acestea să nu constituie surse de iniţiere şi/sau de propagare a
incendiilor.
(2) Instalaţiile prevăzute la alin. (1) trebuie să corespundă destinaţiei, tipului şi
categoriei de importanţă a construcţiei, precum şi nivelului de risc de incendiu, să
aibă nivelul de protecţie corespunzător mediului în care sunt amplasate şi să
respecte prevederile din normele specifice de apărare împotriva incendiilor.
(3) Instalaţiile tehnologice se pun în funcţiune şi se exploatează cu respectarea
strictă a instrucţiunilor şi regulilor de utilizare, precum şi a măsurilor de apărare
împotriva incendiilor, stabilite de proiectanţi şi de producători.
ART. 64 - (1) Instalaţiile de ventilare sau de climatizare, precum şi cele de
transport pneumatic se proiectează, se realizează şi se exploatează astfel încât, în
funcţionare normală, părţile componente, cum sunt echipamente, motoare,
angrenaje, tubulatură, să nu genereze surse care pot aprinde substanţele vehiculate
prin acestea şi să nu faciliteze propagarea incendiului.
(2) Traseele instalaţiilor de ventilare, climatizare sau transport pneumatic din
construcţiile cu risc de incendiu sau explozie, precum şi cele din sălile aglomerate
ori din încăperile cu bunuri de mare valoare sau de importanţă deosebită trebuie să
fie independente şi complet separate de traseele pentru alte spaţii.
(3) Se interzice evacuarea prin aceeaşi instalaţie de ventilare, de climatizare sau
de transport pneumatic a substanţelor care, în amestec sau prin combinaţie chimică,
pot produce incendii ori explozii.
ART. 65 - Construcţiile, instalaţiile tehnologice, precum şi zonele din vecinătatea
acestora, în care se pot degaja vapori, gaze, praf sau pulberi combustibile, se
prevăd, conform reglementărilor specifice, cu sisteme de detectare a emisiilor şi de
inhibare, inertizare sau evacuare forţată a acestora, în vederea preîntâmpinării

26
acumulării de concentraţii periculoase, precum şi pentru semnalizarea situaţiei
create.
ART. 66 - (1) Instalaţiile de iluminat de siguranţă trebuie să funcţioneze pentru o
perioadă de timp normată, în zonele specificate, la întreruperea iluminatului normal.
(2) Tipurile de instalaţii de iluminat de siguranţă şi cazurile în care se prevăd în
construcţii, modul de alimentare cu energie electrică a acestora, precum şi nivelurile
de iluminare necesare trebuie să îndeplinească cerinţele reglementărilor tehnice
specifice.
ART. 67 - Sursele de rezervă de alimentare cu energie a instalaţiilor de protecţie
împotriva incendiilor trebuie să îndeplinească criteriile de performanţă referitoare la
furnizarea automată pe durata de timp normată a alimentării cu energie a acestora,
la întreruperea alimentării normale, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice
specifice.
ART. 68 - Construcţiile, instalaţiile tehnologice şi amenajările se protejează
împotriva acţiunii electricităţii atmosferice cu instalaţii de protecţie împotriva
trăsnetului, conform cu reglementările tehnice specifice.

SECŢIUNEA a 5-a - Limitarea propagării incendiului la construcţiile


învecinate

ART. 69 - (1) Limitarea propagării incendiului la construcţiile învecinate poate fi


realizată prin:
a) limitarea efectului radiaţiei flăcărilor;
b) controlul iniţierii şi propagării focului pe suprafaţa exterioară a acoperişului,
inclusiv a luminatoarelor;
c) controlul pătrunderii focului de la acoperiş în interiorul clădirii;
d) controlul aprinderii acoperişului de la un incendiu de dedesubt.
(2) Limitarea efectelor radiaţiei se asigură prin controlul următorilor parametri:
a) distanţe de siguranţă normate între construcţii;
b) mărimea zonelor vitrate neprotejate;
c) performanţa de reacţie la foc şi de rezistenţă la foc din interior şi exterior a
produselor pentru faţade;
d) comportarea la foc a părţilor vitrate sau opace ale faţadelor;
e) măsuri de protecţie activă.
ART. 70 - Condiţiile tehnice, măsurile, performanţele şi nivelurile de performanţă
privind limitarea propagării incendiului la construcţiile învecinate se precizează în
reglementările tehnice specifice.

SECŢIUNEA a 6-a - Evacuarea utilizatorilor şi securitatea forţelor de


intervenţie

ART. 71 - (1) Pentru evacuarea în condiţii de siguranţă a utilizatorilor în caz de


incendiu, căile de evacuare trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
a) conformare la foc şi amplasare corespunzătoare;
b) separare de alte funcţiuni prin elemente de separare la foc şi fum;
c) asigurarea controlului fumului;
d) limitarea producerii incendiului şi fumului.
(2) În funcţie de categoria construcţiei, instalaţiei sau a amenajării şi de destinaţia
acesteia, se au în vedere şi alte măsuri specifice, cum sunt:

27
a) dimensionarea, realizarea, dispunerea şi marcarea căilor de evacuare şi a
ieşirilor de evacuare corespunzător numărului de utilizatori şi stării sănătăţii
acestora, conform prevederilor reglementărilor tehnice;
b) prevederea instalaţiilor de detectare şi semnalizare a incendiului, precum şi de
comunicare-avertizare;
c) prevederea instalaţiilor de iluminat de siguranţă, alimentate din surse
corespunzătoare; prevederea instalaţiilor de semnalizare a ieşirilor de urgenţă;
d) prevederea de dispozitive de siguranţă la uşi, cum sunt blocări în poziţie
deschisă, dispozitive antipanică şi altele asemenea;
e) prevederea de sisteme de orientare în caz de incendiu, cum sunt indicatoare
de securitate, marcaje fotoluminiscente şi altele asemenea;
f) prevederea de instalaţii de presurizare şi alte sisteme de control al fumului;
g) prevederea de locuri sigure de salvare în interiorul şi/sau în afara construcţiei;
h) prevederea unor mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor pentru a fi
folosite de utilizatori sau de pompieri, cum sunt instalaţiile de hidranţi, coloanele
uscate şi altele asemenea.
ART. 72 - Instalaţiile de semnalizare a ieşirilor de urgenţă trebuie să indice
utilizatorilor traseul de evacuare, uşile de evacuare, marcarea scărilor de evacuare
din clădire şi marcarea uşilor şi traseelor care nu servesc la evacuare.
ART. 73 - Construcţiile, compartimentele de incendiu, stadioanele sau arenele
sportive ori incintele amenajate trebuie prevăzute cu căi de evacuare a persoanelor,
în număr suficient, corespunzător dimensionate şi realizate, astfel încât persoanele
să ajungă în timpul cel mai scurt şi în deplină siguranţă în exterior, la nivelul
terenului ori al căilor de acces carosabile, în refugii sau în alte locuri special
amenajate.
ART. 74 - Pentru accesul şi evacuarea copiilor, persoanelor cu dizabilităţi,
bolnavilor şi ale altor categorii de persoane care nu se pot evacua singure în caz de
incendiu, se adoptă soluţii şi măsuri adecvate, cu respectarea reglementărilor
tehnice specifice.
ART. 75 - La proiectarea şi la executarea căilor de evacuare se interzice
prevederea uşilor care se pot bloca în poziţie închisă, reducerea gabaritelor stabilite
prin reglementări tehnice, prevederea de finisaje combustibile, cu excepţia celor
admise prin norme, de oglinzi, praguri sau de alte elemente care pot crea pe timpul
incendiilor dificultăţi la evacuare, cum sunt împiedicarea, alunecarea, contactul sau
coliziunea cu diverse obiecte, busculada, panica şi altele asemenea.
ART. 76 - Pentru securitatea echipelor de salvare/forţelor de intervenţie sunt
necesare:
a) măsuri pentru ca echipele de intervenţie şi salvare să-şi desfăşoare activitatea
la un nivel adecvat de securitate şi să părăsească clădirea fără riscuri de accidente;
b) amenajări pentru accesul forţelor de intervenţie în clădire şi incintă, pentru
autospeciale şi pentru ascensoarele de pompieri;
c) măsuri care să permită ca stingerea să fie realizată eficient în interiorul şi în
jurul construcţiei.
ART. 77 - Ascensoarele de pompieri se prevăd şi se realizează potrivit
reglementărilor tehnice specifice, asigurând accesul forţelor de intervenţie pe durata
stabilită în planurile specifice.
ART. 78 - (1) Asigurarea accesului şi a circulaţiei autospecialelor de intervenţie în
incintele operatorilor economici şi ale instituţiilor, în zonele locuite, precum şi între
localităţi este obligatorie, conform reglementărilor tehnice specifice.

28
(2) În locurile prevăzute la alin. (1) trebuie să se asigure cel puţin un acces
carosabil dinspre drumurile publice şi dinspre drumurile de circulaţie interioare,
amenajat, marcat, întreţinut şi utilizabil în orice anotimp.
(3) Căile de acces şi de circulaţie se dimensionează potrivit reglementărilor
tehnice pentru autovehicule de tip greu, asigurând accesul autospecialelor de
intervenţie.
ART. 79 - Măsurile, condiţiile tehnice, performanţele şi nivelurile de performanţă
privind proiectarea căilor de evacuare şi acces aferente construcţiilor, instalaţiilor şi
amenajărilor se realizează conform prevederilor reglementărilor tehnice specifice.

CAP. 4 - Norme generale de apărare împotriva incendiilor la exploatarea


construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor

SECŢIUNEA 1 - Măsuri generale de prevenire a incendiilor la exploatarea


construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor

ART. 80 - Măsurile generale de prevenire a incendiilor la exploatarea


construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor privesc:
a) controlul/supravegherea din punct de vedere al prevenirii incendiilor a
activităţilor, pe timpul desfăşurării şi după încheierea acestora;
b) stabilirea măsurilor tehnico-organizatorice în vederea reducerii riscului de
incendiu ori a consecinţelor incendiilor;
c) menţinerea condiţiilor realizate pentru evacuarea utilizatorilor în siguranţă şi
pentru securitatea echipelor de intervenţie în cazul izbucnirii unui incendiu;
d) întreţinerea în stare operativă a mijloacelor tehnice de apărare împotriva
incendiilor.
ART. 81 - (1) Exploatarea sistemelor, instalaţiilor, dispozitivelor, echipamentelor,
aparatelor, maşinilor şi utilajelor de orice categorie se face conform reglementărilor
tehnice specifice.
(2) Exploatarea mijloacelor tehnice prevăzute la alin. (1) cu defecţiuni, improvizaţii
sau fără protecţia corespunzătoare faţă de materialele sau substanţele combustibile
din spaţiul în care sunt utilizate este interzisă.
(3) La utilizarea mijloacelor tehnice prevăzute la alin. (1) este obligatorie
respectarea instrucţiunilor de funcţionare, verificare şi întreţinere, precum şi a
măsurilor specifice de apărare împotriva incendiilor, emise şi aprobate potrivit legii.
ART. 82 - Pe timpul exploatării instalaţiilor aferente construcţiilor şi instalaţiilor
tehnologice prevăzute la art. 63 se interzic:
a) neasigurarea supravegherii conform instrucţiunilor de funcţionare;
b) funcţionarea fără sistemele, aparatele şi echipamentele necesare conform
instrucţiunilor de funcţionare pentru controlul şi menţinerea parametrilor privind
siguranţa în funcţionare sau înlocuirea acestora cu altele supradimensionate;
c) întreţinerea necorespunzătoare a elementelor prevăzute pentru izolare termică
sau electrică ori pentru separare;
d) depăşirea termenelor stabilite pentru efectuarea lucrărilor de întreţinere şi
reparaţii sau executarea necorespunzătoare a acestora;
e) executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii sau a unor modificări de către
personal neautorizat.
ART. 83 - (1) Menţinerea în bună stare a instalaţiilor şi sistemelor de captare şi
scurgere la pământ a descărcărilor electrice atmosferice este obligatorie la

29
construcţii şi instalaţii, utilaje şi echipamente tehnologice, conform reglementărilor
tehnice specifice.
(2) Utilizarea sistemelor de captare şi scurgere la pământ a electricităţii statice
conform instrucţiunilor specifice şi reglementărilor tehnice este obligatorie.
ART. 84 - (1) În spaţiile cu risc mare de incendiu sau de explozie se interzice
accesul salariaţilor şi al altor persoane fără echipament de protecţie adecvat
condiţiilor de lucru.
(2) Folosirea dispozitivelor, aparatelor, uneltelor şi sculelor neprotejate
corespunzător sau care pot produce scântei prin funcţionare, lovire sau frecare în
spaţii sau în locuri cu risc de explozie este interzisă.
ART. 85 - (1) Produsele, materialele şi substanţele combustibile se amplasează la
distanţă de siguranţă faţă de sursele de căldură ori se protejează astfel încât să nu
fie posibilă aprinderea lor.
(2) Se interzice folosirea sobelor şi a altor mijloace de încălzire defecte, cu
improvizaţii, supraalimentate cu combustibili sau nesupravegheate, precum şi
aprinderea focului utilizându-se lichide inflamabile.
(3) Verificarea, repararea, izolarea termică şi curăţarea periodică a coşurilor de
evacuare a fumului sunt obligatorii.
ART. 86 - (1) Pe timpul transportului, depozitării şi manipulării produselor sau
substanţelor combustibile se ţine seama de proprietăţile fizico-chimice ale acestora,
astfel încât la contactul dintre ele să nu se producă ori să nu se propage incendiul.
(2) Produsele şi substanţele combustibile se transportă, se manipulează şi se
depozitează în ambalaje adecvate, realizate şi inscripţionate corespunzător, în
vederea identificării riscurilor de incendiu şi stabilirii procedeelor şi substanţelor de
stingere ori de neutralizare adecvate.
(3) Dispunerea materialelor periculoase în depozit se face potrivit planului de
depozitare.
(4) La elaborarea planurilor de intervenţie se ţine seama de compatibilitatea
produselor sau substanţelor combustibile cu substanţele de stingere.
ART. 87 - (1) Deşeurile şi reziduurile, scurgerile şi depunerile de praf sau de
pulberi combustibile se îndepărtează ritmic prin metode şi mijloace adecvate,
obligatoriu la terminarea fiecărui schimb de lucru, şi se depun în locuri special
destinate depozitării sau distrugerii lor.
(2) Deşeurile şi reziduurile de lichide combustibile sau cele din materiale solide,
cum sunt cârpe, câlţi, bumbac, rumeguş, care conţin astfel de produse, se
colectează în cutii sau în vase metalice ori cu căptuşeală metalică interioară,
prevăzute cu capac, amplasate în locuri fără risc de incendiu şi marcate.
(3) Deşeurile, reziduurile şi ambalajele combustibile, care se reutilizează, se
depozitează, cu asigurarea distanţelor de siguranţă faţă de clădiri, instalaţii, culturi
agricole, suprafeţe împădurite şi alte materiale combustibile, în funcţie de natura şi
de proprietăţile fizico-chimice ale acestora.
(4) Deşeurile, reziduurile şi ambalajele combustibile, care nu se reutilizează, se
distrug conform reglementărilor specifice.
ART. 88 - (1) Materialele şi substanţele care prezintă pericol de autoaprindere se
păstrează în condiţii adecvate naturii lor, bine ventilate şi luându-se măsuri de
control şi preîntâmpinare a fenomenului de autoîncălzire.
(2) Prevenirea apariţiei fenomenului de autoaprindere se urmăreşte şi la
depozitarea furajelor şi plantelor tehnice, conform reglementărilor specifice.

30
(3) Amplasarea depozitelor de combustibili, furaje şi plante tehnice se face la
distanţe de siguranţă, astfel încât eventualele incendii produse la acestea să nu
pericliteze vecinătăţile.
ART. 89 - Toate instalaţiile/conductele prin care circulă substanţe lichide sau gaze
se marchează prin culori specifice de identificare a naturii substanţei, respectiv
pericolului acesteia, prevăzute de normele tehnice specifice.
ART. 90 - (1) Tratarea sau protejarea materialelor şi elementelor de construcţii
combustibile şi/sau a structurilor din alcătuirea construcţiilor sau a instalaţiilor cu
substanţe de termoprotecţie ori ignifuge se efectuează potrivit reglementărilor
tehnice specifice.
(2) Lucrările de termoprotecţie se execută numai de către personal atestat,
conform normelor tehnice specifice.
(3) Calitatea lucrărilor de ignifugare executate se certifică prin rapoarte de
încercare emise de laboratoare autorizate conform legii.
ART. 91 - Elementele de limitare a propagării focului, de izolare termică şi de
etanşare la fum şi la gaze fierbinţi din alcătuirea construcţiilor şi a instalaţiilor se
menţin permanent în bună stare, pentru a-şi îndeplini rolul stabilit.
ART. 92 - (1) În construcţiile civile/publice şi de producţie, cantităţile de materiale
şi de substanţe combustibile utilizate nu trebuie să conducă la depăşirea densităţii
sarcinii termice stabilite prin reglementări tehnice sau prin documentaţiile tehnice de
proiectare şi execuţie.
(2) În sălile aglomerate şi de sport, pe stadioane sau pe alte arene sportive ori în
incinte amenajate pentru activităţi cu public este interzis accesul publicului cu
produse şi substanţe inflamabile sau cu alte mijloace care pot produce incendii sau
explozii.
(3) Depozitarea şi utilizarea în spaţii publice a mijloacelor, produselor şi
substanţelor prevăzute la alin. (2) este permisă numai în locurile amenajate în acest
scop şi cu respectarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor.
ART. 93 - (1) La clădiri administrative/birouri, activitatea se organizează astfel
încât să nu se creeze aglomerări ale publicului, care să îngreuneze sau chiar să
blocheze evacuarea în caz de incendiu.
(2) Pe timpul exploatării încăperilor, compartimentelor şi spaţiilor aferente clădirilor
administrative trebuie luate măsuri de reducere la minim posibil a riscului de
incendiu prin limitarea la strictul necesar a cantităţilor de materiale combustibile şi a
eventualelor surse cu potenţial de aprindere a acestora.
ART. 94 - (1) În sălile aglomerate ori amenajările temporare în care se desfăşoară
activităţi cu public nu se admite accesul unui număr de persoane mai mare decât
capacitatea stabilită prin proiect.
(2) Amplasarea mobilierului în sălile aglomerate se realizează astfel încât să se
asigure culoare de trecere cu lăţimi care să permită deplasarea publicului către
ieşirile din sală.
(3) În incintele prevăzute la alin. (1), scaunele sau băncile se fixează de
pardoseală astfel încât să nu fie răsturnate în caz de panică şi să asigure evacuarea
rapidă şi fără accidente a publicului.
(4) La finalizarea activităţii în sala aglomerată sau amenajarea temporară se
execută un control de verificare pentru depistarea şi înlăturarea eventualelor
nereguli în domeniul prevenirii incendiilor pe timpul exploatării.
(5) Se recomandă asigurarea unui sistem de alarmare în caz de incendiu, cu
mesaj preînregistrat.

31
ART. 95 - (1) În perioadele caniculare sau secetoase, consiliile judeţene sau
locale din zonele cu risc crescut de incendiu şi, după caz, administratorii operatorilor
economici/conducătorii instituţiilor din zonele menţionate trebuie să elaboreze
programe speciale de măsuri pentru prevenirea incendiilor specifice.
(2) Măsurile speciale pe timpul secetos cuprind:
a) identificarea şi nominalizarea sectoarelor de activitate în care creşte riscul de
incendiu în condiţiile caracteristice temperaturilor atmosferice ridicate şi lipsei de
precipitaţii;
b) interzicerea utilizării focului deschis în zonele afectate de uscăciune avansată;
c) restricţionarea efectuării, în anumite intervale din timpul zilei, a unor lucrări care
creează condiţii favorizante pentru producerea de incendii prin degajări de substanţe
volatile sau supraîncălziri excesive;
d) asigurarea protejării faţă de efectul direct al razelor solare a recipientelor,
rezervoarelor şi a altor tipuri de ambalaje care conţin vapori inflamabili sau gaze
lichefiate sub presiune, prin depozitare la umbră;
e) intensificarea controalelor în zonele cu culturi agricole şi în locuri cu vegetaţie
forestieră, mai ales cele frecventate pentru agrement;
f) asigurarea şi verificarea zilnică a rezervelor de apă pentru incendiu.
(3) Măsurile speciale stabilite sunt aduse la cunoştinţă tuturor salariaţilor şi, după
caz, populaţiei.
ART. 96 - Înainte de începerea sezonului rece se iau următoarele măsuri de
prevenire:
a) controlul instalaţiilor şi al sistemelor de încălzire existente la operatorii
economici, instituţiile publice, locuinţele şi gospodăriile populaţiei, cum sunt surse de
căldură, conducte, corpuri şi elemente de încălzire, sobe, coşuri şi canale de fum, şi
înlăturarea defecţiunilor constatate, asigurându-se funcţionarea la parametrii
normaţi;
b) protejarea contra îngheţului a componentelor instalaţiilor de stingere cu apă;
c) asigurarea uneltelor şi accesoriilor pentru deszăpezirea căilor de acces, de
evacuare şi de intervenţie.

SECŢIUNEA a 2-a - Măsuri generale de prevenire a incendiilor la


executarea lucrărilor cu foc deschis

ART. 97 - (1) Utilizarea focului deschis în locuri cu pericol de incendiu şi pe timp


de vânt este interzisă; locurile cu pericol de incendiu, în care se aplică această
interdicţie, se stabilesc şi se marchează de persoanele în drept.
(2) Prepararea hranei prin utilizarea focului deschis în incintele unităţilor, în zonele
de agrement şi în gospodăriile populaţiei se face numai în locuri special amenajate,
în condiţii şi la distanţe care să nu permită propagarea focului la construcţii,
depozite, culturi agricole, păduri, plantaţii sau la alte vecinătăţi.
(3) Arderea resturilor vegetale, gunoaielor, deşeurilor şi a altor materiale
combustibile se face în locuri special amenajate ori pe terenuri pregătite, cu luarea
măsurilor ce se impun pentru împiedicarea propagării focului la vecinătăţi,
asigurându-se supravegherea permanentă a arderii, precum şi stingerea jarului
după terminarea activităţii.
(4) Arderea miriştilor se face numai după luarea măsurilor ce se impun pentru
împiedicarea propagării focului la vecinătăţi, asigurându-se supravegherea
permanentă a arderii.

32
(5) Utilizarea focului deschis nu se admite la distanţe mai mici de 40 m faţă de
locurile cu pericol de explozie: gaze şi lichide combustibile, vapori inflamabili,
explozivi etc., respectiv 10 m faţă de materiale sau substanţe combustibile: lemn,
hârtie, textile, carton asfaltat, bitum, ulei etc., fără a fi supravegheat şi asigurat prin
măsuri corespunzătoare.
(6) Luarea măsurilor pentru prevenirea jocului copiilor cu focul în condiţii şi în
locuri în care se pot produce incendii constituie o obligaţie a persoanelor care
răspund, potrivit legii, de creşterea, educarea şi îngrijirea copiilor.
ART. 98 - (1) Reglementarea de către administratorul operatorului economic
/conducătorul instituţiei sau, după caz, de consiliul local a modului de executare a
lucrărilor cu foc deschis presupune:
a) stabilirea locurilor unde, periodic sau permanent, se pot efectua lucrări cu foc
deschis, cum sunt topirea bitumului, arderea deşeurilor combustibile, curăţările prin
ardere, precum şi a persoanelor care le supraveghează;
b) stabilirea şi marcarea locurilor cu pericol de incendiu în care este interzisă
utilizarea focului deschis;
c) nominalizarea persoanelor care au dreptul să emită permis de lucru cu foc;
d) descrierea procedurii de emitere, semnare, aducere la cunoştinţă şi păstrare a
permisului de lucru cu foc;
e) aprobarea unor instrucţiuni specifice de prevenire a incendiilor pentru astfel de
lucrări.
(2) Distrugerea prin ardere a unor deşeuri sau reziduuri combustibile se
efectuează cu respectarea legislaţiei specifice privind protecţia mediului.
ART. 99 - (1) Efectuarea lucrărilor de sudare, tăiere, lipire sau a altor asemenea
operaţiuni care prezintă pericol de incendiu, în construcţii civile (publice), pe timpul
programului cu publicul, în instalaţii tehnologice cu risc de incendiu sau explozie, în
depozite ori în alte spaţii cu pericol de aprindere a materialelor, produselor sau
substanţelor combustibile este interzisă.
(2) Lucrările prevăzute la alin. (1) se pot executa în spaţiile respective numai după
ce s-au luat măsuri pentru: evacuarea persoanelor, îndepărtarea sau protejarea
materialelor combustibile, golirea, spălarea, blindarea traseelor de conducte ori a
utilajelor, aerisirea sau ventilarea spaţiilor, dotarea locurilor de muncă cu mijloace de
limitare şi stingere a incendiilor.
(3) Lucrările menţionate la alin. (1) şi la art. 97 alin. (4) se execută numai pe baza
permisului de lucru cu foc, al cărui model este prezentat în anexa nr. 4 la prezentele
norme generale.
(4) În toate cazurile prevăzute la alin. (1) - (3) sunt obligatorii instruirea
personalului de execuţie, control şi supraveghere asupra măsurilor de apărare
împotriva incendiilor, precum şi informarea serviciului privat/voluntar pentru situaţii
de urgenţă.
ART. 100 - (1) Permisul de lucru cu foc, prevăzut la art. 99 alin. (3), se întocmeşte
în două exemplare, dintre care unul se înmânează şefului formaţiei de lucru sau
persoanei care execută operaţiunile cu foc deschis, iar celălalt rămâne la emitent.
(2) Permisul de lucru cu foc este valabil o singură zi.
(3) La terminarea lucrului, permisul de lucru cu foc se predă de către executant
emitentului.
ART. 101 - Şeful sectorului de activitate, atelier, secţie, depozit, instalaţie etc. în
care se execută operaţiuni cu foc deschis are obligaţia să asigure măsuri pentru:
a) pregătirea locului;
b) instruirea personalului;
33
c) controlul după terminarea lucrării.
ART. 102 - (1) Executantul lucrării are obligaţia de a utiliza pentru executarea
lucrărilor cu foc deschis numai echipamente şi aparate în bună stare de funcţionare.
(2) Toate echipamentele şi aparatele pentru executarea lucrărilor cu foc deschis
se întreţin şi se verifică în conformitate cu instrucţiunile furnizorului.
ART. 103 - În timpul executării lucrării trebuie să se asigure:
a) supravegherea permanentă a flăcării, a răspândirii şi a traiectoriilor scânteilor
sau particulelor de materiale incandescente şi a intensităţii fluxului de căldură;
b) strângerea şi depozitarea resturilor de electrozi în vase speciale cu nisip sau cu
apă;
c) închiderea robinetelor buteliei de oxigen şi a generatorului de acetilenă, dacă
durata întreruperii executării lucrării depăşeşte 10 minute;
d) interzicerea agăţării arzătoarelor, chiar stinse, de buteliile de oxigen sau de
generatoarele de acetilenă;
e) neefectuarea de deplasări cu arzătoarele aprinse în afara zonei de lucru sau de
urcări pe scări, schele etc.;
f) evacuarea carbidului din generator, în cazul întreruperii lucrului pe o perioadă
mai îndelungată.
ART. 104 - După terminarea lucrării, şeful sectorului de activitate, prevăzut la art.
101, trebuie să asigure următoarele măsuri:
a) verificarea locului în care s-a executat lucrarea, precum şi a spaţiilor adiacente
şi a celor situate la cotele inferioare sau superioare, pentru a constata dacă nu s-au
creat focare de incendiu: zone incandescente, miros de ars sau degajări de fum etc.;
b) descoperirea tuturor zonelor protejate, verificându-se dacă starea lor este
intactă, şi luarea de măsuri în consecinţă;
c) verificarea, la anumite intervale, pe parcursul mai multor ore şi în timpul nopţii,
a situaţiei existente la locul în care s-a efectuat lucrarea şi în imediata apropiere a
acestuia;
d) depozitarea în condiţii de siguranţă a echipamentelor folosite la lucrare;
e) reamplasarea pe poziţiile iniţiale a elementelor şi materialelor combustibile la
cel puţin 6 ore de la terminarea lucrării;
f) colectarea şlamului de carbid în containere destinate acestui scop şi
depozitarea acestora într-un loc special amenajat.
ART. 105 - (1) Folosirea flăcării: lumânări, făclii, torţe şi altele asemenea pe timpul
spectacolelor de teatru, operă, operetă, a festivităţilor desfăşurate în restaurante sau
pentru ambianţă ori divertisment în restaurante, baruri, cluburi, discoteci etc. este
interzisă.
(2) Pentru durate scurte, stabilite precis, se admite folosirea flăcării în situaţiile
menţionate la alin. (1), cu condiţia asigurării condiţiilor de împiedicare a iniţierii şi
propagării incendiului, după cum urmează:
a) evitarea amplasării în apropierea sau contactul cu materiale combustibile:
decoruri, costume, haine, perdele etc.;
b) folosirea unor suporturi incombustibile;
c) prevenirea producerii unor incendii prin răsturnare, manevrare greşită etc.;
d) stingerea obligatorie a flăcărilor la terminarea evenimentului;
e) nominalizarea personalului propriu ce asigură supravegherea şi intervenţia în
caz de incendiu;
f) asigurarea mijloacelor tehnice adecvate de apărare împotriva incendiilor;

34
g) anunţarea, după caz, a serviciului profesionist, voluntar sau privat, pentru
situaţii de urgenţă, a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atribuţii în
domeniul apărării împotriva incendiilor.
(3) Pentru spectacolele de tipul menţionat la alin. (1), care au loc pe timpul unei
stagiuni, se transmite la inspectoratul pentru situaţii de urgenţă judeţean/al
municipiului Bucureşti, la începutul stagiunii, programul spectacolelor respective.
ART. 106 - (1) Reglementarea fumatului din punct de vedere al prevenirii
incendiilor este obligatorie în cadrul fiecărui operator economic sau al fiecărei
instituţii publice şi se face prin dispoziţie scrisă, dată de persoana cu atribuţii de
conducere.
(2) Pentru situaţiile în care o construcţie sau o amenajare este folosită de mai
mulţi utilizatori, reglementarea fumatului se face prin dispoziţie emisă de proprietarul
construcţiei sau al amenajării respective, însuşită de utilizatorii în cauză.
(3) În dispoziţia pentru reglementarea fumatului se menţionează:
a) locurile cu pericol de incendiu sau de explozie, pe lângă spaţiile publice
închise, conform legii, în care este interzis fumatul sau, după caz, accesul cu ţigări,
chibrituri sau brichete; se prevăd obligatoriu locurile cu schele, cofraje şi eşafodaje,
realizate din materiale combustibile, precum şi lanurile de cereale în faza de coacere
şi zonele împădurite;
b) locurile amenajate pentru fumat;
c) persoanele desemnate să răspundă de supravegherea respectării
reglementării, pe locuri şi sectoare de activitate;
d) alte date şi informaţii necesare să fie precizate pentru a diminua pericolul de
incendiu.
(4) Locurile în care este interzis fumatul se marchează conform legii.
(5) Locurile în care este permis fumatul se marchează cu indicatorul "LOC
PENTRU FUMAT".
(6) Locurile pentru fumat stabilite în exteriorul clădirilor sunt amplasate la o
distanţă mai mare de 40 m faţă de locurile în care există pericol de explozie: gaze şi
lichide combustibile, explozivi, vapori inflamabili etc., 10 m faţă de locurile în care
există materiale solide combustibile: lemn, textile, hârtie, carton asfaltat, bitum, şi 50
m faţă de culturile de cereale păioase în perioada coacerii şi recoltării sau de zonele
împădurite.
(7) Locurile stabilite pentru fumat se prevăd cu:
a) scrumiere sau vase cu apă, nisip sau pământ;
b) instrucţiuni afişate, cuprinzând măsuri de prevenire a incendiilor şi reguli de
comportare în caz de incendiu;
c) mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor.
(8) Scrumierele din interiorul clădirilor se amplasează astfel încât să nu fie
posibilă aprinderea materialelor combustibile din apropiere, cum ar fi draperii,
perdele, jaluzele.
(9) Depunerea în scrumiere a altor deşeuri de materiale combustibile, cum sunt
hârtia, cartonul, textilele, este interzisă.
(10) Golirea scrumierelor în coşurile de hârtie sau în alte locuri în care există
materiale combustibile este interzisă.
(11) Aruncarea la întâmplare a resturilor de ţigări sau chibrituri aprinse este
interzisă.

SECŢIUNEA a 3-a - Măsuri generale de prevenire a incendiilor la


exploatarea căilor de evacuare
35
ART. 107 - Pentru asigurarea condiţiilor de evacuare şi salvare a utilizatorilor în
siguranţă în caz de incendiu se adoptă următoarele măsuri:
a) întreţinerea în bună stare de funcţionare a sistemelor de decomprimare sau de
etanşare la fum şi gaze fierbinţi, precum şi a elementelor de limitare a propagării
focului ori de izolare termică din compunerea construcţiilor şi instalaţiilor;
b) păstrarea căilor de evacuare libere şi în stare de utilizare la parametrii la care
au fost proiectate şi realizate;
c) funcţionarea iluminatului de siguranţă şi a celei de-a doua surse de energie
electrică, conform reglementărilor tehnice;
d) funcţionarea sistemelor de alarmare şi semnalizare a incendiilor la parametrii
de performanţă pentru care au fost proiectate;
e) organizarea şi desfăşurarea, periodic, de exerciţii şi aplicaţii cu salariaţii, în
condiţiile legii.
ART. 108 - (1) Căile de evacuare, inclusiv cele care duc pe terase, în refugii sau
în alte locuri special amenajate pentru evacuare, se marchează cu indicatoare
standardizate, conform reglementărilor tehnice specifice, astfel încât traseele
acestora să fie recunoscute cu uşurinţă, atât ziua cât şi noaptea, de persoanele care
le utilizează în caz de incendiu.
(2) Se montează indicatoare corespunzătoare la rampele scărilor care duc la
demisol sau subsol ori la uşile de acces către alte spaţii şi încăperi din care
evacuarea nu poate fi continuată.
ART. 109 - (1) Dispozitivele care asigură închiderea automată în caz de incendiu
a elementelor de protecţie a golurilor, cele de acţionare a trapelor şi clapetelor,
precum şi cele care menţin în poziţie închisă uşile încăperilor tampon se menţin în
permanenţă în stare de funcţionare.
(2) Se interzice blocarea în poziţie deschisă a uşilor caselor scărilor, a celor de pe
coridoare, a celor cu dispozitive de închidere automată sau a altor uşi care, în caz
de incendiu, au rolul de a opri pătrunderea fumului, gazelor fierbinţi şi propagarea
incendiilor pe verticală sau orizontală.
(3) Dispozitivele de la alin. (2), care asigură închiderea automată a uşilor, se
verifică periodic şi se menţin în stare de funcţionare.
(4) Sistemul de închidere a uşilor de pe traseele de evacuare trebuie să permită
deschiderea uşoară a acestora în caz de incendiu.
ART. 110 - (1) Este interzisă blocarea căilor de acces, de evacuare şi de
intervenţie cu materiale care reduc lăţimea sau înălţimea liberă de circulaţie stabilită
ori care prezintă pericol de incendiu sau explozie, precum şi efectuarea unor
modificări la acestea, prin care se înrăutăţeşte situaţia iniţială.
(2) În casele scărilor, pe coridoare sau pe alte căi de evacuare ale clădirilor se
interzic amenajarea de boxe ori locuri de lucru, depozitarea de materiale, mobilier
sau obiecte, amplasarea de maşini de fotocopiat, dozatoare pentru sucuri/cafea etc.,
care ar putea împiedica evacuarea persoanelor şi bunurilor, precum şi accesul
personalului de intervenţie.
ART. 111 - (1) Accesul mijloacelor şi personalului pentru intervenţiile operative în
caz de incendiu, în vederea salvării şi acordării ajutorului persoanelor aflate în
pericol, stingerii incendiilor şi limitării efectelor acestora, trebuie să fie asigurat în
permanenţă la toate:
a) construcţiile şi încăperile acestora;
b) instalaţiile tehnologice şi anexe;

36
c) depozitele închise şi deschise de materii prime, semifabricate, produse finite şi
auxiliare;
d) mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, precum şi la punctele de
comandă ale acestora, cum sunt: centrale şi butoane de semnalizare a incendiilor,
staţii de pompare a apei, hidranţi de incendiu, stingătoare, panouri de incendiu,
bazine, rezervoare şi castele de apă, rampe ale surselor de apă naturale;
e) dispozitivele de acţionare a unor mijloace cu rol de protecţie în caz de incendiu:
cortine de siguranţă, sisteme de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi, clapete de
pe tubulatura de ventilare şi altele asemenea;
f) tablourile de distribuţie şi întrerupătoarele generale ale instalaţiilor electrice de
iluminat, de forţă şi de siguranţă, precum şi la sursele de alimentare de rezervă care
sunt destinate alimentării receptoarelor electrice cu rol în caz de incendiu;
g) vanele instalaţiilor tehnologice sau auxiliare care trebuie manevrate în caz de
incendiu şi punctele de comandă ale acestora: gaze şi lichide combustibile, benzi
transportoare şi altele asemenea;
h) alte mijloace utilizate pentru intervenţie în caz de incendiu: vehicule pentru
tractare sau transport, cisterne ori autocisterne pentru apă şi altele asemenea.
(2) Persoanele fizice sau juridice care deţin sau administrează construcţiile,
instalaţiile, sistemele, dispozitivele sau mijloacele respective sunt obligate să
marcheze prin indicatoare, potrivit reglementărilor tehnice specifice, prezenţa
mijloacelor de la alin. (1) şi să afişeze regulile specifice care trebuie respectate.
ART. 112 - (1) Intrările în incintele unităţilor şi circulaţiile carosabile din interiorul
acestora, prin care se asigură accesul la clădiri şi instalaţii, la racordurile de
alimentare cu apă, cum sunt reţele, bazine, râuri, lacuri, traversările de cale ferată şi
altele asemenea, se menţin, indiferent de sezon, practicabile, curate şi libere de
orice obstacole, cum ar fi: materiale, utilaje, ambalaje, zăpadă şi altele asemenea,
care ar putea împiedica intervenţia operativă pentru stingerea incendiilor.
(2) În cazul în care acest lucru nu este posibil, se asigură şi se marchează, potrivit
reglementărilor tehnice specifice, căi de acces şi circulaţii ocolitoare.
ART. 113 - Căile de acces şi de evacuare din clădiri, limitele zonelor periculoase
de incendiu, explozie, electrocutare, radiaţii, locurile în care sunt amplasate utilajele
şi instalaţiile pentru stingerea incendiilor şi orice alte instalaţii care, în caz de
incendiu, presupun manevre obligatorii se marchează vizibil, potrivit reglementărilor
tehnice specifice.
ART. 114 - Platformele de acces şi de amplasare a autospecialelor de intervenţie
şi salvare de la înălţimi, prevăzute în imediata vecinătate a construcţiilor, se
marchează corespunzător şi se menţin libere.
ART. 115 - Ascensoarele de pompieri se menţin permanent în bună stare de
funcţionare, pentru a putea fi utilizate operativ în caz de necesitate, şi se marchează
corespunzător.

SECŢIUNEA a 4-a - Măsuri generale de prevenire a incendiilor în locuinţele


unifamiliale/multifamiliale/gospodăriile populaţiei

ART. 116 - În locuinţele unifamiliale/multifamiliale/gospodăriile populaţiei se


interzic:
a) utilizarea aparatelor electrice, cablurilor electrice, prizelor, întrerupătoarelor,
dispozitivelor de protecţie cu defecţiuni sau cu improvizaţii;
b) suprasolicitarea reţelei electrice prin folosirea simultană a mai multor receptori;

37
c) nesupravegherea aparatelor electrice sub tensiune, cum sunt: fier de călcat,
reşou, radiator şi altele asemenea;
d) folosirea siguranţelor fuzibile supradimensionate prin înlocuirea cu liţă a
fuzibilului calibrat;
e) folosirea chibriturilor, lumânărilor, lămpilor de iluminat cu petrol, în spaţii cu
pericol de incendiu, cum sunt: depozite de furaje, grajduri, magazii, poduri şi altele
asemenea;
f) folosirea chibriturilor, lumânărilor, lămpilor de iluminat cu petrol atât în spaţii cu
pericol de explozie, respectiv în încăperi în care sunt depozitate produse petroliere,
cât şi în lanuri de cereale, pajişti, în păduri şi în apropierea acestora;
g) aşezarea sau păstrarea buteliilor de gaze în apropierea oricăror surse de
căldură ori sub acţiunea directă a razelor solare;
h) folosirea buteliilor de gaze lichefiate fără regulatori de presiune, cu garnituri
deteriorate ori cu furtunuri de cauciuc fisurate sau lărgite la capete;
i) folosirea flăcării pentru verificarea etanşeităţii buteliei, garniturilor, regulatorilor
de presiune sau a furtunului/conductei de gaz; verificarea se face numai cu emulsie
de apă cu săpun;
j) încălzirea cu flacără a buteliilor ori folosirea acestora în poziţie culcată,
răsturnată sau înclinată;
k) transvazarea gazului din butelie în orice alte recipiente sau folosirea de butelii
improvizate;
l) păstrarea surselor de foc, cum sunt chibrituri, brichete, lumânări, lămpi cu gaz şi
altele asemenea, în locuri în care au acces copiii;
m) nesupravegherea copiilor, precum şi blocarea lor în casă cu lumânări aprinse,
sobe, plite şi/sau aparate electrice aflate în funcţiune.
n) depozitarea de materiale combustibile sau inflamabile, cum sunt butelii,
bidoane cu produse petroliere şi altele asemenea, în podurile clădirilor;
o) folosirea afumătoarelor improvizate ori amplasarea acestora în magazii, poduri,
remize, sub şoproane sau lângă materiale combustibile; afumătorile se
confecţionează din zidării de cărămidă şi materiale incombustibile şi se amplasează
independent de celelalte construcţii din gospodărie.
ART. 117 - În locuinţe de tip unifamilial sau în apartamentele blocurilor de locuit,
carburanţii sau alte lichide inflamabile pentru uz casnic se păstrează numai în
ambalaje metalice special destinate, închise ermetic, în locuri protejate şi fără a se
depăşi 25 l.
ART. 118 - Măsurile de prevenire a incendiilor privind instalaţiile electrice, de
încălzire, de gaze/GPL, fumatul, depozitarea, utilizarea focului deschis, colectarea
deşeurilor, precum şi cele împotriva descărcărilor electrice atmosferice/electricităţii
statice se aplică şi în locuinţele unifamiliale/multifamiliale/gospodăriile populaţiei.
ART. 119 - Pentru asigurarea intervenţiei în caz de incendiu se recomandă
amplasarea în bucătării a unui stingător sau a unei pături de incendiu.

SECŢIUNEA a 5-a - Măsuri generale de prevenire a incendiilor în spaţii


destinate persoanelor cu dizabilităţi/solicitanţilor de azil

ART. 120 - (1) În spaţiile destinate persoanelor cu dizabilităţi se interzice:


a) fumatul;
b) utilizarea lumânărilor, chibriturilor, lămpilor cu gaz sau a altor surse cu flacără;
c) utilizarea pentru încălzire a reşourilor şi radiatoarelor electrice.
(2) Nu este permis accesul persoanelor cu dizabilităţi în zonele de lucru cu foc.
38
ART. 121 - Pentru evacuarea în condiţii eficiente şi sigure se asigură:
a) un sistem de alarmare în caz de incendiu, adecvat utilizatorilor;
b) un telefon cu legătură directă la serviciul public voluntar sau privat pentru
situaţii de urgenţă/serviciul profesionist pentru situaţii de urgenţă cel mai apropiat;
c) marcarea uşilor camerelor cu culori, după cum urmează:
1. roşu - persoane care nu se pot evacua singure;
2. galben - persoane care necesită sprijin la evacuare;
3. verde - persoane care se evacuează singure;
d) marcarea direcţiei de evacuare pentru spaţiile în care se află persoane cu
deficienţe de vedere prin pictograma corespunzătoare în relief, amplasată pe perete
la o distanţă de circa 120 cm faţă de sol;
e) organizarea de exerciţii speciale de evacuare pentru persoanele cu deficienţe
psihice.
ART. 122 - În centrele de cazare şi primire a solicitanţilor de azil, aflate în
subordinea Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, se asigură afişarea de instrucţiuni de
prevenire a incendiilor şi de comportament în caz de incendiu într-o limbă de
circulaţie internaţională şi se verifică înţelegerea lor corectă de către aceştia.

CAP. 5 - Echiparea şi dotarea cu mijloace tehnice de apărare împotriva


incendiilor

ART. 123 - (1) Echiparea şi dotarea construcţiilor, instalaţiilor şi a amenajărilor cu


instalaţii de protecţie împotriva incendiilor şi cu alte mijloace tehnice de apărare
împotriva incendiilor, stabilirea categoriilor, tipurilor şi parametrilor specifici, precum
şi dimensionarea şi amplasarea acestora se asigură conform reglementărilor tehnice
şi normelor specifice de apărare împotriva incendiilor.
(2) Mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor trebuie să îndeplinească şi
să asigure criteriile şi nivelurile de performanţă prevăzute de reglementările tehnice
aplicabile şi de specificaţiile tehnice de referinţă.
ART. 124 - Categoriile principale de mijloace tehnice de apărare împotriva
incendiilor sunt prezentate în anexa nr. 5, potrivit rolului pe care îl au în asigurarea
protecţiei construcţiilor, instalaţiilor tehnologice, amenajărilor şi a utilizatorilor la
acţiunea incendiului.
ART. 125 - Dotarea operatorilor economici şi a instituţiilor cu mijloace tehnice de
apărare împotriva incendiilor se face pe baza normelor specifice de apărare
împotriva incendiilor şi reglementărilor tehnice.
ART. 126 - Pentru tipurile de construcţii, instalaţii tehnologice şi amenajări care nu
se încadrează în prevederile reglementărilor tehnice şi ale normelor specifice se
recomandă verificarea necesităţii şi oportunităţii echipării şi dotării acestora cu
anumite tipuri de mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, prin utilizarea
unor metode de analiză sau prin elaborarea unui scenariu de securitate la incendiu.
ART. 127 - Proiectanţii şi beneficiarii au obligaţia de a include în documentaţie,
respectiv de a utiliza numai mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor cu
marcaj CE, certificate sau agrementate, conform legii.
ART. 128 - (1) Producătorii, furnizorii, proiectanţii şi executanţii de mijloace
tehnice de apărare împotriva incendiilor trebuie să pună la dispoziţia beneficiarului
următoarele:
a) documentele necesare conform legii pentru introducerea pe piaţă, după caz, a
certificatului EC şi a declaraţiei de conformitate, a certificatului de conformitate al
produsului, a agrementului tehnic;
39
b) documentaţia tehnică aferentă, conform standardului de referinţă;
c) schema sinoptică a sistemului/instalaţiei, schemele bloc şi de racordare şi
softul necesar;
d) instrucţiuni de utilizare şi pentru controlul stării de funcţionare;
e) măsuri care se adoptă în caz de nefuncţionare.
(2) Documentele de la alin. (1) lit. a) şi b) se pun la dispoziţie de producători,
furnizori şi utilizatori, la cerere, organului de control pentru supravegherea pieţei.
ART. 129 - Montarea, exploatarea şi mentenanţa mijloacelor tehnice de apărare
împotriva incendiilor se fac în conformitate cu reglementările tehnice specifice, cu
instrucţiunile de montaj, utilizare, verificare şi întreţinere ale producătorilor şi cu
standardele europene de referinţă, astfel încât să li se asigure permanent
performanţele normate.
ART. 130 - La stabilirea tipurilor de instalaţii de protecţie împotriva incendiilor şi a
altor mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor cu care se echipează
construcţiile, instalaţiile şi amenajările se au în vedere următoarele criterii:
a) condiţiile şi cerinţele tehnice precizate în reglementările tehnice specifice;
b) posibilităţile de acţionare în spaţii închise, în subsoluri, la înălţime sau în medii
cu nocivitate mărită;
c) caracteristicile şi performanţele mijloacelor tehnice de apărare împotriva
incendiilor;
d) compatibilitatea substanţelor de stingere cu clasele de incendiu şi cu alte
substanţe de stingere utilizate simultan sau succesiv;
e) influenţa substanţelor de stingere asupra utilizatorilor, elementelor de
construcţie ale clădirii şi mediului.
ART. 131 - (1) Tipul şi numărul de stingătoare cu care se dotează construcţiile se
stabilesc potrivit reglementărilor tehnice ori normelor specifice de apărare împotriva
incendiilor.
(2) Numărul orientativ de stingătoare pentru dotarea categoriilor de construcţii
pentru care nu există prevederi în reglementările tehnice specifice este prezentat în
anexa nr. 6.
ART. 132 - Mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, cu care sunt
echipate şi dotate construcţiile, instalaţiile şi amenajările, se amplasează şi/sau se
depozitează, conform documentaţiilor tehnice de execuţie şi reglementărilor
specifice, în locuri ferite de intemperii, agenţi corozivi, efecte negative ale
temperaturii etc. ori se protejează corespunzător mediilor în care se utilizează.
ART. 133 - La amplasarea mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor,
care sunt utilizate de personalul de pe locurile de muncă şi/sau de forţele de
intervenţie, în caz de incendiu, se au în vedere şi următoarele cerinţe:
a) locurile de amplasare să fie vizibile, uşor accesibile şi la distanţe optime faţă de
focarele cele mai probabile;
b) înălţimea de montare să fie accesibilă;
c) să fie bine fixate şi să nu împiedice evacuarea persoanelor în caz de incendiu.
ART. 134 - (1) Mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor se marchează
în conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice şi ale standardelor specifice.
(2) Pe timpul exploatării se asigură vizibilitatea şi lizibilitatea marcajelor.
ART. 135 - Mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, cu care se
echipează şi se dotează construcţiile, instalaţiile tehnologice şi amenajările, se
întreţin permanent în stare de funcţionare, cu asigurarea fiabilităţii şi eficienţei
necesare, conform reglementărilor tehnice specifice.

40
ART. 136 - Instalaţiile de detectare şi semnalizare a incendiului, de evacuare a
fumului şi a gazelor fierbinţi şi de presurizare pentru controlul fumului trebuie să
îndeplinească criteriile de performanţă privind menţinerea funcţionării pe o durată
minimă normată, în cazul întreruperii sursei principale de alimentare cu energie.
ART. 137 - Reţelele interioare şi exterioare de alimentare cu apă a instalaţiilor de
stingere a incendiilor şi rezervele de apă de incendiu trebuie să asigure alimentarea
corespunzătoare a acestora, cu debitele şi presiunile necesare şi pe durata de timp
normată, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice.
ART. 138 - Dotarea operatorilor economici, a instituţiilor şi localităţilor cu
autospeciale şi cu alte mijloace mobile de intervenţie la incendii se face pe baza
reglementărilor şi a normelor specifice de apărare împotriva incendiilor,
respectându-se criteriile minime de performanţă privind organizarea şi funcţionarea
serviciilor publice, voluntare şi private pentru situaţii de urgenţă.
ART. 139 - (1) Proprietarii/utilizatorii construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi
amenajărilor trebuie să execute periodic controlul stării de funcţionare a mijloacelor
tehnice de apărare împotriva incendiilor, cu care acestea sunt echipate şi dotate,
prin personal anume desemnat şi instruit în acest scop.
(2) Scoaterea din funcţiune a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor
fără luarea unor măsuri alternative de apărare împotriva incendiilor ori neasigurarea
parametrilor necesari funcţionării acestora în condiţii de eficienţă este strict interzisă.
(3) Controlul stării de funcţionare a mijloacelor tehnice de apărare împotriva
incendiilor se execută conform prevederilor cuprinse în reglementările tehnice,
normele specifice de apărare împotriva incendiilor, precum şi în instrucţiunile tehnice
elaborate de proiectanţi şi/sau de producători/furnizori.
ART. 140 - (1) Persoanele fizice şi juridice care efectuează proiectarea, montarea,
verificarea, întreţinerea şi repararea mijloacelor tehnice de apărare împotriva
incendiilor trebuie să fie atestate în acest sens, în condiţiile legii.
(2) Periodicitatea lucrărilor prevăzute la alin. (1) se stabileşte conform normelor
specifice de apărare împotriva incendiilor, reglementărilor tehnice de exploatare şi
precizărilor producătorilor/furnizorilor acestor mijloace tehnice.
(3) Pe perioadele de oprire a funcţionării sistemelor, instalaţiilor, aparatelor şi
dispozitivelor de semnalizare, alarmare, avertizare, alertare, limitare şi stingere a
incendiilor, pentru executarea lucrărilor de întreţinere şi reparare ori în caz de opriri
accidentale, proprietarii/utilizatorii trebuie să asigure măsuri tehnice şi organizatorice
alternative pentru evitarea producerii unor eventuale incendii, precum şi de acţiune
în caz de necesitate.
(4) Substanţele speciale pentru stingerea incendiilor se supun verificărilor
periodice privind menţinerea calităţilor în timp, conform reglementărilor specifice şi
precizărilor producătorului/furnizorului.
ART. 141 - (1) Exploatarea, întreţinerea, reviziile şi reparaţiile la autospeciale,
utilaje şi celelalte mijloace mobile de intervenţie la incendii se execută conform
normelor tehnice emise de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.
(2) Reparaţiile la mijloacele tehnice precizate la alin. (1) se planifică şi se
realizează la termene cât mai scurte, asigurându-se, în perioada scoaterii din
intervenţie a acestora, măsuri alternative de apărare împotriva incendiilor.
ART. 142 - (1) Proprietarul/utilizatorul construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi
amenajărilor trebuie să asigure existenţa unui registru de control al instalaţiilor de
semnalizare, alarmare, alertare, limitare şi stingere a incendiilor, în care se
consemnează toate datele relevante privind:

41
a) executarea controalelor stării de funcţionare, a operaţiunilor de verificare,
întreţinere şi reparaţii;
b) executarea de modificări, extinderi, reabilitări, modernizări etc.;
c) producerea unor deranjamente, alarme de incendiu, alarme false, întreruperi,
declanşări intempestive etc., cu menţionarea cauzelor care le-au determinat.
(2) Datele consemnate trebuie să indice cu claritate ziua, luna, anul, ora şi locul
producerii evenimentului.
(3) Modelul registrului de control este prezentat în anexa nr. 7 la prezentul ordin.
ART. 143 - Pe toată durata de folosire a mijloacelor tehnice de apărare împotriva
incendiilor, administratorii operatorilor economici/conducătorii instituţiilor publice au
obligaţia să demonstreze organelor de control respectarea prevederilor prezentelor
norme generale, conform legii.

CAP. 6 - Planificarea şi executarea exerciţiilor privind modul de acţiune în


caz de incendiu

ART. 144 - (1) Exerciţiile privind modul de intervenţie în caz de incendiu constituie
formele de bază prin care se verifică stadiul şi capacitatea de acţiune a personalului
de la locul de muncă.
(2) Exerciţiile şi aplicaţiile vizează modul în care se execută:
a) alarmarea;
b) evacuarea;
c) stingerea incendiului.
ART. 145 - Exerciţiile de intervenţie se efectuează:
a) planificat, pe bază de grafic, astfel încât la acestea să participe eşalonat toţi
salariaţii cu atribuţii de intervenţie de la locurile de muncă;
b) inopinat, de către administrator/conducător, autorităţile de control sau de alţi
factori de decizie;
c) planificat, pe bază de grafic, cu personalul serviciului privat pentru situaţii de
urgenţă.
ART. 146 - (1) Evidenţa aplicaţiilor şi exerciţiilor efectuate se ţine într-un registru
special.
(2) Registrul are conţinutul conform modelului prezentat în anexa nr. 8 la
prezentul ordin.
ART. 147 - Fiecare exerciţiu de intervenţie se finalizează printr-un raport, în care
se fac referiri cel puţin la:
a) obiectivele şi scopul exerciţiului;
b) menţiuni privind cunoaşterea şi capacitatea de punere în aplicare a sarcinilor
ce revin personalului de la locul de muncă în caz de incendiu;
c) îndeplinirea anumitor bareme de timp stabilite şi a timpilor operativi de
intervenţie;
d) menţiuni privind alarmarea (alertarea) personalului;
e) aprecieri privind funcţionarea mijloacelor tehnice de apărare împotriva
incendiilor;
f) desfăşurarea activităţii de salvare şi evacuare a persoanelor şi a materialelor
periculoase;
g) propunerea de măsuri privind îmbunătăţirea activităţii respective.

CAP. 7 - Controlul respectării normelor de apărare împotriva incendiilor

42
ART. 148 - Personalul autorităţilor publice, care, potrivit competenţelor şi
prevederilor legale, execută controale în domeniul apărării împotriva incendiilor,
este:
a) personalul desemnat din Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi din
inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene/al municipiului Bucureşti;
b) cadrele tehnice sau personalul de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării
împotriva incendiilor din structura ministerelor şi a celorlalte organe de specialitate
ale administraţiei publice centrale;
c) cadrele tehnice sau personalul de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării
împotriva incendiilor din structura autorităţilor administraţiei publice locale.
ART. 149 - (1) Controlul propriu al respectării normelor, dispoziţiilor şi măsurilor de
apărare împotriva incendiilor se efectuează de:
a) structurile cu atribuţii de apărare împotriva incendiilor, constituite în cadrul
operatorului economic/instituţiei/localităţii pe baza unui grafic anual, trimestrial, lunar,
zilnic;
b) personalul din componenta preventivă a serviciilor publice, voluntare şi private;
c) şefii locurilor de muncă respective, zilnic sau pe schimb, după caz.
(2) Controlul efectuat de structurile stabilite la alin. (1) lit. a) se finalizează prin
documente scrise, în care se consemnează:
a) construcţiile şi instalaţiile care au fost cuprinse în control;
b) constatările rezultate din teren;
c) propuneri de măsuri şi acţiuni de înlăturare a deficienţelor şi de îmbunătăţire a
activităţii.
(3) Trimestrial, structurile enumerate la alin. (1) lit. a) efectuează un control de
verificare privind respectarea obligaţiilor contractuale din domeniul apărării împotriva
incendiilor şi a normelor specifice de apărare împotriva incendiilor la persoanele
fizice/juridice care desfăşoară activităţi în perimetrul operatorului economic/instituţiei/
localităţii.
(4) Constatările, măsurile şi deciziile adoptate în urma controalelor se aduc la
cunoştinţă, prin documente scrise, tuturor persoanelor implicate.
ART. 150 - În baza concluziilor rezultate din controalele autorităţii de stat sau din
controalele proprii, administratorul operatorului economic, conducătorul instituţiei
sau, după caz, primarul este obligat să ia măsuri imediate de remediere a tuturor
neregulilor constatate în domeniul apărării împotriva incendiilor.
ART. 151 - (1) Activitatea de apărare împotriva incendiilor desfăşurată de
operatorul economic, instituţie sau organul administraţiei publice centrale sau locale
se analizează, conform legii, semestrial sau anual, precum şi cu prilejul finalizării
controalelor şi după producerea unor incendii.
(2) Analiza prevăzută la alin. (1) se desfăşoară pe bază de raport sau informare
întocmit/întocmită de structura care are atribuţii în domeniul apărării împotriva
incendiilor.
ART. 152 - (1) Raportul de analiză conţine următoarele:
a) implementarea noilor prevederi legale;
b) stadiul îndeplinirii măsurilor stabilite;
c) deficienţele care se manifestă în domeniul apărării împotriva incendiilor;
d) concluzii din activitatea de instruire şi pregătire a personalului;
e) relaţiile cu terţii privind apărarea împotriva incendiilor;
f) asigurarea dotării, calitatea şi funcţionarea mijloacelor tehnice de apărare
împotriva incendiilor;

43
g) eficienţa activităţilor desfăşurate de structurile cu atribuţii în domeniul apărării
împotriva incendiilor;
h) propuneri de măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii.
(2) Aspectele discutate pe timpul analizei se consemnează într-un proces-verbal,
iar deciziile care se iau se aprobă printr-o hotărâre care se aduce la cunoştinţă
persoanelor interesate.
ART. 153 - La analiză participă în mod obligatoriu, după caz, preşedintele
consiliului judeţean, primarul, administratorul operatorului economic, conducătorul
instituţiei publice, precum şi şefii structurilor cu atribuţii în domeniul apărării
împotriva incendiilor, şefii sectoarelor de activitate la care sunt făcute menţiuni în
raport şi proprietarii construcţiilor, în situaţia utilizării unei clădiri sau incinte de către
mai mulţi operatori economici.

CAP. 8 - Dispoziţii finale

ART. 154 - Prezentele norme generale se completează cu dispoziţii generale


pentru categorii de construcţii şi de activităţi, emise de Inspectoratul General pentru
Situaţii de Urgenţă şi aprobate prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
ART. 155 - (1) Pe baza prezentelor norme generale, ministerele şi celelalte
organe ale administraţiei publice centrale emit norme şi reglementări tehnice de
apărare împotriva incendiilor, specifice domeniilor de competenţă ale acestora, iar
organele administraţiei publice locale instituie reguli şi măsuri specifice în domeniul
apărării împotriva incendiilor, potrivit competenţelor şi obligaţiilor legale.
(2) Reglementările prevăzute la alin. (1) sunt obligatorii pentru domeniul de
activitate specific, respectiv pentru unitatea administrativ-teritorială.
ART. 156 - Încălcarea dispoziţiilor prezentelor norme generale atrage
răspunderea disciplinară, contravenţională, materială, civilă sau penală, după caz.
ART. 157 - Anexele nr. 1 - 8 fac parte integrantă din prezentele norme generale.

ANEXA 1 - la normele generale

44
Operatorul economic/instituţia

ORGANIZAREA APĂRĂRII ÎMPOTRIVA INCENDIILOR


Locul de muncă ...........................

______________________________________________________________________________
| I. - Prevenirea incendiilor |
| 1. Materiale combustibile şi inflamabile (de exemplu, produse finite din |
| lemn, lacuri, solvenţi etc.) |
| 2. Surse de aprindere posibile (de natură electrică, termică, autoaprindere|
| etc.) |
| 3. Echipamente şi mijloace de lucru (de exemplu, motoare electrice, |
| instalaţii de ventilaţie, scule şi dispozitive etc.) |
| 4. Măsuri generale (de exemplu, interzicerea focului deschis, interzicerea |
| fumatului, colectarea deşeurilor etc.) |
| 5. Măsuri specifice (de exemplu, asigurarea funcţionării sistemului de |
| menţinere constantă a temperaturii, de evacuare a gazelor, utilizarea doar a |
| sculelor care nu produc scântei etc.) |
|______________________________________________________________________________|
| II. - Organizarea primei intervenţii de stingere a incendiilor |
| 1. Mijloace de alarmare/alertare (telefon/număr serviciu profesionist |
| pentru situaţii de urgenţă ............................. dispecerat/şef tură |
| ...................... buton de alarmare amplasat la ................. etc.) |
| 2. Instalaţii şi dispozitive de limitare şi stingere a incendiilor (de |
| exemplu, sprinklere, uşi rezistente la foc, trape) |
| 3. Mijloace de protecţie a salariaţilor (de exemplu, aparate de respiraţie)|
| 4. Personalul care asigură prima intervenţie: |
| - stingătoare ........................................................... |
| - hidranţi interiori .................................................... |
| - tablou electric ....................................................... |
| - declanşare/oprire instalaţiile ........................................ |
| 5. Personalul care asigură evacuarea persoanelor/bunurilor .............. |
|______________________________________________________________________________|

Întocmit
.....................
(numele şi prenumele)
.....................
Semnătura

ANEXA 2 - la normele generale

PLANUL DE EVACUARE
a persoanelor/bunurilor

______________________________________________________________________________
| 1. Date de identificare: |
|______________________________________________________________________________|
| Denumirea operatorului economic/instituţiei |
|______________________________________________________________________________|
| Sediul, număr de telefon, fax, e-mail |
|______________________________________________________________________________|
| Profilul de activitate |
|______________________________________________________________________________|
| 2. - Planul general al operatorului economic/instituţiei (la scară), pe |
| care se marchează: |
|______________________________________________________________________________|
| Amplasarea clădirilor şi a depozitelor în incintă, precizându-se: |

45
| - numărul de niveluri (subterane şi supraterane); |
| - numărul maxim de persoane care poate fi la un moment dat în clădire; |
| - tipul de bunuri şi cantitatea ce pot fi la un moment dat în |
| clădire/depozit; |
| - lista cu substanţe periculoase/caracteristici conform fişei de pericol |
| pentru fiecare categorie de substanţă |
|______________________________________________________________________________|
| Căile de acces, evacuare şi de intervenţie din incintă şi cele adiacente |
| acesteia |
|______________________________________________________________________________|
| Locul/locurile de adunare a persoanelor în caz de incendiu |
|______________________________________________________________________________|
| Locul/locurile de evacuare a bunurilor în caz de incendiu |
|______________________________________________________________________________|
| 3. - Concepţia de organizare a evacuării persoanelor/bunurilor |
|______________________________________________________________________________|
| Mijloacele prin care se realizează anunţarea (alertarea) persoanelor ce |
| răspund de executarea şi dirijarea evacuării în caz de incendiu |
|______________________________________________________________________________|
| Nominalizarea persoanelor care au atribuţii în ceea ce priveşte evacuarea |
| persoanelor/bunurilor pentru fiecare nivel în parte |
|______________________________________________________________________________|
| Nominalizarea persoanelor care se ocupă de întocmirea listelor celor |
| prezenţi la locul de adunare amenajat şi marcat corespunzător |
|______________________________________________________________________________|
| Ordinea în care urmează să se facă evacuarea persoanelor şi a bunurilor, în|
| funcţie de valoarea lor şi de vulnerabilitatea la incendiu |
|______________________________________________________________________________|
| În cazul substanţelor periculoase se vor face precizări cu privire la |
| măsuri ce trebuie adoptate la evacuarea acestora |
|______________________________________________________________________________|
| 4. - Organizarea evacuării persoanelor/bunurilor pe niveluri |
|______________________________________________________________________________|
| Se întocmeşte, pentru fiecare nivel la care se află persoane sau bunuri |
| necesar a fi evacuate, schiţa nivelului, pe care se specifică numărul |
| nivelului şi numărul maxim al persoanelor ce pot fi la un moment dat pe nivel|
| şi se marchează prin simbolurile corespunzătoare căile de evacuare, |
| încăperile/locurile în care se află persoane/substanţe periculoase sau bunuri|
| de evacuat |
|______________________________________________________________________________|
| Se nominalizează persoana/persoanele care are/au atribuţii pentru evacuarea|
| persoanelor/bunurilor |
|______________________________________________________________________________|
| Se stabilesc traseele pe care se face evacuarea persoanelor, pe cât |
| posibil, urmărindu-se ca evacuarea persoanelor să se facă pe alte căi decât |
| cele destinate evacuării materialelor şi astfel stabilite încât să nu |
| îngreuneze intervenţia pompierilor la stingere; |
|______________________________________________________________________________|
| Măsurile de siguranţă care trebuie luate la efectuarea evacuării |
| persoanelor şi a materialelor care prezintă pericol deosebit (explozivi, |
| recipiente pentru gaze sau lichide sub presiune) ori a materialelor cu |
| deosebită valoare sau care se deteriorează uşor sub efectele temperaturii |
| (aparate de precizie etc.); |
|______________________________________________________________________________|
| Numărul şi locul în care se află mijloacele de iluminat mobile, de |
| transport, precum şi alte materiale auxiliare necesare pentru efectuarea |
| evacuării. |
|______________________________________________________________________________|
| Instrucţiuni de urmat în caz de incendiu |
|______________________________________________________________________________|
| Locul/locurile de adunare a persoanelor de pe nivelul respectiv |
46
|______________________________________________________________________________|
| Locul/locurile de evacuare a bunurilor în caz de incendiu |
|______________________________________________________________________________|

ANEXA 3 - la normele generale

PLANUL DE INTERVENŢIE
- structura-cadru -

______________________________________________________________________________
| 1. Datele de identificare: |
| - denumirea operatorului economic sau a instituţiei; |
| - adresă, număr de telefon, fax, e-mail; |
| - profilul de activitate. |
|______________________________________________________________________________|
| 2. Planul general al unităţii (la scară), pe care se marchează: |
| - amplasarea clădirilor, instalaţiilor tehnologice şi a depozitelor în |
| incintă; |
| - căile de acces şi de intervenţie din incintă şi cele adiacente |
| acesteia; |
| - reţelele şi sursele proprii de alimentare cu apă; |
| - rezervele de agenţi de stingere şi de mijloace de protecţie a |
| personalului de intervenţie; |
| - reţelele şi racordurile de alimentare cu energie electrică, agent |
| termic, gaze şi alte fluide combustibile; |
| - reţelele de canalizare; |
| - vecinătăţile. |
|______________________________________________________________________________|
| 3. Concepţia de organizare şi de desfăşurare a intervenţiei în caz de |
| incendiu: |
| - concluzii privind intervenţia, rezultate din scenariul de securitate |
| la incendiu sau din evaluarea capacităţii de apărare împotriva incendiilor; |
| - particularităţi tactice de intervenţie pentru: |
| - evacuarea utilizatorilor (persoane şi, după caz, animale sau |
| bunuri), acordarea primului ajutor şi protejarea bunurilor periclitate; |
| - localizarea şi lichidarea incendiilor; |
| - protecţia personalului de intervenţie; |
| - protecţia vecinătăţilor; |
| - înlăturarea efectelor negative majore produse de incendiu. |
|______________________________________________________________________________|
| 4. Forţe de intervenţie în caz de incendiu: |
| - serviciul privat pentru situaţii de urgenţă (dotare, încadrare); |
| - servicii publice voluntare pentru situaţii de urgenţă cu care se |
| cooperează (categoria, localitatea, distanţa, itinerarul de deplasare, |
| telefonul sau alte mijloace de alarmare şi alertare); |
| - subunitatea de pompieri militari de raion (localitatea, distanţa, |
| itinerarul de deplasare, telefonul sau alte mijloace de alarmare şi |
| alertare); |
| - alte forţe cu care se cooperează şi modul de anunţare (de exemplu, |
| ambulanţa); |
|______________________________________________________________________________|
| 5. Surse de alimentare cu apă în caz de incendiu, exterioare unităţii: |
| - reţele de alimentare cu apă: |
| - debite; |
| - presiuni; |
47
| - amplasarea hidranţilor exteriori şi stabilirea distanţelor faţă de |
| incinta unităţii; |
| - alte surse artificiale sau naturale de apă: |
| - felul şi capacitatea acestora; |
| - platforme (puncte) de alimentare şi distanţele faţă de unitate. |
|______________________________________________________________________________|
| 6. Planul fiecărei construcţii, instalaţii tehnologice sau platforme de |
| depozitare (la scară), pe care se marchează ori se înscriu date privind: |
| - destinaţia spaţiilor (încăperilor); |
| - suprafaţa construită şi aria desfăşurată; |
| - regimul de înălţime (numărul de niveluri); |
| - numărul de persoane care utilizează construcţia, pe niveluri şi pe |
| total; |
| - căile interioare de acces, evacuare şi de intervenţie; |
| - natura materialelor şi a elementelor de construcţii; |
| - nivelurile criteriilor de performanţă privind securitatea la incendiu |
| asigurate; |
| - instalaţiile utilitare aferente; |
| - instalaţiile, sistemele, dispozitivele şi aparatele de prevenire şi |
| stingere a incendiilor cu care este echipată; |
| - dispozitivul de intervenţie în caz de incendiu. |
|______________________________________________________________________________|

NOTĂ:
În cazul operatorilor economici şi al instituţiilor având numai construcţii, instalaţii tehnologice sau
platforme de depozitare cu risc mic de incendiu şi care nu se încadrează în categoriile de clădiri
înalte şi foarte înalte, fără săli aglomerate ori cu aglomerări de persoane şi fără depozite de mari
valori, nu este obligatorie întocmirea planurilor detaliate prevăzute la pct. 6 din structura-cadru. În
aceste situaţii, în conturul construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi al platformelor de depozitare,
marcate în planul general al incintei unităţii (pct. 2) ori într-un tabel separat, se înscriu suplimentar:
destinaţia, suprafaţa, numărul de niveluri, rezistenţa la foc şi, după caz, categoriile pericolului de
incendiu.
Un exemplar al planului de intervenţie avizat se pune la dispoziţie inspectoratului pentru situaţii
de urgenţă judeţean/al municipiului Bucureşti pentru efectuarea recunoaşterilor şi a studiilor tactice
şi pentru punerea acestora în aplicare cu prilejul exerciţiilor, aplicaţiilor tactice de intervenţie,
precum şi în situaţiile de urgenţă.

ANEXA 4 - la normele generale

Unitatea emitentă

PERMIS DE LUCRU CU FOC


Nr. .... din ...........

______________________________________________________________________________
| Se eliberează prezentul permis de lucru cu foc doamnei/domnului ..........,|
| ajutat de doamna/domnul ............., care urmează să execute .............,|
| folosind .................... la (în) ................................... . |
| Lucrările încep la data de ........... ora ...., şi se încheie la data de |
| ............ ora .... . |
|______________________________________________________________________________|
| Premergător, pe timpul şi la terminarea lucrărilor cu foc se vor lua |
| următoarele măsuri: |
| 1. Îndepărtarea sau protejarea materialelor combustibile din zona de |
| executare a lucrărilor şi din apropierea acesteia, pe o rază de ..... metri, |
| astfel: |
|______________________________________________________________________________|
48
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
| 2. Golirea, izolarea, spălarea, aerisirea conductelor, utilajelor sau |
| instalaţiilor, prin: |
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
| 3. Ventilarea spaţiilor în care se execută lucrările se realizează astfel: |
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
| 4. Verificarea zonei de lucru şi a vecinătăţilor acesteia, înlăturarea |
| surselor de aprindere şi a condiţiilor care favorizează producerea |
| incendiilor şi a exploziilor, protejarea antifoc a materialelor din zonă. |
|______________________________________________________________________________|
| 5. Începerea lucrărilor cu foc s-a făcut în baza buletinului de analiză |
| nr. ...... din ........., eliberat de ..................................... |
| (acolo unde este cazul) |
|______________________________________________________________________________|
| 6. Respectarea normelor de apărare împotriva incendiilor, specifice |
| tehnologiei de lucru: |
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
| 7. În zona de lucru se asigură următoarele mijloace de stingere a |
| incendiilor: |
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
| 8. Lucrările cu foc deschis nu se execută dacă sunt condiţii de vânt |
|______________________________________________________________________________|
| 9. Pe timpul lucrărilor se asigură supravegherea acestora de către |
| doamna/domnul ............................ |
|______________________________________________________________________________|
| 10. Şeful serviciului public voluntar/privat pentru situaţii de urgenţă este|
| anunţat despre începerea, întreruperea şi încheierea lucrării. |
|______________________________________________________________________________|
| 11. Controlul măsurilor de apărare împotriva incendiilor se asigură de către|
| doamna/domnul ............................ |
|______________________________________________________________________________|
| 12. Supravegherea lucrărilor cu foc se asigură de către doamna/domnul |
| ...................................... |
|______________________________________________________________________________|
| 13. Incendiul sau orice alt eveniment se anunţă la ......................., |
| prin ................................. |
|______________________________________________________________________________|
| 14. Alte măsuri specifice de apărare împotriva incendiului |
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
| 15. Personalul de execuţie, control şi supraveghere a fost instruit asupra |
| măsurilor de apărare împotriva incendiului. |
49
|______________________________________________________________________________|
| Responsabili | Numele şi prenumele | Semnătura |
|___________________________________|_____________________|____________________|
| Emitentul | | |
|___________________________________|_____________________|____________________|
| Şeful sectorului în care se | | |
| execută lucrările | | |
|___________________________________|_____________________|____________________|
| Executanţii lucrărilor cu foc | | |
|___________________________________|_____________________|____________________|
| Serviciul public voluntar/privat | | |
| pentru situaţii de urgenţă | | |
|___________________________________|_____________________|____________________|

ANEXA 5 - la normele generale

MIJLOACE TEHNICE
de apărare împotriva incendiilor
- Categorii principale -

1. Pentru echiparea construcţiilor, a instalaţiilor tehnologice şi a platformelor amenajate:


a) instalaţii de protecţie împotriva incendiilor;
b) stingătoare şi alte aparate de stins incendii;
c) utilaje, unelte şi alte mijloace de intervenţie.
2. Pentru dotarea serviciilor profesioniste/voluntare/private pentru situaţii de urgenţă:
a) autospeciale pentru stingerea incendiilor;
b) autospeciale auxiliare de intervenţie;
c) nave pentru stingerea incendiilor;
d) trenuri pentru stingerea incendiilor;
e) aeronave de intervenţie la incendii;
f) motopompe şi alte utilaje;
g) ambulanţe şi autosanitare.
3. Pentru întreruperea procesului de ardere a materialelor şi substanţelor combustibile sau
pentru protecţia celor din apropierea focarului:
a) produse de stingere;
b) agenţi neutralizatori, speciali.
4. Pentru protecţia personalului de intervenţie:
a) echipament de protecţie la temperatură, şocuri mecanice şi la umiditate;
b) mijloace de protecţie a căilor respiratorii;
c) accesorii de siguranţă;
d) accesorii de protecţie la electrocutare;
e) mijloace de iluminat;
f) aparatură de comunicaţii;
g) echipament, aparatură, vaccinuri şi instrumentar de protecţie specială împotriva efectelor
agenţilor chimici, radioactivi sau biologici;
h) aparatură de detectare a concentraţiilor explozive sau a prezenţei unor substanţe nocive.

ANEXA 6 - la normele generale

NUMĂR ORIENTATIV
de stingătoare portative pentru unele categorii de construcţii

50
______________________________________________________________________________
| Categorii de construcţii | Număr minim de |
| | stingătoare*)/ |
| | suprafaţă |
| | desfăşurată |
|___________________________________________________________|__________________|
| 1. Clădiri administrative: | 1 buc./300 mp |
| - sedii ale administraţiei publice centrale şi locale; | |
| - sedii de fundaţii, organizaţii neguvernamentale, | |
| asociaţii, agenţii şi altele asemenea; | |
| - sedii de birouri. | |
|___________________________________________________________|__________________|
| 2. Clădiri comerciale: | 1 buc./200 mp |
| - comerţ alimentar şi nealimentar; | |
| - magazine generale; | |
| - alimentaţie publică (restaurante, braserii şi altele | |
| asemenea); | |
| - spaţii şi încăperi destinate serviciilor. | |
|___________________________________________________________|__________________|
| 3. Clădiri de locuit (cu caracter de recomandare): | 1 buc./nivel/ |
| - blocuri; | apartament |
| - locuinţe unifamiliale. | |
|___________________________________________________________|__________________|
| 4. Clădiri civile cu funcţiuni mixte (comerţ, birouri, | 1 buc./300 mp |
| reuniuni) | |
|___________________________________________________________|__________________|
| 5. Alte amenajări: | 1 buc./150 mp |
| - circuri mobile; | |
| - scene şi tribune amenajate provizoriu în aer liber | |
| (pentru spectacole, mitinguri, competiţii sportive etc.); | |
| - studiouri de radio, televiziune, îndeosebi cu public.| |
|___________________________________________________________|__________________|
*) Performanţa de stingere echivalentă cu focarele 21 A şi 113 B, conform
standardului european de referinţă.

NOTĂ:
Tipul şi numărul de stingătoare se stabilesc de proiectant şi, pentru construcţiile existente, prin
scenariile de incendiu sau de persoana cu atribuţii specifice, în funcţie de nivelul de risc de
incendiu, tipul şi cantitatea de material sau substanţă combustibilă/volumul de lichid combustibil din
spaţiul ce trebuie protejat.

ANEXA 7 - la normele generale

REGISTRU DE CONTROL
pentru instalaţiile de detectare, semnalizare, alarmare, alertare, limitare şi stingere a incendiilor

________________________________
| Nr. crt. (fişă) .............. |
|________________________________|
______________________________________________________________________________
| Denumirea instalaţiei |
|______________________________________________________________________________|
| Producător/importator/furnizor |
|______________________________________________________________________________|
| Caracteristici principale (loc amplasare, zone protejate, componente etc.) |
|______________________________________________________________________________|

51
| Certificat CE/Certificat de conformitate al produsului/Agrement |
|______________________________________________________________________________|
| Documentaţie tehnică aferentă certificatului |
|______________________________________________________________________________|
| Persoana fizică/juridică ce a executat proiectarea |
| Certificat atestare |
|______________________________________________________________________________|
| Persoana fizică/juridică ce a executat montarea |
| Certificat atestare |
|______________________________________________________________________________|
| Persoana fizică/juridică ce execută verificarea, întreţinerea, repararea |
| Certificat atestare |
| Contract nr. .................. |
| Perioada contractului |
|______________________________________________________________________________|
| Solicitare service deranjamente |
| Telefon, e-mail, fax |
|______________________________________________________________________________|
| Personal responsabil |
| Data |
|______________________________________________________________________________|

Date evenimente
______________________________________________________________________________
|Nr. | Data | Locul | Evenimentul | Cauza | Acţiune | Numele în clar|
|crt.| | | | | corectivă| - Semnătura - |
|____|________|___________|_______________|_________|__________|_______________|
|____|________|___________|_______________|_________|__________|_______________|
|____|________|___________|_______________|_________|__________|_______________|

NOTĂ:
1. În registrul de control pentru instalaţiile de detectare, semnalizare, alertare, alarmare, limitare
şi stingere a incendiilor se consemnează toate datele relevante privind:
a) executarea controalelor stării de funcţionare, a operaţiunilor de verificare, întreţinere şi
reparaţii;
b) executarea de modificări;
c) acţionările în situaţii de incendiu;
d) evenimente produse: alarme de incendiu, alarme false de incendiu, defecte, întreruperi,
declanşări intempestive, teste, dezactivări temporare - cu menţionarea cauzelor care le-au
determinat şi a acţiunilor corective efectuate.
2. Datele consemnate trebuie să indice clar şi precis data (anul, luna, ziua, ora, după caz,
minutele şi secundele) şi locul de producere a evenimentului.
3. Toate evenimentele trebuie înregistrate corespunzător.
4. Registrul se completează pentru fiecare instalaţie din dotare.
5. Se numeşte un responsabil pentru completarea registrului; numele responsabilului este trecut
în registru.
6. Se notează componentele înlocuite şi cauzele înlocuirii.

ANEXA 8 - la normele generale

EVIDENŢA
exerciţiilor de intervenţie efectuate la ......................

______________________________________________________________________________
|Nr. | Data şi ora | Tipul | Locul/Sectorul| Cine a organizat| Observaţii|

52
|crt.| executării | exerciţiului| de activitate | exerciţiul | |
| | exerciţiului| | | Numele, | |
| | | | | semnătura şi | |
| | | | | funcţia | |
|____|_____________|_____________|_______________|_________________|___________|
|____|_____________|_____________|_______________|_________________|___________|
|____|_____________|_____________|_______________|_________________|___________|

---------------

ORDINUL NR. 712 din 23 iunie 2005 pentru aprobarea


Dispoziţiilor generale privind instruirea salariaţilor în
domeniul situaţiilor de urgenţă
În titlul ordinului, în cuprinsul acestuia şi al anexei la acesta, prin sintagma "instruirea
în domeniul situaţiilor de urgenţă" se înţelege "instruirea în domeniul prevenirii şi
stingerii incendiilor şi instruirea în domeniul protecţiei civile"."

Având în vedere prevederile art. 19 lit. a), e) şi f) din Ordonanţa Guvernului nr.
60/1997 privind apărarea împotriva incendiilor, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 212/1997, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art.
37 alin. (1) din Legea nr. 481/2004 privind protecţia civilă,
în temeiul art. 9 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2003
privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, aprobată
cu modificări şi completări prin Legea nr. 604/2003, cu modificările şi completările
ulterioare,

ministrul administraţiei şi internelor emite următorul ordin:

ART. 1 Se aprobă Dispoziţiile generale privind instruirea salariaţilor în domeniul


situaţiilor de urgenţă, cuprinse în anexa care face parte integrantă din prezentul
ordin.
ART. 2 Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, prin inspectoratele
judeţene/al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă, va urmări punerea în
aplicare a prevederilor prezentului ordin.
ART. 3 Nerespectarea prevederilor Dispoziţiilor generale privind instruirea
salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă atrage răspunderea conform legii.
ART. 4
(1) Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în
vigoare la 30 de zile de la data publicării.
(2) La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului de
interne nr. 1.080/2000 pentru aprobarea Dispoziţiilor generale privind instruirea în
domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor - D.G.P.S.I. - 002, publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 14 aprilie 2000, precum şi orice alte
dispoziţii contrare.

ANEXA 1

DISPOZIŢII GENERALE
53
privind instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă
CAP. 1 Scopul şi domeniile de aplicare

ART. 1 Prezentele dispoziţii generale stabilesc principiile, modalităţile, cerinţele


şi condiţiile necesare în vederea organizării şi desfăşurării activităţii de instruire în
domeniul situaţiilor de urgenţă a persoanelor angajate în muncă.
ART. 2 Instruirea persoanelor angajate în muncă în domeniul situaţiilor de
urgenţă constituie parte componentă a activităţii de pregătire desfăşurate de
persoanele fizice şi juridice în domeniul managementului situaţiilor de urgenţă,
potrivit prevederilor legale în vigoare.
ART. 3 Conducătorii instituţiilor publice, patronii şi managerii operatorilor
economici sunt obligaţi, potrivit prevederilor art. 19 lit. a), e) şi f) din Ordonanţa
Guvernului nr. 60/1997 privind apărarea împotriva incendiilor, aprobată cu modificări
şi completări prin Legea nr. 212/1997, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale
art. 28 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 481/2004 privind protecţia civilă, să organizeze şi
să execute instruirea în domeniul situaţiilor de urgenţă pe baza prezentelor dispoziţii
generale şi a reglementărilor specifice.
ART. 4 Instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă este componentă
a pregătirii profesionale şi are ca scop însuşirea cunoştinţelor şi formarea
deprinderilor necesare în vederea prevenirii şi reducerii efectelor negative ale
situaţiilor de urgenţă sau ale dezastrelor la locul de muncă şi în incinta instituţiilor şi
operatorilor economici.
ART. 5 Termenii specifici utilizaţi în cuprinsul prezentelor dispoziţii generale au
înţelesul celor utilizaţi în legislaţia specifică privind managementul situaţiilor de
urgenţă şi protecţia civilă.

CAP. 2 Cerinţe specifice şi categorii de instructaje

ART. 6
(1) Instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă se realizează prin
instructaje şi prin participarea la cursuri, aplicaţii, exerciţii practice şi antrenamente,
în funcţie de tipurile de risc specifice.
(2) Periodicitatea aplicaţiilor, exerciţiilor şi a antrenamentelor este stabilită de
Instrucţiunile privind organizarea şi desfăşurarea pregătirii în domeniul situaţiilor de
urgenţă, aprobate prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
ART. 7 Instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă este obligatorie şi
trebuie să aibă un caracter permanent şi susţinut în timpul desfăşurării procesului de
producţie şi la locul de muncă.
ART. 8
(1) Conducătorii instituţiilor publice, patronii şi managerii agenţilor economici au
obligaţia să asigure instruirea întregului personal angajat în muncă, în raport cu
nivelul de pregătire al salariaţilor şi în funcţie de specificul activităţii desfăşurate de
fiecare unitate.
(2) Operatorii economici care desfăşoară activităţi ce prezintă pericole de
accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase se supun şi
prevederilor legislaţiei specifice.
ART. 9 Instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă se face la angajare
şi periodic şi se realizează prin următoarele categorii de instructaje:

54
a) instructajul introductiv general;
b) instructajul specific locului de muncă;
c) instructajul periodic;
d) instructajul pe schimb, acolo unde situaţia o impune;
e) instructajul special pentru lucrări periculoase;
f) instructajul la recalificarea profesională;
g) instructajul pentru personalul din afara operatorului economic sau a instituţiei.

SECŢIUNEA 1 Instructajul introductiv general

ART. 10 Instructajul introductiv general vizează dobândirea de cunoştinţe cu privire


la:
a) conţinutul actelor normative care reglementează managementul situaţiilor de
urgenţă şi activitatea de apărare împotriva incendiilor, precum şi actele normative
specifice profilului operatorului economic sau instituţiei;
b) managementul situaţiilor de urgenţă şi modul de organizare a activităţii de
apărare împotriva incendiilor la nivelul operatorului economic sau al instituţiei;
c) mijloacele tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor cu care sunt echipate
construcţiile, instalaţiile, amenajările şi modul de utilizare a acestora, precum şi
mijloacele tehnice existente şi planificarea resurselor pentru realizarea măsurilor de
protecţie civilă;
d) formele şi metodele specifice de prevenire şi stingere a incendiilor;
e) modul de acţiune în cazul producerii unei situaţii de urgenţă şi în cazul
observării şi anunţării unui incendiu;
f) acţiunile ce trebuie întreprinse pentru limitarea şi înlăturarea urmărilor situaţiilor
de urgenţă.
ART. 11 La instructajul introductiv general participă următoarele categorii de
persoane:
a) nou-angajaţii în muncă, indiferent de durata sau de forma contractului de
muncă;
b) salariaţii transferaţi de la o unitate la alta sau detaşaţi în unitatea respectivă;
c) lucrătorii sezonieri, temporari sau zilieri;
d) studenţii şi elevii din şcoli şi licee aflaţi în practică de specialitate.
ART. 12 Instructajul introductiv general se desfăşoară cu grupe compuse din cel
mult 20 de persoane.
ART. 13 Durata instructajului introductiv general se stabileşte prin reglementări
interne, în funcţie de specificul activităţii desfăşurate, complexitatea procesului
tehnologic, riscul de incendiu şi/sau de explozie, nivelul de risc rezultat din
clasificarea unităţilor din punct de vedere al protecţiei civile, precum şi de nivelul de
pregătire al participanţilor, dar nu poate fi mai mică de 8 ore.
ART. 14 Pentru fiecare categorie de personal participant se stabileşte un nivel
minim de cunoştinţe necesare, iar la terminarea instructajului introductiv general
persoanele instruite vor fi verificate pe bază de teste asupra cunoştinţelor
acumulate.
ART. 15 Persoanele care nu şi-au însuşit nivelul minim de cunoştinţe stabilit
pentru instructajul introductiv general nu vor fi admise la locurile de muncă.

SECŢIUNEA a 2-a Instructajul specific locului de muncă

55
ART. 16 Instructajul specific locului de muncă se execută individual, după
instructajul introductiv general, de către şeful locului de muncă respectiv.
ART. 17 La efectuarea instructajului specific locului de muncă se urmăreşte să
se asigure participanţilor cunoştinţe referitoare la:
a) caracteristicile fizico-chimice ale substanţelor, materialelor şi produselor
utilizate la locul de muncă;
b) condiţiile care determină ori favorizează producerea accidentelor şi avariilor
tehnologice şi cauzele potenţiale de incendiu şi/sau de explozie specifice locului de
muncă, măsurile de prevenire a acestora;
c) descrierea, funcţionarea, monitorizarea şi modul de intervenţie la instalaţiile şi
sistemele de siguranţă ale maşinilor şi utilajelor de la locurile de muncă, inclusiv cele
de prevenire a avariilor tehnologice;
d) descrierea, funcţionarea, amplasarea şi modul de acţionare a instalaţiilor,
utilajelor, aparatelor, dispozitivelor şi mijloacelor de protecţie împotriva incendiilor;
e) concepţia de intervenţie în cazul producerii unei situaţii de urgenţă şi conţinutul
documentelor operative de răspuns;
f) sarcini specifice pentru prevenirea situaţiilor de urgenţă, cauzelor potenţiale de
incendiu şi realizarea măsurilor specifice de protecţie civilă.
ART. 17-1 Instructajul specific locului de muncă se efectuează şi în următoarele
cazuri:
a) când un salariat a lipsit mai mult de 30 de zile calendaristice de la locul de
muncă;
b) când s-au adus modificări procesului tehnologic sau au fost introduse noi
tehnologii;
c) la reluarea activităţii după producerea unui incendiu, explozii sau situaţii de
urgenţă.
ART. 18 Durata instructajului specific locului de muncă este stabilită în funcţie
de complexitatea activităţii desfăşurate (construcţii, instalaţii şi utilaje tehnologice) şi
nu poate fi mai mică de 8 ore.
ART. 19 Problemele cu caracter teoretic prezentate pe timpul instructajului
specific locului de muncă sunt urmate în mod obligatoriu de demonstraţii practice.
ART. 20 Admiterea definitivă la lucru a persoanelor instruite se face numai după
verificarea acestora pe bază de teste cu privire la nivelul de însuşire a cunoştinţelor
necesare.

SECŢIUNEA a 3-a Instructajul periodic

ART. 21 Instructajul periodic se execută cu toate categoriile de salariaţi pe o


durată de cel puţin două ore şi are ca scop împrospătarea, completarea şi detalierea
cunoştinţelor dobândite prin instructajul introductiv general şi prin instructajul specific
locului de muncă.
ART. 22 Instructajul periodic se execută pe baza tematicii anuale şi a graficului
de instruire, aprobate de conducătorii instituţiilor, manageri sau patroni.
ART. 23 Tematica orientativă anuală de instruire, adaptată fiecărei categorii de
salariaţi, se structurează de regulă astfel:
a) actele normative care reglementează managementul situaţiilor de urgenţă,
activitatea de apărare împotriva incendiilor şi activitatea de protecţie civilă;
b) obligaţiile generale şi specifice ce revin fiecărei categorii de salariaţi;

56
c) condiţiile care determină ori favorizează producerea accidentelor şi avariilor
tehnologice şi cauzele potenţiale (riscurile) de incendiu şi/sau explozie specifice;
normele, regulile şi măsurile de prevenire a acestora;
d) descrierea, funcţionarea, întreţinerea şi modul de utilizare a instalaţiilor şi
sistemelor de protecţie destinate prevenirii avariilor tehnologice şi incendiilor;
e) modul de acţiune a salariaţilor în cadrul serviciilor de urgenţă şi în sprijinul
acestora pentru realizarea intervenţiei operative şi pentru limitarea şi înlăturarea
urmărilor situaţiilor de urgenţă.
ART. 24 Tematica orientativă se adaptează şi se completează pe parcursul
anului, dacă este cazul, de către cei care execută instruirea, cu concluziile şi
învăţămintele rezultate din:
a) controalele efectuate privind respectarea prevederilor legale şi îndeplinirea
sarcinilor stabilite;
b) natura, frecvenţa şi amploarea incendiilor, exploziilor şi altor situaţii de urgenţă
produse pe raza teritorială a unităţii sau în sectoare de activitate similare;
c) modificări ale legislaţiei specifice.
ART. 25 În graficul anual de instruire se menţionează periodicitatea
instructajelor şi se precizează zilele în care acestea se execută eşalonat, pe locuri
de muncă şi categorii de salariaţi.
ART. 26 Intervalul de timp între două instructaje periodice se stabileşte de
conducerea operatorului economic sau a instituţiei publice în funcţie de specificul
condiţiilor de muncă din unitatea respectivă, cu respectarea următoarelor termene:
- cel mult o lună (30 de zile), pentru personalul cu funcţii de execuţie sau
operative, care sprijină serviciile de urgenţă (structurile de răspuns) în cazul
producerii situaţiilor de urgenţă;
- 1 - 3 luni, pentru personalul care lucrează nemijlocit cu aparate, maşini, utilaje şi
instalaţii tehnologice (tehnicieni, maiştri, subingineri, ingineri), precum şi pentru
analişti, cercetători şi personalul din laboratoare;
- 3 - 6 luni, pentru personalul auxiliar din secţiile şi sectoarele de producţie, control
tehnic, cercetare, proiectare, de întreţinere şi reparaţii, investiţii, transporturi, precum
şi pentru cel care lucrează în instituţii publice;
- 1 - 6 luni, pentru personalul auxiliar care are atribuţii de organizare, conducere şi
control (şefi de secţii, ateliere, instalaţii, depozite etc.), pentru cel din conducerea
operatorului economic sau a instituţiei, precum şi pentru cel din structura autorităţilor
publice locale, a administraţiei publice centrale şi a instituţiilor statului.
ART. 27 *** Abrogat
ART. 28 Pe timpul desfăşurării instructajului periodic se pune accent pe
demonstraţiile practice, salariaţii fiind angrenaţi în executarea unor operaţiuni
specifice.
ART. 29 Verificarea persoanelor instruite privind cunoştinţele însuşite şi
deprinderile formate în timpul instructajului periodic se face prin sondaj, insistându-
se de fiecare dată pentru clarificarea problemelor şi eliminarea deficienţelor
constatate.
ART. 30 Anual se efectuează o verificare de fond pe bază de teste tip chestionar
asupra nivelului de însuşire şi cunoaştere a problematicii care a făcut obiectul
instructajului periodic, rezultatele consemnându-se în fişa individuală de instructaj.
ART. 31
(1) Instructajul periodic se face de către persoanele desemnate de conducătorii
instituţiilor, managerii operatorilor economici sau patroni, astfel:

57
a) pentru personalul de execuţie, de către conducătorul locului de muncă
respectiv;
b) pentru personalul încadrat pe funcţii tehnice şi administrative din sectoarele de
producţie şi din compartimentele de cercetare, proiectare, întreţinere, reparaţii,
controlul calităţii, aprovizionare tehnico-materială şi desfacere, de către şefii
compartimentelor respective;
c) pentru şefii de secţii, sectoare, compartimente funcţionale şi şefii de
departamente, de către conducătorul tehnic.
(2) Pentru operatorii economic sau instituţiile care au cel mult 9 salariaţi
efectuarea instructajului periodic este sarcina exclusivă a patronului sau a
conducătorului instituţiei.

SECŢIUNEA a 4-a Instructajul pe schimb

ART. 32
(1) Instructajul pe schimb se execută la intrarea în schimbul de lucru, cu salariaţii
care desfăşoară activităţi în locuri de muncă cu risc major din punctul de vedere al
existenţei factorilor de risc potenţial generatori de situaţii de urgenţă.
(2) Durata acestui instructaj nu va depăşi 10 - 15 minute.
ART. 33 Instructajul pe schimb se efectuează de regulă pentru atenţionarea
salariaţilor din tura de serviciu asupra principalelor reguli şi măsuri de prevenire a
situaţiilor de urgenţă, pe baza identificării tipurilor de risc existente şi ţinând cont de
constatările anterioare, precum şi de operaţiunile sau lucrările care se execută pe
timpul schimbului respectiv.
ART. 34 Instructajul pe schimb se efectuează de conducătorul locului de muncă,
execuţia consemnându-se sub semnătură în registrul de predare-primire a
schimbului de lucru.

SECŢIUNEA a 5-a Instructajul special pentru lucrări periculoase

ART. 35 Instructajul special pentru lucrări periculoase se execută înainte de


începerea unor lucrări în timpul cărora pot apărea situaţii generatoare de incendiu
din cauza manifestării unor surse specifice de aprindere sau a creării unor atmosfere
potenţial explozive ori se poate favoriza producerea unor situaţii de urgenţă.
ART. 36 Lucrările care fac obiectul unui astfel de instructaj se referă în principal
la:
a) executarea unor operaţiuni de manevră ori de comandă a unor instalaţii sau
utilaje tehnologice de importanţă ori intervenţia asupra acestora, a căror operare
greşită poate determina sau favoriza producerea unor incendii de amploare, explozii,
calamităţi naturale ori a altor situaţii de urgenţă;
b) lucrări de reparaţii sau de întreţinere, distrugerea unor deşeuri sau reziduuri
periculoase pentru viaţa oamenilor sau pentru mediu;
c) prelevarea de probe din recipiente sau instalaţii care conţin substanţe
periculoase;
d) lucrări de sudare;
e) lucrări de tăiere sau lipire cu flacără;
f) lucrări care pot provoca scântei mecanice;
g) lucrări care pot provoca scântei şi arcuri electrice sau scurtcircuite;
h) lucrări de topire a bitumului sau asfaltului;

58
i) lucrări de curăţare prin ardere a unor utilaje, aparate, conducte tehnologice sau
conductoare electrice;
j) lucrări la care se utilizează foc deschis (dezgheţări, decongelări, aprinderea
cuptoarelor tehnologice, cazanelor etc.);
k) punerea ori repunerea în funcţiune a instalaţiilor şi utilajelor tehnologice care
prezintă risc foarte mare de incendiu sau oprirea acestora;
l) aplicarea unor materiale de protecţie din care se pot degaja cu uşurinţă vapori şi
gaze inflamabile şi/sau explozive;
m) curăţarea interioară a unor vase, rezervoare, recipiente sau sisteme de
evacuare în care au fost stocate, prelucrate ori vehiculate produse combustibile etc.;
n) depozitarea, manipularea şi transportul de substanţe/materiale periculoase;
o) spectacole cu foc deschis/jocuri de artificii.
ART. 37
(1) Instructajul special pentru lucrări periculoase se efectuează astfel:
a) privind tehnologia de execuţie, de către conducătorul formaţiei de lucru;
b) privind condiţiile tehnologice, de către conducătorul locului de muncă.
(2) Persoanelor care urmează să execute lucrările prevăzute la art. 36 li se
eliberează autorizaţie de lucru, al cărei conţinut este prevăzut în normele specifice
emise de autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate.
(3) Efectuarea instructajului special pentru lucrări periculoase se consemnează,
după caz, în autorizaţia de execuţie a lucrării, registrul de tură sau în fişele
individuale.

SECŢIUNEA a 6-a Instructajul la recalificarea profesională

ART. 38 Instructajul la recalificarea profesională se desfăşoară cu toate


categoriile de salariaţi care au parcurs un astfel de curs de formare profesională,
definit conform legislaţiei specifice.
ART. 39 La stabilirea problematicii pentru instructajul de recalificare
profesională, a persoanelor care îl efectuează, a duratei necesare şi a modului de
verificare a însuşirii cunoştinţelor se vor avea în vedere următoarele:
a) în cazul persoanelor care îşi vor desfăşura activitatea în acelaşi loc de muncă
în care au lucrat şi înainte de conversia profesională, şeful locului de muncă va
prelucra cu acestea numai unele aspecte din cadrul problematicii pentru instructajul
specific locului de muncă pe care le apreciază că sunt necesare ca urmare a noilor
sarcini de muncă pe care le au de îndeplinit;
b) în cazul persoanelor care îşi vor desfăşura activitatea în alt loc de muncă din
cadrul aceluiaşi operator economic sau al aceleiaşi instituţii în care au fost angajate
şi înainte de recalificarea profesională, inclusiv pentru cele recrutate din rândul
şomerilor după formarea profesională, se vor respecta prevederile art. 16 şi
următoarele din prezentele dispoziţii generale;
c) în cazul persoanelor care îşi vor desfăşura activitatea în cadrul altui operator
economic sau al altei instituţii, acestea se consideră nou-angajate şi vor parcurge
categoriile de instructaje prevăzute de prezentele dispoziţii generale.

SECŢIUNEA a 7-a Instructajul pentru personalul din afara agentului


economic sau a instituţiei

ART. 40 Instructajul pentru personalul din afara operatorului economic sau a


instituţiei se desfăşoară cu persoanele care execută temporar activităţi în locurile din
59
incinta operatorului economic sau a instituţiei respective unde sunt prezenţi factori
de risc potenţial generatori de situaţii de urgenţă, după cum urmează:
a) personalul societăţilor comerciale de construcţii-montaj şi instalaţii;
b) personalul societăţilor comerciale de reparaţii, revizii, întreţinere şi de service;
c) personalul care efectuează transport de materiale periculoase;
d) personalul de pază aparţinând altor societăţi comerciale sau firme specializate;
e) vizitatori în grup de minimum 5 persoane.
ART. 41 Locurile din incinta operatorului economic sau a instituţiei pentru care
se execută instructajul pentru personalul prevăzut la art. 40 se stabilesc prin act de
autoritate al conducătorului instituţiei publice, al managerului sau al patronului.
ART. 42 Instructajul pentru personalul din afara operatorului economic sau a
instituţiei, care se află pentru o durată determinată în incinta acesteia în scopul
îndeplinirii unor activităţi solicitate de conducerea operatorului economic ori a
instituţiei, se efectuează, după caz, de cadrul tehnic cu atribuţii în domeniul
prevenirii şi stingerii incendiilor sau de personalul de specialitate în domeniul
protecţiei civile ori de şeful locului de muncă respectiv, în cadrul căruia este prevăzut
un asemenea instructaj.
ART. 43 Problematica instructajului constă în:
a) prezentarea procedurilor specifice instructajului introductiv general pentru
categoriile de persoane prevăzute la art. 40 lit. a) şi b);
b) prezentarea procedurilor din cadrul instructajului specific locului de muncă
pentru categoriile de persoane prevăzute la art. 40 lit. c) şi d);
c) prezentarea unei proceduri special întocmite pentru persoanele prevăzute la
art. 40 lit. e), prin care acestea sunt instruite sumar (în maximum 15 minute) asupra
principalelor reguli de prevenire pe care trebuie să le respecte şi sunt atenţionate
asupra pericolelor existente în anumite locuri de pe traseul parcurs în incinta
operatorului economic sau a instituţiei.
ART. 44 Consemnarea efectuării instructajului pentru personalul din afara
operatorului economic sau a instituţiei se face într-un proces-verbal întocmit în acest
scop, care conţine problematica prezentată şi tabelele cu numele, prenumele şi
semnătura persoanelor instruite.

CAP. 3 Înregistrarea şi confirmarea instructajului

ART. 45 Instruirea în domeniul situaţiilor de urgenţă se certifică prin înscrisuri


realizate, după caz, în fişa individuală de instructaj în domeniul situaţiilor de urgenţă,
în registrul de predare-primire a schimbului sau în procesele-verbale de instruire.
ART. 46 Fişele individuale de instructaj se întocmesc pentru toate persoanele
angajate, conform modelului prevăzut în anexa care face parte integrantă din
prezentele dispoziţii generale.
ART. 47 După efectuarea instructajelor este obligatorie completarea fişelor
individuale de instructaj, înscrisul efectuându-se cu pastă sau cu cerneală.
ART. 48 După completare, fişa individuală de instructaj în domeniul situaţiilor de
urgenţă se semnează de persoana instruită şi de către persoanele care au efectuat
şi au verificat instructajul.
ART. 49 Prin semnătură persoana instruită demonstrează participarea la
instructaj, iar persoana care a verificat instructajul confirmă, pe baza examinării
persoanei instruite, că aceasta şi-a însuşit cunoştinţele.

60
ART. 50 Conducătorii locurilor de muncă răspund de păstrarea fişelor
individuale de instructaj în domeniul situaţiilor de urgenţă pentru personalul din
subordine.

CAP. 4 Organizarea activităţii de instruire

ART. 51 Organizarea activităţii de instruire a personalului angajat în muncă se


va face avându-se în vedere următoarele:
a) responsabilitatea conducătorului instituţiei, managerului sau patronului privind
informarea şi instruirea salariaţilor cu privire la actele normative, normele, regulile şi
măsurile specifice instituţiei ori operatorului economic respectiv, care reglementează
managementul situaţiilor de urgenţă, precum şi asupra sarcinilor ce le sunt stabilite
potrivit prevederilor art. 19 lit. a), e) şi f) din Ordonanţa Guvernului nr. 60/1997,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 212/1997, cu modificările şi
completările ulterioare, şi ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 481/2004, cu modificările şi
completările ulterioare;
b) respectarea principiului responsabilităţii conducătorului instituţiei, managerului
sau patronului privind verificarea însuşirii de către salariaţi a obligaţiilor ce le revin în
cazul producerii incendiilor, exploziilor şi situaţiilor de urgenţă;
c) asigurarea măsurilor tehnice şi organizatorice necesare pentru instruirea
eficientă a salariaţilor în domeniul incendiilor, exploziilor şi situaţiilor de urgenţă.
ART. 52 Sistemul de măsuri tehnice şi organizatorice vizează în principal:
a) desemnarea personalului care execută instructajele şi verifică însuşirea
cunoştinţelor;
b) stabilirea categoriilor de instructaje şi de salariaţi, a duratei instructajelor în
funcţie de specificul activităţii operatorului economic sau a instituţiei şi de
periodicitatea instructajelor;
c) întocmirea sau procurarea documentelor şi materialelor pentru planificarea,
organizarea, desfăşurarea şi verificarea instructajelor;
d) asigurarea resurselor materiale şi documentare necesare pentru realizarea
activităţii.
ART. 53 Instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă se realizează de
către persoane care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) sunt bine pregătite profesional;
b) cunosc problematica specifică domeniului managementului situaţiilor de
urgenţă;
c) posedă calităţi psihopedagogice şi atestatele prevăzute de lege.
ART. 54 (1) Pot fi desemnate să execute instructaje în domeniul situaţiilor de
urgenţă următoarele categorii de personal:
a) persoanele cu atribuţii de conducere în cadrul unităţii, al departamentului,
compartimentului sau al sectorului de activitate ori şefii locurilor de muncă în care
este prevăzut un asemenea instructaj;
b) cadrele tehnice din domeniul apărării împotriva incendiilor sau personalul de
specialitate în domeniul protecţiei civile (inspectori de protecţie civilă);
c) şefii serviciilor voluntare/private de urgenţă.
d) *** Abrogată
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) efectuează şi verificările privind însuşirea
cunoştinţelor de către persoanele instruite.
ART. 55

61
(1) În activitatea de instruire în domeniul situaţiilor de urgenţă se pot utiliza
următoarele mijloace:
a) vizuale: afişe, broşuri, pliante, fotomontaje, panouri, inscripţii şi indicatoare de
securitate, grafice, machete, fotografii etc.;
b) audiovizuale: filme de scurt metraj, înregistrări video, proiecţii comentate de
diafilme sau la epidiascop şi altele;
c) auditive: instructaje, conferinţe, expuneri, consultaţii, dezbateri, concursuri,
casete audio etc.;
d) practic-aplicative: exerciţii, aplicaţii, demonstraţii şi antrenamente executate la
locul de muncă sau în poligoane amenajate.
(2) La alegerea mijloacelor se va avea în vedere asigurarea caracterului intensiv
al activităţii de instruire.
ART. 56 Instructajele în domeniul situaţiilor de urgenţă se fac pe baza unor
materiale scrise (proceduri) întocmite de persoanele desemnate şi aprobate de
conducătorul instituţiei, de manager sau de patron.
ART. 57 Baza materială şi documentară necesară în vederea desfăşurării şi
verificării instructajelor cuprinde:
a) legislaţia specifică în vigoare;
b) manuale şi cursuri de specialitate;
c) standarde;
d) cărţi, broşuri, cataloage, pliante, reviste;
e) filme, diapozitive;
f) afişe, panouri grafice, fotomontaje;
g) machete, mostre de diapozitive şi instalaţii;
h) teste de verificare.

CAP. 5 Cerinţe privind materialele necesare pentru instruirea în domeniul


situaţiilor de urgenţă

ART. 58 La realizarea materialelor de instruire în domeniul prevenirii şi stingerii


incendiilor se va ţine seama în principal de următoarele cerinţe:
I. Cerinţe generale:
a) conţinutul materialelor va fi în concordanţă cu bazele teoretice ale activităţii de
apărare împotriva incendiilor şi management al situaţiilor de urgenţă, corelate cu
legislaţia specifică în vigoare;
b) realizarea materialelor se va baza pe principiile pedagogiei moderne;
c) conţinutul şi realizarea materialelor vor fi adecvate nivelului de pregătire al
subiecţilor cărora li se adresează.
II. Cerinţe specifice pentru cursuri şi manuale:
a) să fie elaborate în baza unei documentaţii bibliografice actualizate;
b) să folosească terminologia specifică domeniului situaţiilor de urgenţă;
c) redactarea să fie clară, concisă, fără formulări şablon;
d) cunoştinţele să fie expuse în mod sistematic, într-o ordine logică;
e) gradul de abstractizare să fie în concordanţă cu nivelul de pregătire a
persoanelor cărora li se adresează;
f) structura materialelor să asigure o alternativă şi un raport optim între
cunoştinţele teoretice şi practice corespunzătoare nivelului de pregătire a
personalului căruia îi sunt adresate;
g) să cuprindă ilustraţii şi desene, ideograme şi tabele.
III. Cerinţe specifice pentru afişe:
62
a) grafica să fie simplă, accentuându-se elementele principale ale temei şi
suprimându-se detaliile nesemnificative;
b) textul să fie concis şi vizibil de la 4 - 5 m distanţă.
IV. Cerinţe specifice pentru filme:
a) scenariul să asigure perceperea corectă şi clară a mesajului;
b) imaginea şi sonorul să fie clare şi sugestive;
c) formele de prezentare să reprezinte filmări reale şi animaţie;
d) durata proiecţiei să fie de 10 - 20 de minute.
V. Cerinţe specifice pentru teste de verificare:
a) să cuprindă un număr suficient de întrebări-problemă din materialul de instruire
utilizat;
b) întrebările să fie formulate într-o formă clară şi concisă, astfel încât să permită
un răspuns scurt care să necesite cât mai puţin timp pentru scris;
c) să fie însoţite de sistemul de cotare, grile de verificare şi instrucţiuni de
completare.

CAP. 6 Dispoziţii finale

ART. 59 Prevederile prezentelor dispoziţii generale nu se aplică salariaţilor care


au calitatea de membru al serviciilor de urgenţă.
ART. 60 Implementarea sistemului de instruire a persoanelor angajate în
muncă, prevăzut de prezentele dispoziţii generale, se va realiza în termen de 6 luni
de la intrarea în vigoare a acestora.
ART. 61
(1) În situaţia imobilelor (clădirilor) sau amenajărilor folosite simultan de mai mulţi
utilizatori, proprietarul clădirii va pune la dispoziţie acestora procedurile specifice
instructajului introductiv general, efectuarea celorlalte categorii de instructaje
rămânând în răspunderea utilizatorului.
(2) Intervalele de timp la care se execută instructajul periodic sunt stabilite de
către proprietarul imobilelor (clădirii) sau al amenajării prin contractul, convenţia,
înţelegerea de închiriere sau prin locaţia de gestiune etc.
(3) Utilizatorul trebuie să facă dovada însuşirii de către toţi salariaţii proprii a
cunoştinţelor şi problematicii care au făcut obiectul instruirilor.
ART. 62 În clădirile publice în care se organizează activităţi la care participă
simultan mai mult de 50 de persoane, prin grija proprietarului sau a administratorului
clădirii respective, înainte de începerea activităţii se va prezenta o procedură
sintetică privind regulile generale de prevenire a situaţiilor de urgenţă şi modul de
comportare şi acţiune în cazul producerii acestora.
ART. 63 Conducătorii instituţiilor, managerii, patronii, utilizatorii, proprietarii,
administratorii sau alte persoane cu funcţii similare vor asigura păstrarea tuturor
documentelor care să certifice organizarea şi desfăşurarea instruirii în domeniul
situaţiilor de urgenţă în conformitate cu prevederile prezentelor dispoziţii generale.
ART. 64 Pentru instruirea personalului în domeniul situaţiilor de urgenţă
managerii, patronii sau alte persoane cu funcţii similare pot încheia contracte ori
convenţii cu persoane fizice sau juridice care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art.
53.
ART. 65 Persoanele fizice sau juridice care realizează în scopul comercializării
materiale pentru instruire în domeniul situaţiilor de urgenţă trebuie să obţină avizul
Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă - Inspecţia de prevenire.

63
ANEXA 1
la dispoziţiile generale

Copertă faţă
Unitatea .............................

FIŞĂ INDIVIDUALĂ
de instructaj în domeniul situaţiilor de urgenţă

(model)

Numele şi prenumele ......................................................


Marca ....................................................................
Domiciliul ...............................................................
..........................................................................

Copertă verso

ATENŢIE!
Nici o persoană nu va fi admisă la lucru fără efectuarea instructajului
introductiv general şi a instructajului la locul de muncă.

Pagina 1

Date personale
Data şi locul naşterii ...................................................
Studii ...................................................................
Calificarea (specialitatea, meseria) .....................................
Locul de muncă ...........................................................
Funcţia ..................................................................

Instructaj la angajare

1. Instructajul introductiv general


Instructajul a fost efectuat la data de .............., timp de ...... ore de
către .................., având funcţia de .......................... .
Conţinutul instructajului .............................................. .

Semnătura salariatului (persoanei care a verificat însuşirea cunoştinţelor)


..........................................................................
Semnătura persoanei instruite ............................................

2. Instructajul la locul de muncă


Instructajul a fost efectuat la data de .............. pentru locul de
muncă .................., specialitatea (meseria) ......................., timp
de ...... ore de către ............., având funcţia de .................... .
Conţinutul instructajului .............................................. .

Semnătura salariatului (persoanei care a verificat însuşirea cunoştinţelor)


..........................................................................
Semnătura persoanei instruite ............................................

3. Admis la lucru
Data .....................................................................
Numele şi prenumele ......................................................
Funcţia (şef secţie, atelier, şantier etc.) ..............................
..........................................................................

Pagina 2 şi următoarele

64
Instructaj periodic

_____________________________________________________________________________
Nr. Specialitatea Materialul Durata Semnătura persoanei Semnătura celui
crt. predat (ore) instruite care a instruit
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
______________________________________________________________________
_______

O R D I N Nr. 106 din 09.ianuarie 2007


Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 89 din 05.02.2007
pentru aprobarea Criteriilor de stabilire a consiliilor locale si
operatorilor economici care au obligatia de a angaja cel putin
un cadru tehnic sau personal de specialitate cu atributii
În domeniul apãrãrii împotriva incendiilor

În conformitate cu prevederile art 12 alin. (2) si ale art. 17 alin. (1) si (2) din
Legea nr. 307/2006 privind apãrarea Împotriva incendiilor, În temeiul dispozitiilor
art. 9 alin. (4) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 63/2003 privind
organizarea si functionarea Ministerului Administratiei si Internelor, aprobatã cu
modificãri si completãri prin Legea nr. 604/2003, cu modificãrile si completãrile
ulterioare, ministrul administratiei si internelor emite prezentul ordin.
Art. 1. . Se aprobã Criteriile de stabilire a consiliilor locale si operatorilor economici
care au obligatia de a angaja cel putin un cadru tehnic sau personal de specialitate
cu atributii În domeniul apãrãrii Împotriva incendiilor, prevãzute În anexa care face
parte integrantã din prezentul ordin.
Art. 2. . Prezentul ordin se publicã În Monitorul Oficial al României, Partea I, si intrã
În vigoare În termen de 180 de zile de la data publicãrii.
p. Ministrul administratiei si internelor,
Anghel Andreescu,
secretar de stat
Bucureºti, 9 ianuarie 2007.
Nr. 106.
65
ANEXÃ C R I T E R I I L E de stabilire a consiliilor locale si operatorilor
economici care au obligatia de a angaja cel putin un cadru tehnic sau personal
de specialitate cu atributii În domeniul apãrãrii Împotriva incendiilor
Art. 1. . Operatorii economici au obligatia sã angajeze cel putin un cadru tehnic sau
personal de specialitate cu atributii În domeniul apãrãrii Împotriva incendiilor, dacã
îndeplinesc unul dintre urmãtoarele criterii:
a) detin sau îsi desfãsoarã activitatea în:
1. clãdiri civile din categoriile de importantã exceptionalã si deosebitã (A/B),
încadrate conform reglementãrilor tehnice specifice, indiferent de aria construitã,
regimul de înãltime sau destinatie;
2. clãdiri pentru comert cu suprafata desfãsuratã mai mare de 1.000 m2;
3. structuri de primire turisticã cu functiuni de cazare de tipul: hoteluri, hoteluri-
apartament, moteluri, hoteluri, minihoteluri, bungalow-uri, cabane turistice, sate de
vacantã, pensiuni turistice, pensiuni agroturistice si altele similare, inclusiv
unitãtile de alimentatie din incinta acestora, cu peste 200 de locuri la nivelul
operatorului economic;
4. clãdiri sau spatii amenajate în clãdiri, având destinatia de îngrijire a sãnãtãtii,
cu peste 100 de paturi;
5. teatre, cu peste 200 de locuri;
6. sãli de sport, sãli de spectacol, clãdiri pentru activitãti sportive cu peste 600 de
locuri;
b) desfãsoarã activitãti în constructii si instalatii cu risc mediu si mare de
incendiu, definit conform reglementãrilor tehnice specifice si au peste 50 de
angajati.
Art. 2. . Au obligatia sã angajeze cel putin un cadru tehnic sau personal de
specialitate cu atributii în domeniul apãrãrii împotriva incendiilor:
a) consiliile locale ale municipiilor/sectoarelor municipiului Bucuresti . un cadru
tehnic la 150.000 de locuitori;
b) consiliile locale ale oraselor/comunelor cu peste 5.000 de locuitori.
Art. 3. . Operatorii economici si consiliile locale care nu se încadreazã în criteriile
prevãzute la art. 1 sau 2 au obligatia sã desemneze, în conditiile legii, persoane
care sã îndeplineascã prin cumul atributiile privind apãrarea împotriva incendiilor
ori sã încheie contract cu persoane fizice sau juridice autorizate conform legii.

66
CE ESTE 112
Apelarea numarului 112 reprezinta o cale rapida de a comunica cu
dispeceratele locale de urgenta (Politie, Pompieri, Ambulanta) in timpul unei situatii
de urgenta.
Se consideră o SITUATIE DE URGENTA atunci când se impune interventia Politiei,
Pompierilor si Salvarii pentru a salva viata , proprietatea si mediul.

Exemple de situatii de urgenta :


Omor;
Atac armat;
Atentat;
Talharie;
Tulburarea grava a ordinii si linistii publice;
Dezertari;
Evadari;
Trafic si consum de droguri;
Furturi;
Accident de circulatie soldat cu victime sau cu persoane blocate in
autovehicule;
Explozii;
Electrocutari;
Caderi de la inaltime;
Surpari de teren;
Accident grav la metrou;
Accident de aviatie;
Accident feroviar;
Probleme medicale grave;
Incendii;
Inundatii.

112 IN EUROPA
Potrivit Directivei 98/10/EC (ONP: prevederi pentru retele telefonice deschise si
serviciul universal in telecomunicatii), 112 este numarul unic pentru apeluri de
urgenta pentru toate statele Uniunii Europene, la care se raspunde in mai multe
limbi de circulatie internationala, apelabil gratuit de la terminalele conectate in
retelele de telefonie fixa, mobila sau alte sisteme, urmand ca pentru inceput acesta
sa fie introdus in paralel cu cele deja existente.

112 IN ROMANIA

Pentru prima data in Romania este reglementata unitar introducerea numarului


european pentru apeluri de urgenta, 112, a sistemului tehnic si organizational al
67
receptionarii si transmiterii apelurilor de urgenta referitoare la incendii, accidente,
urgente medicale, dezastre si alte evenimente care implica interventia rapida a
serviciilor specializate
Functionarea sistemului de apeluri de urgenta 112 (SNUAU) este o necesitate
fireasca pentru o tara civilizata care intelege sa-si protejeze cit mai bine cetatenii,
dar este si un obiectiv sustinut de toti actorii de pe piata comunicatiilor din
Romania.Apelarea numarului 112 reprezinta o cale rapida de a comunica cu
dispeceratele de urgenta (Politie, Pompieri, Ambulanta) in timpul unei situatii de
urgenta.
Sistemul 112 functioneaza la nivelul intregii tari, in toate retelele de telefonie,
fixe sau mobile.
Personalul Centrelor de preluare a apelurilor de urgenta 112 este compus din
profesionisti care raspund la apelurile de urgenta 24 din 24 de ore. Ei sunt instruiti
pentru a asista apelantii in cazuri de urgenta si a-i ajuta in cel mai scurt timp posibil.
Serviciul de Urgenta 112 are ca obiectiv salvarea:vietii, proprietatii, mediului

CUM FUNCTIONEAZA 112

Centrele de preluare a apelurilor de urgenta dispun de o baza de date care ii


ajuta pe operatorii de la 112 sa localizeze apelul, incidentul produs si resursele de
interventie cele mai apropiate. Acest lucru este posibil cu ajutorul a doi indici de
identificare:
ANI identificarea automata a numarului de telefon: pe monitorul operatorului
apare numarul postului telefonic de unde apelantul suna.
ALI identificarea automata a locatiei: pe monitorul operatorului apar adresa
apelantului, locul de unde acesta suna si o serie de informatii suplimentare necesare
pentru a exploata toate resursele in vederea gasirii solutiei optime pentru a ajunge in
timp util la locul incidentului.
Modalitarea de procesare a unui caz:
.
- un cetatean apeleaza 112 pentru a semnala un accident de circulatie grav, soldat
cu
victime omenesti
- sistemul identifica numarul de telefon al persoanei care a semnalat cazul;
- se determina numele si adresa abonatului postului telefonic prin cautare automata
in baza de date (la fel se procedeaza si in tarile Uniunii Europene, S.U.A. si Canada,
fiind o masura necesara pentru aflarea veridicitatii apelului);
- operatorul cere apelantului date despre natura cazului;
- se transmit toate datele la dispeceratele Politiei, Ambulantei si Pompierilor, in
functie de natura cazului (aceasta operatiune se realizeaza in 2-3 secunde);
- dispecerii stabilesc rapid mijloacele de interventie care participa la solutionarea
cazu-lui, având la dispozitie aplicatia AVL (Localizare Automata a Vehiculelor);
- pe harta se afiseaza conexiunea caz - mijloace de interventie;
112 este numar comun cu Uniunea Europeana, benefic pentru turisti si oameni
de afaceri straini aflati pe teritoriul României.
Convorbirile efectuate in sistemul 112 sunt inregistrate
Determinarea automata a numarului si locatiei urgentelor permite identificarea
apelurilor false si/sau injurioase.
Apelul la 112 este universal si gratuit.

68
Numarul de urgenta 112 este gratuit si poate fi apelat din orice retea de
telefonie fixa sau mobila.
Abonatii care apeleaza 112 nu platesc sume suplimentare la factura
telefonica
Daca sunati la 112 trebuie sa anuntati:
- Ce urgenta aveti;
- Unde este urgenta;
- Unde va aflati;
- De la ce numar de telefon sunati;
- Cum va numiti.
Operatorul evalueaza urgenta apelantului in functie de informatiile primite si
transmite aceste informatii la agentia/agentiile de urgenta abilitate in rezolvarea
cazului respectiv. Daca este nevoie de interventia tuturor agentiilor, datele
preliminare ale cazului sunt transmise simultan, in maximum 2-3 secunde.
Dupa furnizarea acestor date trebuie sa ramaneti la telefon pentru a fi pusi in
legatura cu agentia de urgenta de care aveti nevoie si pentru a primi eventuale
recomandari.
Daca legatura cu numarul 112 se intrerupe, trebuie sa sunati din nou.
Ramaneti calmi si raspundeti la toate intrebarile; nu inchideti pana cand nu vi se
spune.

CUM SA FITI PREGATITI PENTRU O SITUATIE DE URGENTA

Exista probabilitatea ca fiecare dintre noi sa fie nevoit sa foloseasca 112 macar
o data in viata. 112 nu reprezinta doar un numar de telefon, ci un ajutor rapid care
depinde de informatiile vitale pe care le oferiti. Cand o persoana nu este pregatita
sa anunte o urgenta pot aparea frica, panica si confuzia. Din fericire, daca o
persoana este pregatita si aplica unele principii si proceduri de baza, aceasta poate
anunta adecvat o urgenta.
Cand sunteti pusi in fata unei situatii de urgenta, fiti calmi. Este foarte
important sa va concentrati asupra a ceea ce urmeaza sa solicitati si sa raspundeti
corect la intrebarile puse de operatoare. Evaluati situatia, adunandu-va gandurile,
intelegeti ceea ce se intampla .Intrebati-va: Ce trebuie sa fac?, apoi treceti imediat
la actiune.
Trebuie sa evitati cu orice pret panica pentru a putea face fata situatiei in mod
inteligent. Nu uitati ca timpul este extrem de pretios in cazul unei urgente.
Daca tineti cont de aceste sfaturi puteti contribui la salvarea unei vieti, puteti
impiedica extinderea unui incendiu in imprejurimi, puteti preveni o crima sau o
infractiune si puteti contribui la prinderea un criminal sau infractor.

CUM FOLOSIM TELEFONUL MOBIL

-telefonul dumneavoastra mobil poate fi setat sa apeleze 112 apasand doar pe o


tasta, insa ATENTIE, puteti apela accidental la 112 si sa nu stiti;
- folositi telefonul cu grija, pentru a preveni apelarea automata din greseala a
numarului 112!
- in cazul in care aveti activata optiunea “Numar ascuns”, sistemul 112 are
capacitatea de a determina automat numarul si locatia dumneavoastra!

69
-parintii trebuie sa ii invete pe copii sa foloseasca telefonul mobil pentru a suna, in
caz de urgenta, la 112!
- daca va aflati intr-o zona in care furnizorul dumneavoastra de telefonie mobila nu
are acoperire si trebuie sa sunati de urgenta la 112, nu disperati! Apelul la 112 va fi
preluat de alt operator de telefonie mobila care are acoperire in zona respectiva;
- apelul de la un telefon mobil cu cartela reincarcabila nu furnizeaza inca identitatea
dumneavoastra. Raspundeti corect la intrebarile operatoarei si dati amanunte
despre locatia exacta a urgentei (puncte de reper). NU UITATI! INAINTE DE A
PORNI LA DRUM, ASIGURATI-VA CA BATERIA TELEFONULUI ESTE
INCARCATA! Daca bateria este pe sfarsite, s-ar putea sa dati un singur telefon. In
acest caz fiti gata sa furnizati informatii complete despre natura urgentei.
STINGATOR PORTATIV CU BIOXID DE CARBON
( ZAPADA CARBONICA )

AGENT DE STINGERE UTILIZAT


Acest stingator utilizeaza ca agent de stingere bioxidul de carbon . Acesta este folosit cu ajutorul
stingatoarelor cat si in instalatiile fixe , fiind in general utilizat la stingerea incendiilor de natura electrica , in
muzee , expozitii , biblioteci , deoarece zapada carbonica este rea conducatoare de electricitate si nu distruge
obiectele cu care vine in contact .
MODUL DE UTILIZARE
Pentru punerea in functiune a stingatorului se deschide robinetul buteliei si se indreapta difuzorul
catre incendiu .
Prin deschiderea robinetului , bioxidul de carbon lichid aflat sub presiune iese pe teava sifon si , prin
furtunul de cauciuc , patrunde in difuzor . In difuzor , datorita fenomenului de detenta (trecerea de la un
volum mic si presiune mare la volum mare si presiune mica ) , temperatura bioxidului de carbon scade sub
temperatura de solidificare ( -780C ) si trece in stare solida sub forma de fulgi de zapada carbonica . Zapada
carbonica astfel formata este evacuata prin difuzor prin gura acestuia spre focarul incendiului .
NOTA : Exista si stingatoare la care furtunul si difuzorul sunt inlocuite cu o palnie metalica racordata
direct la iesirea din robinet .

CONTROLUL INCARCATURII
Incarcarea buteliei cu bioxid de carbon la o presiune de 60-75 atm. se face numai de fabricile
producatoare si de atelierele specializate si autorizate . Controlul incarcaturii se face prin cantarirea
stingatorului .

70
STINGATOR PORTATIV CU PRAF SI BIOXID DE CARBON
CU BUTELIE INTERIOARA

AGENT DE STINGERE UTILIZAT


Acest atingator utilizeaza ca agent de stingere produse uscate pulverulente numite
FLOREX( bicarbonatul de potasiu + adjuvanti solizi care-i confera stabilitate ) .
Acest tip de stingator se foloseste la stingerea incendiilor la motoare cu ardere interna , motoare si
instalatii electrice aflate sub tensiune , precum si acolo unde stingerea cu apa este contraindicata .

MOD DE UTILIZARE
Inainte de folosire , recipientul se va agita prin rasturnare de cateva ori .
Se prinde furtunul cu mana stanga .
Se scoate agrafa (siguranta ) de siguranta .
Se percuteaza membrana buteliei de CO2 prin lovirea percutorului . Nu se va sta aplecat cu capul
deasupra stingatorului .
Se proiecteaza pulberea la baza focului acoperindu-se intreaga suprafata incendiata .
In timpul functionarii , recipientul se va balansa usor .

CONTROLUL INCARCATURII

Este necesar ca de doua ori pe an , sa se controleze starea prafului din corpul stingatorului si in cazul
ca prezinta aglomerari ( bulgari ) sa se treaca printr-o sita deasa . Totodata se verifica prin cantarire cantitatea
71
de bioxid de carbon din butelie , care , in functie de tipul stingatorului , trebuie sa fie de 190, 330 sau 475 g ,
cand butelia a pierdut circa 20-25 % din greutate , se inlocuieste .

STINGATORUL PORTATIV CU PRAF SI BIOXID DE CARBON


tip P3 ,P6 ,P10 cu functionare prin presurizare

AGENT DE STINGERE UTILIZAT


Acest stingator utilizeaza ca agent de stingere produse uscate pulverulente
denumite FLOREX
( bicarbonat de potasiu + adjuvanti solizi care-i confera stabilitate ).

MODUL DE UTILIZARE
Se agita recipientul prin rasturnare de cateva ori .
Se trage siguranta .
Se prinde furtunul .
Se apasa puternic parghia .
Se lasa parghia si se asteapta 5-8 secunde ( aceasta operatie este foarte importanta ) .
Se indreapta furtunul ( orificiul de evacuare ) spre baza focului si se apasa parghia .
Dupa utilizare se va introduce siguranta inapoi si se va trimite la incarcat .
Pentru evitarea unor accidente in timpul utilizarii stingatorului nu se va sta cu corpul aplecat deasupra
acestuia .
72
CONTROLUL INCARCATURII
Este necesar ca de doua ori pe an , sa se controleze starea prafului din corpul stingatorului si in cazul
ca prezinta aglomerari ( bulgari ) sa se treaca printr-o sita deasa . Totodata se verifica prin cantarire ,
cantitatea de bioxid de carbon din butelie , care , in functie de tipul stingatorului trebuie sa fie de 190 , 330
sau 475 g . Cand butelia a pierdut cca. 20-25 % din greutate , se inlocuieste

INSTRUIRIREA LA LOCUL DE MUNCA

 Riscuri de situatii periculoase la locul de munca.


 Masuri de prevenire si combatere.
 Cauzele si pericolele de incendiu si explozie specifice locului de munca, masurile de
prevenire a acestora;
 Descrierea, functionarea, amplasarea si modul de utilizare a instalatiilor, utilajelor,
aparatelor, dispozitivelor si mijloacelor de protectie impotriva incendiilor;
 Evacuarea persoanelor si bunurilor si pentru anuntarea si stingerea incendiilor
 Caracteristicile fizico-chimice ale substanţelor, materialelor şi produselor utilizate la
locul de muncă;
 Condiţiile care determină ori favorizează producerea accidentelor şi avariilor
tehnologice şi cauzele potenţiale de incendiu şi/sau de explozie specifice locului de
muncă, măsurile de prevenire a acestora;
 Descrierea, funcţionarea, monitorizarea şi modul de intervenţie la instalaţiile şi
sistemele de siguranţă ale maşinilor şi utilajelor de la locurile de muncă, inclusiv cele
de prevenire a avariilor tehnologice;
 Concepţia de intervenţie în cazul producerii unei situaţii de urgenţă şi conţinutul
documentelor operative de răspuns;
 Sarcini specifice pentru prevenirea situaţiilor de urgenţă, cauzelor potenţiale de
incendiu şi realizarea măsurilor specifice de protecţie civilă.

73
TEST
VERIFICAREA CUNOSTINTELOR IN DOMENIUL PSI SI PC

1. Ce inseamna:
PSI…………………………………………………………………………
SU…………………………………………………………………………
PC…………………………………………………………………………

2. Ce categorii de personal trebuie sa participle la instruirea introductiv-generala?


a. noii angajati in munca (contract de munca, conventie civila, etc)
b. salariatii transferati sau detasati de la o unitate la alta
c.lucratorii sezonieri, temporari sau zilieri
d.elevii, studentii aflati in practica
e. salariatii ce au lipsit mai mult de 30 zile calendaristice de la serviciu

3. Instruirea periodica trebuie sa dureze:


a. minim 1 ora
b.minim 2 ore
c. minim 4 ore

4. Enumerati cel putin 5 situatii de urgenta


…………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
………………

5. Orice persoana care observa un incendiu:


a. are obligatia de a anunta prin orice mijloc pompierii, primarul sau politia,
dupa caz, si sa ia masuri, dupa posibilitatile sale, pentru limitarea si stingerea
incendiului
b. anunta factorii de resort numai daca bunurile si viata sa sunt amenintate
c.evacueaza rapid zona, punandu-se in siguranta

6. Numarul de telefon pentru situatii de urgenta este:


a. 111 b. 112 c. 122
7. Care sunt semnalele de alarmare acustice a populaţiei , instituţiilor publice şi
operatorilor economici ?
……………………………………
……………………………………
…………………………………..
……………………………………

8. La declansarea alarmei in caz de inundatie se iau urmatoarele masuri;


a. blocam usile caselor cu nisip
74
b. ne urcam in podul casei
c. ne evacuam rapid in zonele cele mai inalte din apropierea locuintei

9. Fiecare salariat, indiferent de natura angajarii are in procesul muncii urmatoarele


obligatii principale:
a. sa comunice imediat patronului ori persoanelor imputernicite de acesta
orice situatie care constituie pericol (incendiu, explozie, etc.) precum si orice
defectiune sesizata la sistemele de protectie sau de interventie pentru
stingerea incendiilor
b. sa respecte regulile si masurile de aparare impotriva incendiilor sau altor
dezastre, aduse la cunostinta, sub orice forma, de patron sau de persoana
desemnata de acesta
c. sa nu efectueze manevre si modificari nepermise ale mijloacelor tehnice de
protectie sau de interventie pentru stingerea incendiilor
d.sa acorde ajutor cat este rational posibil, oricarui alt salariat aflat intr-o
situatie de pericol

10. Fumatul este interzis:


a. in locuri cu pericol (risc) de incendiu, stabilite prin reglementari specifice sau
prin dispozitii ale persoanelor fizice ori juridice abilitate
b. in locuri prevazute cu indicatoare de securitate specifice in acest sens
c. in locuri cu schele, cofraje si esafodaje, realizate din material combustibil
d. la distanta mai mica de 40m fata de locurile in care exista pericol de
explozie (gaze si lichide combustibile, gaze petroliere lichefiate, substante
explozive, vapori inflamabili, etc.)
e. in locurile stabilite si inscriptionate “LOC PENTRU FUMAT” prevazute cu
scrumiere, vase cu apa, nisip sau pamant.

SEMNATURA LUCRATORULUI………………………………….

75
P.S.I. SI SITUATII DE URGENTA

INSTRUIRE PERIODIC

76
TEMATICA INSTRUIRE PERIODICA
P.S.I. SI SITUATII DE URGENTA

LUNAR: pentru personalul muncitor cu functii de executie sau


operative : ...............................................

DATA TEMATICA DURATA


INSTRUCTAJULUI (ORE)
14  Legea 307/2006 privind apararea impotriva 0,5
IANUARIE
incendiilor
 Reguli privind fumatul 0,5
 Stingatoare 0,5
 Legea nr. 481/2004 privind protectia civila 0,5

 Ce este un incendiu? Procedee de stingere a 0,5


incendiilor
14  Evacuare persoane, depozite materiale. Alarmare si 0,5
FEBRUARIE
alertare. Instalatii de semnalizare a incendiilor
…..
0,5
 Colectarea deseurilor, reziduurilor combustibile si a
ambalajelor si distrugerea lor 0,5

 . Alunecari de teren

 Evacuarea fumului in caz de incendiu. 0,5

14  Reguli pentru sezonul rece 0,5


MARTIE
…..  Principalele tipuri de dezastre 1

77
 Cauze de incendiu de natura electrica 0,5

 Cai de acces, planul de evacuare a locului de munca, 0,5


interventie la locul de munca(cunoastere, protejare,
14 masuri PSI specifice)
APRILIE 0,5
…..  Ordinul nr.1259/2006 – norme privind organizarea si
asigurarea activitatii de instiintare, avertizare,
prealarmare si alarmere in situatii de protectie civila
0,5
 Masuri si reguli de comportare la receptionarea
semnalelor de alarmare

 Protectia golurilor la propagarea incendiilor (usi 0,5


rezistente la foc, instalatii speciale, etc)

14  Apararea impotriva incendiilor 0,5


MAI
…..  Obligatiile si drepturile cetatenilor pe linie de 0,5
protectie civila

 Inundatiile 0,5

 Reguli pentru perioade caniculare sau secetoase 0,5

 Locuinte si gospodarii unifamiliale si multifamiliale 0,5


13
IUNIE  Exercitii de evacuare a locului de munca – proba 1
….. practica.

 Instructiuni pentru utilizarea gazelor naturale 0,5

 Activitate practica: primul ajutor in caz de arsuri si 0,5


14 intoxicatii cu fum
IULIE
…..  Protectia populatiei, salariatilor si bunurilor materiale 1
prin adapostire

 Diminuarea riscurilor de incendiu (control PSI, 0,5


masuri in urma controlului, responsabilitati, termene
de rezolvare sau sanctionare)
14 0,5
 Mijloace de protejare a oamenilor in caz de incendiu
AUGUST
….. (a corpului, a capului, a cailor respiratorii, mainilor si
picioarelor)

 Mod de utilizare a mijloacelor de protectie 0,5


78
enumerate mai sus

 ORDIN Nr. 823/1427 din 15 august 2006 pentru 0,5


aprobarea procedurilor de codificare a atenţionărilor
şi avertizărilor meteorologice şi a avertizărilor şi
alertelor hidrologice
 .Reguli si masuri de prevenire si stingere a 0,5
incendiilor la depozite
15
SEPTEMBRIE 0,5
 Instalatii electrice de iluminat si forta aferente
constructiilor 1
 Protectia impotriva exploziilor

 Aparate, echipamente si utilaje electrice 0,5

14  Sisteme si instalatii de incalzire 0,5


OCTOMBRIE
….. 1
 Cutremur

 Instalatii si mijloace de stingere a incendiilor 0,5

14  Mijloace de stingere a incendiilor. Organizarea 0,5


NOIEMBRIE apararii impotriva incendiilor
…..
1
 Epidemii

 TEST TIP GRILA : minim 10 intrebari, obligatoriu raspuns


15 corect la 70% din intrebari. La nevoie se repeta testul in 2
DECEMBRIE termen de 3 zile
…..

LA TREI LUNI: pentru personalul care lucrează ……………………..

DATA TEMATICA DURATA


INSTRUCTAJULUI (ORE)

 Evacuarea fumului in caz de incendiu. 0,5

14  Reguli pentru sezonul rece 0,5


MARTIE
…..  Principalele tipuri de dezastre 1

79
 Reguli pentru perioade caniculare sau secetoase 0,5

 Locuinte si gospodarii unifamiliale si multifamiliale 0,5


13
IUNIE  Exercitii de evacuare a locului de munca – proba 1
….. practica.

 .Reguli si masuri de prevenire si stingere a 0,5


incendiilor la depozite
15
SEPTEMBRIE 0,5
 Instalatii electrice de iluminat si forta aferente
constructiilor
1
 Protectia impotriva exploziilor

 TEST TIP GRILA : minim 10 intrebari, obligatoriu raspuns


15 corect la 70% din intrebari. La nevoie se repeta testul in 2
DECEMBRIE termen de 3 zile
…..

LA SASE LUNI: pentru personalul auxiliar care are atribuţii de organizare, conducere şi control,
……………………..

DATA TEMATICA DURATA


INSTRUCTAJULUI (ORE)

 Reguli pentru perioade caniculare sau secetoase 0,5

 Locuinte si gospodarii unifamiliale si multifamiliale 0,5


13
IUNIE  Exercitii de evacuare a locului de munca – proba 1
….. practica.

 TEST TIP GRILA : minim 10 intrebari, obligatoriu raspuns


15 corect la 70% din intrebari. La nevoie se repeta testul in 2
DECEMBRIE termen de 3 zile
…..

80
IANUARIE 2008
 Legea 307/2006 privind apararea impotriva incendiilor
 Reguli privind fumatul
 Stingatoare
 Legea nr. 481/2004 privind protectia civila

Lege nr. 307/2006 din 12 iulie 2006


privind apararea impotriva incendiilor
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. - (1) Apărarea împotriva incendiilor reprezintă ansamblul integrat de activităţi
specifice, măsuri şi sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar şi
de informare publică, planificate, organizate şi realizate potrivit prezentei legi, în
scopul prevenirii şi reducerii riscurilor de producere a incendiilor şi asigurării
intervenţiei operative pentru limitarea şi stingerea incendiilor, în vederea evacuării,
salvării şi protecţiei persoanelor periclitate, protejării bunurilor şi mediului împotriva
efectelor situaţiilor de urgenţă determinate de incendii.
(2) În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile referitoare la situaţii de urgenţă,
factori şi tipuri de risc, intervenţie operativă şi evacuare au înţelesul prevăzut în
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.21/2004 privind Sistemul Naţional de
Management al Situaţiilor de Urgenţă, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr.15/2005, iar termenii şi expresiile specifice apărării împotriva incendiilor au
următorul înţeles:
a) autorizaţie de securitate la incendiu - actul administrativ emis, în baza legii, de
către inspectoratul pentru situaţii de urgenţă judeţean sau al municipiului Bucureşti,
prin care se certifică, în urma verificărilor în teren şi a documentelor privind
realizarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor, îndeplinirea cerinţei esenţiale -
securitate la incendiu - la construcţii, instalaţii tehnologice şi alte amenajări;
autorizaţia de securitate la incendiu conferă persoanelor fizice sau juridice,
deţinătoare ale construcţiilor, instalaţiilor şi ale altor amenajări, dreptul de a le
edifica, pune în funcţiune şi exploata din punct de vedere al îndeplinirii cerinţei
esenţiale - securitate la incendiu;
b) aviz de securitate la incendiu - actul emis, în baza legii, de către inspectoratul
pentru situaţii de urgenţă judeţean sau al municipiului Bucureşti, după verificarea de
conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice în vigoare a măsurilor de
apărare împotriva incendiilor, adoptate în documentaţiile tehnice de proiectare,
81
pentru îndeplinirea cerinţei esenţiale - securitate la incendiu - a construcţiilor,
instalaţiilor şi altor amenajări;
c) incendiu – ardere autoîntreţinută, care se desfăşoară fără control în timp şi spaţiu,
care produce pierderi de vieţi omeneşti şi/sau pagube materiale şi care necesită o
intervenţie organizată în scopul întreruperii procesului de ardere;
d) cauză a incendiului – suma factorilor care concură la iniţierea incendiului, care
constă, de regulă, în sursa de aprindere, mijlocul care a produs aprinderea, primul
material care s-a aprins,
precum şi împrejurările determinante care au dus la izbucnirea acestuia;
e) mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor – sisteme, instalaţii,
echipamente, utilaje, aparate, dispozitive, accesorii, materiale, produse, substanţe şi
autospeciale destinate prevenirii, limitării şi stingerii incendiilor;
f) operaţiuni de lungă durată – intervenţiile pentru stingerea incendiilor şi eliminarea
efectelor negative ale acestora cu o durată mai mare de patru ore;
g) organizare a intervenţiei în caz de incendiu – ansamblul măsurilor tehnico-
organizatorice necesare stabilirii forţelor, responsabilităţilor, sarcinilor, mijloacelor,
metodelor şi procedeelor ce pot fi utilizate pentru evacuarea şi salvarea persoanelor
şi animalelor, protecţia bunurilor şi vecinătăţilor, precum şi pentru stingerea
incendiilor;
h) pericol iminent de incendiu – situaţia creată de cumularea factorilor care concură
la iniţierea incendiului, declanşarea acestuia fiind posibilă în orice moment;
i) schemă cu riscurile teritoriale – documentul întocmit de inspectoratul pentru situaţii
de urgenţă judeţean sau al municipiului Bucureşti, care cuprinde tipurile de riscuri
specifice, precum şi resursele estimate pentru gestionare;
j) plan de analiză şi acoperire a riscurilor – documentul care cuprinde riscurile
potenţiale dintr-o unitate administrativteritorială, măsurile, acţiunile şi resursele
necesare pentru managementul riscurilor respective;
k) prevenirea incendiilor – totalitatea acţiunilor de împiedicare a iniţierii şi propagării
incendiilor, de asigurare a condiţiilor pentru salvarea persoanelor şi bunurilor şi de
asigurare a securităţii echipelor de intervenţie;
l) raport de intervenţie – documentul operativ de informare şi analiză statistică în
care se înscriu datele esenţiale constatate la locul intervenţiei privind amploarea şi
intensitatea incendiului, cauza probabilă a acestuia, efectele produse, desfăşurarea
intervenţiei, forţele participante şi timpii operativi realizaţi;
m) stingere a incendiilor – totalitatea acţiunilor de limitare şi întrerupere a procesului
de ardere prin utilizarea de metode, procedee şi mijloace specifice;
n) utilizator – persoana fizică sau juridică ce foloseşte un bun, cu orice titlu, în
interesul său, al altuia sau în interes public;
o) scenariu de securitate la incendiu – documentul care descrie calitativ evoluţia
unui incendiu în timp, identificând evenimentele - cheie care îl caracterizează şi îl
diferenţiază de alte incendii posibile într-o incintă.
Art. 2. - Apărarea împotriva incendiilor constituie o activitate de interes public,
naţional, cu caracter permanent, la care sunt obligate să participe, în condiţiile
prezentei legi, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi toate
persoanele fizice şi juridice aflate pe teritoriul României.
Art. 3. - (1) Coordonarea, controlul şi acordarea asistenţei tehnice de specialitate în
domeniul apărării împotriva incendiilor se asigură de către Ministerul Administraţiei şi
Internelor, la nivel
central prin Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, iar la nivel local prin
inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene şi al municipiului Bucureşti.
82
(2) Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, denumit în continuare
Inspectoratul General, elaborează strategia naţională de apărare împotriva
incendiilor, care se prezintă Guvernului spre aprobare de către ministrul
administraţiei şi internelor.
(3) Inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene şi al municipiului Bucureşti,
denumite în continuare inspectorate, îşi exercită atribuţiile specifice în zone de
competenţă stabilite prin
hotărâre a Guvernului.
(4) Managementul situaţiilor de urgenţă determinate de incendii se asigură prin
componentele Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă.
Art. 4. - (1) Autorităţile administraţiei publice locale asigură aplicarea măsurilor
privind activităţile de apărare împotriva incendiilor cuprinse în planurile de analiză şi
acoperire a riscurilor ce se întocmesc la nivelul localităţii şi judeţului.
(2) Planurile de analiză şi acoperire a riscurilor se actualizează anual.
(3) Metodologia de elaborare şi structura - cadru a Planului de analiză şi acoperire a
riscurilor se aprobă prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor şi se publică în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
(4) Prefecţii, primarul general al municipiului Bucureşti şi primarii asigură, după caz,
elaborarea planurilor de analiză şi acoperire a riscurilor la nivelul unităţilor
administrativ-teritoriale pe care le reprezintă.
Art. 5. - Persoanele fizice şi juridice răspund, potrivit legii, de stabilirea şi aplicarea
măsurilor de apărare împotriva incendiilor, precum şi de consecinţele producerii
incendiilor.

CAPITOLUL II
Obligaţii privind apărarea împotriva incendiilor
Secţiunea 1
Obligaţii generale
Art. 6. - (1) Persoanele fizice şi juridice sunt obligate să respecte reglementările
tehnice şi dispoziţiile de apărare împotriva incendiilor şi să nu primejduiască, prin
deciziile şi faptele lor, viaţa, bunurile şi mediul.
(2) Persoana care observă un incendiu are obligaţia de a anunţa prin orice mijloc
serviciile de urgenţă, primarul sau poliţia şi să ia măsuri, după posibilităţile sale,
pentru limitarea şi stingerea incendiului.
(3) În cazul în care anunţul de incendiu s-a făcut cu reacredinţă, fără motiv
întemeiat, autorul răspunde contravenţional sau penal, potrivit legii, şi suportă
cheltuielile ocazionate de deplasarea forţelor de intervenţie.
Art. 7. - (1) În caz de incendiu, orice persoană trebuie să acorde ajutor, când şi cât
este raţional posibil, semenilor aflaţi în pericol sau dificultate, din proprie iniţiativă ori
la solicitarea victimei, a reprezentanţilor autorităţilor administraţiei publice, precum şi
a personalului serviciilor de urgenţă.
(2) În cazul incendiilor produse la păduri, plantaţii, culturi agricole, mirişti, păşuni şi
fâneţe, persoanele aflate în apropiere au obligaţia să intervină imediat cu mijloacele
de care dispun, pentru limitarea şi stingerea acestora.
Art. 8. - În cazurile de forţă majoră determinate de incendii, persoanele fizice şi
juridice care deţin, cu orice titlu, terenuri, construcţii, instalaţii tehnologice sau
mijloace de transport, au următoarele obligaţii:
a) să permită, necondiţionat, accesul serviciilor de urgenţă şi al persoanelor care
acordă ajutor;
83
b) să permită, necondiţionat, utilizarea apei, a materialelor şi a mijloacelor proprii
pentru operaţiuni de salvare, de stingere şi de limitare a efectelor incendiilor produse
la bunurile proprii ori ale altor persoane;
c) să accepte măsurile stabilite de comandantul intervenţiei pentru degajarea
terenurilor, demolarea unei construcţii sau a unei părţi din construcţie,
tăierea/dezmembrarea mijloacelor de
transport, oprirea temporară a activităţilor sau evacuarea din zona periclitată şi să
acorde sprijin, cu forţe şi mijloace proprii, pentru realizarea acestor măsuri.
Art. 9. - La încheierea oricăror acte de transmitere temporară a dreptului de folosinţă
asupra bunurilor imobile, precum şi a contractelor de antrepriză, părţile sunt obligate
să prevadă expres în actele respective răspunderile ce le revin în ceea ce priveşte
apărarea împotriva incendiilor.
Art. 10. – (1) Pentru limitarea propagării şi stingerea incendiilor, precum şi pentru
limitarea şi înlăturarea efectelor acestora, Consiliul General al Municipiului
Bucureşti, consiliile locale ale sectoarelor acestuia, consiliile judeţene, consiliile
locale, persoanele juridice şi asociaţiile familiale prevăzute la art. 8 şi persoanele
fizice care desfăşoară individual activităţi economice în condiţiile Legii nr.300/2004
privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară
activităţi economice în mod independent, cu modificările ulterioare, au obligaţia să
colaboreze între ele, contribuind cu forţe şi mijloace, pe bază de reciprocitate sau pe
bază contractuală.
(2) Organizarea acţiunilor de colaborare şi procedurile necesare se stabilesc prin
convenţii încheiate între părţi, cu avizul inspectoratelor.
Art. 11. - Deţinătorii şi utilizatorii de construcţii ori de instalaţii, echipamente
tehnologice de producţie şi de transport au obligaţia să conlucreze cu autorităţile
administraţiei publice şi cu organele de specialitate ale acestora în organizarea,
asigurarea, pregătirea şi punerea în aplicare a planurilor de intervenţie în caz de
incendiu.
Art. 12. - (1) Autorităţile administraţiei publice centrale şi celelalte organe centrale de
specialitate, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consiliile locale ale
sectoarelor municipiului Bucureşti, judeţene sau locale, instituţiile publice şi
operatorii economici, au obligaţia să angajeze cel puţin un cadru tehnic sau personal
de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, atestaţi potrivit
metodologiei elaborate de Inspectoratul General. Ocupaţiile de cadru tehnic şi
personal de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor sunt
definite pe baza standardelor ocupaţionale aprobate conform legislaţiei în vigoare.
(2) Consiliile locale şi operatorii economici care desfăşoară activităţi cu risc de
incendiu şi care au obligaţia prevăzută la alin. (1) se stabilesc pe baza criteriilor
emise de Inspectoratul General.
(3) Numirea şi schimbarea din funcţie a cadrului tehnic sau a personalului de
specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor trebuie comunicată
de angajator în termen de 48 ore de la angajare, după caz, la nivel central
Inspectoratului General iar la nivel local inspectoratelor.
(4) Neîndeplinirea corespunzătoare a atribuţiilor specifice atrage după sine
schimbarea din funcţie a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atribuţii
în domeniul apărării împotriva incendiilor, situaţie care trebuie comunicată de
angajator în termen de 48 ore de la angajare, la nivel central Inspectoratului General
iar la nivel local inspectoratelor, după caz.
(5) Persoanele fizice şi asociaţiile familiale care desfăşoară activităţi economice
autorizate pe teritoriul României, precum şi celelalte entităţi legal constituite,
84
neprevăzute la alin. (1), îndeplinesc atribuţiile pe linia apărării împotriva incendiilor în
nume propriu, prin titularul de drept al entităţii.
Secţiunea a 2-a
Obligaţiile consiliului local şi ale primarului
Art. 13. - Consiliul local are următoarele obligaţii principale:
a) aprobă Planul de analiză şi acoperire a riscurilor, pentru unitatea administrativ-
teritorială pe care o reprezintă, stabileşte resursele necesare pentru aplicarea
acestuia şi îl transmite inspectoratului în raza căruia funcţionează;
b) emite hotărâri, în condiţiile legii, cu privire la organizarea activităţii de apărare
împotriva incendiilor în unitatea administrativ-teritorială pe care o reprezintă;
c) instituie reguli şi măsuri specifice corelate cu nivelul şi natura riscurilor locale;
d) înfiinţează, la propunerea primarului, cu avizul inspectoratului, serviciul voluntar
de urgenţă şi aprobă regulamentul de organizare şi funcţionare al acestuia;
e) desemnează şeful serviciului voluntar de urgenţă, la propunerea primarului, cu
avizul inspectoratului;
f) prevede distinct, potrivit legii, din resursele financiare ale bugetului local, sumele
necesare în vederea organizării, înzestrării, funcţionării şi îndeplinirii atribuţiilor
legale de către serviciile de urgenţă voluntare înfiinţate, şi exercită controlul folosirii
acestora;
g) cuprinde anual, în bugetul propriu, sumele necesare pentru asigurarea bunurilor
din dotarea serviciilor de urgenţă voluntare, pentru cazurile de avarie, distrugere sau
pentru alte evenimente, cât şi pentru asigurarea de persoane şi răspundere civilă a
personalului cu atribuţii pe linie de intervenţie, pentru cazurile de invaliditate sau de
deces, produse prin accidente, catastrofe sau alte asemenea evenimente intervenite
în timpul şi din cauza îndeplinirii atribuţiilor specifice;
h) asigură includerea, în planurile de organizare, de dezvoltare urbanistică şi de
amenajare a teritoriului, a căilor de acces pentru intervenţii, a lucrărilor pentru
realizarea sistemelor de anunţare, alarmare, precum şi de alimentare cu apă în caz
de incendiu;
i) analizează, semestrial şi ori de câte ori este nevoie, capacitatea de apărare
împotriva incendiilor a unităţii administrativ-teritoriale pe care o reprezintă şi
informează inspectoratul cu privire la măsurile stabilite pentru optimizarea acesteia;
j) asigură imobile şi spaţii amenajate corespunzător pentru funcţionarea serviciului
de urgenţă voluntar, precum şi mijloacele de comunicaţii necesare;
k) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege pentru apărarea împotriva
incendiilor.
Art. 14. - Primarul are următoarele obligaţii principale:
a) asigură elaborarea Planului de analiză şi acoperire a riscurilor şi aplicarea
acestuia;
b) asigură respectarea criteriilor de performanţă pentru constituirea serviciului de
urgenţă voluntar şi elaborarea regulamentului de organizare şi funcţionare al
acestuia;
c) coordonează organizarea permanentă a intervenţiei în caz de incendiu la nivelul
unităţii administrativ-teritoriale, asigură participarea la intervenţie a serviciului
voluntar de urgenţă cu mijloacele din dotare şi conducerea intervenţiei, până la
stingerea incendiului ori până la sosirea forţelor inspectoratului;
d) asigură controlul respectării măsurilor de apărare împotriva incendiilor pe timpul
adunărilor sau al manifestărilor publice;

85
e) asigură controlul respectării măsurilor de apărare împotriva incendiilor la
construcţiile şi instalaţiile tehnologice aparţinând domeniului public şi privat al unităţii
administrativ-teritoriale, precum şi la instituţiile publice;
f) dispune verificarea îndeplinirii măsurilor stabilite prin avizele, autorizaţiile şi
acordurile pe care le emite;
g) asigură realizarea şi menţinerea în stare de funcţionare a căilor de acces, a
sistemelor de anunţare, alarmare, precum şi de alimentare cu apă în caz de
incendiu;
h) organizează şi execută, prin serviciul de urgenţă voluntar, controlul respectării
regulilor de apărare împotriva incendiilor la gospodăriile cetăţeneşti; informează
populaţia cu privire la modul de comportare şi de intervenţie în caz de incendiu;
i) asigură încadrarea serviciului de urgenţă voluntar cu personal atestat în condiţiile
legii, precum şi pregătirea profesională şi antrenarea acestuia;
j) asigură condiţiile pentru participarea la concursuri a serviciilor de urgenţă
voluntare şi a cercurilor de elevi Prietenii pompierilor;
k) asigură dotarea serviciilor de urgenţă voluntare, potrivit normelor, cu mijloace
tehnice pentru apărare împotriva incendiilor şi echipamente de protecţie specifice,
carburanţi, lubrifianţi şi alte mijloace necesare susţinerii operaţiunilor de intervenţie,
inclusiv hrana şi antidotul pentru participanţii la intervenţiile de lungă durată;
l) informează, de îndată, prin orice mijloc, inspectoratul despre izbucnirea şi
stingerea, cu forţe şi mijloace proprii, a oricărui incendiu pe raza unităţii
administrativ-teritoriale, iar în termen de trei zile lucrătoare completează şi trimite
acestuia raportul de intervenţie;
m) analizează anual dotarea cu mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor şi
asigură completarea acesteia, conform normelor în vigoare;
n) comunică de îndată inspectoratului scoaterea şi repunerea din/în funcţiune a
oricărei autospeciale de intervenţie precum şi, în scris, dotarea cu autospeciale de
intervenţie noi;
o) asigură, prin mijloacele avute la dispoziţie, desfăşurarea activităţilor de informare
şi educaţie antiincendiu a populaţiei;
p) analizează şi soluţionează petiţiile cetăţenilor în problema apărării împotriva
incendiilor;
q) îndeplineşte orice alte obligaţii prevăzute de lege pentru apărarea împotriva
incendiilor a comunităţii locale.
Secţiunea a 3-a
Obligaţiile consiliului judeţean şi ale Consiliului General al Municipiului
Bucureşti
Art. 15. - Consiliul judeţean/Consiliul General al Municipiului Bucureşti are
următoarele obligaţii principale:
a) aprobă Planul de analiză şi acoperire a riscurilor aferent judeţului sau municipiului
Bucureşti, după caz, şi stabileşte resursele necesare pentru aplicarea acestuia;
b) instituie reguli şi dispoziţii de apărare împotriva incendiilor pentru domeniul public
şi privat al unităţii administrativ-teritoriale;
c) analizează anual capacitatea de apărare împotriva incendiilor şi hotărăşte măsuri
de optimizare a acesteia;
d) asigură, pe baza programelor de dezvoltare, cuprinderea în planurile de
amenajare a teritoriului a sistemelor de alimentare cu apă, precum şi a căilor de
acces pentru intervenţie în caz de incendiu;
e) prevede şi aprobă în bugetul propriu fondurile necesare pentru realizarea
acţiunilor şi măsurilor de apărare împotriva incendiilor;
86
f) hotărăşte, în condiţiile legii, înfiinţarea unor centre de formare şi evaluare a
personalului din serviciile voluntare de urgenţă, cu acordul Inspectoratului General;
g) sprijină organizatoric, material şi financiar organizarea şi desfăşurarea
concursurilor serviciilor de urgenţă şi cercurilor de elevi Prietenii pompierilor;
h) îndeplineşte orice alte obligaţii prevăzute de lege.
Secţiunea a 4-a
Obligaţiile prefectului
Art. 16. - Prefectul are următoarele obligaţii principale:
a) coordonează activităţile de apărare împotriva incendiilor din responsabilitatea
autorităţilor centrale din teritoriu, conform legii;
b) aprobă schema cu riscurile teritoriale din unitatea administrativ-teritorială,
întocmită de inspectorat;
c) instituie, în condiţiile legii, măsuri obligatorii în domeniul apărării împotriva
incendiilor;
d) analizează rapoartele întocmite de organele de specialitate şi dispune măsuri
pentru respectarea legalităţii în domeniu;
e) îndeplineşte orice alte obligaţii prevăzute de lege în domeniul apărării împotriva
incendiilor.
Secţiunea a 5-a
Obligaţiile autorităţilor administraţiei publice centrale
Art. 17. - (1) Ministerul Administraţiei şi Internelor îşi exercită atribuţiile în domeniul
apărării împotriva incendiilor prin Inspectoratul General şi inspectorate.
(2) Inspectoratul General elaborează strategii, norme, reglementări tehnice şi
dispoziţii generale privind apărarea împotriva incendiilor, obligatorii pe întreg
teritoriul României, care se aprobă prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor
şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) Cheltuielile curente şi de capital aferente activităţii serviciilor de urgenţă
profesioniste se asigură din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administraţiei şi
Internelor, precum şi din alte surse prevăzute de lege.
Art. 18. - Ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale au
următoarele obligaţii principale:
a) elaborează, pe baza strategiei naţionale de apărare împotriva incendiilor, strategii
sectoriale privind apărarea împotriva incendiilor în domeniul lor de competenţă şi
asigură aplicarea acestora;
b) emit/modifică, cu avizul Inspectoratului General, norme şi reglementări tehnice de
apărare împotriva incendiilor specifice domeniului lor de activitate;
c) îndrumă, controlează şi analizează respectarea normelor şi reglementărilor
tehnice;
d) stabilesc, pe baza metodologiei elaborate de Inspectoratul General, metode şi
proceduri pentru identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu, specifice
domeniului de competenţă;
e) organizează şi gestionează baze de date privind, în principal, riscurile de
incendiu, caracteristicile substanţelor şi materialelor utilizate în domeniu, metodele
adecvate de intervenţie şi protecţie, mijloacele existente, cadrele tehnice şi
evenimentele specifice;
f) stabilesc, împreună cu Inspectoratul General, în domeniul lor de competenţă,
temele şi activităţile practicaplicative şi de educaţie privind apărarea împotriva
incendiilor care se includ în programele pentru toate formele de învăţământ, în
planurile activităţilor extraşcolare, precum şi în programele de formare continuă a
adulţilor;
87
g) îndeplinesc orice alte atribuţii prevăzute de lege privind apărarea împotriva
incendiilor.
Secţiunea a 6-a
Obligaţiile administratorului, conducătorului instituţiei, utilizatorului şi
salariatului
Art. 19. - Administratorul sau conducătorul instituţiei, după caz, are următoarele
obligaţii principale:
a) să stabilească, prin dispoziţii scrise, responsabilităţile şi modul de organizare
pentru apărarea împotriva incendiilor în unitatea sa, să le actualizeze ori de câte ori
apar modificări şi să le aducă la cunoştinţă salariaţilor, utilizatorilor şi oricăror
persoane interesate;
b) să asigure identificarea şi evaluarea riscurilor de incendiu din unitatea sa şi să
asigure corelarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor cu natura şi nivelul
riscurilor;
c) să solicite şi să obţină avizele şi autorizaţiile de securitate la incendiu, prevăzute
de lege şi să asigure respectarea condiţiilor care au stat la baza eliberării acestora;
în cazul anulării avizelor sau a autorizaţiilor, să dispună imediat sistarea lucrărilor de
construcţii sau oprirea funcţionării ori utilizării construcţiilor sau amenajărilor
respective;
d) să permită, în condiţiile legii, executarea controalelor şi a inspecţiilor de prevenire
împotriva incendiilor, să prezinte documentele şi informaţiile solicitate şi să nu
îngreuneze sau să obstrucţioneze, în nici un fel, efectuarea acestora;
e) să permită alimentarea cu apă a autospecialelor de intervenţie în situaţii de
urgenţă;
f) să întocmească, să actualizeze permanent şi să transmită inspectoratului lista cu
substanţele periculoase, clasificate potrivit legii, utilizate în activitatea sa sub orice
formă, cu menţiuni privind: proprietăţile fizico-chimice, codurile de identificare,
riscurile pe care le prezintă pentru sănătate şi mediu, mijloacele de protecţie
recomandate, metodele de intervenţie şi prim-ajutor, substanţele pentru stingere,
neutralizare sau decontaminare;
g) să elaboreze instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor şi să stabilească
atribuţiile ce revin salariaţilor la locurile de muncă;
h) să verifice dacă salariaţii cunosc şi respectă instrucţiunile necesare privind
măsurile de apărare împotriva incendiilor şi să verifice respectarea acestor măsuri
semnalate corespunzător prin indicatoare de avertizare de către persoanele din
exterior care au acces în unitatea sa;
i) să asigure constituirea, conform art. 12 alin. (2), cu avizul inspectoratului, a
serviciului de urgenţă privat precum şi funcţionarea acestuia conform reglementărilor
în vigoare ori să încheie contract cu un alt serviciu de urgenţă voluntar sau privat,
capabil să intervină operativ şi eficace pentru stingerea incendiilor;
j) să asigure întocmirea şi actualizarea planurilor de intervenţie şi condiţiile pentru
aplicarea acestora în orice moment;
k) să permită, la solicitare, accesul forţelor inspectoratului în unitatea sa în scop de
recunoaştere, instruire sau de antrenament şi să participe la exerciţiile şi aplicaţiile
tactice de intervenţie organizate de acesta;
l) să asigure utilizarea, verificarea, întreţinerea şi repararea mijloacelor de apărare
împotriva incendiilor cu personal atestat, conform instrucţiunilor furnizate de
proiectant; m) să asigure pregătirea şi antrenarea serviciului de urgenţă privat pentru
intervenţie;

88
n) să asigure şi să pună în mod gratuit la dispoziţia forţelor chemate în ajutor
mijloacele tehnice pentru apărare împotriva incendiilor şi echipamentele de protecţie
specifice riscurilor care decurg din existenţa şi funcţionarea unităţii sale, precum şi
antidotul şi medicamentele pentru acordarea primului-ajutor;
o) să stabilească şi să transmită către transportatorii, distribuitorii şi utilizatorii
produselor sale, regulile şi măsurile de apărare împotriva incendiilor, specifice
acestora, corelate cu riscurile la utilizarea, manipularea, transportul şi depozitarea
produselor respective;
p) să informeze de îndată, prin orice mijloc, inspectoratul despre izbucnirea şi
stingerea cu forţe şi mijloace proprii a oricărui incendiu, iar în termen de trei zile
lucrătoare să completeze şi să trimită acestuia raportul de intervenţie;
q) să utilizeze în unitatea sa numai mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor,
certificate conform legii;
r) să îndeplinească orice alte atribuţii prevăzute de lege privind apărarea împotriva
incendiilor.
Art. 20. - Persoanele fizice, asociaţiile familiale sau persoanele juridice care deţin
părţi din acelaşi imobil trebuie să colaboreze pentru îndeplinirea obligaţiilor ce le
revin din prezenta lege, în vederea asigurării măsurilor de apărare împotriva
incendiilor pentru întregul imobil.
Art. 21. - Utilizatorul are următoarele obligaţii principale:
a) să cunoască şi să respecte măsurile de apărare împotriva incendiilor, stabilite de
administrator, conducătorul instituţiei, proprietar, producător sau importator, după
caz;
b) să întreţină şi să folosească, în scopul pentru care au fost realizate, dotările
pentru apărarea împotriva incendiilor, puse la dispoziţie de administrator,
conducătorul instituţiei, proprietar, producător sau de importator;
c) să respecte normele de apărare împotriva incendiilor, specifice activităţilor pe care
le organizează sau le desfăşoară;
d) să nu efectueze modificări neautorizate şi fără acordul scris al proprietarului, al
proiectantului iniţial al construcţiei, instalaţiei, echipamentului, dispozitivului sau
mijlocului de transport utilizat ori al unui expert tehnic atestat potrivit legislaţiei în
vigoare;
e) să aducă la cunoştinţa administratorului, conducătorului instituţiei sau
proprietarului, după caz, orice defecţiune tehnică ori altă situaţie care constituie
pericol de incendiu.
Art. 22. - Fiecare salariat are, la locul de muncă, următoarele obligaţii principale:
a) să respecte regulile şi măsurile de apărare împotriva incendiilor, aduse la
cunoştinţă, sub orice formă, de administrator sau conducătorul instituţiei, după caz;
b) să utilizeze substanţele periculoase, instalaţiile, utilajele, maşinile, aparatura şi
echipamentele, potrivit instrucţiunilor tehnice, precum şi celor date de administrator
sau conducătorul instituţiei, după caz;
c) să nu efectueze manevre nepermise sau modificări neautorizate ale sistemelor şi
instalaţiilor de apărare împotriva incendiilor;
d) să comunice, imediat după constatare, conducătorului locului de muncă, orice
încălcare a normelor de apărare împotriva incendiilor sau situaţie stabilită de acesta
ca fiind un pericol de incendiu, precum şi orice defecţiune sesizată la sistemele şi
instalaţiile de apărare împotriva incendiilor;
e) să coopereze cu salariaţii desemnaţi de administrator, după caz, respectiv cu
cadrul tehnic specializat cu atribuţii în domeniul împotriva incendiilor, în vederea
realizării măsurilor de apărare împotriva incendiilor;
89
f) să acţioneze în conformitate cu procedurile stabilite la locul de muncă la apariţia
oricărui pericol iminent de incendiu;
g) să furnizeze persoanelor abilitate, toate datele şi informaţiile de care are
cunoştinţă, referitoare la producerea incendiilor.
Secţiunea a 7-a
Obligaţiile proiectanţilor şi executanţilor
Art. 23. - Proiectanţii de construcţii şi amenajări, de echipamente, utilaje şi instalaţii
tehnologice sunt obligaţi:
a) să elaboreze scenarii de securitate la incendiu pentru categoriile de construcţii,
instalaţii şi amenajări stabilite pe baza criteriilor emise de Inspectoratul General şi să
evalueze riscurile de incendiu, pe baza metodologiei emise de Inspectoratul General
şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.
b) să cuprindă în documentaţiile pe care le întocmesc măsurile de apărare împotriva
incendiilor, specifice naturii riscurilor pe care le conţin obiectele proiectate;
c) să prevadă în documentaţiile tehnice de proiectare, potrivit reglementărilor
specifice, mijloacele tehnice pentru apărarea împotriva incendiilor şi echipamentele
de protecţie specifice;
d) să includă în proiecte şi să predea beneficiarilor schemele şi instrucţiunile de
funcţionare a mijloacelor de apărare împotriva incendiilor pe care le-au prevăzut în
documentaţii, precum şi regulile necesare de verificare şi întreţinere în exploatare a
acestora, întocmite de producători;
e) să asigure asistenţa tehnică necesară realizării măsurilor de apărare împotriva
incendiilor cuprinse în documentaţii, până la punerea în funcţiune.
Art. 24. - Executanţii lucrărilor de construcţii şi de montaj de echipamente şi instalaţii
sunt obligaţi:
a) să realizeze, integral şi la timp, măsurile de apărare împotriva incendiilor cuprinse
în proiecte, cu respectarea prevederilor legale aplicabile acestora;
b) să asigure luarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor pe timpul executării
lucrărilor, precum şi la organizările de şantier;
c) să asigure funcţionarea mijloacelor de apărare împotriva incendiilor prevăzute în
documentaţiile de execuţie la parametrii proiectaţi, înainte de punerea în funcţiune.
Art. 25. - Proiectanţilor şi executanţilor le sunt aplicabile, după caz, şi dispoziţiile
prevăzute la art. 19-22 din prezenta lege.
Secţiunea a 8-a
Obligaţiile cadrelor tehnice/personalului de specialitate cu atribuţii în
domeniul apărării împotriva incendiilor
Art. 26. - (1) Cadrele tehnice/personalul de specialitate cu atribuţii în domeniul
apărării împotriva incendiilor, desemnate/desemnaţi la nivelul autorităţilor
administraţiei publice centrale, ministerelor şi celorlalte organe centrale de
specialitate au următoarele obligaţii principale:
a) elaborează programele de optimizare a capacităţii de apărare împotriva
incendiilor în domeniul de activitate a autorităţii respective;
b) fac propuneri de reglementări tehnice şi organizatorice a activităţii de apărare
împotriva incendiilor în domeniul specific;
c) controlează modul de aplicare a prevederilor legale pentru apărarea împotriva
incendiilor, în cadrul instituţiei publice care i-a desemnat;
d) elaborează şi supun spre analiză ministrului de resort sau conducătorului
instituţiei, după caz, raportul anual de evaluare a nivelului de apărare împotriva
incendiilor din domeniul de activitate;

90
e) analizează anual respectarea încadrării în criteriile de constituire a serviciilor de
urgenţă private din instituţiile şi unităţile subordonate, dotarea cu mijloace de
apărare împotriva incendiilor şi fac propuneri de optimizare a acestora;
f) elaborează şi înaintează spre aprobare programe de informare şi educaţie
specifică.
(2) Formarea şi evaluarea cadrelor tehnice/personalului de specialitate cu atribuţii în
domeniul apărării împotriva incendiilor se realizează de către unităţile abilitate în
condiţiile legii, iar certificarea competenţei profesionale se realizează de Centrul
Naţional pentru Securitate la Incendiu şi Protecţie Civilă autorizat la Centrul Naţional
de Formare Profesională a Adulţilor.
Art. 27. - (1) Cadrele tehnice/personalul de specialitate cu atribuţii în domeniul
apărării împotriva incendiilor, din cadrul Consiliului General al Municipiului Bucureşti,
consiliilor locale
ale sectoarelor municipiului Bucureşti, consiliilor judeţene şi locale, instituţiilor şi
operatorilor economici au următoarele obligaţii principale:
a) participă la elaborarea şi aplicarea concepţiei de apărare împotriva incendiilor la
nivelul unităţii administrativ-teritoriale, instituţiei sau operatorului economic;
b) controlează aplicarea normelor de apărare împotriva incendiilor în domeniul
specific;
c) propun includerea în bugetele proprii a fondurilor necesare organizării activităţii de
apărare împotriva incendiilor, dotării cu mijloace tehnice pentru apărarea împotriva
incendiilor şi echipamente de protecţie specifice;
d) îndrumă şi controlează activitatea de apărare împotriva incendiilor şi analizează
respectarea încadrării în criteriile de constituire a serviciilor de urgenţă voluntare sau
private, după caz, în unităţile şi instituţiile din care fac parte;
e) prezintă conducerii, semestrial sau ori de câte ori situaţia impune, raportul de
evaluare a capacităţii de apărare împotriva incendiilor;
f) răspund de pregătirea serviciului de urgenţă voluntar sau privat, după caz, precum
şi de participarea acestuia la concursurile profesionale;
g) acordă sprijin şi asistenţă tehnică de specialitate centrelor operative pentru situaţii
de urgenţă în îndeplinirea atribuţiilor.
(2) Formarea, evaluarea şi certificarea competenţei profesionale a cadrelor
tehnice/personalului cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor prevăzute
la alin. (1) se realizează în centre de formare şi evaluare abilitate prin lege, pe baza
standardelor ocupaţionale recunoscute la nivel naţional.
CAPITOLUL III
Exercitarea autorităţii de stat în domeniul apărării împotriva incendiilor
Art. 28. - (1) Exercitarea autorităţii de stat în domeniul apărării împotriva incendiilor
se realizează prin activităţi de reglementare, autorizare, avizare, atestare,
recunoaştere, desemnare, supraveghere a pieţei, control, organizarea stingerii
incendiilor şi tragerea la răspundere juridică a persoanelor vinovate.
(2) Controlul de stat în domeniul apărării împotriva incendiilor se exercită, la nivel
central, prin inspecţia de prevenire şi alte compartimente şi unităţi din structura sau
subordinea Inspectoratului General, respectiv, la nivel local, prin inspecţiile de
prevenire din cadrul inspectoratelor, în scopul aplicării unitare a prevederilor legale
pe întreg teritoriul României, potrivit competenţelor.
Art. 29. - (1) În toate fazele de cercetare, proiectare, execuţie şi pe întreaga lor
durată de existenţă, construcţiile şi amenajările de orice tip, echipamentele, utilajele
şi instalaţiile tehnologice se supun unei examinări sistematice şi calificate pentru

91
identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu, în condiţiile prevăzute de
reglementările specifice.
(2) Obligaţia executării activităţilor prevăzute la alin. (1) revine persoanelor care
concură la proiectarea, realizarea, exploatarea, întreţinerea, repararea,
postutilizarea construcţiilor, echipamentelor şi a instalaţiilor tehnologice, potrivit legii.
(3) Metodologia privind identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu se
elaborează de Inspectoratul General, se aprobă de ministrul administraţiei şi
internelor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 30. - (1) Începerea lucrărilor de execuţie la construcţii şi instalaţii tehnologice
noi, dezvoltarea, modernizarea sau schimbarea destinaţiei celor existente, precum şi
punerea în funcţiune a acestora se fac numai după obţinerea avizului sau a
autorizaţiei de securitate la incendiu, după caz.
(2) Obligaţia solicitării şi obţinerii avizelor şi/sau a autorizaţiilor prevăzute la alin. (1)
revine persoanei fizice sau juridice care finanţează şi realizează investiţii noi sau
intervenţii la construcţiile existente ori, după caz, beneficiarului investiţiei.
(3) Avizele şi autorizaţiile prevăzute la alin. (1) se eliberează de către inspectorate,
în termen de cel mult 30 de zile de la depunerea cererii, în condiţiile prevăzute de
normele metodologice de avizare şi autorizare privind securitatea la incendiu.
(4) Categoriile de construcţii şi amenajări care se supun avizării şi/sau autorizării
privind securitatea la incendiu, se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
(5) Nerespectarea cerinţelor care au stat la baza eliberării avizului sau autorizaţiei
de securitate la incendiu atrage sancţionarea conform legii, şi, după caz, anularea
avizului sau a autorizaţiei.
(6) Anularea avizului sau autorizaţiei de securitate la incendiu impune sistarea
lucrărilor de construcţii sau, respectiv, oprirea funcţionării ori utilizării construcţiilor
sau amenajărilor respective.
(7) Măsura prevăzută la alin. (6) se comunică în cel mult 48 de ore, prin grija
inspectoratului, la registrul comerţului, prefectului şi altor instituţii publice cu
competenţe în domeniu.
(8) Litigiile generate de eliberarea şi anularea avizului ori autorizaţiei de securitate la
incendiu se soluţionează potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu
modificările ulterioare.
(9) Normele metodologice de avizare şi autorizare privind securitatea la incendiu se
elaborează de Inspectoratul General, se aprobă de ministrul administraţiei şi
internelor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(10) Pentru actele privind avizele şi autorizaţiile eliberate potrivit legii, se percep
tarife stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
CAPITOLUL IV
Serviciile de urgenţă voluntare şi private
Secţiunea 1
Dispoziţii comune
Art. 31. - (1) Serviciile de urgenţă sunt profesioniste sau voluntare, publice sau
private.
(2) Serviciile de urgenţă profesioniste funcţionează în subordinea Inspectoratului
General, potrivit reglementărilor specifice.
(3) Consiliile locale au obligaţia să constituie servicii de urgenţă voluntare, iar
operatorii economici şi instituţiile, care desfăşoară activităţi cu risc de incendiu,
servicii de urgenţă private, potrivit legii.
(4) În domeniul apărării împotriva incendiilor pot funcţiona şi servicii de urgenţă
private constituite ca societăţi comerciale.
92
Secţiunea a 2-a
Constituirea şi atribuţiile serviciilor de urgenţă voluntare sau private
Art. 32. - (1) Serviciile de urgenţă voluntare/private sunt structuri specializate, altele
decât cele aparţinând serviciilor de urgenţă profesioniste, organizate cu personal
angajat şi/sau voluntar, în scopul apărării vieţii, avutului public şi/sau a celui privat
împotriva incendiilor şi a altor calamităţi, în sectoarele de competenţă stabilite cu
avizul inspectoratelor.
(2) Serviciile de urgenţă voluntare/private au în structură compartiment sau
specialişti pentru prevenirea incendiilor, care pot fi şi cadre tehnice specializate cu
atribuţii în domeniul apărării
împotriva incendiilor, conform art. 12 alin. (1), formaţii de intervenţie, salvare şi prim
ajutor, precum şi, după caz, ateliere de reparaţii şi de întreţinere.
(3) Constituirea, încadrarea şi dotarea serviciilor de urgenţă voluntare/private se
realizează pe baza criteriilor de performanţă elaborate de Inspectoratul General şi
aprobate prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor. (4) Organizarea şi
funcţionarea serviciilor de urgenţă voluntare/private se stabilesc prin regulamente
aprobate, după caz, de către consiliile locale sau conducerile operatorilor economici
şi instituţiilor care le-au constituit, cu respectarea criteriilor de performanţă.
(5) Înfiinţarea, extinderea sau restrângerea activităţii, precum şi desfiinţarea unui
serviciu de urgenţă voluntar/privat se face numai cu avizul inspectoratului.
Art. 33. - Serviciile de urgenţă voluntare/private au următoarele atribuţii principale:
a) desfăşoară activităţi de informare şi instruire privind cunoaşterea şi respectarea
regulilor şi a măsurilor de apărare împotriva incendiilor; b) verifică modul de aplicare
a normelor, reglementărilor tehnice şi dispoziţiilor care privesc apărarea împotriva
incendiilor, în domeniul de competenţă;
c) asigură intervenţia pentru stingerea incendiilor, salvarea, acordarea primului ajutor
şi protecţia persoanelor, a animalelor şi a bunurilor periclitate de incendii sau în alte
situaţii de urgenţă.
Art. 34. - (1) Formarea, evaluarea şi certificarea competenţei profesionale a
personalului serviciilor de urgenţă voluntare sau private se realizează de către
centre de formare şi evaluare abilitate prin lege, avizate de Inspectoratul General.
(2) Statutul personalului din serviciile de urgenţă voluntare se stabileşte prin
hotărâre a Guvernului.
Art. 35. - (1) Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital aferente activităţii
serviciilor de urgenţă voluntare se asigură din bugetele locale.
(2) Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital aferente activităţii serviciilor de
urgenţă private se asigură de operatorii economici şi instituţiile care le-au constituit.
Art. 36. - (1) Pe baza hotărârii consiliului local şi în condiţiile prevăzute de lege,
serviciul de urgenţă voluntar poate presta, contra cost, către orice persoană fizică
sau juridică, fără a afecta îndeplinirea atribuţiilor, unele servicii, cum sunt:
a) supravegherea măsurilor de apărare împotriva incendiilor la târguri, expoziţii,
manifestări cultural-sportive, activităţi de filmare şi altele asemenea;
b) transport de apă, evacuarea apei din subsolurile clădirilor sau din fântâni;
c) limitarea, colectarea sau îndepărtarea unor produse poluante;
d) efectuarea de lucrări la înălţime;
e) transport de apă.
(2) Costurile pentru prestările de servicii efectuate sunt stabilite prin hotărâre a
consiliului local, iar sumele încasate se constituie ca venituri ale bugetului local.
Secţiunea a 3-a

93
Drepturi, indemnizaţii şi despăgubiri ce se acordă personalului serviciilor de
urgenţă voluntare sau private
Art. 37. - În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, personalul serviciilor de urgenţă
voluntare sau private are următoarele drepturi:
a) să solicite de la persoanele fizice şi juridice, date, informaţii şi documente
necesare îndeplinirii atribuţiilor legale privind apărarea împotriva incendiilor;
b) să stabilească restricţii ori să interzică, potrivit competenţei prevăzute în
regulamentul de organizare şi funcţionare a serviciului, utilizarea focului deschis şi
efectuarea unor lucrări cu substanţe inflamabile, pentru a preveni producerea de
incendii ori explozii;
c) să propună persoanelor în drept oprirea funcţionării sau demolarea construcţiei
incendiate, precum şi a celor vecine ori a unei părţi din acestea, în scopul limitării
propagării incendiilor;
d) să utilizeze, în funcţie de necesitate, apa, indiferent de sursa din care provine,
pentru intervenţii la incendii;
e) să se deplaseze cu autospecialele din dotare la locul intervenţiei, pe drumuri care
nu sunt deschise circulaţiei publice ori pe alte terenuri, dacă cerinţele de
operativitate şi de lucru impun aceasta;
f) să oprească ori să limiteze traficul public în zona desfăşurării operaţiunilor de
intervenţie;
g) să intre în locuinţa persoanelor fizice, la solicitarea sau cu consimţământul
acestora, în condiţiile prevăzute de lege; în cazul când se impune înlăturarea unui
pericol iminent de incendiu
asupra vieţii, integrităţii fizice a persoanelor sau bunurilor acestora, consimţământul
nu este necesar.
Art. 38. - (1) Personalul angajat al serviciilor de urgenţă voluntare/private se
încadrează în condiţii de muncă similar personalului serviciilor de urgenţă
profesioniste.
(2) Personalul serviciilor de urgenţă voluntare/private are obligaţia să poarte
uniformă, echipament de protecţie şi însemne distinctive, a căror descriere, condiţii
de acordare şi folosire se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul
Administraţiei şi Internelor, aprobat prin hotărâre a Guvernului şi publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) Consiliul local, administratorul sau conducătorul instituţiei asigură gratuit
personalului serviciilor de urgenţă voluntare/private uniforma şi echipamentul de
protecţie adecvate misiunilor pe care le îndeplineşte, iar în cazul în care pe timpul
intervenţiei i s-a degradat îmbrăcămintea ori alte bunuri personale, îl despăgubeşte
în mod corespunzător.
Art. 39. - (1) Pe timpul intervenţiei, personalului serviciilor de urgenţă
voluntare/private i se asigură antidot adecvat naturii mediului de lucru.
(2) În cazul operaţiunilor de lungă durată, personalului serviciilor de urgenţă
voluntare/private i se asigură hrana, gratuit, în echivalentul a cel puţin 2000 de
calorii.
(3) Obligaţia asigurării drepturilor prevăzute la alin. (1) şi (2) revine consiliului local,
administratorului sau conducătorului instituţiei, după caz.
Art. 40. - (1) Personalul serviciilor de urgenţă voluntare are dreptul la indemnizaţii
pentru timpul efectiv de lucru la intervenţii şi la celelalte activităţi prevăzute în
programul serviciului.
(2) Cuantumul orar al indemnizaţiei prevăzute la alin. (1) se stabileşte şi se acordă
de către consiliul local, diferenţiat pe categorii de funcţii.
94
Art. 41. - (1) Pe timpul cât se află la cursuri de pregătire şi concursuri profesionale,
organizate în afara localităţii în care funcţionează serviciul, personalul serviciilor de
urgenţă voluntare beneficiază de toate drepturile de deplasare, cazare şi de diurnă,
ca şi personalul serviciilor de urgenţă profesioniste, care se acordă de consiliul local.
(2) Personalul serviciilor de urgenţă voluntare, salariaţi ai altor instituţii publice sau
operatori economici, îşi păstrează drepturile de salariu la locul de muncă pentru
perioada de timp cât participă la intervenţii, cursuri de pregătire sau concursuri
profesionale.
Art. 42. - Persoanele juridice care organizează servicii de urgenţă voluntare/private
au obligaţia să asigure personalul, angajat sau voluntar, la o societate de asigurări
pentru caz de boală profesională, accident sau deces produs în timpul sau din cauza
îndeplinirii atribuţiilor ce le revin pe timpul intervenţiilor, concursurilor profesionale,
antrenamentelor sau altor misiuni specifice.
CAPITOLUL V
Răspunderea juridică
Art. 43. - Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară,
contravenţională, materială, civilă sau penală, după caz.
Art. 44. - Constituie contravenţii următoarele fapte şi se sancţionează, după cum
urmează:
I. Cu amendă de la 100 lei (RON) la 500 lei (RON): a) nerespectarea de către
primar, administrator sau conducătorul instituţiei, a obligaţiilor de informare a
inspectoratului despre izbucnirea şi stingerea, cu forţe şi mijloace proprii, a unui
incendiu şi de transmitere a raportului de intervenţie;
b) neasigurarea şi nepunerea în mod gratuit la dispoziţia forţelor chemate în ajutor,
de către administrator sau conducătorul instituţiei, a mijloacelor tehnice pentru
apărare împotriva incendiilor şi echipamentelor de protecţie specifice riscurilor care
decurg din existenţa şi funcţionarea unităţii, precum şi a antidotului şi
medicamentelor pentru acordarea primului-ajutor;
c) neconsemnarea de către persoanele fizice şi juridice în actele de transmitere
temporară a dreptului de folosinţă, precum şi de antrepriză, a răspunderilor ce le
revin în ceea ce priveşte apărarea împotriva incendiilor;
d) necooperarea persoanelor fizice sau juridice care deţin părţi din acelaşi imobil în
vederea asigurărilor măsurilor de apărare împotriva incendiilor.
II. Cu amendă de la 500 lei (RON) la 1.000 lei (RON):
a) neanunţarea, prin orice mijloc, a serviciilor de urgenţă, primarului sau a poliţiei,
de către persoana care observă un incendiu şi după caz, neluarea măsurilor, după
posibilităţile sale, pentru limitarea şi stingerea incendiului;
b) neangajarea de către autorităţile administraţiei publice centrale şi celelalte organe
centrale de specialitate, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consiliile locale
ale sectoarelor municipiului Bucureşti, judeţene sau locale, instituţiile publice şi
operatorii economici, care desfăşoară activităţi cu risc de incendiu prevăzuţi la art.12
alin (2), a cel puţin un cadru tehnic sau personal de specialitate cu atribuţii în
domeniul apărării împotriva incendiilor;
c) nerespectarea de către primar, administrator sau conducătorul instituţiei, a
obligaţiilor de încadrare a serviciului de urgenţă voluntar sau privat cu personal
atestat în condiţiile legii, de pregătire profesională şi antrenare a acestuia pentru
intervenţie;
d) nerespectarea de către primar a obligaţiilor ce îi revin în conformitate cu
prevederile art. 14 lit. j), k) şi m)-o);

95
e) nerespectarea de către salariaţi, a obligaţiilor ce le revin potrivit prevederilor art.
22 lit. a), b), e) şi f);
f) nerespectarea de către cadrele tehnice/personalul de specialitate cu atribuţii în
domeniul apărării împotriva incendiilor a obligaţiilor pe care le au potrivit prevederilor
art.26 alin. (1), lit. b), e), f) şi art. 27 alin. (1) lit.c)-e);
g) nerespectarea de către utilizator a obligaţiilor stabilite la art. 21 lit. d) şi e).
III. Cu amendă de la 1.000 lei (RON) la 2.500 lei (RON): a) inacţiunea persoanelor
fizice şi juridice aflate în apropierea incendiilor produse la păduri, plantaţii, culturi
agricole, mirişti, păşuni şi fâneţe şi care nu intervin imediat cu mijloacele de care
dispun, pentru limitarea şi stingerea acestora;
b) neîndeplinirea de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consiliile locale
ale sectoarelor acestuia, consiliile judeţene, consiliile locale şi persoanele juridice
prevăzute la art.8
a obligaţiei de organizare a colaborării prin convenţii încheiate între părţi;
c) nerespectarea de către primar a obligaţiilor ce îi revin în conformitate cu
prevederile art. 14 lit. b), d)-f) şi h);
d) neîndeplinirea de către ministere şi celelalte organe ale administraţiei publice
centrale de specialitate a obligaţiilor pe care le au, potrivit prevederilor art.18 lit. c)-
e);
e) neîndeplinirea de către administrator sau conducătorul instituţiei, a obligaţiilor pe
care le are în conformitate cu prevederile art. 19 lit. g), j), k), şi l);
f) necunoaşterea şi nerespectarea de către utilizator a măsurilor de apărare
împotriva incendiilor, stabilite de administrator, proprietar, producător sau importator,
după caz;
g) neîndeplinirea de către salariaţi a obligaţiilor pe care le au potrivit dispoziţiilor art.
22 lit. c), d) şi g);
h) neîndeplinirea de către proiectanţi a obligaţiilor ce le revin în conformitate cu
prevederile art. 23 lit. d) şi e);
i) nerespectarea de către executanţii lucrărilor de construcţii şi de montaj de
echipamente şi instalaţii a dispoziţiilor art. 24 lit. b) şi c);
j) neîndeplinirea de către cadrele tehnice/personalul de specialitate cu atribuţii în
domeniul apărării împotriva incendiilor obligaţiilor pe care le au potrivit prevederilor
art. 26 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 27 lit. b) şi f).
IV. Cu amendă de la 2.500 lei (RON) la 5.000 lei (RON): a) neîndeplinirea de către
persoanele fizice şi juridice a obligaţiilor ce le revin în situaţii de forţă majoră
determinate de incendii, prevăzute la art. 8;
b) neîndeplinirea de către primar a obligaţiilor pe care le are potrivit dispoziţiilor art.
14 lit. a), c) şi g);
c) neîndeplinirea de către ministere şi celelalte organe ale administraţiei publice
centrale de specialitate a obligaţiilor ce le revin, în conformitate cu prevederile art.
18 lit. b) şi f);
d) neîndeplinirea de către administrator a obligaţiilor pe care le are în conformitate
cu prevederile art. 19 lit. a), b), d)-f), i), o) şi q);
e) nerespectarea de către persoanele fizice şi juridice utilizatoare a prevederilor
art.21 lit. b) şi c);
f) neîndeplinirea de către proiectanţi a obligaţiilor ce le revin potrivit prevederilor
art.23 lit. a)-c);
g) nerealizarea de către executanţii lucrărilor de construcţii şi de montaj de
echipamente şi instalaţii integral şi la timp a măsurilor de apărare împotriva

96
incendiilor cuprinse în proiecte, cu respectarea condiţiilor de calitate prevăzute de
lege;
h) începerea lucrărilor de execuţie la construcţii şi instalaţii tehnologice noi,
dezvoltarea, modernizarea sau schimbarea destinaţiei celor existente, precum şi
punerea în funcţiune a acestora fără obţinerea avizului sau a autorizaţiei de
securitate la incendiu, după caz;
i) nesolicitarea şi neobţinerea de către persoanele fizice sau juridice care finanţează
şi realizează investiţii noi sau intervenţii la construcţiile existente ori, după caz, de
beneficiarul investiţiei a avizelor şi/sau autorizaţiilor prevăzute de prezenta lege;
j) neelaborarea de către ministere şi celelalte organe ale administraţiei publice
centrale de specialitate a strategiilor sectoriale privind apărarea împotriva incendiilor
în domeniul lor de competenţă şi neasigurarea aplicării acestora;
k) efectuarea de lucrări de proiectare, montare, verificare, întreţinere, reparare a
sistemelor şi instalaţiilor de apărare împotriva incendiilor, de verificare, întreţinere,
reparare a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor şi a lucrărilor de
ignifugare şi termoprotecţie de către persoane fizice şi juridice neatestate;
l) emiterea de rapoarte de încercări la foc de către laboratoare neautorizate, conform
legii;
m) utilizarea şi comercializarea de mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor
necertificate conform legii.
V. Cu amendă de la 5.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON): a) nerespectarea cerinţelor
care au stat la baza eliberării avizului sau autorizaţiei de securitate la incendiu;
b) continuarea executării lucrărilor de construcţii sau funcţionarea ori utilizarea
construcţiilor/amenajărilor respective după anularea avizului sau autorizaţiei privind
securitatea la incendiu.
Art. 45. - (1) Sancţiunile contravenţionale se aplică persoanelor fizice sau juridice,
după caz.
(2) Contravenientul poate achita în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii
procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din
minimul amenzii prevăzute în
prezenta lege, pentru fiecare categorie de contravenţii.
(3) Contravenţiile la normele de prevenire si stingere a incendiilor şi sancţiunile
contravenţionale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
Art. 46. - (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 45
se face de către personalul inspecţiilor de prevenire a incendiilor prevăzute la art. 28
alin. (2), precum şi de cel al altor organe abilitate de lege. (2) Primarii constată şi
sancţionează contravenţiile prevăzute la art. 44 pct.I lit. b), pct.III lit. a) şi e) şi pct.IV
lit. a).
(3) Contravenţiilor prevăzute în art. 44 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări
şi completări prin Legea nr.180/2001, cu modificările şi completările ulterioare.
CAPITOLUL VI
Dispoziţii finale
Art. 47. - (1) Organizarea, conducerea, îndrumarea şi controlul activităţii de apărare
împotriva incendiilor în unităţile structurilor de apărare şi securitate naţională, se
realizează potrivit prevederilor prezentei legi, pe baza normelor aprobate de
conducătorii structurilor respective, cu avizul Inspectoratului General.
(2) La unităţile din structurile prevăzute la alin. (1), Inspectoratul General şi
inspectoratele exercită controlul asupra modului de aplicare a prevederilor legale

97
privind apărarea împotriva incendiilor, numai la solicitarea comandanţilor sau şefilor
acestora.
(3) La sediile Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, precum şi la
alte obiective de importanţă deosebită aflate în administrarea autorităţilor publice
centrale se pot constitui, prin hotărâre a Guvernului, subunităţi profesioniste speciale
de intervenţie; instituţiile menţionate asigură gratuit imobilele, spaţiile şi utilităţile
necesare în vederea funcţionării şi desfăşurării activităţii subunităţilor.
Art. 48. - Intervenţia pentru stingerea incendiilor şi salvarea persoanelor în subteran,
la operatorii economici care produc, stochează sau utilizează substanţe toxice care
prin contact sau inhalare pot cauza moartea personalului, la centralele nucleare, la
navele aflate în porturi şi apele teritoriale române, pe calea ferată, aeroporturi,
platforme maritime de foraj şi extracţie, se asigură de operatorii economici care
administrează sectorul respectiv, cu asistenţa tehnică a inspectoratelor.
Art. 49. - (1) Laboratoarele de încercări la foc se autorizează în condiţiile legii.
(2) Regulamentul de autorizare a laboratoarelor de încercări la foc se elaborează de
Inspectoratul General, se aprobă prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor şi
se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 50. - (1) Mijloacele tehnice pentru apărarea împotriva incendiilor şi
echipamentele de protecţie specifice se introduc pe piaţă şi se utilizează conform
legii.
(2) În domeniul nereglementat de Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii
produselor, republicată, introducerea pe piaţă a produselor prevăzute la alin. (1) se
face pe baza evaluării conformităţii faţă de reglementările elaborate de Inspectoratul
General.
(3) Metodologia de certificare a conformităţii produselor prevăzute la alin. (2) se
elaborează de Inspectoratul General, se aprobă prin ordin al ministrului
administraţiei şi internelor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 51. - (1) Proiectarea, executarea, verificarea, întreţinerea şi repararea
sistemelor şi instalaţiilor de apărare împotriva incendiilor, efectuarea lucrărilor de
termoprotecţie şi ignifugare, de verificare, întreţinere şi reparare a autospecialelor şi
a altor mijloace tehnice destinate apărării împotriva incendiilor se efectuează de
către persoane fizice şi juridice atestate.
(2) Atestarea persoanelor prevăzute la alin. (1) se face pe baza metodologiei
elaborate de Inspectoratul General, aprobată de ministrul administraţiei şi internelor
şi publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
Art. 52. – În localitatea unde funcţionează servicii de urgenţă profesioniste, consiliul
local nu are obligaţia constituirii serviciilor de urgenţă voluntare.
Art. 53. - Personalul serviciilor de urgenţă nu răspunde de pagubele inerente
procesului de intervenţie.
Art. 54. – (1) Personalul serviciilor de urgenţă profesioniste care a îndeplinit o
perioadă de minimum 10 ani atribuţii privind apărarea împotriva incendiilor, căruia i-
au încetat raporturile de serviciu, la cerere, sau din motive care nu-i sunt imputabile
acestuia, poate primi, la cerere, brevetul de Pompier Specialist diferenţiat pe
categorii de personal.
(2) Modul de eliberare şi drepturile conferite prin acest brevet vor fi stabilite prin
regulament aprobat prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
Art. 55. - (1) Anual, se organizează concursuri profesionale ale serviciilor de urgenţă
şi cercurilor de elevi Prietenii pompierilor.

98
(2) Concursurile profesionale ale serviciilor de urgenţă se desfăşoară pe baza
regulamentului elaborat de Inspectoratul General, aprobat prin ordin al ministrului
administraţiei şi internelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) Concursurile profesionale ale cercurilor de elevi Prietenii pompierilor se
desfăşoară pe baza regulamentului elaborat de Inspectoratul General, în colaborare
cu autoritatea naţională pentru reglementarea activităţilor de învăţământ, aprobat
prin ordin al acestei autorităţi şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 56. - (1) Actele normative de aplicare, subsecvente prezentei legi, se
elaborează de autorităţile responsabile în termen de 90 de zile de la data intrării în
vigoare a acesteia.
(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Ordonanţa Guvernului nr.
60/1997 privind apărarea împotriva incendiilor, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 225 din 30 august 1997, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 212/1997, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice
alte dispoziţii contrare.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor
articolului 75 şi ale articolului 76 alineatul (2) din Constituţia României, republicată.

REGULI PRIVIND FUMATUL


Reglementarea fumatului este obligatorie în cadrul fiecărui agent
economic sau al fiecărei instituţii publice şi, când este cazul, la nivelul unităţii
administrativ - teritoriale şi se face prin dispoziţie scrisă dată de persoana fizică cu
atribuţii de conducere.
Pentru situaţiile în care o construcţie sau o amenajare este folosită de mai
mulţi utilizatori, reglementarea fumatului se face prin dispoziţie emisă de
proprietarul construcţiei sau al amenajării respective, însuşită de utilizatorii în
cauză.
În dispoziţie se vor menţiona:
a. locurile (zonele) cu pericol de incendiu sau de explozie în care este
interzis fumatul sau, după caz, accesul cu ţigări, chibrituri sau brichete;
b. locurile amenajate pentru fumat;
c. persoanele desemnate să răspundă de supravegherea respectării
reglementării pe locuri şi sectoare de activitate;
d. alte date şi informaţii necesare să fie precizate pentru a diminua pericolul
de incendiu.
Fumatul este interzis, de regulă, în toate locurile în care nu se admite
folosirea focului deschis, prevăzute de prezentele dispoziţii generale, precum şi în:
a. spaţiile de cazare comună;
b. încăperile cu echipament electronic de calcul, măsură, control şi
automatizare;
c. încăperile centralelor termice;

99
d, locurile cu schele, cofraje şi eşafodaje, realizate din materiale
combustibile;
e. lanurile de cereale în faza de coacere şi zonele împădurite.
În toate zonele (locurile) în care este interzis fumatul se vor instala
indicatoare de securitate specifice, prevăzute de reglementările în vigoare.
Locurile pentru fumat stabilite în exteriorul clădirilor nu vor fi amplasate la o
distanţă mai mică de 40 m faţă de locurile în care există pericol de explozie (gaze
şi lichide combustibile, explozivi, vapori inflamabili etc.), 10 m faţă de locurile în
care există materiale solide combustibile (lemn, textile, hârtie, carton asfaltat,
bitum) şi 50 m faţă de culturile de cereale păioase în perioada coacerii şi recoltării
sau de zonele împădurite.
La locurile stabilite pentru fumat se vor prevedea scrumiere, vase cu apă,
nisip sau pământ, gropi şi se vor instala inscripţii "LOC PENTRU FUMAT".
Scrumierele şi vasele din interiorul clădirilor (coridoare, holuri etc.) se
amplasează astfel încât să nu fie posibilă aprinderea materialelor combustibile din
apropiere (draperii, perdele, jaluzele etc.).
În locurile de muncă unde este permis fumatul se vor asigura scrumiere.
Acestea se amplasează astfel încât să nu facă posibilă aprinderea materialelor
combustibile din apropiere, cum sunt cele de birotică şi altele.
Depunerea în scrumiere, vase sau gropi a altor deşeuri de materiale
combustibile (hârtie, carton, textile etc.) este interzisă.
Golirea scrumierelor şi a vaselor în coşurile de hârtie sau în alte locuri în
care există materiale combustibile este interzisă.
Aruncarea la întâmplare a resturilor de ţigări sau chibrituri aprinse este
interzisă.
Se recomandă să se evite fumatul, în perioadele de relaxare sau de odihnă,
în paturi, pe canapele, fotolii etc.

SPITALUL DE PNEUMOFTIZIOLOGIE APROBAT


BACAU data

STINGATOARE
STAS 6695-63

1.GENERALITATI
Standardul stabileste clasificarea aparatelor de stins incendii denumite
stingatoare, principalele categorii si tipuri ale acestora precum si alte indicatii
asupra domeniului de utilizare.

2. CLASIFICARE
2.1. Clasificarea stingatoarelor se face dupa :
 substanta stingatoare pe care o contine;
 modalitatea de transport;
2.1.1.Dupa substanta pe care o contine :
 stingatoare cu apa;
 stingatoare cu spuma chimica;

100
 stingatoare cu spuma mecanica;
 stingatoare cu gaz inert;
 stingatoare cu praf si bioxid de carbon;
 stingatoare cu substante chimice lichide;
2.1.2.Dupa modalitatea de transport stingatoarele sunt :
 portative;
 transportabile;

3.SIMBOLIZARE
3.1.Simbolizarea unui stingator cuprinde simbolul substantei stingatoare si
capacitatea stingatorului.
3.2.Simbolul substantelor stingatoare :
 Apa……………………………..A
 Spuma chimica…………………C
 Spuma mecanica……………….M
 Gaz inert………………………..G
 Praf si bioxid de carbon………...P
 Substante chimice lichide………L
3.3.Capacitatea stingatorului :
Cantitatea de substanta stingatoare pe care o contine este reprezentata printr-o
cifra care este exprimata in litri pentru lichide si in kg. pentru praf si gaze.

4.CATEGORII DE STINGATOARE,CARACTERIZARE
4.1.Stingatoarele cu apa folosesc ca substanta stingatoare apa imbunatatita chimic
prin adaugarea unor detergenti.
4.2.Stingatorul cu spuma chimica foloseste ca substanta stingatoare spuma
chimica rezultata prin amestecul a doua solutii : una acida (A) si una bazica (B).
4.3.Stingatorul cu spuma mecanica folososte ca substanta de stingere spuma
mecanica formata din apa si spumogen sub actiunea presiunii de aer sau de bioxid
de carbon.
4.4.Stingatorul cu gaz inert foloseste ca substanta stingatoare bioxidul de carbon
sub presiune.
4.5.Stingatorul cu praf si bioxid de carbon foloseste ca agent stingator un amestec
de substante solide sub forma de pulbere.Evacuarea substantei stingatoare se
face cu ajutorul bioxidului de carbon sub presiune, acesta la randul lui avand efect
de stingere.
4.6.Stingatorul cu substanta chimica lichida foloseste ca agent stingator
tetraclorura de carbon, care se gaseste sub presiune in recipientul stingatorului.

STINGATORUL PORTATIV CU PRAF SI BIOXID DE CARBON


1.1.La acest stingator evacuarea substantei se face cu ajutorul bioxidului de
carbon sub presiune.
1.2.Stingatoarele portative cu praf si bioxid de carbon se executa in trei marimi,
conform tabelului :

Caracteristici functionale Marimea


P3 P5 P7
Masa incarcaturii de praf, kg. 3 5 7

101
Capacitatea buteliei de CO2, l 0,144 0,236 0,325
Masa incarcaturii de CO2, g 100 175 240
Timpul de evacuare a incarcaturii, s 8 10 13
Distanta de proiectare a jetului, m 3,5 3,5 3,5
Masa maxima fara incarcatura, kg 4 5,25 6,25
cu incarcatura, kg 7 10,25 13,25
Temperatura ambianta corespunzatoare funct. - 30…. +40
normale

METODE DE VERIFICARE SI INCERCARE


.Verificarea calitatii materialului se face prin certificatul de calitate eliberat de
producatorul materialului.In caz de dubiu se executa incercarile si analizele
necesare.
.Verificarea aspectului se face cu ochiul liber.
.Verificarea dimensiunilor se executa cu instrumente de masurat obisnuite.
.Incercarea de rezistenta la presiunea hidraulica a buteliei se executa pe un banc
de proba hidraulica, timp de 5 min.Presiunea se ridica treptat pana la 60daN/cm2
(kgf/cm2), se ciocaneste cu un ciocan de lemn dupa care se ridica presiunea pana
la 250daN/cm2.
In timpul incercarii si dupa incercare, butelia si corpul robinetului trebuie sa
ramana etanse: ele nu trebuie sa prezinte scurgeri, fisuri, inceputuri de rupturi,
porozitati sau deformari.
.Incercarea la presiune hidraulica a recipientului se face supunandu-l la o presiune
hidraulica de 18daN/cm2 timp de 3 min.In timpul incercarii si dupa incercare
piesele recipientului nu trebuie sa prezinte deformatii vizibile si pierderi de lichid.
4.6.Incercarea de etanseitate a robinetului se face in doua etape :
 robinetul complet montat se supune la o presiune de aer de 180daN/cm2 timp
de 3 min.Nu se admite formarea de bule de aer in exteriorul robinetului, in
pozitie inchis, verificarea se va face cu apa si sapun;
 robinetul fara rozeta de manevrare si avand un capac montat la racordul de
iesire, va fi supus la o presiune de aer de 180daN/cm2 timp de 3
min.Incercarea se va face manevrand cu o cheie tija in mai multe pozitii, dinte
care una deschis.In timpul incercarii si dupa incercare piesle robinetului nu
trebuie sa prezinte deformatii vizibile si pierderi de lichid.
.Incercarea de rezistenta la uzura a pastilei ventilului se face inchizand si
deschizand robinetul de 100 ori

Lege nr. 481/2004 din 08/11/2004


privind protectia civila

CAPITOLUL I Dispozitii generale


Art. 1. -
(1) Protectia civila este o componenta a sistemului securitatii nationale si reprezinta
un ansamblu integrat de activitati specifice, masuri si sarcini organizatorice, tehnice,
102
operative, cu caracter umanitar si de informare publica, planificate, organizate si
realizate potrivit prezentei legi, in scopul prevenirii si reducerii riscurilor de producere
a dezastrelor, protejarii populatiei, bunurilor si mediului impotriva efectelor negative
ale situatiilor de urgenta, conflictelor armate si inlaturarii operative a urmarilor
acestora si asigurarii conditiilor necesare supravietuirii persoanelor afectate.
(2) Activitatea de protectie civila este de interes national, are caracter permanent si
se bazeaza pe indeplinirea obligatiilor ce revin, potrivit prezentei legi, autoritatilor
administratiei publice centrale si locale, celorlalte persoane juridice de drept public si
privat romane, precum si persoanelor fizice.
Art. 2. - Conceptia, organizarea, desfasurarea si managementul activitatilor de
protectie civila se stabilesc si se realizeaza la nivel local si national pe principiile
autonomiei, subsidiaritatii, legalitatii, responsabilitatii, corelarii obiectivelor si
resurselor, cooperarii si solidaritatii.
Art. 3. -
(1) Atributiile protectiei civile sunt urmatoarele:
a) identificarea si gestionarea tipurilor de riscuri generatoare de dezastre naturale
si tehnologice de pe teritoriul Romaniei;
b) culegerea, prelucrarea, stocarea, studierea si analizarea datelor si informatiilor
referitoare la protectia civila;
c) informarea si pregatirea preventiva a populatiei cu privire la pericolele la care
este expusa, masurile de autoprotectie ce trebuie indeplinite, mijloacele de protectie
puse la dispozitie, obligatiile ce ii revin si modul de actiune pe timpul situatiei de
urgenta;
d) organizarea si asigurarea starii de operativitate si a capacitatii de interventie
optime a serviciilor pentru situatii de urgenta si a celorlalte organisme specializate cu
atributii in domeniu;
e) instiintarea autoritatilor publice si alarmarea populatiei in situatiile de urgenta;
f) protectia populatiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale si arhivistice,
precum si a mediului impotriva efectelor dezastrelor si ale conflictelor armate;
g) asigurarea conditiilor minime de supravietuire a populatiei in situatii de urgenta
sau de conflict armat;
h) organizarea si executarea interventiei operative pentru reducerea pierderilor de
vieti omenesti, limitarea si inlaturarea efectelor situatiilor de urgenta civila si pentru
reabilitarea utilitatilor publice afectate;
i) limitarea si inlaturarea efectelor dezastrelor si a efectelor atacurilor din aer pe
timpul conflictelor armate;
j) asanarea si neutralizarea teritoriului de munitia ramasa neexplodata din timpul
conflictelor militare;
k) participarea la misiuni internationale specifice;
l) constituirea rezervelor de resurse financiare si tehnico-materiale specifice in
situatii de urgenta sau de conflict armat.
(2) Atributiile prevazute la alin. (1) se completeaza cu cele cuprinse in alte acte
normative incidente sau conexe, precum si cu prevederile actelor internationale in
domeniu, la care Romania este parte.
(3) Pentru indeplinirea atributiilor specifice de protectie civila sunt constituite,
potrivit legii, servicii de urgenta profesioniste si voluntare.
(4) In conditiile legii se pot constitui si alte structuri de urgenta publice sau private.
Art. 4. -

103
(1) Unitatile administrativ-teritoriale, localitatile componente, institutiile publice,
agentii economici si obiectivele se clasifica, din punct de vedere al protectiei civile, in
functie de tipurile de riscuri specifice.
(2) Criteriile de clasificare din punct de vedere al protectiei civile se elaboreaza de
catre Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si se aproba prin hotarare a
Guvernului.
(3) La nivelul centrelor operationale pentru situatii de urgenta judetene si al
municipiului Bucuresti se infiinteaza catalogul local cuprinzand clasificarea
localitatilor, a institutiilor, a agentilor economici si a obiectivelor din punct de vedere
al protectiei civile.
(4) Datele din catalogul local prevazut la alin. (3) se actualizeaza permanent si se
transmit la Centrul Operational National pentru Situatii de Urgenta din structura
Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta, care le centralizeaza in cuprinsul
catalogului national.
Art. 5. -
(1) Autoritatile administratiei publice centrale si locale, institutiile publice,
organizatiile neguvernamentale si agentii economici, indiferent de forma de
proprietate, raspund de aplicarea masurilor de protectie civila stabilite prin prezenta
lege si prin planurile proprii, potrivit domeniului lor de competenta.
(2) Persoanelor fizice si persoanelor juridice romane sau celor straine care au
filiale sau sucursale in tara ori desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei li se aplica
prevederile prezentei legi.
(3) Persoanele prevazute la alin. (2) sunt obligate sa respecte normele specifice
de protectie civila, sa participe la activitatile de pregatire specifice si sa contribuie la
ducerea la indeplinire a masurilor si a actiunilor prevazute in planurile si programele
de protectie civila sau a celor dispuse de autoritatile abilitate pe timpul actiunilor de
interventie si de restabilire a starii de normalitate.
Art. 6. -
(1) Autoritatile administratiei publice centrale si locale sunt obligate sa asigure
capacitati de interventie specializate, corespunzator tipurilor de riscuri la care sunt
expuse teritoriul si populatia, in timpi de raspuns optimi, indiferent de locul si
momentul in care se produce situatia de urgenta.
(2) Masurile organizatorice si de pregatire pe linia protectiei civile au caracter
permanent si se intensifica la instituirea starilor exceptionale si la declararea
mobilizarii sau pe timp de razboi.
(3) Masurile de protectie civila se aplica gradual, in functie de amploarea si
intensitatea situatiei de urgenta.
Art. 7. - Coordonarea, controlul si acordarea asistentei tehnice de specialitate in
domeniul protectiei civile se asigura, la nivel central, de catre Ministerul
Administratiei si Internelor, prin Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, iar
la nivel local, de catre inspectoratele judetene si Inspectoratul Municipiului Bucuresti
pentru Situatii de Urgenta.
Art. 8. -
(1) Activitatile si masurile de protectie civila se planifica, se organizeaza si se aplica
in concordanta cu prevederile prezentei legi si ale actelor normative de aplicare
subsecvente, ale strategiei de securitate nationala, cu planurile si programele
adoptate de Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, precum si cu programele si
procedurile elaborate de organismele specializate ale Organizatiei Natiunilor Unite,
Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord si Uniunii Europene.

104
(2) La elaborarea strategiei nationale a protectiei civile se au in vedere principiile,
scopurile si obiectivele prevazute in Strategia Internationala pentru Prevenirea
Catastrofelor, adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite,
precum si cele stabilite de mecanismele Uniunii Europene in domeniu.
Art. 9. -
(1) In sensul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele
intelesuri:
a) dezastru - evenimentul datorat declansarii unor tipuri de riscuri, din cauze
naturale sau provocate de om, generator de pierderi umane, materiale sau
modificari ale mediului si care, prin amploare, intensitate si consecinte, atinge ori
depaseste nivelurile specifice de gravitate stabilite prin regulamentele privind
gestionarea situatiilor de urgenta, elaborate si aprobate potrivit legii;
b) situatie de protectie civila - situatia generata de iminenta producerii sau de
producerea dezastrelor, a conflictelor militare si/sau a altor situatii neconventionale
care, prin nivelul de gravitate, pun in pericol sau afecteaza viata, mediul, bunurile si
valorile culturale si de patrimoniu;
c) instiintare - activitatea de transmitere a informatiilor autorizate despre iminenta
producerii sau producerea dezastrelor si/sau a conflictelor armate catre autoritatile
administratiei publice centrale sau locale, dupa caz, in scopul evitarii surprinderii si
al realizarii masurilor de protectie;
d) avertizare - aducerea la cunostinta populatiei a informatiilor necesare despre
iminenta producerii sau producerea unor dezastre;
e) prealarmare - transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare catre autoritati
despre probabilitatea producerii unor dezastre sau a unui atac aerian;
f) alarmare - transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare a populatiei despre
iminenta producerii unor dezastre sau a unui atac aerian;
g) adapostire - masura specifica de protectie a populatiei, a bunurilor materiale, a
valorilor culturale si de patrimoniu, pe timpul ostilitatilor militare, impotriva efectelor
atacurilor aeriene ale adversarului. Adaposturile de protectie civila sunt spatii special
amenajate pentru protectia personalului in situatii de urgenta, proiectate, executate,
dotate si echipate potrivit normelor si instructiunilor tehnice elaborate de
Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si aprobate de ministrul
administratiei si internelor;
h) asanare - ansamblul de lucrari si operatiuni executate pentru inlaturarea sau
distrugerea munitiei neexplodate si dezafectarea terenurilor, altele decat poligoanele
de trageri ale structurilor de aparare, ordine publica si securitate nationala.
(2) Termenii si expresiile referitoare la situatii de urgenta, factori si tipuri de riscuri,
stare de alerta, interventie operativa si evacuare au intelesurile prevazute la art. 2
din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul National de
Management al Situatiilor de Urgenta.

CAPITOLUL II Organizarea protectiei civile


Art. 10. - Organizarea protectiei civile la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale, al
institutiilor publice, al agentilor economici si al organizatiilor neguvernamentale se
realizeaza in raport cu clasificarea acestora din punct de vedere al protectiei civile si
consta in:
a) constituirea organismelor si structurilor pentru managementul situatiilor de
urgenta;
b) constituirea serviciilor pentru situatii de urgenta;

105
c) incadrarea inspectorilor si/sau a personalului de specialitate in domeniul
protectiei civile;
d) intocmirea planurilor de analiza si de acoperire a tipurilor de riscuri in teritoriul
de competenta sau in domeniul de activitate;
e) planificarea si organizarea activitatilor de pregatire a populatiei si a salariatilor
privind protectia civila;
f) organizarea evacuarii in caz de urgenta civila;
g) organizarea cooperarii si a colaborarii privind protectia civila;
h) planificarea resurselor pentru functionarea structurilor prevazute la lit. a)-c),
precum si pentru realizarea masurilor stabilite in planurile prevazute la lit. d).
Art. 11. - Managementul protectiei civile se asigura de catre componentele
Sistemului National de Management al Situatiilor de Urgenta, potrivit prevederilor
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 21/2004.
Art. 12. -
(1) Activitatea de protectie civila din Romania este coordonata de primul-ministru,
care conduce aceasta activitate prin ministrul administratiei si internelor, in calitate
de presedinte al Comitetului National pentru Situatii de Urgenta.
(2) La nivelul institutiilor publice centrale si locale, activitatea de protectie civila
este condusa de catre presedintii comitetelor pentru situatii de urgenta, constituite
potrivit legii, iar la nivelul agentilor economici, de catre conducatorii acestora.
Art. 13. -
(1) La toate nivelurile de competenta, in structurile cu activitate permanenta sau
temporara din Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgenta se
constituie structuri specializate in domeniul protectiei civile.
(2) La nivelul municipiilor, al oraselor, al comunelor, al institutiilor publice si al
agentilor economici cuprinsi in clasificarea din punct de vedere al protectiei civile, se
incadreaza personal de specialitate cu atributii in domeniul protectiei civile.
(3) Personalul de specialitate cu atributii in domeniul protectiei civile se incadreaza
la:
a) ministerele si institutiile publice centrale la care, potrivit legii, nu se constituie
centre operative pentru situatii de urgenta cu activitate permanenta;
b) serviciile publice deconcentrate la nivel judetean, la nivelul municipiului
Bucuresti si sectoarelor acestuia, din subordinea ministerelor care, potrivit legii,
constituie centre operative pentru situatii de urgenta cu activitate permanenta;
c) regiile autonome, companiile nationale si societatile comerciale care, prin
specificul activitatii lor, pot crea stari potential generatoare de situatii de urgenta
civila sau sunt expuse unor riscuri majore;
d) consiliile locale ale unitatilor administrativ-teritoriale in care, potrivit schemelor
cu riscuri teritoriale intocmite conform legii de catre inspectoratele pentru situatii de
urgenta, exista pericolul potential de producere a dezastrelor naturale provocate de
cutremure, inundatii si incendii de padure.
(4) Personalul de specialitate prevazut la alin. (2) asigura permanent coordonarea
planificarii si a realizarii activitatilor si masurilor de protectie civila, participa la
pregatirea serviciilor de urgenta, a salariatilor si/sau a populatiei si asigura
coordonarea secretariatelor tehnice ale comitetelor pentru situatii de urgenta,
respectiv a celulelor de urgenta.
(5) Persoanele prevazute la alin. (3), cu exceptia celor incadrate la societati
comerciale si regii autonome, sunt functionari publici si, pe timpul indeplinirii
atributiilor de serviciu, sunt investite, in calitate de inspectori de protectie civila, cu

106
exercitiul autoritatii publice. Calitatea de inspector de protectie civila se atribuie prin
ordin sau prin dispozitie scrisa a angajatorului.
(6) Personalul de specialitate poate fi incadrat in munca sau in serviciu, dupa caz,
numai dupa obtinerea unui certificat de competente profesionale in conditiile stabilite
prin metodologia emisa de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta.
(7) In functie de complexitatea si volumul atributiilor de serviciu, personalul de
specialitate prevazut la alin. (2) poate indeplini, prin cumul, si atributiile cadrului
tehnic in domeniul apararii impotriva incendiilor.
Art. 14. - La instituirea masurilor exceptionale, precum si in situatii de conflict
armat, structurile existente pe timp de pace, ca si cele care se completeaza sau se
infiinteaza la mobilizare, indeplinesc functiile si atributiile pe linia protectiei civile
prevazute de lege.
Art. 15. -
(1) Activitatea de prevenire in domeniul protectiei civile si/sau al interventiei
operative se asigura de catre serviciile de urgenta, prin structuri specializate, in
conformitate cu competentele si atributiile stabilite potrivit legii.
(2) Serviciile de urgenta profesioniste sau voluntare si celelalte structuri
specializate pentru interventie si actiune in situatii de urgenta, constituite de catre
autoritatile abilitate in conditiile legii, cuprind personal si formatiuni instruite in
specialitati necesare protectiei civile.
(3) Prevederile alin. (2) se aplica si serviciilor de urgenta private, constituite potrivit
dispozitiilor legale.
(4) Criteriile de performanta pentru formatiunile prevazute la alin. (2) si (3) se
elaboreaza de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si se aproba prin
ordin al ministrului administratiei si internelor.
Art. 16. - Coordonarea de specialitate a activitatilor de protectie civila prevazute la
art. 15 alin. (1) se realizeaza de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta,
prin Centrul Operational National pentru Situatii de Urgenta, si la nivel local, prin
centrele operationale din structura inspectoratelor pentru situatii de urgenta judetene
si al municipiului Bucuresti ori, pe timpul starilor exceptionale de mobilizare sau la
razboi, prin punctele de comanda care se asigura din timp de pace la nivelul
autoritatilor administratiei publice centrale, la cele judetene, municipale, de sectoare,
orasenesti, al altor localitati importante, precum si la unele institutii publice si agenti
economici.

CAPITOLUL III Drepturile si obligatiile cetatenilor

SECTIUNEA 1 Drepturi

Art. 17. - Cetatenii au dreptul sa incheie contracte de voluntariat pentru incadrarea


in serviciile de urgenta voluntare cu reprezentantii autoritatilor administratiei publice
locale. Statutul personalului voluntar din serviciile de urgenta voluntare se aproba
prin hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului Administratiei si Internelor.
Art. 18. -
(1) Cetatenii care au suferit pagube ca urmare a efectelor unui dezastru sau ale unui
conflict armat ori ca urmare a executarii interventiei de catre serviciile de urgenta au
dreptul la ajutoare de urgenta si la despagubiri, dupa caz.
(2) Despagubirile se acorda in urma solicitarii scrise a celui prejudiciat, adresata
primarului, pe baza actului de constatare intocmit de organele competente si a

107
hotararii consiliului local, din fondurile prevazute in bugetul local cu aceasta
destinatie sau din cele aprobate prin hotarare a Guvernului.
Art. 19. - Personalul serviciilor de urgenta voluntare si cetatenii care participa la
actiuni preventive si de interventie pentru limitare, recuperare si reabilitare pe timpul
situatiilor de urgenta beneficiaza de compensatii banesti, drepturi sociale si alte
facilitati stabilite in Statutul personalului voluntar prevazut la art. 17.

SECTIUNEA a 2-a Obligatii


Art. 20. -
(1) Cetatenii sunt obligati:
a) sa respecte si sa aplice normele si regulile de protectie civila stabilite de
autoritatile administratiei publice centrale si locale, precum si de conducatorii
institutiilor publice, ai agentilor economici ori ai organizatiilor neguvernamentale,
dupa caz;
b) sa duca la indeplinire masurile de protectie civila dispuse, in conditiile legii, de
autoritatile competente sau de personalul investit cu exercitiul autoritatii publice din
cadrul serviciilor publice de urgenta;
c) sa informeze autoritatile sau serviciile de urgenta abilitate, prin orice mijloace,
inclusiv telefonic, prin apelarea numarului 112, despre iminenta producerii sau
producerea oricarei situatii de urgenta despre care iau cunostinta;
d) sa informeze serviciile de urgenta profesioniste sau politia, dupa caz, inclusiv
telefonic, prin apelarea numarului 112, despre descoperirea de munitie sau
elemente de munitie ramase neexplodate;
e) sa participe la pregatirea de protectie civila la locul unde isi desfasoara
activitatea;
f) sa participe la intretinerea adaposturilor din cladirile proprietate personala si, in
caz de necesitate, la amenajarea spatiilor de adapostire din teren;
g) sa-si asigure mijloacele individuale de protectie, trusa sanitara, rezerva de
alimente si apa, precum si alte materiale de prima necesitate pentru protectia
familiilor lor;
h) sa permita, in situatii de urgenta civila, accesul fortelor si mijloacelor de
interventie in incinte sau pe terenuri proprietate privata;
i) sa permita instalarea mijloacelor de alarmare pe cladirile proprietate privata sau
apartinand asociatiilor de locatari sau proprietari, dupa caz, fara plata, precum si
accesul persoanelor autorizate, in vederea intretinerii acestora;
j) sa accepte si sa efectueze evacuarea din zonele afectate sau periclitate de
dezastre, potrivit masurilor dispuse si aduse la cunostinta de catre autoritatile
abilitate;
k) sa solicite avizele si autorizatiile privind protectia civila, in cazurile prevazute de
lege.
(2) Indeplinirea obligatiilor prevazute la alin. (1) revine, corespunzator situatiei in
care se gasesc, si cetatenilor straini care desfasoara activitati, au resedinta sau se
afla in tranzit, dupa caz, pe teritoriul Romaniei.
(3) Cetatenii declarati inapti de munca din motive medicale sunt scutiti, pe timpul
interventiei in sprijinul fortelor de protectie civila, de prestarea de servicii ori de
participarea la executarea de lucrari, evacuarea de bunuri si altele asemenea, care
presupun efort fizic.

CAPITOLUL IV Atributii si obligatii privind protectia civila

108
SECTIUNEA 1 Atributii ale autoritatilor administratiei publice

Art. 21. -
(1) Autoritatile administratiei publice centrale si locale asigura stabilirea si integrarea
masurilor de protectie civila in planurile si programele de dezvoltare economico-
sociala ce se elaboreaza la nivel national, judetean si local si urmaresc realizarea
acestora.
(2) Masurile si actiunile de prevenire din planurile de protectie civila se planifica si
se executa prioritar de catre toate autoritatile administratiei publice centrale si locale,
potrivit competentelor acestora.
(3) Autoritatile administratiei publice centrale si locale poarta intreaga raspundere
pentru asigurarea conditiilor de supravietuire a populatiei afectate de urmarile
situatiilor de urgenta.
(4) Asigurarea conditiilor prevazute la alin. (3) se realizeaza prin serviciile de
urgenta, serviciile publice de gospodarie comunala, institutii si agenti economici,
inclusiv prin utilizarea, in conditiile legii, a bunurilor din rezervele de stat si a
serviciilor si bunurilor puse la dispozitie de organizatii neguvernamentale romane
sau de comunitatile locale si populatia din zonele neafectate, de state si organizatii
straine ori cu caracter international.
Art. 22. - Guvernul exercita urmatoarele atributii principale:
a) aproba strategia nationala a protectiei civile si actele normative specifice,
potrivit competentei;
b) analizeaza periodic si ori de cate ori situatia o impune activitatea de protectie
civila;
c) aproba planul national de asigurare cu resurse umane, materiale si financiare
pentru gestionarea situatiilor de urgenta;
d) propune, potrivit legii, Presedintelui Romaniei instituirea si incetarea starii de
urgenta in zonele afectate;
e) incheie acorduri internationale in domeniul protectiei civile;
f) adopta hotarari prin care se acorda ajutoare de urgenta si despagubiri
persoanelor fizice si juridice afectate;
g) aproba planificarea exercitiilor si a aplicatiilor de protectie civila cu caracter
international;
h) solicita, la nevoie, sprijin international;
i) aproba acordarea de ajutor, in urma solicitarilor, statelor afectate de dezastre.
Art. 23. -
(1) Ministerele, autoritatile publice autonome si celelalte organe de specialitate ale
administratiei publice centrale exercita urmatoarele atributii principale:
a) stabilesc atributiile ce revin structurilor proprii;
b) elaboreaza planuri si programe privind protectia civila in domeniul propriu de
competenta;
c) asigura resursele necesare interventiei;
d) constituie capacitati operationale de interventie, pe care, in caz de necesitate, le
pun la dispozitie autoritatilor administratiei publice locale;
e) initiaza programe sau teme de cercetare in domeniu;
f) constituie baza de date specifica domeniului propriu de activitate, necesara
protectiei civile;
g) asigura participarea reprezentantilor, a expertilor si a specialistilor la activitatile
Comitetului National pentru Situatii de Urgenta;

109
h) pun la dispozitie Ministerului Administratiei si Internelor personal calificat in
vederea constituirii echipelor de experti pentru evaluare sau personalul necesar
interventiei, dupa caz;
i) pun la dispozitie Comitetului National pentru Situatii de Urgenta datele si
informatiile solicitate in scopul elaborarii strategiei nationale de protectie civila, a
planurilor si programelor de protectie civila, precum si Inspectoratului General pentru
Situatii de Urgenta pentru constituirea bazei de date proprii;
j) asigura gestionarea tipurilor de riscuri specifice si indeplinirea functiilor de sprijin
prin structuri specifice domeniilor de competenta, potrivit legii. Organizarea si
functionarea acestor structuri se stabilesc prin hotarare a Guvernului.
(2) Ministerul Apararii Nationale planifica si executa masurile de protectie civila,
potrivit organizarii si planurilor specifice proprii si planurilor comune cu alte
ministere.
Art. 24. -
(1) Ministerul Administratiei si Internelor exercita, prin Inspectoratul General pentru
Situatii de Urgenta, urmatoarele atributii principale:
a) elaboreaza si prezinta Guvernului, spre aprobare, proiectul de strategie
nationala a protectiei civile;
b) elaboreaza si avizeaza proiecte de acte normative specifice;
c) coordoneaza activitatile de evacuare, potrivit planurilor intocmite;
d) organizeaza si conduce activitatea de asanare a teritoriului de munitia ramasa
neexplodata din timpul conflictelor militare;
e) analizeaza periodic, impreuna cu autoritatile administratiei publice centrale,
stadiul realizarii masurilor necesare a fi luate in situatii de protectie civila;
f) elaboreaza norme metodologice pentru intocmirea planurilor de urgenta interna
si externa a agentilor economici;
g) organizeaza si conduce exercitii si aplicatii de specialitate;
h) coordoneaza actiunile de limitare si inlaturare a urmarilor situatiilor de urgenta;
i) colaboreaza cu organisme internationale de specialitate.
(2) Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta este autoritate de
reglementare in domeniul protectiei civile.
(3) Controlul de stat in domeniul protectiei civile se realizeaza prin activitati de
avizare, autorizare, atestare, recunoastere, verificare, control si se exercita prin
Inspectia de Prevenire din structura Inspectoratului General pentru Situatii de
Urgenta, respectiv prin inspectiile de prevenire din cadrul inspectoratelor judetene si
al municipiului Bucuresti, in scopul aplicarii unitare a prevederilor legale pe intreg
teritoriul Romaniei.
(4) Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta indeplineste rolul de punct
national de contact in relatiile cu organisme internationale de profil.
Art. 25. - Consiliile judetene, Consiliul General al Municipiului Bucuresti, consiliile
locale ale municipiilor, oraselor si comunelor si consiliile locale ale sectoarelor
municipiului Bucuresti au urmatoarele atributii principale:
a) aproba organizarea protectiei civile la nivelul unitatii administrativ-teritoriale,
analizeaza anual si ori de cate ori este nevoie activitatea desfasurata si adopta
masuri pentru imbunatatirea acesteia;
b) aproba planurile anuale si de perspectiva pentru asigurarea resurselor umane,
materiale si financiare destinate prevenirii si gestionarii situatiilor de urgenta;
c) participa, potrivit legii, la asigurarea finantarii masurilor si a actiunilor de
protectie civila, precum si a serviciilor de urgenta si a structurilor care au atributii
legale in acest domeniu;
110
d) stabilesc, in conditiile legii, taxe speciale pe linia protectiei civile;
e) infiinteaza, in conditiile legii si cu avizul Inspectoratului General pentru Situatii
de Urgenta, centre de formare si evaluare a personalului din serviciile voluntare de
urgenta;
f) gestioneaza, depoziteaza, intretin si asigura conservarea aparaturii si a
materialelor de protectie civila prin serviciile specializate din subordine;
g) asigura spatiile necesare functionarii inspectoratelor pentru situatii de urgenta
corespunzatoare, paza si securitatea acestora si a centrelor operationale, precum si
spatiile pentru depozitarea materialelor de interventie.
Art. 26. - Prefectul are urmatoarele atributii principale:
a) aproba planurile operative si de pregatire pe linia protectiei civile si planificarea
exercitiilor si a altor activitati desfasurate la nivelul unitatii administrativ-teritoriale;
b) urmareste indeplinirea masurilor de protectie civila la nivelul unitatii
administrativ-teritoriale;
c) dispune, potrivit legii, instituirea starii de alerta, activarea sau folosirea, dupa
caz, a formatiunilor de interventie;
d) aproba schema cu riscurile teritoriale intocmita de inspectoratul pentru situatii
de urgenta;
e) asigura conditii pentru buna desfasurare si integrarea activitatii fortelor de
interventie din alte judete sau a echipelor internationale, dupa caz, sosite in unitatea
administrativ-teritoriala in scopul limitarii si inlaturarii efectelor dezastrelor;
f) prezinta consiliului judetean sau Consiliului General al Municipiului Bucuresti,
dupa caz, propuneri de completare a sistemului de instiintare si alarmare a
populatiei, a fondului de adapostire, a bazei materiale si alte masuri de protectie a
populatiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale si a mediului;
g) exercita controlul aplicarii masurilor in situatiile de protectie civila.
Art. 27. - Primarul are urmatoarele atributii principale:
a) propune consiliului local structura organizatorica de protectie civila;
b) aduce la indeplinire hotararile consiliului local in domeniul protectiei civile;
c) aproba planurile operative, de pregatire si planificare a exercitiilor de
specialitate;
d) propune fondurile necesare realizarii masurilor de protectie civila;
e) conduce exercitiile, aplicatiile si activitatile de pregatire privind protectia civila;
f) coordoneaza activitatea serviciilor de urgenta voluntare;
g) aproba planurile de cooperare cu localitatile invecinate si organismele
neguvernamentale;
h) dispune masuri si controleaza modul de intretinere a spatiilor de adapostire
colective de catre administratorul acestora;
i) urmareste realizarea, intretinerea si functionarea legaturilor si mijloacelor de
instiintare si alarmare in situatii de protectie civila;
j) raspunde de alarmarea, protectia si pregatirea populatiei pentru situatiile de
protectie civila;
k) solicita asistenta tehnica si sprijin pentru gestionarea situatiilor de protectie
civila;
l) exercita controlul aplicarii masurilor de protectie civila in plan local;
m) asigura evaluarea si centralizarea solicitarilor de ajutoare si despagubiri in
situatii de protectie civila, precum si distribuirea celor primite;
n) coordoneaza nemijlocit evacuarea populatiei din zonele afectate de situatiile de
protectie civila;

111
o) stabileste masurile necesare pentru asigurarea hranirii, a cazarii si a alimentarii
cu energie si apa a populatiei evacuate;
p) dispune masuri pentru asigurarea ordinii publice in zona sinistrata;
q) coopereaza cu primarii localitatilor sau ai sectoarelor limitrofe, dupa caz, in
probleme de interes comun;
r) gestioneaza, depoziteaza, intretine si conserva tehnica, aparatura si materialele
de protectie civila, prin serviciile de specialitate subordonate.

SECTIUNEA a 2-a Obligatiile conducatorilor institutiilor publice, agentilor


economici, proiectantilor, constructorilor, beneficiarilor si salariatilor

Art. 28. -
(1) Conducatorii institutiilor publice, patronii si managerii agentilor economici,
indiferent de forma de proprietate, au urmatoarele obligatii principale:
a) asigura identificarea, monitorizarea si evaluarea factorilor de risc specifici,
generatori de evenimente periculoase;
b) stabilesc si urmaresc indeplinirea masurilor si a actiunilor de prevenire si de
pregatire a interventiei, in functie de incadrarea in clasificarea de protectie civila;
c) organizeaza si doteaza, pe baza criteriilor de performanta elaborate de
Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, servicii sau formatiuni proprii de
urgenta si stabilesc regulamentul de organizare si functionare a acestora;
d) participa la exercitii si aplicatii de protectie civila si conduc nemijlocit actiunile de
alarmare, evacuare, interventie, limitare si inlaturare a urmarilor situatiilor de urgenta
desfasurate de unitatile proprii;
e) asigura gratuit fortelor de interventie chemate in sprijin in situatii de urgenta
echipamentele, substantele, mijloacele si antidoturile adecvate riscurilor specifice;
f) organizeaza instruirea si pregatirea personalului incadrat in munca privind
protectia civila;
g) asigura alarmarea populatiei din zona de risc creata ca urmare a activitatilor
proprii desfasurate;
h) prevad, anual, in bugetul propriu, fonduri pentru cheltuieli necesare desfasurarii
activitatilor de protectie civila;
i) instiinteaza persoanele si organismele competente asupra factorilor de risc si le
semnaleaza, de indata, cu privire la iminenta producerii sau producerea unei situatii
de urgenta civila la nivelul institutiei sau agentului economic;
j) stabilesc si transmit catre transportatorii, distribuitorii si utilizatorii produselor
regulile si masurile de protectie specifice, corelate cu riscurile previzibile la utilizare,
manipulare, transport si depozitare;
k) incheie contracte, conventii sau protocoale de cooperare cu alte servicii de
urgenta profesioniste sau voluntare;
l) mentin in stare de functionare mijloacele de transmisiuni-alarmare, spatiile de
adapostire si mijloacele tehnice proprii, destinate adapostirii sau interventiei, tin
evidenta acestora si le verifica periodic;
m) indeplinesc alte obligatii si masuri stabilite, potrivit legii, de catre organismele si
organele abilitate.
(2) Conducatorii institutiilor publice si ai agentilor economici, indiferent de forma de
proprietate, sunt obligati sa permita instalarea, fara plata, a mijloacelor de alarmare
pe cladirile proprii.

112
(3) Agentii economici a caror activitate prezinta pericole de accidente majore in
care sunt implicate substante periculoase se supun si prevederilor legislatiei
specifice.
Art. 29. - Persoanele fizice sau juridice care detin imobile in indiviziune sau le
utilizeaza in comun sunt obligate sa coopereze pentru indeplinirea masurilor de
protectie civila pentru intregul imobil sau ansamblu de imobile.
Art. 30. -
(1) Proiectantii, constructorii si beneficiarii de investitii au urmatoarele obligatii:
a) sa prevada in documentatiile tehnice ale investitiilor masurile specifice,
echipamentele si dotarile necesare, conform normativelor in vigoare, si sa asigure
realizarea lor inainte de darea in exploatare a investitiei;
b) sa obtina toate avizele, autorizatiile si acordurile privind protectia civila,
prevenirea si stingerea incendiilor si de mediu, conform legii, si sa urmareasca
realizarea masurilor stabilite in cuprinsul acestora;
c) sa evalueze riscul seismic al zonei in care se executa lucrarile si sa
intocmeasca proiectul, respectiv sa execute constructia sau instalatia conform
gradului de risc seismic evaluat.
(2) In toate fazele de cercetare, proiectare, executie si pe intreaga lor durata de
existenta, constructiile si amenajarile, echipamentele, utilajele si instalatiile
tehnologice pentru autorizare in domeniul protectiei civile se supun unei examinari
sistematice si calificate pentru identificarea, evaluarea si controlul riscurilor, in
conditiile prevazute de reglementarile specifice.
(3) Obligatia executarii activitatilor prevazute la alin. (2) revine persoanelor care
concura la proiectarea, realizarea, exploatarea, intretinerea, repararea,
postutilizarea constructiilor, a echipamentelor si a instalatiilor tehnologice, potrivit
obligatiilor si raspunderilor prevazute de lege.
(4) Metodologia privind identificarea, evaluarea si controlul riscurilor se elaboreaza
de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, se aproba prin ordin al
ministrului administratiei si internelor si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I.
Art. 31. - Salariatii au urmatoarele drepturi si obligatii:
a) sa beneficieze, in mod gratuit, de echipament de protectie individuala, de
tratament medical si antidoturi, daca sunt incadrati la agenti economici sau institutii
cu surse de risc nuclear, chimic sau biologic;
b) sa beneficieze de masurile de protectie sociala prevazute prin lege pentru
perioadele de intrerupere a activitatii, impuse de situatiile de protectie civila;
c) sa respecte normele, regulile si masurile de protectie civila stabilite;
d) sa participe la instruiri, exercitii, aplicatii si la alte forme de pregatire specifica.

CAPITOLUL V Pregatirea pentru protectia civila

Art. 32. - Pregatirea pentru protectia civila cuprinde pregatirea populatiei si a


salariatilor, pregatirea serviciilor de urgenta, pregatirea personalului cu functii de
conducere pe linia protectiei civile, precum si a personalului de specialitate.
Art. 33. -
(1) Pregatirea profesionala a serviciilor de urgenta si a altor forte cu care se
coopereaza se realizeaza pe baza programelor anuale de pregatire, aprobate de
sefii acestora.
(2) Planificarea exercitiilor si a aplicatiilor de cooperare privind protectia civila la
care participa, potrivit specificului acestora, serviciile de urgenta, fortele de protectie
113
si sprijin si populatia se aproba de prefect, primar sau de ministrul administratiei si
internelor, dupa caz.
(3) Exercitiile de cooperare interjudetene/regionale si cele cu caracter international
se aproba de Guvern, la propunerea ministrului administratiei si internelor.
(4) In documentele de planificare a pregatirii privind protectia civila se prevad si
resursele materiale si financiare necesare, precum si cine le asigura.
Art. 34. -
(1) Initierea, calificarea, perfectionarea sau specializarea conducatorilor structurilor
specializate de protectie civila si a sefilor serviciilor de urgenta, a personalului de
specialitate, precum si a altor persoane cu atributii in acest domeniu se realizeaza
prin cursuri, convocari sau instructaje si se desfasoara in Centrul National de
Pregatire pentru Managementul Situatiilor de Urgenta si in centrele zonale ale
acestuia, precum si in Institutul National de Administratie sau in alte institutii de
invatamant de profil.
(2) Pregatirea pentru protectia civila in institutiile de invatamant militar este
obligatorie si se desfasoara pe baza tematicilor elaborate cu consultarea
Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta.
Art. 35. - Formarea, perfectionarea si specializarea personalului serviciilor de
urgenta profesioniste si al structurilor componente ale Sistemului National de
Management al Situatiilor de Urgenta se realizeaza in institutiile de invatamant de
profil din subordinea Ministerului Administratiei si Internelor, a Ministerului Apararii
Nationale, precum si in alte unitati abilitate din tara si din strainatate.
Art. 36. -
(1) Informarea si educarea preventiva a populatiei privind protectia civila sunt
obligatorii si se asigura prin: institutiile de invatamant si educatie de toate gradele,
mijloacele de informare in masa si serviciile profesioniste pentru situatii de urgenta.
(2) Ministerul Educatiei si Cercetarii, in colaborare cu Inspectoratul General pentru
Situatii de Urgenta, stabileste, prin protocol, temele si activitatile practic-aplicative de
educatie privind protectia civila, care se includ in programele de invatamant, precum
si in planurile activitatilor extrascolare.
(3) Societatile publice si private, nationale si locale, de radio si televiziune, precum
si presa scrisa sunt obligate sa asigure prezentarea in emisiunile, respectiv in stirile
si reportajele acestora, a riscurilor potentiale, masurilor preventive si a modului de
actiune si comportare a populatiei pe timpul situatiilor de urgenta civila.
(4) La informarea si educarea preventiva a populatiei privind protectia civila
participa si organizatiile neguvernamentale de interes public, potrivit statutelor si
specificului activitatilor acestora.
Art. 37. -
(1) Instruirea salariatilor privind protectia civila se asigura sistematic, de regula
impreuna cu instructajele de prevenire si stingere a incendiilor, in conditiile stabilite
prin dispozitiile generale elaborate de Inspectoratul General pentru Situatii de
Urgenta si aprobate de ministrul administratiei si internelor.
(2) Participarea salariatilor la instruire constituie sarcina de serviciu.
Art. 38. - Periodic, pe baza planurilor si a programelor de pregatire si cu aprobarea
primarului localitatii, se efectueaza exercitii de alarmare publica.

CAPITOLUL VI Protectia populatiei si a bunurilor materiale

Art. 39. - Protectia populatiei, a bunurilor materiale si a valorilor culturale se


realizeaza printr-un ansamblu de activitati constand in: instiintare, avertizare si
114
alarmare, adapostire, protectie nucleara, biologica si chimica, evacuare si alte
masuri tehnice si organizatorice specifice.

SECTIUNEA 1 Instiintarea, avertizarea si alarmarea

Art. 40. -
(1) Instiintarea se realizeaza de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta sau
de serviciile de urgenta profesioniste, dupa caz, pe baza informatiilor primite de la
populatie sau de la structurile care monitorizeaza sursele de risc.
(2) Avertizarea populatiei se realizeaza de catre autoritatile administratiei publice
centrale sau locale, dupa caz, prin mijloacele de avertizare specifice, in baza
instiintarii primite de la structurile abilitate.
Art. 41. -
(1) Prealarmarea se realizeaza de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta
si de serviciile de urgenta profesioniste, dupa caz, pe baza informatiilor primite de la
Statul Major General, si de structurile specializate din cadrul categoriilor de forte
armate, pe baza planurilor de cooperare intocmite in acest sens.
(2) Alarmarea populatiei se realizeaza de autoritatile administratiei publice centrale
sau locale, dupa caz, prin mijloacele specifice, pe baza instiintarii primite de la
structurile abilitate.
Art. 42. -
(1) Mijloacele de avertizare si alarmare specifice se instaleaza in locurile stabilite de
Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si de serviciile de urgenta
profesioniste.
(2) Normele tehnice privind instalarea sistemului integrat de avertizare si alarmare
a populatiei si instructiunile privind semnalele si mesajele de avertizare si alarmare
se elaboreaza de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, se aproba prin
ordin al ministrului administratiei si internelor si se publica in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I.
(3) Mesajele de avertizare si alarmare se transmit obligatoriu, cu prioritate si
gratuit prin toate sistemele de telecomunicatii, posturile si retelele de radio si de
televiziune, inclusiv prin satelit si cablu, care opereaza pe teritoriul Romaniei, la
solicitarea expresa a sefilor structurilor de protectie civila.
Art. 43. - In cazul unui atac iminent, in situatia in care nu s-a declarat starea de
razboi, primele mesaje de prealarma si de alarma se transmit cu aprobarea
ministrului administratiei si internelor, pe baza instiintarilor Statului Major General si
structurilor specializate din cadrul categoriilor de forte armate, conform planurilor de
cooperare intocmite in acest sens.
Art. 44. -
(1) Folosirea mijloacelor de alarmare in cazul producerii unor dezastre se executa
numai cu aprobarea primarului localitatii, a conducatorului institutiei publice sau a
agentului economic implicat, dupa caz, ori a imputernicitilor acestora.
(2) Sistemul de instiintare, avertizare si alarmare la localitati, institutii publice si
agenti economici se verifica periodic prin executarea de antrenamente si exercitii.
(3) Folosirea mijloacelor tehnice de alarmare si alertare cu incalcarea prevederilor
legale si a normelor tehnice prevazute la art. 42 alin. (2) este interzisa.

SECTIUNEA a 2-a Adapostirea

Art. 45. -
115
(1) Pentru protectia populatiei si a bunurilor din patrimoniul cultural national de
efectele atacurilor din aer se realizeaza sistemul national de adapostire, care
cuprinde: adaposturi pentru puncte de comanda destinate Sistemului National de
Management al Situatiilor de Urgenta, adaposturi publice de protectie civila aflate in
administrarea consiliilor locale si fondul privat de adapostire realizat de agentii
economici si proprietarii de imobile.
(2) Autoritatile administratiei publice, institutiile publice, agentii economici si
proprietarii de imobile au obligatia sa prevada in planurile de investitii si sa realizeze
adaposturi de protectie civila.
(3) Autoritatile administratiei publice centrale si locale si serviciile de urgenta de la
toate nivelurile de competenta vor identifica si vor stabili posibilitatile de utilizare
pentru adapostire a unor galerii de mina, tuneluri, pesteri, grote etc. existente in
apropierea zonelor dens populate sau in zone prevazute pentru amenajare de
tabere de sinistrati, evacuati sau refugiati.
(4) Categoriile de constructii la care este obligatorie realizarea de adaposturi
publice de protectie civila, precum si adaposturile care se amenajeaza ca puncte de
comanda se aproba prin hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului
Administratiei si Internelor.
(5) Adaposturile publice de protectie civila prevazute in documentatiile tehnice ale
investitiilor se avizeaza tehnic, premergator eliberarii autorizatiilor de construire, de
catre serviciile de urgenta profesioniste, potrivit metodologiei elaborate de
Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, aprobata de ministrul administratiei
si internelor si publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
(6) In timp de pace adaposturile publice de protectie civila, cu exceptia spatiilor
amenajate ca puncte de comanda, pot fi utilizate pentru alte destinatii, cu
respectarea normelor tehnice, cu obligatia de a fi eliberate in situatii de urgenta in
maximum 24 de ore si cu informarea prealabila a centrelor operationale din cadrul
serviciilor de urgenta profesioniste.
(7) Adaposturile publice de protectie civila se inspecteaza periodic de catre
personalul de specialitate al serviciilor de urgenta profesioniste; detinatorii si
utilizatorii acestor adaposturi sunt obligati sa indeplineasca normele si masurile
stabilite pentru mentinerea adaposturilor si a instalatiilor utilitare ale acestora in stare
de functionare.
(8) Construirea adaposturilor si amenajarea altor spatii de adapostire cuprinse in
planurile de mobilizare se executa la punerea in aplicare a planurilor respective.
Art. 46. - Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta constituie in depozitele
si unitatile de logistica direct subordonate rezerva nationala de mijloace tehnico-
materiale necesare asigurarii conditiilor de supravietuire a populatiei afectate de
situatii de urgenta.

SECTIUNEA a 3-a Asanarea teritoriului de munitia ramasa neexplodata

Art. 47. - Asanarea terenului si neutralizarea munitiei ramase neexplodate din


timpul conflictelor armate se executa de catre subunitati specializate si specialisti
pirotehnicieni din Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta sau din serviciile
de urgenta profesioniste, dupa caz, potrivit instructiunilor si normelor tehnice
elaborate de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si aprobate prin ordin
al ministrului administratiei si internelor.
Art. 48. -

116
(1) Munitiile se distrug in poligoane ale Ministerului Administratiei si Internelor si
Ministerului Apararii Nationale sau pe terenuri puse la dispozitie de autoritatile
administratiei publice locale in a caror raza administrativ-teritoriala se executa
lucrarile de asanare. Terenurile stabilite pentru distrugerea munitiei se amenajeaza
potrivit instructiunilor si normelor tehnice specifice, elaborate de Inspectoratul
General pentru Situatii de Urgenta.
(2) Autoritatile administratiei publice locale sau, dupa caz, institutiile publice si
agentii economici asigura subunitatii de interventie care executa asanarea
pirotehnica accesul in teren si, gratuit, mana de lucru auxiliara, mijloace de transport
cu soferi si carburantul aferent, materialele, asistenta sanitara, precum si cazarea si
hranirea efectivelor necesare acestor lucrari.
(3) Paza munitiilor si a terenurilor in curs de asanare, precum si insotirea
transporturilor de munitii se executa de personal autorizat.
Art. 49. -
(1) Persoanele fizice si juridice care iau cunostinta de existenta munitiilor au
obligatia sa anunte de indata centrul operational din cadrul serviciului de urgenta
profesionist, dispeceratul integrat de urgenta, politia sau primarul, dupa caz.
(2) Se interzice persoanelor fizice neautorizate sa ridice, sa manipuleze ori sa
utilizeze munitia neexplodata.
Art. 50. - Materialele explozive si mijloacele de aprindere necesare pentru
distrugerea munitiei ramase neexplodate se pun la dispozitie specialistilor
pirotehnicieni, la cererea Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta, prin
comandamentele judetene de jandarmi.
Art. 51. - Formatiunile de interventie prevazute la art. 47 executa gratuit actiuni de
distrugere a zapoarelor care pun in pericol localitatile sau siguranta cetateanului.

SECTIUNEA a 4-a Protectia nucleara, radiologica, chimica si biologica


Art. 52. -
(1) Protectia nucleara, radiologica, chimica si biologica a populatiei se realizeaza
prin mijloace de protectie individuala, colectiva sau prin alte masuri tehnice si
organizatorice specifice, cu prioritate in zonele de risc.
(2) Institutiile publice si agentii economici care produc, transporta, depoziteaza sau
manipuleaza substante periculoase in cantitati care pot pune in pericol viata si
sanatatea cetatenilor organizeaza si executa controlul contaminarii radioactive,
chimice si biologice a materiilor prime si produselor finite si realizeaza masurile de
decontaminare a personalului propriu, terenului, cladirilor si utilajelor.
Art. 53. - Mijloacele de protectie individuala a cetatenilor se asigura potrivit
criteriilor elaborate de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si aprobate
prin hotarare a Guvernului.
Art. 54. - Decontaminarea se realizeaza prin operatiuni si tehnici speciale
efectuate de catre serviciile de urgenta, unele unitati militare si agenti economici,
potrivit normelor tehnice elaborate de ministerele de profil si avizate de Inspectoratul
General pentru Situatii de Urgenta.
Art. 55. -
(1) Depoluarea consta in luarea unor masuri specifice pentru identificarea si
eliminarea surselor poluante, limitarea, indepartarea sau neutralizarea agentilor
poluatori ai apei, aerului si terenului.
(2) Masurile de depoluare sunt insotite, dupa caz, de evacuarea persoanelor si a
animalelor din mediul poluat sau de interzicerea utilizarii apei, a alimentelor si a
furajelor contaminate.
117
(3) Se interzice comercializarea sau utilizarea pentru consum a bunurilor
contaminate.
(4) Agentii economici si institutiile publice au obligatia sa avertizeze imediat
populatia asupra riscurilor de poluare si contaminare a zonelor limitrofe unitatilor
respective si sa intervina cu fortele si mijloacele de care dispun pentru protectia
populatiei si inlaturarea efectelor poluarii.

SECTIUNEA a 5-a Evacuarea

Art. 56. - Evacuarea in cazul dezastrelor se executa pe baza planurilor intocmite in


acest scop, conform legislatiei in vigoare.
Art. 57. -
(1) Trecerea la executarea actiunii de evacuare in situatii de dezastre se hotaraste
de primar sau de prefect, dupa caz, la propunerea comitetului pentru situatii de
urgenta competent.
(2) In situatii de conflict armat, evacuarea se aproba de Consiliul Suprem de
Aparare a Tarii, la propunerea ministrului apararii nationale.
Art. 58. - Principiile evacuarii in situatii de conflict armat se stabilesc prin hotarare
a Guvernului.
Art. 59. - Accesul persoanelor neautorizate in zonele afectate si periculoase,
delimitate si marcate corespunzator, care intra sub incidenta situatiilor de protectie
civila, este interzis.

CAPITOLUL VII Limitarea si inlaturarea urmarilor situatiilor de protectie civila

Art. 60. -
(1) Limitarea si inlaturarea urmarilor situatiilor de protectie civila cuprind ansamblul
de activitati si actiuni executate in scopul restabilirii situatiei de normalitate in zonele
afectate.
(2) La actiunile de limitare si inlaturare a urmarilor situatiilor de protectie civila
participa structuri de interventie din cadrul Inspectoratului General pentru Situatii de
Urgenta, existente pe timp de pace sau care se pot mobiliza in timp scurt, unitati si
formatiuni militare ale Ministerului Administratiei si Internelor, Ministerului Apararii
Nationale, servicii de urgenta voluntare, formatiuni de Cruce Rosie si alte structuri cu
atributii in domeniu.
(3) Interventia se realizeaza pe baza planurilor de interventie si cooperare
intocmite de autoritatile competente.
Art. 61. -
(1) La limitarea si inlaturarea urmarilor dezastrelor pot participa si formatiuni de
interventie private.
(2) Autorizarea formatiunilor prevazute la alin. (1) se executa pe baza normelor
metodologice elaborate de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si
aprobate de ministrul administratiei si internelor.
Art. 62. - Principiile de organizare, de conducere si modul de utilizare a serviciilor
de urgenta profesioniste si voluntare, unitatilor de interventie, formatiunilor de
interventie specializate si private in actiunile de limitare si inlaturare a urmarilor
situatiilor de protectie civila, precum si planurile operative intocmite in acest scop se
stabilesc prin regulamente, ordine si instructiuni elaborate de Inspectoratul General
pentru Situatii de Urgenta si aprobate de ministrul administratiei si internelor.
Art. 63. -
118
(1) Conducerea activitatilor de interventie se realizeaza prin reteaua centrelor
operationale si operative sau a punctelor de comanda existente la autoritatile
administratiei publice centrale si locale, precum si la institutiile publice si agentii
economici.
(2) Conducerea nemijlocita a operatiunilor de interventie se asigura de
comandantul actiunii, imputernicit potrivit legii, care poate fi ajutat in indeplinirea
sarcinilor de catre grupa operativa si punctul operativ avansat.
(3) Grupa operativa se constituie, prin ordin al prefectului, din personal cu putere
de decizie si specialisti ai serviciilor de urgenta ale autoritatilor publice, ai agentilor
economici si institutiilor implicate in gestionarea situatiei de urgenta.
(4) Punctul operativ avansat este mobil si se asigura de catre serviciul de urgenta
profesionist sau de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, printr-o
autospeciala echipata si incadrata corespunzator. In functie de amplasamentul fata
de zona afectata, rolul punctului operativ poate fi preluat de centrul operational.
(5) Pana la sosirea la fata locului a comandantului actiunii, conducerea
operatiunilor se asigura de comandantul sau de seful formatiunii de interventie din
serviciul de urgenta, cu sprijinul reprezentantilor autoritatii administratiei publice
locale sau al patronului, dupa caz.
(6) Coordonarea elaborarii si derularii programelor de recuperare, reabilitare sau
de restaurare pe timpul situatiilor de urgenta se asigura de catre reprezentantii
autoritatilor, institutiilor sau ai agentilor economici stabiliti de comitetele pentru
situatii de urgenta competente.

CAPITOLUL VIII Asigurarea materiala si financiara

SECTIUNEA 1 Asigurarea materiala

Art. 64. - Autoritatile administratiei publice centrale si locale, institutiile publice si


agentii economici au obligatia sa planifice si sa realizeze asigurarea materiala si
financiara a protectiei civile, potrivit legii.
Art. 65. -
(1) Inzestrarea si dotarea Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta si a
structurilor subordonate cu tehnica, aparatura si materiale specific militare se
asigura de Ministerul Administratiei si Internelor, pe baza normelor de inzestrare si
dotare aprobate de ministrul administratiei si internelor.
(2) Inzestrarea si dotarea structurilor de protectie civila cu bunuri materiale
specifice, altele decat cele prevazute la alin. (1), se executa pe baza normelor de
inzestrare si dotare elaborate de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si
aprobate de ministrul administratiei si internelor.
Art. 66. -
(1) Contractarea si aprovizionarea cu tehnica si materiale se asigura de fiecare
beneficiar, contra cost. Tehnica si alte categorii de materiale necesare protectiei
civile se asigura si din donatii, sponsorizari sau din alte surse legal constituite.
(2) Tehnica si materialele provenite din donatii externe sunt scutite de taxe vamale.
Art. 67. -
(1) Intretinerea, repararea, depozitarea si evidenta mijloacelor tehnice de protectie
civila, precum si durata normata de folosinta a acestora se realizeaza potrivit
normelor tehnice elaborate de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si
aprobate de ministrul administratiei si internelor.

119
(2) Montarea, intretinerea, repararea si exploatarea sistemelor de alarmare, de
comunicatii si informatice de protectie civila se asigura cu sprijinul operatorilor
economici de profil, pe baza contractelor sau a conventiilor legale incheiate cu
acestia.
Art. 68. -
(1) Materialele didactice necesare pentru protectia civila: filme, diafilme, planse,
manuale, brosuri, pliante, reviste si altele se realizeaza de Ministerul Administratiei si
Internelor si se asigura gratuit autoritatilor administratiei publice, institutiilor publice si
agentilor economici.
(2) Autoritatile publice, institutiile publice si agentii economici au obligatia de a
realiza materiale de popularizare a activitatilor de protectie civila, emisiuni de radio si
de televiziune, precum si alte activitati cu resurse proprii sau altele legal constituite,
cu acordul Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta si al serviciilor de
urgenta profesioniste.

SECTIUNEA a 2-a Asigurarea financiara

Art. 69. -
(1) Finantarea cheltuielilor cu protectia civila se asigura, potrivit legii, din bugetul de
stat, din bugetele locale, din bugetele institutiilor publice autonome, ale institutiilor
publice finantate integral sau partial din venituri proprii si din bugetele proprii ale
agentilor economici, dupa caz.
(2) Finantarea serviciilor de urgenta se asigura de catre persoanele juridice care
le-au constituit.
(3) Obiectivele de investitii de interes national pentru protectia civila se finanteaza
de la bugetul de stat.
Art. 70. -
(1) Cheltuielile pentru realizarea adaposturilor de protectie civila aferente
constructiilor cu destinatie de locuinta, birouri, centre comerciale sau destinate
oricaror manifestari publice si care, potrivit normelor specifice, trebuie sa fie
prevazute, din constructie, cu asemenea adaposturi se suporta de catre proprietar.
(2) Pentru suportarea partiala sau integrala a costurilor realizarii adaposturilor de
protectie civila aferente constructiei cu destinatie de locuinta, se pot aloca fonduri cu
destinatia de subventii, ce se acorda cetatenilor o singura data, in conditiile stabilite
prin hotarare a Guvernului.
Art. 71. - Finantarea ajutoarelor de urgenta, a despagubirilor, precum si a unor
lucrari sau cheltuieli neprevazute se asigura din fondul de interventie constituit la
dispozitia Guvernului pentru inlaturarea efectelor unor dezastre.
Art. 72. - Pentru finantarea unor cheltuieli curente si de capital privind protectia
civila pot fi utilizate, potrivit legii, donatii, sponsorizari, venituri din prestari de servicii,
contributii ale societatilor si ale caselor de asigurare sau de reasigurare, precum si
alte surse legale.
Art. 73. - Fundamentarea si intocmirea documentatiei tehnice privind investitiile
aferente protectiei civile se realizeaza pe baza normelor metodologice elaborate de
Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si aprobate prin ordin al ministrului
administratiei si internelor.
Art. 74. -
(1) Cheltuielile pentru dotarea cu aparatura, mijloace tehnice si materialele necesare
centrelor zonale de pregatire in domeniul protectiei civile se suporta de Ministerul
Administratiei si Internelor, in limita sumelor aprobate cu aceasta destinatie.
120
Derularea fondurilor se face prin bugetul Inspectoratului General pentru Situatii de
Urgenta.
(2) Consiliile judetene ale judetelor in care functioneaza centrele de pregatire
zonala pentru pregatirea specifica protectiei civile vor pune la dispozitie acestora
terenul, cladirile, precum si cheltuielile de intretinere aferente acestora.

CAPITOLUL IX Contraventii si sanctiuni

Art. 75. - Incalcarea prevederilor prezentei legi atrage raspunderea juridica civila,
contraventionala sau penala, dupa caz.
Art. 76. - Constituie contraventii la prevederile prezentei legi urmatoarele fapte:
a) neincluderea masurilor de protectie civila in programele de dezvoltare
economico-sociala sau in proiectele de buget;
b) neorganizarea serviciilor de urgenta voluntare sau neasigurarea inzestrarii si a
pregatirii profesionale a acestora;
c) neintocmirea planurilor de interventie sau a altor documente operative de
raspuns in situatii de urgenta ori neasigurarea punerii acestora in aplicare la
declansarea situatiilor de urgenta;
d) neasigurarea instiintarii, a avertizarii, a alarmarii sau a evacuarii populatiei in
situatii de urgenta;
e) neasigurarea identificarii, a monitorizarii si a evaluarii factorilor de risc
generatori de evenimente periculoase sau nestabilirea masurilor de protectie
impotriva efectelor negative ale acestora;
f) neasigurarea inzestrarii, a dotarii si a echiparii cu mijloace tehnice de protectie
civila, precum si nementinerea in stare de operativitate a acestora;
g) nesolicitarea avizelor, a acordurilor sau a autorizatiilor privind protectia civila ori
neindeplinirea masurilor si a conditiilor prevazute in acestea;
h) neelaborarea regulamentelor, a normelor, a metodologiilor si a dispozitiilor
privind protectia civila;
i) neprevederea in documentele tehnico-economice ale investitiilor a adaposturilor,
a dotarilor si a masurilor de utilitate publica privind protectia civila sau nerealizarea
la termen a acestora;
j) nementinerea adaposturilor publice de protectie civila in buna stare de utilizare
pe timpul situatiilor exceptionale, corespunzatoare destinatiilor acestora;
k) neparticiparea la instruirile, exercitiile si aplicatiile de pregatire privind protectia
civila;
l) neindeplinirea masurilor de protectie nucleara, biologica si chimica a populatiei;
m) neanuntarea sau neinformarea despre evenimentele periculoase produse sau
privind masurile de protectie civila luate ori necesar a fi luate;
n) folosirea in alte scopuri a mijloacelor tehnice de protectie civila cu destinatie
publica;
o) interzicerea accesului personalului si al mijloacelor tehnice ale serviciilor de
urgenta in scopul indeplinirii atributiilor legale specifice;
p) neconstituirea rezervelor de resurse tehnico-materiale necesare protectiei civile,
prevazute in planurile specifice;
q) neindeplinirea functiilor de sprijin stabilite pe timpul situatiilor de urgenta;
r) accesul persoanelor neautorizate pe timpul situatiilor de urgenta in zonele
afectate, interzise accesului si care sunt delimitate si marcate corespunzator;
s) necompensarea contravalorii serviciilor prestate pe timpul situatiilor de urgenta;

121
t) neindeplinirea masurilor stabilite pentru asigurarea conditiilor de supravietuire a
populatiei afectate.

Art. 77. -
(1) Contraventiile prevazute la art. 76 se sanctioneaza cu amenda dupa cum
urmeaza:
a) de la 500.000 lei la 1.000.000 lei, faptele prevazute la lit. k) si m);
b) de la 1.000.000 lei la 5.000.000 lei, faptele prevazute la lit. c) si g);
c) de la 5.000.000 lei la 10.000.000 lei, faptele prevazute la lit. h), n), o), q), s) si t);
d) de la 10.000.000 lei la 20.000.000 lei, faptele prevazute la lit. a), b), d), i), j) si
p);
e) de la 20.000.000 lei la 50.000.000 lei, faptele prevazute la lit. e), f), l) si r).
(2) Sanctiunile contraventionale se aplica persoanelor fizice sau juridice, dupa caz.
Art. 78. - Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de catre
personalul serviciilor de urgenta profesioniste cu atributii de indrumare, control,
interventie si constatare a incalcarilor legii in domeniul protectiei civile, desemnat de
inspectorul general al Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta si
nominalizat de inspectorii-sefi, precum si de catre persoanele anume desemnate de
catre conducatorii autoritatilor administratiei publice cu atributii in domeniu.
Art. 79. - Contraventiilor prevazute de prezenta lege le sunt aplicabile prevederile
Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata
cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile ulterioare.

CAPITOLUL X Dispozitii tranzitorii si finale

Art. 80. -
(1) Actele normative ce deriva din prezenta lege, prevazute a se elabora si aproba
prin hotarari ale Guvernului, se emit in termen de 90 de zile de la intrarea in vigoare
a prezentei legi.
(2) Reglementarile tehnice prevazute a fi aprobate prin ordine ale ministrilor se
emit in termen de 180 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi si se publica in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Art. 81. - Semnul distinctiv national pentru identificarea personalului si marcarea
mijloacelor tehnice, a adaposturilor si a altor bunuri de protectie civila, uniforma si
cartea de identitate specifice personalului specializat cu atributii in domeniul
protectiei civile se stabilesc prin hotarare a Guvernului, tinandu-se seama de
prevederile reglementarilor internationale.
Art. 82. - Prezenta lege intra in vigoare la 60 de zile de la data publicarii in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Art. 83. - Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga Legea protectiei
civile nr. 106/1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 241 din
3octombrie 1996, cu modificarile si completarile ulterioare, si Ordonanta Guvernului
nr. 47/1994 privind apararea impotriva dezastrelor, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 242 din 29 august 1994, aprobata prin Legea nr. 124/1995,
cu modificarile si completarile ulterioare.

Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea


prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia Romaniei, republicata.

122
FEBRUARIE
1. Ce este un incendiu? Procedee de stingere a incendiilor
2. Evacuare persoane, depozite materiale. Alarmare si
alertare. Instalatii de semnalizare a incendiilor
3. Colectarea deseurilor, reziduurilor combustibile si a
ambalajelor si distrugerea lor
4. Alunecari de teren

CE ESTE UN INCENDIU ?

FOCUL este fenomenul care apare atunci cind, in acelasi timp si spatiu, se afla
simultan o cantitate suficienta de material combustibil, oxigen (aer) si o sursa de
aprindere. Cind focul nu mai poate fi controlat, este vorba despre un INCENDIU.
Atunci este necesara interventia fortelor si mijloacelor de stingere pentru lichidarea
acesuia.

 Retine: Nu orice foc este un incendiu

123
Exemplu: Focul de tabara, flacara de la aragaz sau flacara din semineu nu
sunt incendii

Materialele combustibile pot fi de natura:


solida: lemn, hirtie, textile, carbune
lichida: ulei, benzina, motorina
gazoasa: gaz metan, propan, butan

Aerul este un amestec de gaze (printre care azot – 78,09%, oxigen – 20,95%,
argon - 0,93%, bioxid de carbon - 0,03). Oxigenul este un gaz care intretine arderea,
dacă este in procent de peste 16%.

Sursele de aprindere sunt factori generatori de energie care contribuie la


producerea focului. Ele se clasifica in urmatoarele categorii:

cu flacara
 Exemple: focuri in aer liber, flacara de la chibrit, luminare sau
aragaz

de natura termica
 Exemple: obiecte incandescente (tigara, becul, proiectore electrice,
cenusa), caldura degajata de aparate casnice

de natura electrica
 Exemple: scintei electrice, scurtcircuit

de natura mecanica
 Exemple: scintei, frecare

naturale
 Exemple: cladura solara, trasnet

explozivi si materiale incendiare


 Exemplu: artificii

indirecte
 Exemplu: radiatia unui focar de incendiu

PROCEDEE DE STINGERE A INCENDIILOR

FOCUL este fenomenul care apare atunci cind, in acelasi timp si spatiu, se afla
simultan o cantitate suficienta de material combustibil, oxigen (aer) si o sursa de
aprindere. In practica, se spune ca se produce foc atunci cind se formeaza asa

124
numitul TRIUNGHI AL FOCULUI, ale carui laturi egale sunt denumite: material
combustibil, aer si sursa de aprindere.

Material Aer
combustibil

Sursa de aprindere

Daca una din laturile triunghiului focului nu exista, nu apare focul.

Copac Aer

Cind focul nu mai poate fi controlat, este vorba despre un INCENDIU. Atunci
este necesara interventia fortelor si mijloacelor de stingere pentru lichidarea acesuia.
Procedeele utilizate de pompieri pentru stingerea incendiilor se bazează pe
teoria triunghiului focului.
Cele mai des întâlnite procedee de stingere a incendiilor sunt:

1.-Răcirea zonei de ardere


Metoda se bazează pe folosirea unei substanţe cu temperatură mai joasă şi cu
căldură specifică mai mare pentru a prelua căldura necesară continuării procesului de
ardere şi pe realizarea contactului direct al agentului de răcire cu stratul de la
suprafaţă al materialului sau substanţei combustibile.
Se acţionează asupra materialelor combustibile solide şi lichide.

Substanţe de stingere utilizate: apa, zăpada

2.-Izolarea materialelor şi substanţelor combustibile faţă de aerul


atmosferic
Metoda se bazează pe izolarea materialului care arde de aerul atmosferic sau crearea
unui strat izolant pe suprafaţa materialului combustibil.
Se acţionează asupra lichidelor combustibile şi a unor materiale solide.
Substanţe de stingere utilizate: spumă, pulberi, prelate, pături, nisip, pământ

3.-Reducerea conţinutului minim de oxigen


Metoda se bazează pe introducerea de substanţe care nu întreţin arderea. La
realizarea unui conţinut de 15% O2 în aer, arderea încetează.
125
Se acţionează asupra materialelor combustibile în spaţiu închis.
Substanţe de stingere utilizate: CO2, abur, azot, apă pulverizată

4.-Indepărtarea substanţelor combustibile din zona de ardere


Metoda se bazează pe îndepărtarea substanţelor combustibile care vin în contact cu
zona de ardere, putându-se opri astfel propagarea incendiului.

EVACUAREA PERSOANELOR , A DEPOZITELOR DE


MATERIALE. ALARMARE SI ALERTARE. INSTALATII DE
SEMNALIZARE A INCENDIILOR

Pe toată durata timpului de exploatare a construcţiilor căile de evacuare a


utilizatorilor şi de acces a forţelor de intervenţie vor fi menţinute libere şi întreţinute
corespunzător, astfel încât prin acestea, în caz de incendiu persoanele să poată
ajunge la nivelul terenului sau al carosabilului în timpul cel mai scurt şi în condiţii de
siguranţă, direct în exterior sau prin scări de evacuare.
Căile de acces, evacuare şi intervenţie se menţin în stare de utilizare pe toată
durata zilei şi în orice anotimp la parametrii la care au fost proiectate şi realizate;
cunoaşterea operativă a oricăror situaţii ce pot împiedica din motive obiective
folosirea acestora în condiţii de siguranţă, reprezintă cerinţa fundamentală
referitoare la aceste căi.
Traseele căilor de evacuare (trecerile prin uşi, coridoare, degajamente, holuri,
vestibuluri, încăperi tempon, scări, atriumuri etc.) vor fi marcate cu indicatoare
standardizate, astfel încât să asigure atât posibilitatea recunoşterii cu uşurinţă a
traseului de urmat spre exterior, cât si circulaţia lesnicioasă, atât ziua cât şi noaptea,
a persoanelor care le utilizeaza în caz de incendiu.
Când este cazul, vor fi marcate şi căile de circulaţie care duc pe terase, în
refugii sau în alte locuri special amenajate pentru evacuare.
Se vor monta indicatoare corespunzatoare la rampele scărilor care duc la
demisol sau subsol, ori la uşile de acces către alte spaţii şi încăperi din care
evacuarea nu poate fi continuată.
Sistemele de autoînchidere sau închidere automată a uşilor de acces în casele
de scări închise se vor menţine în bună stare de funcţionare.
Se interzice blocarea în poziţie deschisă a uşilor caselor de scări, de pe
coridoare, a celor cu dispozitive de autoînchidere sau a altor uşi care, în caz de
incendiu au rolul de a opri pătrunderea fumului, gazelor fierbinţi şi propagarea
incendiilor pe verticală sau orizontală.
Dispozitivele care asigură autoînchiderea sau închiderea automată a uşilor vor
fi verificate periodic şi intreţinute în stare de funcţionare.
În cazul defectării lor, înlocuirea sau repararea se vor face în cel mai scurt timp
şi în condiţii de calitate corespunzătoare, neadmiţându-se improvizaţiile.
126
Sistemul de închidere a uşilor de pe traseele de evacuare trebuie să permită
deschiderea uşoară a acestora în caz de incendiu.
Este interzisă utilizarea, la uşile de pe căile de evacuare, a unor mecanisme
care se pot bloca în timpul funcţionării.
De regulă, deschiderea uşilor de pe traseul de evacuare a mai mult de 30 de
persoane valide trebuie să se facă în sensul deplasării oamenilor spre exterior.
În casele scărilor, pe coridoare sau pe alte căi de evacuare ale clădirilor nu se
admite amenajarea de încăperi ori locuri de lucru, depozitare etc. care ar putea
împiedica evacuarea persoanelor şi bunurilor, precum şi accesul personalului de
intevenţie.
Uşile de evacuare precum şi celelalte dispozitive destinate evacuării
persoanelor trebuie să fie prevăzute cu indicatoare si inscripţii corespunzătoare,
menţinându-se descuiate pe toată durata programului de activitate.
Cheile uşilor de acces în clădiri şi cele ale încăperilor încuiate se păstrează în
locuri sau de persoane desemnate, astfel încât aceste chei să poată fi identificate şi
folosite în caz de necesitate (intervenţie, control, verificări etc.).
La încetarea programului de activitate toate cheile incăperilor se predau la
poartă sau la locul de acces în clădire, unde se depun în ordine pe panoul prevăzut
în acest scop.
Cheile vor fi prevăzute cu marcă de recunoaştere uşoară.
Panourile de geam securizat prevăzute pentru asigurarea evacuării în caz de
incendiu (neutilizate în circulaţia funcţională curentă) vor avea plasate în apropiere
dispozitive de spargere a geamului.
Sunt interzise în exploatare:
• înlocuiri ale finisajelor incombustibile de pe traseele căilor de evacuare cu unele
din materiale combustibile ce se aprind uşor, propagă rapid flacăra sau emană mult
fum ori gaze şi care nu sunt admise prin reglementările tehnice;
• prevederea pe căile de evacuare a oglinzilor, pragurilor sau a altor elemente
(covoare, mochete etc.) care pot crea dificultăţi în timpul evacuării (împiedicare,
alunecare, contactul sau coliziunea cu diverse obiecte, busculadă, panică etc.);
• amenajarea unor locuri de muncă sau activităţi pe căile de evacuare;
• depozitarea de materiale sau obiecte pe coridoare, podestele sau rampele scărilor;
• aşezarea pe căile orizontale de evacuare (coridoare) a dulapurilor, fişetelor,
mobilierului etc., dacă se reduce lăţimea acestora sub dimensiunile minime de
trecere necesare conform reglementărilor tehnice;
• blocarea sau reducerea în orice fel a gabaritelor căilor de evacuare;
• încuierea sau blocarea uşilor sau a altor dispozitive destinate evacuării
persoanelor;
• scoaterea din funcţiune a iluminatului de siguranţă pentru evacuare.
Iluminatului de siguranţă pentru evacuare cu care este echipată construcţia, va
fi verificat, întreţinut şi menţinut permanent în bună stare de funcţionare.
Pentru asigurarea evacuării rapide şi sigure a persoanelor şi a bunurilor din
clădire se întocmesc planuri şi/sau schiţe de evacuare în caz de incendiu.
Acestea se aprobă de conducerea unităţii şi se afişează în locuri vizibile în
spaţiile pentru care au fost întocmite.
Planurile de evacuare în caz de incendiu trebuie să cuprindă:
• mijloacele prin care se realizează anunţarea (alertarea) persoanelor ce răspund de
executarea şi dirijarea evacuării in caz de incendiu;
• numele şi prenumele, precum şi locul de activitate al persoanelor care răspund de
evacuare;
127
• ordinea în care urmează să se facă evacuarea persoanelor şi a bunurilor, funcţie
de valoarea lor şi de vulnerabilitatea la incendiu;
• traseele pe care se face evacuarea persoanelor, pe cât posibil, urmărindu-se ca
aceasta să se facă pe alte căi decât cele destinate evacuării materialelor şi astfel
stabilite încât să nu îngreuneze intervenţia pompierilor la stingere;
• locurile în care urmează să fie evacuate persoanele şi adăpostite bunurile, precum
şi persoanele însărcinate cu paza acestora;
• măsurile de siguranţă care trebuie luate la efectuarea evacuării persoanelor şi a
materialelor care prezintă pericol deosebit (explozivi, recipiente pentru gaze sau
lichide sub presiune), ori a materialelor cu deosebită valoare sau care se
deteriorează uşor sub efectele temperaturii (aparate de precizie etc.);
• numărul şi locul în care se află mijloacele de iluminat mobile, de transport, precum
şi alte materiale auxiliare necesare pentru efectuarea evacuării.
Planurile (schiţele) de evacuare vor fi însuşite de persoanele stabilite, prin grija
şefilor respectivi, iar conducătorii unităţilor şi cadrele tehnice vor controla modul în
care planul de evacuare este însuşit şi cunoscut de către cei responsabili cu
evacuarea persoanelor şi a bunurilor.
Periodic se efectuează exerciţii practice, astfel încât în permanenţă să fie
asigurat succesul operaţiilor de evacuare.

Alarmarea şi alertarea în caz de incendiu

Pentru alarmarea în caz de incendiu se vor asigura mijloace corespunzătoare


de semnalizare ( acustice şi optice) care să asigure anunţarea (alarmarea)
personalului şi alertarea serviciului de pompieri civili (atunci când există).
Totodată, se va asigura posibilitatea de alertare în cel mai scurt timp şi a
forţelor de intervenţie prevăzute în planurile de intervenţie (prin telefon, radiotelefon,
curier etc.).
Personalul va fi instruit pentru a cunoaşte mijloacele de alarmare şi alertare în
caz de incendiu, precum şi codul de semnale stabilit.
Unităţile importante şi vulnerabile la incendiu vor avea menţinută legătura
directă cu subunitatea de pompieri militari cea mai apropiată, sistemul de alertare
respectiv stabilindu-se de comun acord (telefon, radiotelefon, alertare automată de
la instalaţia de semnalizare a incendiilor etc.).
În încăperile serviciilor de pompieri civili, în centralele şi posturile telefonice ale
unităţilor se va afişa, la loc vizibil, numărul de telefon al subunităţii de pompieri
militari, precum şi numerele de telefon ale personalului de conducere din unitatea
respectivă.
Se va asigura alertarea în prima urgenţă a serviciului de pompieri civili, a
conducerii unităţii şi a subunităţii de pompieri militari care are în raionul de
intervenţie obiectivul respectiv.
Se interzice ca posturile telefonice de la care se alarmează pompierii în caz de
incendiu să fie închise sau încuiate, astfel încât să nu se poată realiza legătura cu
aceştia.

Instalaţii de semnalizare a incendiilor

Instalaţiile de semnalizare a incendiilor se vor menţine în permanenţă în stare de


funcţionare. Exploatarea, întreţinerea, revizia şi repararea acestora se asigură de
128
către personal atestat, respectându-se prevederile proiectelor de execuţie,
instrucţiunilor tehnice ale producătorului şi reglementărilor de prevenire şi stingere a
incendiilor.
La fiecare centrală de semnalizare a incendiilor se va afişa schema circuitelor
detectoarelor automate şi a butoanelor manuale, precum şi instrucţiunile de folosire.
Centralele de semnalizare a incendiilor vor fi în permanenţă supravegheate
direct (local) sau indirect (de la distanţă) de către personal competent, capabil să ia
măsurile necesare în caz de incendiu. La centrală se va asigura posibilitatea de
alertare a pompierilor.
Pentru fiecare tip de instalaţie de semnalizare este obligatorie asigurarea, după
caz, a butoanelor şi a detectoarelor de rezervă, conform normei.
Este interzisă blocarea accesului la butoanele de acţionare a semnalizării în
caz de incendiu, precum şi a zonelor de acţiune a detectoarelor.
În cazul unor defecţiuni (semnalizări intempestive, accidentale, scurtcircuite,
lipsă de alimentare cu energie etc.) se iau imediat măsuri pentru înlăturarea urgentă
a acestora şi a cauzelor care le-au generat. Pe timpul cât din cauza unor defecţiuni
instalaţia este scoasă parţial din funcţiune, se vor lua măsuri compensatorii de
siguranţă (supraveghere, ronduri, posturi fixe etc.).
Toate instalaţiile de semnalizare a incendiilor vor fi luate în primire de cadre
tehnice de specialitate ( energeticieni, automatişti etc.) care vor executa verificările,
întreţinerile, reviziile şi reparaţiile pe baza unui grafic întocmit şi aprobat, sau se
încheie contracte cu societăţi de specialitate atestate.
Toate constatările şi măsurile luate se menţionează în registrul instalaţiei de
semnalizare a incendiilor, care se numerotează şi înregistrează, păstrându-se
permanent la locul de amplasare al centralei de semnalizare.
Punctele de concentrare a circuitelor ( firide, cutii terminale etc.), vor fi marcate
corespunzător, asigurate împotriva accesului persoanelor neautorizate şi uşor
accesibile personalului de întreţinere.
Cablurile, conectoarele, bornele etc. trebuie marcate astfel încât să poată fi
uşor identificate.

129
COLECTAREA DEŞEURILOR, REZIDUURILOR
COMBUSTIBILE ŞI A AMBALAJELOR ŞI DISTRUGEREA
LOR.
Deşeurile şi reziduurile combustibile, utilizate ori rezultate din procesul
tehnologic, se colectează ritmic, dar obligatoriu la terminarea schimbului şi se depun
în locurile destinate depozitării sau distrugerii lor, astfel încât la locurile de muncă să
fie în permanenţă curăţenie. ,
Se colectează:
a. pulberile, rumeguşul şi talaşul, scamele sau resturile textile şi alte deşeuri
combustibile depuse (acumulate) pe pardoseli, pereţi, instalaţii, maşini, utilaje,
aparatură, canale sau alte locuri, precum şi maculatură de birotică;
b. scurgerile de lichide combustibile de pe sol, pardoseli, instalaţii, maşini şi
utilaje, din canale sau din alte locuri;
c. ambalajele care prezintă pericol de incendiu sau de explozie (lemn, carton,
metalice pentru produse inflamabile, carbid etc.);
d. depunerile de grăsimi, vopsele, lacuri etc. de pe elementele instala(iilor de
evacuare.
Pentru orice tip de activitate se stabileşte modul de gestionare a deşeurilor,
reziduurilor şi a ambalajelor.
Gestionarea acestora presupune:
a. nominalizarea, după caz, a deşeurilor, reziduurilor şi a ambalajelor specifice
activităţii;
b. indicarea regimului de colectare şi curăţare;
c. locurile de depozitare şi modul de distrugere sau de valorificare;
d. desemnarea personalului responsabil cu gestionarea lor;
e. completarea datelor noi la apariţia oricăror modificări de situaţii.
Deşeurile şi reziduurile de lichide combustibile sau cele din materiale solide
(cârpe, câlţi, bumbac, rumeguş etc.), care conţin astfel de produse, se colectează în
cutii sau în vase metalice ori cu căptuşeală metalică interioară, prevăzute cu capac,
amplasate în locuri fără risc de incendiu şi marcate.
Deşeurile, reziduurile şi ambalajele combustibile, care se reutilizează, se vor
depozita, cu asigurarea distanţelor de siguranţă fără de clădiri, instalaţii, culturi
agricole, suprafeţe împădurite şi alte materiale combustibile, în raport de natura şi de
proprietăţile fizico - chimice ale acestora.

130
Ambalajele metalice, din material plastic sau din sticlă reutilizabile se curăţă, se
spală, sau se neutralizează de restul conţinutului cu materiale adecvate şi se
depozitează în locuri special destinate.
Deşeurile, reziduurile şi ambalajele combustibile, care nu se mai reutilizează,
se vor distruge prin ardere în crematorii amenajate şi amplasate astfel încât să nu
pună în pericol viaţa oamenilor, clădirile, instalaţiile, culturile agricole, suprafeţele
împădurite, şi alte materiale combustibile. Aceste crematorii trebuie să posede
autorizaţiile prevăzute de lege.
Deşeurile, reziduurile şi ambalajele combustibile, care degajă prin ardere
substanţe sau compuşi periculoşi pentru viaţă sau pentru media, pot fi distruse prin
foc deschis sub supraveghere, cu respectarea prevederilor în vigoare şi ale
prezentelor dispoziţii generale.

ALUNECĂRILE DE TEREN
1. GENERALITĂŢI.
Alunecările de teren reprezintă deplasări ale rocilor care formează versanţii unor
munţi, dealuri, lucrări de hidroamelioraţii sau alte rambleuri construite de
oameni.
Deplasările rocilor se pot produce de-a lungul pantei sau lateral, ca urmare a
unor fenomene naturale sau chiar ca urmare a unor activităţi umane.
Alunecările de teren nu produc pierderi şi distrugeri la fel de mari ca alte
dezastre, ele sunt însă periculoase putând conduce la distrugerea unor construcţii prin
deplasarea stratului de roci sau prin acoperire. De asemenea, alunecările de teren pot
bara cursul unor ape curgătoare, creând lacuri de acumulare temporare sau
permanente, pot produce chiar distrugerea unor baraje prin formarea unui val
puternic, la pătrunderea în lac, în mod brusc a unui volum mare de rocă.
În tara noastră, alunecările de teren sunt destul de răspândite. Suprafaţa
totală supusă alunecărilor de teren este apreciată la 900.000 hectare. În tara noastră
cea mai importanţă şi cunoscută alunecare de teren a constituit-o deplasarea Vârfului
Suhardelului care a dus la bararea râului Bicaz şi formarea Lacului Roşu.
Alunecări de teren de amploare s-au produs la Malul cu Flori în iunie 1979 şi
Vârfuri în februarie 1980 – ambele în judeţul Dâmboviţa; Zameş (în 1992) în judeţul
Bacău şi Izvoarele (august 1993) în judeţul Galaţi.
Primele 3 cazuri au fost declanşate de precipitaţii puternice. Dacă alunecările
de teren de la Malul cu Flori nu au produs pierderi mari, deplasarea terenului de la
Vârfuri a afectat centrul civic al localităţii. Au fost distruse 110 case, 21 au fost grav
avariate, iar 25 hectare de teren şi unele drumuri au fost puternic degradate.

ZONE CU POTENŢIALE ALUNECĂRI DE TEREN

Jud. TIMIŞ - Făget – Bega (versantul drept)


Jud. MEHEDINŢI - Minova – Bistriţa – Prunişor; Poiana – Simian;
Jud. VÂLCEA - Horezu – Ocnele Mari – Băile Govora; Râmnicu Vâlcea –
Vâlcele;
131
Jud. ARGEŞ - Valea Danului – Poenari Argeş –râul Topolog (versantul
stâng);
Jud. ARGEŞ- - Stoeneşti –Malu cu Flori – Voineşti;
DÂMBOVIŢA
Jud. - Moreni – Pietroşiţa – Fieni – Vârfuri;
DÂMBOVIŢA
Jud. BUZĂU - Calvini – Bâsceni –Zeletin – Pătârlagele – Oleşeşti –
Săpoca – râul Buzău (versantul stâng);
Jud. VRANCEA - Mera – Odobeşti – pe râul Milcov – Gura Caliţei – Urecheşti
– Cândeşti;
Jud. BACĂU - Zemeş – Moineşti – Comăneşti – Târgu Ocna;
Jud. IAŞI - Târgu Frumos – Balţeşti – Leţcani – Iaşi;
Jud. BOTOŞANI - Corni – Vorona – Tudora.

2. CLASIFICAREA ALUNECĂRILOR DE TEREN.


Se poate face:
a) după adâncimea suprafeţei de alunecare:
 de suprafaţă < 1 m
 de mică adâncime = 1-5 m
 adânci = 5-20 m
 foarte adânci > 20 m
b) după viteza de manifestare a fenomenului: ( viteza de alunecare )
 extrem de rapidă ( bruşte ) > 3 m/s
 foarte rapidă = 3 m/s-0,3 m/min
 rapidă = 0,3m /min – 1,5m/zi
 moderată = 1,5m/zi – 1,5m/lună
 lentă = 1,5m/lună – 1,5m/an
 foarte lentă = 1,5m/an –0,06m/an
 extrem de lentă < 0,06m/an
c) după distanţa de deplasare:
 alunecări propriu-zise;
 alunecări tip curgeri de teren;
d) după direcţia de evoluţie a alunecării pe versant:
 alunecări deplasive de la baza versantului în direcţia opusă deplasării
acumulatului,- deci caracter regresiv.
 Alunecări detrusive – evoluţie în direcţia acumulatului de alunecare – caracter
progresiv. ( detritus = material rezultat din fărâmiţarea rocilor prin acţiunea
agenţilor externi )
e) după cauza care le generează:
 naturale: produse de ploi torenţiale, mişcări tectonice, eroziuni puternice, prăbuşiri
ale unor grote, etc.
 artificiale: generate de acţiunea omului, excavaţii, explozii, lucrări hidrotehnice sau
de hidroamelioraţii, realizarea unor construcţii în vecinătatea unor versanţi.
f) după modul de manifestare:
 fără semne exterioare de manifestare – caracter brusc,
 cu semne exterioare de manifestare – cu viteze medii sau lente şi se
caracterizează prin:
132
 căderi de stânci,
 crăpături şi fisuri,
 ejectări de apă şi nisip,
 tasări de construcţii de diferite feluri.
3. CAUZELE ALUNECĂRILOR DE TEREN.
Cauzele alunecările de teren pot fi:
a) naturale:
 modificarea nivelului apelor subterane,
 ploi torenţiale. Aceste fenomene acţionează asupra coeziunii manifestate între
particule, micşorând-o astfel încât aceasta nu se mai poate opune acţiunii greutăţii
versantului şi a celorlalte încărcări verticale, ducând la prăbuşirea (alunecarea)
versantului.
 Mişcarea seismică. Aceasta generează pe lângă fenomenul descris mai sus şi un
alt fenomen numit lichefierea nisipurilor saturate. Acest fenomen are
particularitatea de a produce alunecări chiar în terenuri orizontale, atunci când
straturi de pământ cu oarecare coeziune sunt aşezate pe roci moi care-şi pierd o
mare parte din rezistenţă în timpul cutremurului, datorită lichefierii.
 Eroziunea se datorează acţiunii apei sub diferite forme (infiltraţie, fenomen
caustic).
b) generate de activitatea omului:
 realizarea unor lucrări de investiţii în apropierea versanţilor. Alunecarea de teren
din această cauză se datorează faptului că încărcarea terenului creşte semnificativ
cu realizarea unor construcţii, modificând echilibrul de moment al versantului.
 Despăduriri şi decopertări ale vegetaţiei. Aceste activităţi duc la creşterea umidităţii
versantului şi prăbuşirea acestuia prin slăbirea forţelor de coeziune dintre particule.

4. EFECTELE ALUNECĂRILOR.
Efectele manifestate ale alunecărilor de teren sunt:
 Distrugerea parţială sau totală a construcţiilor de orice fel (tip),
 Blocarea parţială sau totală a albiei unui râu şi formarea unor acumulări de apă cu
pericol de inundaţii,
 Distrugerea parţială sau totală a reţelelor de edilitare (apă, gaze, canalizare, etc.).
 Blocarea unor căi de comunicaţii (feroviare, rutiere, fluviale, etc.).

5. MĂSURI DE PREVENIRE, PROTECŢIE ŞI INTERVENŢIE ÎN CAZUL


ALUNECĂRILOR DE TEREN.
Măsurile planificate pentru prevenire, protecţie şi intervenţie în cazul
alunecărilor de teren sunt similare celor aplicate în caz de cutremur. O particularitate o
constituie faptul că evenimentul nu se desfăşoară chiar prin surprindere.
Alunecările de teren se pot desfăşura cu viteze foarte variate între 3 m/s şi 0,6
m/an.
Poate fi presupusă deplasarea unor straturi de roci, în zonele de risc,
creându-se în acest fel posibilitatea realizării măsurilor de protecţie.
Deci, un rol însemnat revine acţiunilor de observare a condiţiilor de favorizare
a alunecărilor de teren şi alarmarea (avertizarea) populaţiei în timp util realizării
protecţiei.
Pentru prevenirea şi protecţia urmărilor dezastruoase ale alunecărilor de teren
sunt necesare următoarele măsuri:

133
 realizarea din timp a intervenţiilor necesare stabilirii condiţiilor de apariţie şi
dezvoltare a lor,
 aplicarea procedeelor adecvate de ţinere sub control,
 preconizarea şi planificarea din timp a măsurilor corespunzătoare de protecţie:

 asigurarea unui sistem de drenare a apei din masivul versantului printr-un


sistem de drenuri,
 împădurirea şi înierbarea versanţilor (se pot folosi şi plase geotextile sau
geosintetice).
 evitarea amplasării unor obiective industriale sau a altor construcţii în zonele în
care asigurarea stabilităţii stratului nu se mai poate realiza sau este foarte
costisitoare.
 Informarea curentă a populaţiei din zona de risc.
În acţiunile de intervenţie în afara cazurilor particulare se va urmări
recuperarea bunurilor materiale şi refacerea avariilor.
Salvarea supravieţuitorilor din clădirile acoperite se realizează în condiţii
similare acţiunilor preconizate intervenţiei în cazul cutremurelor de pământ.

6. ORGANIZAREA ŞI CONDUCEREA PREVENIRII, PROTECŢIEI ŞI INTERVENŢIEI


ÎN CAZ DE ALUNECĂRI DE TEREN.
Activitatea de prevenire, protecţie şi intervenţie în cazul alunecărilor de teren
cuprinde 3 faze:
a) faza predezastru: cu următoarele activităţi principale:
 constituirea comisiei de apărare împotriva dezastrelor şi instruirea pe această linie
a personalului propeiu,
 inventarierea şi supravegherea surselor potenţiale de producere a alunecărilor de
teren,
 stabilirea şi asigurarea funcţionării sistemului informaţional pe plan local pentru
alarmare în caz de dezastre,
 pregătirea populaţiei, a forţelor şi mijloacelor de intervenţie conform planului de
protecţie şi intervenţie,
 executarea lucrărilor de împădurire şi înierbare în zonele potenţiale de risc sau a
altor lucrări de acest tip.
b) faza de declanşare a dezastrului cu următoarele activităţi:
 alarmarea populaţiei din zona de dezastru,
 organizarea şi conducerea evacuării populaţiei şi a bunurilor materiale afectate din
zona de dezastru,
 organizarea hrănirii, cazării şi asigurării asistenţei medicale a sinistraţilor.
c) faza postdezastru cu următoarele activităţi:
 inventarierea şi evaluarea efectelor şi pagubelor produse,
 continuarea activităţii de ajutorare a sinistraţilor,
 informarea populaţiei asupra situaţiei existente,
 planificarea şi coordonarea acţiunilor de refacere a infrastructurii economice şi
sociale afectate.
Ponderea fiecărei faze depinde în principal de viteza de manifestare a
alunecărilor de teren.

134
Astfel, dacă viteza de alunecare este mică vor prevala activităţile din faza
predezastru, iar în cazul vitezei de alunecare mare, vor prevala activităţile din faza
postdezastru.

MARTIE
1. Evacuarea fumului in caz de incendiu
2. Reguli pentru sezonul rece

EVACUAREA FUMULUI IN CAZ DE INCENDIU


“PERICOLE PENTRU OAMENI”

Produsele de ardere si de descompunere care rezulta in timpul incendiului


sunt , in general , parti componente ale fumului , flacarii si o serie de gaze ca
produse de ardere .
Fumul ca produs vizibil al majoritatii produselor este format din particule
nearse ale materialului ce arde , din vapori si gaze care dau un colorit caracteristic ,
miros si gust .
De obicei in compozitia fumului intra azotul , oxigenul , oxidul de carbon ,
dioxidul de carbon , vapori de apa si carbon liber sub forma de particule solide ,
extrem de fine . Daca in compunerea substantelor si materialelor combustibile intra
azotul , sulful , magneziu , fosforul , clorul , florul si siliciu , in compozitia fumului vor
exista produse ale arderii si ale descompunerii termice sub forma de oxizi de azot ,
bioxid de sulf , oxid de magneziu , anhidrida formica , acid cianhidric , hidrogen
sulfura etc.
Fumul degajat la incendii difera in mare masura in ceea ce priveste
concentratia , aspectul si natura componentilor . Se poate prezenta ca o emanatie
slab colorata care contine produse de descompunere sau de condensare , sau sub
forma unor nori negri incarcati cu funingine .Cantitatea de funingine care se
formeaza in timpul arderii incomplete este variabila si depinde de natura
combustibilului , de marimea focarului si de conditiile de ventilatie .

135
In raport de culoarea fumului , de miros si de gust se poate stabili natura
materialului care arde . Astfel daca fumul este alb inseamna ca el contine vapori de
apa . Fumul cenusiu catre negru provine din arderea lemnului . Fumul galben – alb
este emanat pe timpul arderii hartiei , paielor si fanului . Fumul negru se degaja pe
timpul arderii gudronului , asfaltului , petrolului , benzinei si a altor produse petroliere
. Fumul cenusiu cu miros intepator neplacut provine din arderea tesaturilor . Fumul
galben brun se degaja pe timpul arderii combinatiilor de azot si este foarte toxic . Un
gust astringent , dulce sau amar , cu miros de usturoi , de bauturi alcoolice ,
intepator de migdale , o culoare albastra , alba , galbena sau de alt fel , indica
prezenta in fum a unor substante toxice .
Deplasarea fumului pe verticala sau pe orizontala intr-o cladire se poate
datora :
 tirajului care se creaza in caz de incendiu
 functionarii instalatiei mecanice de ventilatie sau conditionare
 presiunii curentilor de aer
Propagarea rapida a arderii poate fi asteptata in acele directii in care fumul se
deplaseaza cu viteze mari Asadar , una din directiile de propagare a incendiului
este directia in care se indreapta fumul .
Prin desfumare ( evacuare fum ) se urmareste extragerea din spatiile
incendiate a unei parti din fumul si gazele de ardere in scopul asigurarii conditiilor de
evacuare a utilizatorilor si a folosirii mijloacelor de interventie la stingere , precum si
de limitare a propagarii incendiilor .
In principiu desfumarea se asigura prin tiraj natural , organizat sau mecanic ,
realizand circulatia aerului in spatiul considerat si evacuarea fumului in raport cu
aerul introdus sau prin diferenta de presiune intre spatiul protejat si cel incendiat pus
in depresiune , ori printr-o combinatie a celor doua metode .

Evacuarea fumului se realizeaza prin canale ( ghene ) colectoare .


Introducerea aerului se poate asigura prin :
 goluri practicate in fatade
 usile incaperilor cu acces spre exteriorul constructiei
 goluri ( guri ) de introducere , racordate sau nu la canale si ghene .
Dispozitivele de captare si evacuare a fumului in caz de incendiu vor respecta
prescriptiile privind adancimea de aspirare si suprafata libera normata .
Desfumarea prin tiraj mecanic se asigura prin evacuarea mecanica a fumului
si introducerea naturala sau mecanica a aerului , astfel incat sa asigure circulatia
aerului in spatiul protejat si evacuarea fumului .
Desfunmrea mecanica poate fi asigurata si prin realizarea suprapresiunii in
spatiul protejat de fum .
Desfumarea prin tiraj natural a casei de scari inchise se realizeaza prin
deschiderea automata sau manuala a dispozitivului de evacuare a fumului si a gurii
de introducere a aerului .
In constructii prevazute cu instalatii automate de stingere , actionarea
automata a dispozitivelor de evacuare a fumului si gazelor fierbinti trebuie sa se faca
dupa declansarea instalatiilor de stingere .
In constructii prevazute cu luminatoare , evacuarea gazelor fierbinti se va
asigura obligatoriu prin ochiurile mobile ale acestora , care indeplinesc conditiile
dispozitivelor de evacuare .

136
In general spatiile accesibile publicului vor fi astfel realizate si protejate incat
sa fie ferite de fum in caz de incendiu .
Incaperile de depozitare a materialelor si substantelor combustibile solide cu
aria mai mare de 36 m² precum si casele de scari de evacuare si incaperile tampon
fara lumina naturala se prevad cu dispozitive de evacuare a fumului reprezentand
min 1% din aria dispozitivului , respectiv 5% din aria construita a casei de scari , sau
cu sisteme mecanice de evacuare a fumului .

REGULI PENTRU SEZONUL RECE


Înainte de începerea sezonului rece se vor controla şi se vor înlătura
defecţiunile constatate, asigurându-se buna funcţionare a:
a. instalaţiilor şi a sistemelor de încălzire existente la agenţi economici, instituţii
publice şi la gospodăriile populaţiei (surse de căldură, conducte, corpuri şi elemente
de încălzire, sobe, coşuri şi canale de fum etc.);
b. instalaţiilor de încălzire din încăperi în care sunt montate instalaţiile de
stingere cu apă, precum şi cele de depozitare a substanţelor chimice de stingere şi din
spaţiile de garare a autospecialelor;
c. serpentinelor de încălzire cu aburi sau apă caldă a căminelor, rezervoarelor
de depozitare a lichidelor combustibile, a gazelor sau apei pentru stingerea
incendiilor;
d. dispozitivelor de încălzire a armăturilor de siguranţă de la rezervoarele de
lichide combustibile sau gaze lichefiate;
e. conductelor şi furtunurilor de aburi de la instalaţiile de stingere, precum şi a
celor din diverse instalaţii de producţie şi auxiliare.
Componentele instalaţiilor de stingere cu apă, care sunt expuse îngheţului în
timpul iernii şi nu sunt prevăzute cu dispozitive fixe de încălzire, vor fi protejate
împotriva îngheţului.
Se vor asigura uneltele şi accesoriile pentru deszăpezirea drumurilor şi a căilor
de acces, de evacuare şi de intervenţie.
Căile de acces şi accesul la sursele de apă sau la dispozitivele de punere în
funcţiune a instalaţiilor de stingere se vor curăţa de zăpadă şi gheaţă, asigurându-se
menţinerea permanent liberă a acestora.
Personalul destinat să răspundă de aprinderea şi de stingerea focurilor va fi
instruit asupra regulilor ce trebuie respectate şi, respectiv, luate pe timpul sezonului
rece

137
PRINCIPALELE TIPURI DE DEZASTRE
ŞI CARACTERISTICILE ACESTORA
Generalităţi
Prin dezastre se înţelege:
a) fenomene naturale distructive de origine geologică sau
meteorologică, ori îmbolnăvirea unui număr mare de persoane sau animale,
produse în mod brusc, ca fenomene de masă.
În această categorie sunt cuprinse: cutremurele, alunecările şi prăbuşirile de teren,
inundaţiile şi fenomenele meteorologice periculoase, epidemiile şi epizotiile;
b) evenimente cu urmări deosebit de grave, asupra mediului
înconjurător, provocate de accidente.
În acestă categorie sunt cuprinse: acccidentele chimice, biologice, nucleare, în
subteran, avarii la construţiile hidrotehnice sau conducte magistrale, incendiile de
masă şi exploziilor, accidentele majore la utilaje şi instalaţii tehnologice periculoase,
căderile de obiecte cosmice, accidente majore şi avarii mari la reţelele de instalaţii
şi telecomunicaţii.
Conform terminologiei adoptate de OCHA/ONU (Internationally agreed glossary of
basic terms related to disaster management, UN, IDNDR, Geneva, 1992), prin
dezastru (similar catastrofă) se înţelege:
- gravă întrerupere a funcţionării unei societăţi, generând pierderi
umane, materiale sau modificări nefaste ale mediului, care nu poate fi refăcută prin
resursele acesteia.

Dezastrele se pot clasifica fie după modul de manifestare (lente sau rapide), fie
după cauză (naturale sau antropice).
O altă formă de a defini dezastrele este formula următoare:
Dezastrele=Vulnerabilităţi+Hazard
Termenii formulei au următoarele semnificaţii:
- Vulnerabilităţi = urbanizare, degradarea mediului, lipsa de
educaţie, creşterea populaţiei, fragilitatea economiei, sărăcie, structuri de urgenţă
birocratice etc.
138
- Hazard = fenomen rar sau extrem de natură umană sau naturală
care afectează viaţa, proprietăţile şi activitatea umană iar a cărui extindere poate
duce la dezastre;
- hazard =
 geologice (cutremure, erupţii vulcanice, alunecări de teren);
 climatice (cicloane, inundaţii, secetă); de mediu (poluarea mediului, epizootii,
deşertificare, efrişare păduri);
epidemii şi accidente industriale; războiul (inclusiv terorismul).
Conform acestei terminologii, se mai definesc:
- criza = situaţie internă sau externă a cărei evoluţie poate genera o
ameninţare asupra valorilor, intereselor şi scopurilor prioritare ale părţilor
implicate (separat sau împreună);
- accident = întâmplare neprevăzută venită pe neaşteptate, curmând
o situaţie normală, având drept cauză activitatea umană;
- accident complementar= accident care are loc pe timpul sau după
desfăşurarea unui dezastru naturale, datorat acestuia.

2. Definiţii pentru fenomene naturale distructive de origine biologică sau


meteorologică, ori îmbolnăvirea unui număr mare de persoane sau animale,
produse în mod brusc, ca fenomene de masă
- alunecare de teren = deplasare a rocilor care formează versanţii unor munţi
sau dealuri, pantele unor lucrări de hidroamelioraţii sau a altor lucrări de
îmbunătăţiri funciare;
- cutremur = ruptură brutală a rocilor din scoarţa terestră, datorită mişcării plăcilor
tectonice, care generează o mişcare vibratorie a solului ce poate duce la victime
umane şi distrugeri materiale;
- epidemii = răspândirea în proporţii de masă a unei boli transmisibile la animale;
- fenomene meteorologice periculoase = fenomene meteorologice care
afectează violent zone relativ mari de teren pe termen lung, provocând pierderi de
vieţi omeneşti, pagube materiale şi degradarea mediului ambiant;
- inundaţii = acoperirea terenului cu un strat de apă în stagnare sau mişcare,
care prin mărimea şi durata sa provoacă victime umane şi distrugeri materiale ce
dereglează buna desfăşurare a activităţilor social-economice din zona afectată.

3. Definiţii pentru evenimente cu urmări deosebit de grave asupra mediului


înconjurător provocate de accidente
- accident chimic = eliberarea necontrolată în mediul înconjurător a unei
substanţe toxice pe timpul producerii, stocării sau transportului acesteia;
- accident biologic = eliberarea necontrolată în mediul înconjurător a unui agent
patogen pe timpul producerii, stocării, manipulării sau transportului acestuia;
- accident nuclear = eveniment care afectează instalaţia nucleară şi poate
provoca iradierea şi contaminarea personalului acesteia, populaţiei sau a mediului
înconjurător, peste limitele admise;
- accident hidrotehnic = funcţionare defectuoasă a unei construcţii hidrotehnice
ce duce la pierderi de vieţi umane şi distrugeri materiale, în aval de locaţia acesteia;
- accidente majore la utilajele tehnologice periculoase = distrugerea sau
avarierea unor utilaje tehnologice, datorită neglijenţei umane, ducând la numeroase
victime şi mari pierderi materiale;

139
- accidente majore pe căile de comunicaţii = întreruperea temporară a
circulaţiei, care generează distrugerea acestor căi de comunicaţii, victime umane,
animale, cât şi pagube materiale;
- avarii majore la reţelele de instalaţii şi telecomunicaţii = distrugerea parţială
a reţelelor de instalaţii şi telecomunicaţii datorită acţiunii umane sau naturale;
- căderi de obiecte cosmice = pierderi umane sau distrugeri materiale generate
de impactul produs asupra pământului de prăbuşire a unor sateliţi, meteoriţi sau
comete;
- incendii de masă = ardere declanşată natural sau artificial, în urma căreia se
produc însemnate pierderi de vieţi umane, animale, precum şi pagube materiale.
Apărarea împotriva dezastrelor comportă:
- măsuri de prevenire şi de pregătire pentru intervenţie;
- măsuri operative urgente de intervenţie după declanşarea fenomenelor
periculoase cu urmări deosebit de grave;
- măsuri de intervenţie ulterioară pentru recuperare şi reabilitare.
Scopurile apărării împotriva dezastrelor:
- reducerea (pe cât posibil evitarea) pierderilor posibile generate de diferitele
dezastre;
- asigurarea unei asistenţe prompte şi calificate a victimelor;
- realizarea unei refaceri economico-sociale cât mai rapide şi durabile.
Etapele apărării împotriva dezastrelor:
- pregătire pentru limitarea efectelor dezastrelor;
- declanşarea dezastrelor;
- alarmare;
- intervenţia;
- reabilitarea facilităţilor economico sociale afectate;
- dezvoltarea societăţii;
- continuarea pregătirii.
a) Principalele măsuri de prevenire a dezastrelor:
- includerea problematicii privind apărarea împotriva dezastrelor în strategiile de
dezvoltare ale societăţii, la nivel central şi local;
- realizarea lucrărilor de apărare specifice fiecărui tip de hazard;
- optimizarea activităţii structurilor care asigură coordonarea şi conducerea
acţiunilor de prevenire;
- dezvoltarea cercetării ştiinţifice în domeniu.
b) Principalele măsuri de protecţie împotriva dezastrelor:
- instruirea populaţiei privind normele de comportament în caz de dezastru;
- exerciţii şi aplicaţii cu forţele şi mijloacele destinate intervenţiei;
- pregătirea operativă a factorilor cu drept de decizie;
- realizarea unor acorduri internaţionale privind asistenţa umanitară în caz de
dezastre.
c) Principalele măsuri de intervenţie în caz de dezastre:
- cercetare zonei afectate;
- coordonare acţiunilor de căutare-salvare (deblocare-salvare în caz de război),
acordarea asistenţei medicale de urgenţă, etc.
- evacuarea populaţiei şi a valorilor de patrimoniu;
- crearea şi administrarea taberelor de sinistraţi;
- distribuirea ajutoarelor umanitare.

140
4. Fişele caracteristice ale principalelor tipuri de dezastre

Acest tip de fişe au fost elaborate de către specialiştii OCHA/ONU. Mai jos sunt
detaliate componentele principale ale acestor fişe pentru dezastrele caracteristice
ţării noastre.

Cutremur
- caracteristici generale: mişcare vibratorie generată de undele seismice care
poate genera prăbuşiri de teren, replici seismice, tsunami, lichefieri ale terenului şi
alunecări de teren.
- predictibilitate: se pot realiza prognoze pe termen lung şi mediu cu o mare
probabilitate de reuşită. Pe termen scurt prognozele au o probabilitate de reuşită
redusă. Predictibilitatea se bazează pe monitorizarea activităţii seismice, istoricul
acesteia şi observaţii în teren.
- factori de vulnerabilitate: construirea de localităţi în zone cu risc seismic ridicat;
clădiri cu structuri de rezistenţă antiseismică neadecvate (defecte de proiectare sau
executare); densitate mare de locuinţe şi populaţie pe suprafeţe reduse; informarea
redusă (în special a populaţiei) despre cutremure.
- efecte: distrugeri materiale (distrugerea sau avarierea unor clădiri sau a altor
tipuri de infrastructură, incendii, accidente hidrotehnice, alunecări de teren etc.);
pierderi umane ( procent ridicat mai ales în zonele des populate sau pentru clădirile
prost conformate antiseismic); sănătate publică (număr ridicat de persoane ce
necesită intervenţii chirurgicale, contaminarea apei potabile şi probleme de
asigurare a condiţiilor sanitare minime de supravieţuire).
- măsuri de reducere a riscului: proiectarea lucrărilor de investiţii conform
normelor de zonare seismice; informarea, pregătirea şi antrenarea populaţiei
privind normele de comportament în caz de cutremur.
- măsuri de pregătire specifice: înştiinţarea populaţiei, întocmirea şi exersarea
măsurilor cuprinse în planurile de protecţie şi intervenţie.
- măsuri post-dezastru: evaluarea distrugerilor şi pierderilor, căutare-salvare,
asistenţă medicală de urgenţă, reabilitarea facilităţilor economico sociale. afectate,
distribuirea de ajutoare.
- instrumente de evaluare a impactului: scările de evaluare a efectelor generate
de cutremur (Mercalli, MSK, japoneză, etc.).

Alunecare de teren

- caracteristici generale: prezintă mai multe forme de manifestare sau pot apare
ca efecte secundare ale altor tipuri de dezastre (cutremur, fenomene meteorologice
periculoase, erupţii vulcanice, etc.), fiind considerat cel mai răspândit fenomen
geologic.
- predictibilitate: după frecvenţa de apariţie, extinderea fenomenului şi
consecinţele generate de acesta, pot fi estimate zonele de risc, prin studiul zonei
geografice.
- factori de vulnerabilitate: clădiri construite pe versanţii dealurilor şi munţilor,
drumuri şi linii de comunicaţii în zone muntoase, clădiri cu fundaţii slabe, conducte
aeriene sau îngropate.
- efecte: distrugeri materiale, blocarea drumurilor, distrugerea liniilor de
comunicaţie sau a cursurilor de apă, reducerea producţiei agricole sau forestiere;
pierderi umane.
141
- măsuri de reducere a riscului: realizarea hărţilor cu zone de risc, realizarea unei
legislaţii în domeniu, asigurarea bunurilor şi persoanelor.
- măsuri de pregătire specifice: educarea comunităţii posibil a fi efectuată,
realizarea unui sistem de monitorizare, înştiinţare şi evacuare.
- măsuri post-dezastru: căutare-salvare, asistenţă medicală, adăpostirea de
urgenţă a persoanelor sinistrat.
- instrumente de evaluare a impactului: echipe de experţii.

Inundaţii

- caracteristici generale: viteza de deplasare a viiturii, înălţimea viiturii, durata şi


frecvenţa acesteia.
- predictibilitate: prognoze meteo pe termen lung, mediu şi scurt, în funcţie de
nivelul tehnic al sistemului de monitorizare al vremii şi al cursurilor de apă.
- factori de vulnerabilitate: clădiri construite în zona inundabilă, lipsa sistemului de
avertizare a populaţiei, capacitate redusă de absorbţie a solului, clădiri şi fundaţii cu
capacitate de rezistenţă slabă, stocuri de alimente neprotejate.
- efecte: distrugeri materiale, pierderi umane şi contaminarea surselor de apă.
- măsuri de reducere a riscului: lucrări de apărare şi amenajare a digurilor.
- măsuri de pregătire specifice: sisteme de detecţie şi alarmare, educarea şi
participarea comunităţii, planificarea executării lucrărilor de apărare.
- măsuri post-dezastru: evaluarea efectelor dezastrului, căutare-salvare, asistenţă
medicală, aprovizionarea pe termen scurt cu apă şi alimente, purificarea apei şi
adăpostire temporară.
- instrumente de evaluare a impactului: monitorizarea efectelor.

Secetă

- cauza fenomenului: deficit fluviometric, degradarea solului, creşterea


temperaturii apei oceanelor, creşterea concentraţiei de dioxid de carbon în
atmosferă.
- caracteristici generale: dezastru cu efect temporar, mai ales asupra agriculturii,
a căror forme de manifestare depinde de o serie de factori (existenţa sistemului de
irigaţii, etc.).
- predictibilitate: perioadele de precipitaţii reduse sunt normale pentru toate
sistemele climatice. Prognozele meteorologice fac posibilă avertizarea timpurie
asupra posibilităţii de producerea a fenomenului.
- factori de vulnerabilitate: stabilirea de habitate în zone aride, terenuri agricole
izolate, lipsa unor resurse de alimentare cu apă, lipsa unei planificări privind
alocarea resurselor în zonele de risc, etc.
- efecte: scăderea producţiei agricole, viticole şi zootehnice, creşterea preţurilor,
creşterea ratei inflaţiei, reducerea stării nutriţionale a populaţiei, îmbolnăviri, criza
energetică, etc.
- măsuri de reducere a riscului: sistem de monitorizare şi înştiinţare imediată.
- măsuri de pregătire specifice: dezvoltarea unui plan interdepartamental de
apărare împotriva efectelor dezastrului;
- măsuri post-dezastru: menţinerea stabilităţii preţurilor, distribuirea centralizată a
hranei, asigurarea rezervelor de alimente la nivel curent, asigurarea cu apă, etc.
- instrumente de valoare a impactului: monitorizarea situaţiei meteorologice şi
hidrologice, nutriţionale şi economico-sociale.
142
Poluarea mediului

- cauza fenomenului: poluarea aerului, poluare marină, poluarea apei potabile,


creşterea globale a temperatirii, distrugerea stratului de ozon.
- predictibilitate: poluarea este considerată şi raportată la consumul pe cap de
locuitor, astfel că în ţările în curs de dezvoltare ea este în creştere.
- factori de vulnerabilitate: industrializarea şi lipsa legilor în domeniu, lipsa
resurselor pentru contracararea fenomenului.
- efecte: distrugerea recoltelor agricole, pădurilor şi sistemului acvifer, distrugeri
materiale, înrăutăţirea stării de sănătate a populaţiei, creşterea temperaturii etc.
- măsuri de reducere a riscului: stabilirea unor standarde de calitate a mediului,
promovarea de politici pentru promovarea şi protecţia surselor de apă, controlul
producerii de aerosol şi produselor de freon, etc.
- măsuri de pregătire specifice: elaborarea unui plan de protecţie şi siguranţă a
mediului la nivel naţional, includerea problemelor de mediu în programele
guvernamentale de dezvoltare etc.
- instrumente de evaluare a impactului: sisteme de supraveghere terestră şi
aeriană a solului şi apei, evoluţia climei, etc.

Defrişare păduri

- cauza fenomenului: incendiile de masă, boli ale masei lemnoase, exploatare


neraţională.
- caracteristice generale: declanşarea altor hazarde prin slăbirea stabilităţii
solului, masa lemnoasă moartă.
- predictibilitate: depinde de politica ţării respective în domeniul şi existenţa unei
baze de date privind modul de manifestare al fenomenului.
- factori de vulnerabilitate: subdezvoltare, dependenţa de lemn ca sursă de
energie, lipsa unei politici de exploatare, creşterea rapidă a populaţiei etc.
- efecte: distrugerea culturilor tradiţionale şi creşterea necesităţilor de import,
inundaţii, secetă, foamete etc.
- măsuri de pregătire specifice: educarea comunităţii, promovarea unor
alternative la folosirea lemnului ca combustibil.
- instrumente de evaluare a impactului: cartografierea pădurilor şi supravegherea
acestora, monitorizarea programelor de reîmpăduriri.

Epizootiile

- caracteristici generale: se datorează unei combinaţii de mai mulţi factori cum ar fi


temperatura, introducerea de noi soiuri de animale, folosirea de pesticide, calitatea
apei şi migrarea animalelor.
- predictibilitatea: sisteme de examinare a stadiului de dezvoltare a animalelor.
- factori de vulnerabilitate: numărul mare şi variat de animale, lipsa de control
asupra importurilor etc.
- efecte: îmbolnăvirea în proporţii de masă la nivelul comunităţii, foametea etc.
- măsuri de pregătire specifice: elaborarea unui plan naţional de apărare,
programe de pregătire a responsabililor guvernamentali şi a fermierilor, etc.
- instrumente de evaluare a impactului: evaluarea prin testare a incidenţei şi
severităţii infecţiei.
143
Epidemii

- cauza fenomenului: condiţii sanitare precare, sărăcie, contaminarea apei şi


alimentelor etc.
- caracteristici generale: posibilitate ridicată de răspândire, existenţa unor
dezechilibre economice şi sociale, lipsa personalului specializat, etc.
- predictibilitatea: studiile şi rapoartele epidemiologice pot creşte capacitatea de
diagnoză şi prognoză, inclusiv la bolile cu perioade mari de incubaţie, etc.
- factori de vulnerabilitate: sarcina, lipsa de imunizare la boli, nutriţie deficitară, apă
potabilă de slabă calitate etc.
- efecte: bolnavi şi morţi, pierderi economice, panică etc.
- măsuri de reducere a riscului: monitorizarea evoluţiei factorului de risc medical
de urgenţă, elaborarea unui plan de protecţie cu alocarea resurselor necesare.
- măsuri de pregătire specifice: verificare şi confirmare diagnostice, identificarea
cazurilor, găsirea surselor epidemice, controlul evoluţiei cazurilor, etc.
- măsuri post-dezastru: existenţa unui serviciu medical de urgenţă, ajutor medical.
- instrumente de evaluare a impactului: supraveghere epidemiologică, evaluarea
periodică a eficienţei serviciului medical de urgenţă.

Accident chimic şi industrial

- cauza fenomenului: greşeli de exploatare a instalaţiilor, nerespectarea regulilor


de depozitare, manipulare şi transport, accidente pe căile de comunicaţii, etc.
- predictibilitatea: sisteme de monitorizare, deoarece industrializarea va creşte
incidenţa acestora.
- factori de vulnerabilitate: lipsa sistemului de avertizare şi alarmare, neinstruirea
populaţiei posibil a fi afectată, necunoaşterea şi nerespectarea legislaţiei în
domeniu.
- efecte: distrugeri ale instalaţiilor şi structurilor industriale, generarea unor incendii
de masă, contaminarea apei, terenului şi aerului, morţi, răniţi, etc.
- măsuri de reducerea a riscului: dezvoltarea unor planuri de pregătire şi
intervenţie la nivel local.
- măsuri de pregătire specifice: identificarea materialelor periculoase, stabilirea
zonelor de risc, elaborarea şi testarea planurilor de protecţie şi intervenţie, etc.
- măsuri post-dezastru: evacuarea din zona de risc, căutare-salvare,
decontaminare zonei afectate şi a personalului, măsuri de prim ajutor, etc.;
- instrumente de evaluare a impactului: sistem de monitorizare.

144
APRILIE
1. Cauze de incendiu de natura electrica
2. Cai de acces, planul de evacuare a locului de munca
3. Ordinul nr.1259/2006 – norme privind organizarea si asigurarea activitatii de
instiintare, avertizare, prealarmare si alarmere in situatii de protectie civila

CAUZE DE INCENDIU DE NATURA ELECTRICA


Incendiile provocate de instalaţiile electrice au o pondere ridicată
în totalul incendiilor cu pierderi de vieţi omeneşti şi pagube materiale
importante.
INSTALATIA ELECTRICA este ansamblul de echipamente
interconectate într-un spaţiu dat
ECHIPAMENTUL ELECTRIC este orice dispozitiv folosit pentru
producerea, transportul, distribuirea sau utilizarea energiei electrice.
In instalaţia electrică se utilizează un număr mare de aparate electrice
care din punct de vedere al funcţiunilor pe care le îndeplinesc se
clasifică în:
 aparate de conectare (întrerupătoare, comutatoare, etc.)
 aparate pentru pornirea motoarelor (reostate, autotransformatoare
de pornire, etc.)
 aparate de semnalizare (relee, lămpi, etc.)
 aparate de măsură (ampermetre, voltmetre, etc.)
 aparate de protecţie (relee, siguranţe, etc.)

145
O atenţie deosebită trebuie acordată echipamentelor electrice utilizate
în zonele cu pericol de explozie, care trebuie să aibă asigurată o
PROTECTIE ANTIEXPLOZIVA.

APARATELE DE PROTECTIE sunt aparate care sesizează situaţiile


anormale în funcţionarea unor instalaţii electrice (suprasarcini,
scurtcircuit, etc), protejând-o fie printr-o comandă pentru deconectarea
automată, fie prin semnalizarea apariţiei situaţiei anormale (când nu
există un pericol imediat).
Ele pot fi:
 siguranţe fuzibile
 contactoare cu relee
 întrerupătoare automate

a).- siguranţele fuzibile au rolul de a întrerupe circuitul, în care sunt


montate în serie, prin topirea unui element conceput şi calibrat în acest
scop, atunci când curentul care le parcurge depăşeşte o anumită
valoare. In funcţionare normală, fuzibilul nu trebuie să se topească şi nici
să-şi schimbe caracteristica de protecţie. Cel mai mare curent care
poate trece prin fuzibil, timp nelimitat, fără ca acesta să se topească sau
să-şi schimbe caracteristica se numeşte curent nominal al fuzibilului.
Acest curent este cu 20-30% mai mic decât curentul minim de topire.
 Atenţie: Alegerea unui fuzibil cu un curent nominal mai mare decât
cel reieşit din calcule face ca el să nu se topească la suprasarcini sau
să se topească cu întârziere la scurtcircuite, putând conduce astfel la
distrugerea izolaţiilor sau la incendiu.

b).- releele de protecţie şi semnalizare sunt utilizate în instalaţiile electrice mai


complexe pentru protejarea acestora contra diferitelor situaţii anormale de
funcţionare (supracurenţi, tensiune minimă, etc.) prin comanda deconectării
instalaţiei.

c).- întrerupătoarele automate asigură protecţia împotriva


suprasarcinilor, a curenţilor de scurtcircuit de valori medii şi a lipsei
tensiunii de alimentare, acţionând printr-un impuls mecanic direct de
declanşare a întrerupătorului.

MATERIALELE ELECTROTEHNICE se clasifică în:


 materiale conductoare (conductori din cabluri, conductori neizolaţi ai liniilor
aeriene, bobinajele maşinilor şi aparatelor electrice, barele dispozitivelor de
distribuţie, etc.)
 materiale izolante (mantale izolante)

CAUZE DE INCENDIU de natură electrică pot fi:

1.-Regimurile anormale de funcţionare care apar în instalaţia electrică


pot pune în pericol atât viaţa personalului de exploatare cât şi instalaţia.
Cele mai frecvente regimuri anormale care pot apare în funcţionarea

146
unei instalaţii electrice de joasă tensiune (utilizată în gospodării) şi care
constituie cauze principale de incendiu de natură electrică sunt:
 supracurenţii
 supratensiunile
 scăderea tensiunii sub anumite limite
 apariţia tensiunii pe piese care în mod normal nu sunt sub
tensiune

Principalele SURSE DE APRINDERE de natură electrică, rezultate în


urma funcţionării în regim anormal a unei instalaţii sunt:
 creşterea temperaturii datorită suprasarcinii sau curenţilor de
scurtcircuit în conductoare şi aparate
 producerea anormală de căldură în izolaţii
 producerea locală de căldură ca urmare a contactelor defectuoase
 arcuri amorsate între conductori sau între conductori şi masă

SUPRACURENTII constau în depăşiri ale intensităţii curentului nominal în instalaţii


şi aparate electrice. In practică, un caz particular îl constituie contactele
imperfecte, care determină creşterea intensităţii curentului electric şi încălzirea
contactelor peste limitele admise. Când fenomenul durează o perioadă lungă se
poate ajunge la topirea şi sudarea contactelor, fiind posibilă producerea incendiilor.
Contacte imperfecte pot apare de exemplu la tabloul electric (siguranţe nefixate
corespunzător) sau la aparate de conectare (întrerupătoare uzate).
O altă categorie de defecte ce nu trebuie neglijată o reprezintă
curenţii de defect care iau naştere ca urmare a unui defect de izolaţie a
aparatului electric. Curentul care se stabileşte prin izolaţie între un
conductor şi masa metalică pusă la pământ poate provoca scurtcircuit
dacă nu există aparate de protecţie.

SUPRATENSIUNILE reprezintă depăşirea tensiunii în regim permanent.


La materialele izolante solide, chiar dacă are loc la valori mici, are ca
efect îmbătrânirea izolaţiei, reducându-se durata de viaţă a acestora.

SCADEREA TENSIUNII DE ALIMENTARE poate crea pericole în


exploatarea aparatelor electrice (exemplu: pentru un motor cu putere
constantă, scăderea tensiunii duce la creşterea intensităţii curentului,
care provoacă supraîncălziri).

Prin apariţia TENSIUNILOR PE PIESE care în mod normal nu sunt sub


tensiune, se produc supraîncălziri locale periculoase.

In afara regimurilor anormale de mai sus, în funcţionarea instalaţiilor şi


echipamentelor electrice pot apare evenimente ce se pot transforma în
incendii în urma:
 suprasolicitărilor mecanice
 poluării şi coroziunii
 acţiunii greşite a utilizatorului

147
2.- Arcul electric este o descărcare disruptivă continuă, între doi
electrozi sub tensiune. Arcul electric apare în instalaţiile electrice şi în
condiţii normale de funcţionare, în momentul deschiderii şi închiderii
circuitelor electrice prin intermediul contactelor mobile ale
întrerupătoarelor. Cu cât contactele sunt mai uzate, din cauza numărului
mare de conectări, apar încălziri locale. Efectele periculoase ale arcului
electric ca sursă de aprindere şi de iniţiere a incendiilor rezultă din
temperatura mare ce se produce (3000-5000 oC) şi cantităţii relativ mari
de energie disipată în timp foarte scurt. Datorită temperaturilor mari,
arcul electric poate provoca topirea elementelor metalice ale instalaţiei
şi aprinderea materialelor izolante combustibile (uleiuri, hârtie, carton,
cauciuc, etc)
Arcul electric poate apare ca sursă de aprindere în incendii de
lanuri sau păduri ca urmare a ruperii şi căderii la sol pe timp de vânt
puternic a unui conductor de linie de înaltă tensiune. Aparatele de
protecţie automate ale reţelei asigură deconectarea rapidă, dar, mai
ales în perioada secetoasă, arcul produs este suficient pentru a aprinde
materialele celulozice din apropiere.

3.- Scânteile electrice sunt descărcări disruptive în aer sau alt


dielectric. Comparativ cu arcul electric care poate aprinde materiale
combustibile din apropierea locului unde s-a produs, o scânteie electrică
poate aprinde doar amestecuri explozive sau inflamabile.

4.- Scurtcircuitul este contactul accidental, fără rezistenţă sau printr-o


rezistenţă de valoare mică a două sau mai multe conductoare aflate sub
tensiune. Scurtcircuitul apare când izolaţia dintre două conductoare ale
unei instalaţii electrice, ale unei reţele sau ale unui aparat se
degradează şi cele două conductoare, între care există o diferenţă de
potenţial, ajung în contact.
Curentul care trece prin circuitul astfel închis se numeşte curent de
scurtcircuit şi este foarte mare în comparaţie cu curentul nominal al
instalaţiei. Potrivit legii lui OHM:

I=U/R
In condiţii de tensiune constantă, la contactul direct al conductoarelor,
rezistenţa electrică scade foarte mult, iar intensitatea curentului electric
va creşte. Cum efectul termic al curentului electric printr-un conductor
se exprimă prin relaţia:

Q=I2Rt
se constată uşor cantitatea mare de căldură degajată în urma unui scurtcircuit.
 Atenţie:Un scurtcircuit produs într-o instalaţie electrică poate sau nu
să iniţieze un incendiu.
De regulă, scurtcircuitele în instalaţiile electrice sunt eliminate prin acţiunea
elementelor de protecţie.
148
In gospodării, scurtcircuitele pot deveni surse de aprindere în următoarele
condiţii favorizante:
a. - montarea instalaţiei direct pe elemente combustibile. Arcul electric
format în urma scurtcircuitelor poate iniţia aprinderea suportului combustibil
(lemn, carton, material plastic).
O măsură preventivă, în acest caz, o constituie îngroparea instalaţiei
electrice sub tencuială sau protejarea ei cu tuburi metalice.
b. – străpungerea unor pereţi, platforme, panouri combustibile fără luarea
unor măsuri de protecţie.
c. - nerespectarea distanţelor faţă de elementele combustibile sau
depozitarea de materiale combustibile în apropierea circuitelor electrice.
d. - supradimensionarea elementelor de protecţie.
e. - suprasolicitarea instalaţiei electrice prin folosirea de consumatori cu
puteri ce depăşesc puterea calculată prin proiect pentru reţeaua respectivă.
f. - instalarea sau înlocuirea unor echipamente electrice de persoane
nespecializate (cauză frecvent întâlnită îndeosebi în mediul rural).
g. - utilizarea de cordoane neizolate electric şI mecanic sau deteriorate
h. - folosirea aparatelor electrice cu improvizaţii

5.-Electricitatea statică In timpul mişcării, prin frecarea de alte corpuri, corpurile


lichide, solide sau gazoase, îndeosebi cele cu rezistivitate mare (peste 10 5 cm)
se pot încărca cu electricitate statică). Electricitatea statică poate conduce la
explozie sau incendii atunci când apar simultan trei condiţii:
 atmosferă ambiantă explozivă
 descărcare disruptivă
 energia eliberată prin descărcare este suficientă pentru aprinderea
amestecului aer-gaz sau aer-pulbere.

Exemple de materialele capabile să producă descărcarea electricităţii statice sunt:


cauciucuri naturale şi sintetice, mase plastice, fibre artificiale, răşini sintetice, părul
uman, sulfură de carbon, eter, benzină, hidrocarburi.

Activităţile tehnologice care favorizează producerea sarcinii electrostatice şi care


generează frecvent incendii prin descărcarea acestora sunt:
 transportul lichidelor prin conducte cu viteză relativ mare (de regulă peste
0.7 m/s)
 transvazarea lichidelor şi umplerea sau golirea recipientelor (exemplu:
viteza recomandată la ieşirea din ţevile ce asigură umplerea unui rezervor
este de maxim 10 m/s pentru acetone şi alcooli, 3,5-1 m/s pentru benzină şi
motorină şi maxim 1 m/s pentru ulei şi sulfură de carbon
 mişcarea particulelor la măcinare, malaxare, amestecare, comprimare
 benzi transportoare sau transmisii (cu curea) în mişcare
 mişcarea rotoarelor de la turbine, compresoare, ventilatoare.
 derularea filmelor, peliculelor, benzilor de hârtie şi textile, foliilor din material
plastic
 ambalarea substanţelor pulverulente în saci
Atenţie: Corpul uman intervine în aceste fenomene în trei moduri:

149
1.-generator de electricitate statică datorită mişcării corpului operatorilor
(îndeosebi cei cu îmbrăcăminte de nylon sau plastic) ori în timpul deplasării
(un om cu încălţăminte din cauciuc care merge pe un covor în mediu uscat
acumulează un potenţial de 14.000 V)
2.-transfer de sarcini electrostatice de la un material încărcat la corpul uman
(îndeosebi la persoanele cu piele uscată)
3.-descărcarea electrostatică de la corp la pământ (mai rapidă la persoanele
cu piele umedă).

MASURI GENERALE PENTRU EVITAREA INCENDIILOR DE


NATURA ELECTRICA
In vederea evitării producerii în gospodării a incendiilor de natură electrică se vor
lua următoarele măsuri generale:
 Executarea şi montarea instalaţiilor electrice conform prevederilor
reglementărilor în domeniu.
 Amplasarea instalaţiilor şi aparatelor electrice în mediu uscat şi la distanţe
corespunzătoare faţă de materialele combustibile.
 Exploatarea şi întreţinerea aparatelor electrice potrivit precizărilor
producătorului.
 Utilizarea în tabloul electric doar a siguranţelor calibrate sau montarea
disjunctorilor.
 Folosirea doar a conductorilor cu izolaţii fără deteriorări, nesolicitaţi
mecanic.
 Interzicerea conectării la priză a unui număr mai mare de consumatori faţă
de cel pentru care a fost proiectată instalaţia electrică.
 Asigurarea legăturilor la pământ.
 Solicitarea unei persoane autorizate şi calificate pentru remedierea
defecţiunilor constatate la o instalaţie sau aparat electric.

CĂI DE ACCES, PLANUL DE EVACUARE A LOCULUI DE


MUNCA

Accesul mijloacelor şi al persoanelor pentru intervenţiile operative în caz de


urgenţă publică de incendiu, în vederea salvării şi acordării ajutorului persoanelor
aflate în pericol, stingerii incendiilor şi limitării efectelor acestora, trebuie să fie
asigurat în permanenţă la toate:
150
a) construcţiile de orice fel (industriale, social-administrative, speciale etc.) şi
încăperile acestora;
b) instalaţiile tehnologice şi anexe;
c) depozitele închise şi deschise de materii prime, semifabricate, finite şi
auxiliare;
d) instalaţiile, aparatele şi mijloacele de prevenire şi stingere a incendiilor,
precum şi la punctele de comandă ale acestora (centrale şi butoane de semnalizare
a incendiilor, aparate de control şi semnalizare ale instalaţiilor sprinkler, staţii de
pompe de apă, claviaturile şi vanele reţelelor de apă, abur, drencer, gaze inerte şi
spumă, hidranţi de incendiu, stingătoare, pichete de incendiu, bazine, rezervoare şi
castele de apă, rampe ale surselor de apa naturale, posturi telefonice de anunţare a
incendiilor etc.);
e) dispozitivele de acţionare a unor mijloace cu rol de protecţie în caz de
incendiu (cortine metalice de siguranţă, trape de evacuare a fumului şi gazelor
fierbinţi, clapete de pe tubulatură de ventilaţie, exhaustare şi transport pneumatic,
obloane, ferestre şi uşi de închidere a golurilor din elementele de compartimentare
împotriva incendiilor);
f) tablourile de distribuţie şi întrerupătoarele instalaţiilor electrice de iluminat,
de forţă şi iluminat de siguranţă şi la sursele de rezervă care sunt destinate să
alimenteze receptoare electrice cu rol în caz de incendiu;
g) claviaturile şi vanele instalaţiilor tehnologice sau auxiliare, care trebuie
manevrate în caz de incendiu, şi punctele de comandă ale acestora (gaze şi lichide
combustibile, benzi transportoare);
h) celelalte mijloace utilizate pentru intervenţie în caz de incendiu (vehicule
pentru tractare, transport sau izolare, cisterne ori autocisterne de apa şi cheile de
pornire a acestora etc.).
Căile de acces, de evacuare şi de intervenţie trebuie să fie menţinute în
permanenţă, în orice anotimp, practicabile şi curate. Aceasta obligaţie revine
persoanelor juridice sau fizice care administrează construcţiile, instalaţiile, sistemele,
dispozitivele sau mijloacele respective.
Administratorii în cauza vor semnala prin indicatoare, potrivit prevederilor
legale în vigoare, prezenţa unor asemenea mijloace şi vor atenţiona asupra regulilor
care trebuie respectate.
Blocarea căilor de acces, de evacuare şi de intervenţie cu materiale care
reduc lăţimea sau înălţimea liberă de circulaţie stabilită ori care prezintă pericol de
incendiu sau explozie, precum şi efectuarea unor modificări la acestea, prin care se
înrăutăţeşte situaţia iniţială, sunt interzise.
Peste şanţurile sau săpăturile executate pe căile de acces, de evacuare şi de
intervenţie se vor amenaja treceri (podeţe) bine consolidate sau se vor asigura căi
ocolitoare, semnalizate corespunzător.
Se interzice blocarea în poziţie deschisă a uşilor de la casele scărilor, de pe
coridoare, a celor cu dispozitive de autoînchidere sau a altor uşi care, în caz de
incendiu, au rol să oprească pătrunderea fumului, a gazelor fierbinţi şi propagarea
incendiilor pe verticală sau pe orizontală.
Dispozitivele care asigură închiderea automată în caz de incendiu a
elementelor de protecţie a golurilor (uşi, obloane etc.), cele de acţionare a trapelor şi
clapetelor, precum şi cele care menţin în poziţie închisă uşile încăperilor tampon vor
fi în permanentă în stare de funcţionare.
Sistemul de închidere a uşilor de pe traseele de evacuare trebuie să permită
deschiderea cu uşurinţă a acestora în caz de incendiu.
151
Căile de acces, de evacuare şi de intervenţie se vor marca cu indicatoare de
securitate, conform reglementărilor legale în vigoare, astfel încât traseele acestora
să poată fi recunoscute cu uşurinţă, atât ziua cât şi noaptea, de persoanele care le
utilizează în caz de incendiu.
Se vor monta indicatoare corespunzătoare la rampele scărilor care duc la
demisol sau la subsol ori la uşile de acces către spaţii şi încăperi din care evacuarea
nu poate fi continuată.
În casele scărilor, pe coridoare sau pe alte căi de evacuare ale clădirilor nu se
admite amenajarea de încăperi ori locuri de lucru, depozitarea etc., care ar putea
împiedica evacuarea persoanelor şi a bunurilor, precum şi accesul personalului de
intervenţie.
Cheile uşilor de acces în clădiri şi cele ale încăperilor încuiate se păstrează în
locuri sau la persoane desemnate, astfel încât aceste chei să poată fi identificate şi
folosite în caz de necesitate (intervenţie, control, verificări etc.).
Asiguarea accesului si a circulatiei autospecialelor de interventie in incinta
agentilor economici si ale institutiilor, in zonele locuite precum si intre localitati este
obligatorie.
Căile de acces si de circulatie se dimensioneaza potrivit reglementarilor
tehnice pentru autovehicule de tip greu, asigurand accesul autospecialelor de
interventie.
Asigurarea cailor de acces pentru autospecialele de interventie la sursele de
alimentare cu apa in caz de incendiu si a posibilitatilor de folosire a acestor surse in
orice anotimp constituie o conditie de siguranta la foc.

Ordinul nr. 1259/10.04.2006 – NORME PRIVIND


ORGANIZAREA SI ASIGURAREA ACTIVITATII DE
INSTIINTARE, AVERTIZARE, PREALARMARE SI
ALARMARE IN SITUATII DE PROTECTIE CIVILA

Art. 24 Alarmarea populaţiei , instituţiilor publice şi


operatorilor economici se realizează prin semnale acustice
sau optice emise cu ajutorul mijloacelor de alarmare şi prin
152
comunicări transmise pe posturile de radiodifuziune şi
televiziune centrale şi locale , iar în cazul existenţei , şi prin
staţiile de radioficare şi radioamplificare .
Art. 25 (1) Semnalele de alarmare acustice a populaţiei ,
instituţiilor publice şi operatorilor economici sunt : alarmă
aeriană alarmă la dezastre , prealarmă aeriană , şi
încetarea alarmei .
(2) Durata fiecărui semnal este de două minute pentru
toate mijloacele de alarmare , cu excepţia sirenelor cu aer
comprimat la care durata este de un minut.
a) Semnalul ALARMĂ AERIANĂ se compune din 15
sunete a 4 secunde fiecare , cu pauză de 4 secunde între
ele .Pentru sirenele cu aer comprimat semnalul se
compune din 15 sunete a 2 secunde fiecare, cu pauză de 2
secunde între ele
b) Semnalul ALARMĂ LA DEZASTRE se compune din 5
sunete a 16 secunde fiecare , cu pauză de 10 secunde între
ele . Pentru sirenele cu aer comprimat semnalul se compune
din 5 sunete a 8 secunde fiecare , cu pauză de 5 secunde
între ele .
c) Semnalul PREALARMĂ AERIANĂ se compune din 3
sunete a 32 secunde fiecare , cu pauză de 12 secunde între
ele . Pentru sirenele cu aer comprimat semnalul se compune
din 3 sunete a 16 secunde fiecare , cu pauză de 6 secunde
între ele .
d) Semnalul ÎNCETAREA ALARMEI se compune dintr – un
sunet continuu , de aceiaşi intensitate , cu durata de 2
minute Pentru sirenele cu aer comprimat semnalul se
compune dintr-un sunet continuu , de aceeaşi intensitate ,
cu durata de 1 minut .
`

153
MĂSURI ŞI REGULI DE COMPORTARE
LA RECEPŢIONAREA SEMNALELOR DE ALARMARE
a) Prealarma aeriană este o situaţie de protecţie civilă care se comunică prin
telefon conducătorilor localităţilor, instituţiilor publice şi agenţilor economici, atunci
când există pericolul iminent al unui atac aerian sau al unui dezastru. Această
anunţare nu este publică, deci este cunoscută numai de un număr restrâns de
oameni care au puteri de decizie, cu scopul de a preveni şi a se lua unele măsuri
de protecţie, până la atacul aerian sau dezastre.
b) Alarmă aeriană este o situaţie de protecţie civilă care se introduce în
momentul când atacul inamic şi dezastrele sunt iminente. Alarma aeriană se
anunţă prin semnale acustice, luminoase şi prin comunicate (texte) radiodifuzate.
Ca mijloace de alarmare se folosesc sirenele electronice, electrice, acţionate
centralizat sau local, motosirenele, fluierele cu abur (aer comprimat), sirene de
mână, sonerii, claxoane şi clopotele bisericilor, care emit semnale acustice. Alarma
aeriană poate să găsească populaţia şi salariaţii în diferite situaţii, în activitate de
serviciu salariaţii şi populaţia, pe stradă, în magazine.
Când salariaţii se află la serviciu, la auzul semnalului de alarmă aeriană, vor
întrerupe lucrul, vor întrerupe iluminatul exterior şi interior cu excepţia iluminatului
camuflat, conducătorii mijloacelor de transport sunt obligaţi să se oprească
imediat, să deschidă uşile, să deconecteze (oprească) mijlocul de transport de la
sursa electrică, vor părăsi locul de muncă şi se vor deplasa spre locul de
adăpostire stabilit, luînd toate măsurile necesare pentru această situaţie în sediile,
birourile, instituţiile în care lucrează (masca contra gazelor).
Când salariaţii sunt acasă, părăsesc imediat locuinţa împreună cu membrii
familiei şi se deplasează în grabă la adăpostul cel mai apropiat luînd toate
măsurile de întrerupere a apei, iluminatului electric, gazelor etc. Se îmbracă copiii
şi se iau mijloacele individuale de protecţie, se ia trusa sanitară, documentele de
identitate şi rezerva de apă şi alimente şi se intră cât mai repede în locurile de
protecţie. În drum spre locul de adăpostire, vor anunţa vecinii, iar dacă este posibil
vor ajuta pe bătrâni, copii, fără a staţiona pe străzi.
Când populaţia se află pe străzi, magazine se vor îndrepta spre locul cel
mai apropiat şi se adăposteşte. Se părăseşte mijlocul de transport imediat ce
acesta a oprit. Ajuns la locul de adăpostire, fiecare persoană intră în ordine în
adăpost, îşi ocupă locul stabilit şi pregăteşte mijloacele de protecţie individuală (cei
care au).
Pe tot timpul şederii în adăpost, trebuie respectate o serie de măsuri şi
reguli de comportare cum sunt :
- respectarea ordinelor date de şeful echipei de adăpostire;
- menţinerea ordinii şi curăţeniei;
- să nu se fumeze şi să nu se aprindă fără aprobare felinare, lumânări sau
alte surse de iluminat;
- să nu se mănînce, bea apă fără aprobare;
- să nu se intre în adăpost cu îmbrăcăminte contaminată.
Pe timpul cât localitatea se află în alarmă aeriană, este posibil ca aceasta
să fie lovită

154
din aer cu arme de nimicire în masă sau obişnuite. În acest caz organele de
protecţie civilă pot introduce semnalul de „Alarmă la dezastre”.
„Alarma la dezastre” este semnalul de prevenire a populaţiei despre
pericolul
contaminării radioactive, biologice sau chimice şi se face prin comunicări transmise
de posturile şi studiourile de radiodifuziune şi televiziune „radioficare şi
radioamplificare”. Prin mesaje scurte, sunt transmise şi reguli de comportare a
populaţiei pentru diminuarea şi combaterea contaminării, modul de acordare a
primului ajutor intoxicaţiilor, contaminărilor, condiţiile de carantină şi alte măsuri.
Dacă împrejurarea vă obligă să vă adăpostiţi în locuinţa sau în camera de lucru,
terminaţi rapid acţiunea de ermetizare (etanşeizare) a uşilor şi ferestrelor încăperii
cu ţesături, bandă adezivă, leucoplast, scotch; în încăperile cu sobe se închid
coşurile, se astupă, se astupă orificiile şi fisurile.
Auzind semnalul fiecare locuitor este obligat să îmbrace masca contra
gazelor sau mijloacele improvizate (masca contra prafului sau o banderolă vată-
tifon) şi dispozitivele de protecţie a pielii (încălţăminte, mănuşi); să ia rezerva de
apă, alimente, medicamente, obiecte de primă necesitate, documentele de
identitate şi să coboare în adăpost.
Semnalul se introduce în caz de dezastre de mari proporţii. Se transmit
comunicate la staţiile de radioficare, radioamplificare despre dezastrul respectiv :
natura, amploarea şi efectele principale, modul de comportare a cetăţenilor,
măsurile de protecţie, salvare şi prim ajutor, mijloacele şi procedeele de înlăturare
a urmărilor etc.
c) Încetarea alarmei aeriene este situaţia de protecţie civilă prin care
populaţia este înştiinţată că pericolul direct al atacului aerian sau al dezastrului a
trecut, semnalul de încetare a alarmei aeriene se anunţă prin toate mijloacele
folosite pentru darea alarmei aeriene.
Comunicatul de încetare a alarmei aeriene, este însoţit şi de reguli de
comportare, în funcţie de situaţia creată.
La recepţionarea semnalului de încetare a alarmei aeriene, în situaţia când
localitatea (agentul economic, etc.) nu a fost lovită din aer sau dezastrul a trecut,
populaţia adăpostită îşi va relua activitatea; respectând regulile impuse de situaţia
creată. În localităţile pe raza cărora s-au creat zone de distrugere, activitatea
normală se va relua în funcţie de situaţia şi dispoziţiile organelor locale de protecţie
civilă.
În cazul contaminării radioactive, biologice şi chimice a zonei în care au fost
surprinşi, este necesar să respectăm în totalitate regulile stabilite de organele
locale de protecţie civilă care au de executat mai întîi acţiune de cercetare, de prim
ajutor medical, de decontaminare, etc. şi apoi să dispună părăsirea locurilor de
adăpostire, de evacuare (dacă este cazul).
În localităţile lovite, alături de formaţiunile speciale de intervenţie de
protecţie civilă, populaţia aptă de muncă, este obligată să participe la acţiunile de
limitare şi înlăturare a urmărilor, în special pentru salvarea oamenilor de sub
dărîmături, de acordare a primului ajutor şi de transport al răniţilor cu targa
(mijloace improvizate) de stingere a incendiilor şi alte măsuri.

Mijloace de alarmare şi clasificare

Organizarea şi realizarea alarmării sunt atribute ale organelor conducătoare de


protecţie civilă de la localităţi, instituţii publice, agenţi economici, etc.
155
Mijloacele de alarmare care constituie sistemul de alarmare, pot fi clasificate
astfel :
- acustice, care emit sunete şi care pot fi : speciale (sirenele electrice şi
electronice, sirenele cu aer comprimat, motosirenele şi sirenele de mână) şi
alte mijloace (fluiere cu abur sau aer comprimat, sonerii, claxoane, clopote
etc.);
- optice (panouri şi dispozitive luminoase);
- televiziune, radio, staţie de radiodifuziune, etc.
Mijloacele de alarmare se amplasează şi se instalează avînd în vedere
prevederile
organelor locale de protecţie civilă.
Sistemul de alarmare este format din :
- mijloace de alarmare cu acţiune centralizată;
- mijloace de alarmare acţionate descentralizat (local);
- centrale de alarmare;
- circuite telefonice de acţionare şi staţii de radioficare şi radioamplificare.

MAI
1.Protectia golurilor la propagarea incendiilor
2.Apararea impotriva incendiilor
3. Obligatiile si drepturile cetatenilor pe linie de protectie civila
4. Inumdatiile

PROTECTIA GOLURILOR LA PROPAGAREA


INCENDIILOR
Elementele de constructii , peretii si planseele utilizate pentru limitarea
propagarii incendiilor si a efectelor acestora , precum si a exploziilor , sunt de tipul :
156
 Antifoc (AF)
 Rezistente la foc (RF)
 Rezistente la explozii (RE)
 Etanse la foc (EF)
Protectia golurilor functionale din aceste elemente de constructii , se
realizeaza , dupa caz , cu usi obloane , cortine , incaperi tampon sau tamburi
deschisi , alcatuite si dimensionate conform normativului
Galeriile functionala din peretii antifoc trebuie protejate cu usi antifoc , avand
rezistenta la foc 1,5 ore si echipate cu dispozitive de autoinchidere automata in caz
de incendiu , in functie de cerintele functionale .
Obloanele antifoc si cortinele de siguranta antifoc se alcatuiesc si se
realizeaza in general similar cu usile antifoc .
In cazul cand datorita unor conditii functionale , protectia golurilor din peretii
antifoc nu se poate realiza prin usi , obloane sau cortine antifoc , golurile se pot
proteja prin incaperi tampon antifoc .
Peretii si planseele incaperilor antifoc trebuie realizate din materiale
(CO(CA1))rezistente la foc cel putin 1 ora .
Se recomanda ca amplasarea incaperilor tampon sa se faca alipit peretelui
antifoc si sa fie dispuse spre spatiile cu densitatea sarcinii termice mai mica .
In peretii incaperilor tampon se admite practicarea numai a golurilor strict
necesare pentru circulatie .
Pentru realizarea ventilarii sau evacuarii fumului din incaperile tampon se pot
realiza goluri in pereti sau plansee .
Golurile pentru circulatie practicate in peretii incaperilor tampon antifoc se
protejeaza cu usi rezistente la foc cel putin 45', prevazute dupa caz cu dispozitive de
inchidere sau cu inchidere automata in caz de incendiu .
In cazuri exceptionale , cand datorita necesitatilor functionale , protectia
golurilor din peretii antifoc nu se poate realiza cu usi , obloane , cortine sau incaperi
tampon , pot fi prevazuti tamburi deschisi antifoc .
Tamburii deschisi antifoc trebuie sa aibe latimea egala cu cea a golului
protejat, iar lungimea totala de minim 4 m. Amplasarea lor poate fi facuta alipit
peretului antifoc sau in ambele parti ale acestuia.
Peretii si planseele tamburului deschis antifoc trebuie sa fie realizati din
materiale CO(CA1), fara goluri si cu rezistenta la foc de minimum 1 ora.
In tamburii deschisi trebuie sa prevada sprinklere sau drencere cu actionare
automata in caz de incendiu, amplasate cate unul la fiecare m 2 de suprafata
orizontala a tamburului.
Planseele antifoc sunt elemente de constructie orizontala sau inclinate, care
delimiteaza volume inchise din constructii inalte sau foarte inalte (compartimente de
incediu constituite din unul pan la trei nivele succesive cu aria desfasurata prevazuta
in normativ), sau separa functiuni cu riscuri mari de incendiu.
Planseele antifoc se realizeaza din materiale CO (CA1), cu rexistenta la foc
minimum 2 ore si fara goluri, sau cu goluri strict functionale protejate conform
normativului.
Planseele pot constitui elemente de intarziere a propagarii incendiilor in
interioarul unui compartiment de incendiu, numai daca sunt rezistente la foc si nu au
goluri sau daca golurile proiectate in ele sunt protejate in elemente de inchidere
corespunzatoare.

157
Planseele folosite pentru a separe intre ele spatii cu functiuni importante si
incaperi cu risc mare de incendiu precum si cele ce delimiteaza cai de evacuare
trebuie sa indeplineasca conditii stricte privind combustibilitatea si rezistenta lor la
foc.
Golurile functionale din planseele intermediare rezinstente la foc, care
constituie elemente de intarziere a propagarii focului, se protejeaza prin elemente
rezistente la foc, prevazute dupa caz, cu dispozitive de autoinchidere sauinchidere
automata in caz de incediu.
In cazuri justificate cand nu se pot realiza elemente rezistente la foc, protectia
golurilor poate fi asigurata numai prin prevederea pe conturul golului sub planseu a
unor ecrane CO(CA1) si perdele de apa cu intrare in functiune automata in caz de
incendiu, sau alte sisteme de protectie agrementate tehnic.
In cladirile cu pod, de gradul I-III de rezistenta la foc, golurile prevazute in
plansee spre pod se protejeaza cu elemente de inchidere rezistente la foc minim 30
minute.
Separarea portiunilor mansardate ale constructiei fata de poduri se realizeaza
cu pereti rezistenti la foc minim 45 minute, echipate cu inchidere automata sau
dispozitive de autoinchidere in caz de incendiu.
Golurile de acces la casele de scari de evacuare se protezeaza de regula
prin: usi pline sau cu geam simplu sau armat, usi ori etanse rezistente la foc sau
incaperi tampon. In toate situatiile, usi cu acces la casele de scari se prevad cu
sisteme de autoinchidere sau inchidere automata, dupa caz, cu exceptia celor de la
cladirile de locuit care nu sunt cladiri inalte sau foarte inalte.
Golurile pentru iluminare practicate in peretii exterioari ai caselor de scari vor
fi protejate contra radiatilor termice conform normelor.
Golurile de acces la scarile exterioare deschise se protejeaza prin usi etanse
la foc de 15 minute, echipate cu sisteme de autoinchidere sau prin treceri sicanate
corespunzator necesitatilor.
Golurile de acces la scarile de evacuare inchise din constructiile de productie
si / sau evacuare se protejeza prin:
- Usi pline sau geam armat.
- Usi rezistente la foc munim 45 minute.
- Incaperi tampon ventilate in suprapresiune avand usi rezistente la foc de
minim 45 minute.
- Usi rezistente la foc de minim 1,5 ore sau incaperi tampon cu usi rezistnte
de 45 minute.
In toate cazurile usile de protectie a golurilor de acces la casele de scari se
echipeaza cu dispozitiv cu autoinchidere.
Golurile de acces la accensoare sau alte mijloace de transport pe verticala
din constructiile de productie si/sau depozitare se protezeaza cu:
- Usi pline CO(CA1).
- Usi rezistente la foc cel putin 45 minute.
- Incaperi tampon ventilate in suprapresiune, prevazute cu usi rezistente la
foc de minim 45 minute.
- Usi rezistente la foc de 1,5 ore sau incaperi tampon prevazut cu usi
rezistente la foc de 45 minute.

158
APARAREA IMPOTRIVA INCENDIILOR
Apararea impotriva incendiilor, apararea vietii oamenilor, a bunurilor si a mediului
constituie o problema de interes public, la care trebuie sa participle, in conditiile legii,
autoritatile administratiei publice locale si centrale, persoanele juridice sau fizice care
desfasoara activitati ori se afla in tranzit, dupa caz, pe teritoriul Romaniei.
Apararea impotriva incendiilor reprezinta ansamblul integrat de masuri tehnice si
organizatorice, precum si alte activitati specifice, planificate si realizate potrivit prezentei
ordonante, in scopul de a asigura identificarea, evaluarea, controlul si combaterea
riscurilor despre acestea, precum si interventia operative pentru salvarea si acordarea
ajutorului pentru persoanele aflate in pericol, stingerea incendiilor si limitarea efectelor
acestora.
Persoanele juridice si cele fizice raspund, potrivit legii, de toate efectele nocive
ale incendiilor care decurg; existenta sau utilizarea constructiilor, echipamentelor,
mijloacelor, utilajelor si instalatiilor tehnologice pe care le detin sau le administreaza; de
activitatea desfasurata sau in legatura cu aceasta; de produsele (substantele) pe care
le folosesc, le prelucreaza, le furnizeaza, le transporta, le stocheaza sa le
comercializeze.
Autoritatile administratiei publice centrale si locale asigura integrarea masurilor
privind dezvoltarea si perfectionarea activitatii de aparare impotriva incendiilor, in
programele de dezvoltare economico-sociala ce se intocmesc la nivel national si local.
Situatia de pericol existenta, din momentul observarii, semnalizarii sau anuntarii
unui incendiu, pana la terminarea operatiunilor de interventie, constituie o urgenta
publica de incendiu.

OBLIGATII PRIVIND APARAREA IMPOTRIVA


INCENDIILOR
Persoanele fizice si juridice sunt obligate sa respecte in orice imprejurare
normele de prevenire si stingere a incendiilor si sa nu primejduiasca, prin deciziile si
faptele lor, viata, bunurile si mediu.
Orice persoana care observa un incendiu are obligatia de a anunta prin orice
mijloc pompierii, politia, sau primarul, dupa caz, si sa ia masuri dupa posibilitatile sale,
pentru limitarea si stingerea incendiului.
In caz de incendiu, orice persoana are obligatia de a acorda ajutor cand si cat
este rational posibil, semenilor aflati in pericol sau in dificultate, din proprie initiativa ori
la solicitarea victimei, a autoritatilor administratiei publice locale sau a reprezentantilor
acestora, precum si a pompierilor.
In cazul incendiilor produse in paduri, plantatii si la culturi agricole, persoanele
fizice si juridice aflate in apropiere au obligatia de a interveni cu mijloacele de care
dispun pentru limitarea si lichidarea incendiului.
Persoanele fizice si juridice care detin cu orice titlu, terenuri, constructii sau
instalatii tehnologice au obligatia de a permite accesul pompierilor si persoanelor care
acorda ajutor, precum si utilizarea apei, materialelor si mijloacelor proprii pentru
159
operatiuni de salvare, de stingere si de limitare a efectelor incendiilor produse la
bunurile proprii ori ale altor persone.
In cazurile prevazute de lege, pentru limitarea propagarii incendiilor si evitarea
producerii unui dezastru; persoanele mentionate la punctual a trebuie sa accepte si
alte masuri stabilite de conducatorul interventiei, cum sunt: degajarea terenurilor,
demolarea unei constructii sau a unei parti din constructie, oprirea temporara a
activitatilor, evacuarea din zona periclitata, dupa caz.
La incheierea contractelor de societate, de concesionare, de inchiriere, de
antepriza si de asociere, partile sunt obligate sa consemneze in actele respective
raspunderile ce le revin privind asigurarea apararii impotriva incendiilor.
Pentru limitarea propagarii si stingerii incendiilor precum si pentru limitarea si
inlaturarea efectelor acestora, consiliile judetene, consiliile locale si persoanele
juridice prevazute la art. 8 au obligatia sa colaboreze intre ele, contribuind cu forte si
mijloace, pe baza de reciprocitate sau sau contra unei plati.
Organizarea actiunilor de colaborare si procedurile necesare se stabilesc prin
conventii incheiate intre parti, se prevad in planurile de interventii ale fiecarui
participant la conventie si se comunica unitatilor teritoriale de pompierii militari.
Detinatorii si utilizatorii de constructii ori de instalatii si echipamente tehnologice
de productie au obligatia sa conlucreze cu autoritatile administratiei publice si cu
factorii de specialitate ale acestora in organizarea, asigurarea, pregatirea si punerea
in aplicatie a planurilor de interventie in caz de urgenta publica de incendiu.

OBLIGATIILE LUCRATORILOR
Fiecare lucrator, indiferent de natura angajarii, are in procesul muncii
urmatoarele obligatii:
a. Sa respecte regulile si masurile de aparare impotriva incendiilor, aduse la
cunostinta sub orice forma, de patron sau personae desemnate de acesta.
b. Sa utilizeze, potrivit instructiunilor date de patron sau de persoana
desemnata de acesta, substantele periculoase, instalatiile utilajele, masinile,
aparatura si echipamentul de lucru.
c. Sa nu efectueze manevre si modificari nepermise ale mijloacelor tehnice
de protectie sau de interventie pentru stingerea incendiilor.
d. Sa comunice, imediat patronului ori persoanelor imputernicite de acesta,
orice situatie pe care este indreptatit sa o considere pericol de incendiu, precum si
orice defectiune sesizata la sistemele de protectie sau de interventie pentru stingerea
incendiilor.
e. Sa coopereze cu salariatii desemnati de patron atat cat ii permit
cunostintele si sarcinile sale in vederea realizarii masurilor de aparare impotriva
incendiilor
f. Sa acorde ajutor, atat cat este rational posibil, oricarui alt salariat aflat intr-o
situatie de pericol.

OBLIGATIILE ANGAJATORULUI

Fiecare angajator, in domeniul P.S.I., are urmatoarele obligatii:


a. Sa stabileasca, prin dispozitii scrise, responsabilitatile si modul de organizare
privind apararea impotriva incendiilor in unitatea sa.

160
b. Sa obtina avizele si autorizatiile prevazute de lege, de prevenire si stingere a
incendiilor.
c. Sa intocmeasca si sa actualizeze permanent lista cu substantele periculoase
(unde este cazul).
d.Sa elaboreze instructiuni de aparare impotriva incendiilor si sa stabileasca
sarcinile ce le revin salariatilor.
e.Sa asigure mijloacele tehnice corespunzatoare si personalul necesar
interventiei in caz de incendiu, precum si conditiile de pregatire a acestora, corelat cu
natura riscurilor de incendiu, profilul activitatii si marimea unitatii.
f.Sa asigure intocmirea planurilor de interventie si conditiile pentru ca acestea
sa fie operationale in orice moment.
g.Sa prevada fondurile necesare realizarii masurilor de aparare impotriva
incendiilor si sa asigure la cerere, plata cheltuielilor efectuate de alte persoane fizice
sau juridice care au intervenit pentru stingerea incendiilor in unitatea sa.
h. Patronii care detin parti din aceeasi constructie trebuie sa conlucreze pentru
indeplinirea obligatiilor ce le revin.
Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se face de catre personalul
unitatii de pompieri militari cu atributii de indrumare, control, interventie si constatare a
incalcarii legii in domeniul PSI si de alte organe abilitate de lege.

OBLIGATIILE SI DREPTURILE CETATENILOR


PE LINIA PROTECTIEI CIVILE

Populaţia civilă, bunurile materiale sunt protejate în timp de război sau la dezastre
prin măsuri legiferate pe plan internaţional în convenţii, protocolare, tratate.
Pe plan naţional legiferarea protecţiei populaţiei în caz de conflicte militare şi
calamităţi sau catastrofe de mari proporţii este realizată în temeiul prevederilor
Constituţiei României prin Legea Protecţiei Civile, hotărâri şi ordonanţe emise de
către guvern.

Drepturile cetăţenilor pe linia Protecţiei Civile

161
Convenţiile internaţionale la care şi România a aderat pentru protecţia
populaţiei şi a bunurilor materiale prevăd:
- populaţia civilă, persoanele civile se bucură de o protecţie generală contra
pericolelor rezultate din operaţiile militare;
- populaţia civilă nu va trebui să facă obiectul atacurilor. Sunt interzise
actele sau ameninţările cu violenţă, al căror scop principal este de a
răspândi teroarea;
- sunt interzise atacurile îndreptate cu titlu de represalii împotriva populaţiei
civile;
- populaţia civilă nu poate fi utilizată ca scut pentru a se pune anumite
puncte sau zone la adăpost de operaţiunile militare;
- este interzisă înfometarea persoanelor civile ca metodă de război;
- se interzice atacarea, distrugerea, luarea sau scoaterea din uz a bunurilor
absolut necesare pentru supravieţuirea populaţiei civile;
- orice atac militar trebuie să fie anulat sau întrerupt, atunci când se
constată că acestea vor provoca pierderi de vieţi omeneşti în rândul
populaţiei, rănirea persoanelor civile, paguba bunurilor materiale cu
caracter civil;
- bunurile utilizate în scopul protecţiei populaţiei nu pot fi distruse şi nici
deturnate de la destinaţia lor;
- copiii vor trebui să facă obiectul unui respect special şi va trebui să fie
protejaţi împotriva oricărei forme de atentat;
- femeile vor face obiectul unui respect deosebit şi vor fi protejate, în special
împotriva violului, constrângerii la prostituţie şi orice formă de atentat la
pudoare;
- populaţia civilă va fi prevenită asupra pericolelor atacurilor inamicului din
aer, catastrofelor sau calamităţilor naturale prin mijloacele de înstiinţare şi
alarmare ale protecţiei civile;
- asigurarea protecţiei populaţiei civile împotriva efectelor armelor de
nimicire în masă, a armelor convenţionale, calamităţilor şi catastrofelor,
prin mijloace individuale, adăpostire, evacuare şi alte mijloace specifice;
- asigurarea pregătirii populaţiei civile pe linia protecţiei civile în şcoli,
facultăţi, cu ajutorul mijloacelor de informare în masă, prin ore special
destinate, articole, comunicări, emisiuni radio şi de televiziune, prin
participare la şedinţe de pregătire, exerciţii şi aplicaţii de protecţie civilă.

Obligaţiile cetăţenilor pe linia protecţiei civile

- să participe la pregătirea pentru protecţia civilă, în scopul însuşirii


cunoştinţelor şi deprinderilor de comportare la declanşarea semnalelor de
alarmă publică;
- să-şi însuşească metodele de protecţie şi regulile de comportare în caz de
dezastre;
- să respecte metode de protecţie şi regulile de comportare în cazul folosirii
armelor de nimicire în masă, mijloacelor incendiare, a armelor
convenţionale;
- să participe la realizarea şi întreţinerea adăposturilor de protecţie civilă de
interes colectiv sau personal, la amenajarea spatiilor de adăpostire din
clădirile sau de pe terenul proprietate personală;

162
- să-şi asigure mijloacele individuale de protecţie, trusa sanitară, rezervele
de alimente şi apă, alte materiale necesare pentru asigurarea protecţiei şi
pentru participarea la executarea unor acţiuni de intervenţie;
- să ia parte activă la acţiunile de intervenţie pentru care sunt solicitaţi;
- la aplicarea măsurilor de protecţie, să acorde prioritate copiilor, femeilor,
bătrânilor, persoanelor ce nu se pot deplasa singure;
- să acţioneze cu calm, să nu producă panică;
- să îndeplinească toate măsurile stabilite de către organele de protecţie
civilă.

Inundatiile
Inundatiile pot fi prevazute, cu exceptia celor instantanee, care se manifesta
similar spargerii unui baraj. Inundatiile pot distruge imobile si recolte, pot ucide
animale si oameni. Voluntarii pot oferi asistenta cu succes in primele zile ale
inundatiilor, ajutand la evacuarea oamenilor si salvand bunurile materiale.
Inundatiile prezinta provocari specifice serviciilor de urgenta, deoarece uneori
arii vaste de pamant sunt acoperite de apa, facand coordonarea foarte dificila.
Organizarea logisticii, transportului si distributiei ajutoarelor este complicata, de
vreme ce deseori infrastructura locala este deteriorata.
Inundatiile instantanee sunt volume extreme de apa ce apar brusc si curg
rapid, cauzand inundarea. Datorita naturii lor rapide inundatiile instantanee sunt
dificil de prevazut si le ofera oamenilor putin timp pentru a scapa sau a lua cu ei
alimente si alte articole esentiale.
De obicei dupa inundatii urmeaza doua faze. In timpul primei faze oamenii se
aglomereaza pe zonele inalte si sigure, impreuna cu bovine si alte animale, uneori
163
chiar animale periculoase sau agresive (serpi etc.). Apa de baut este deseori greu
de gasit iar salubrizarea este ingrozitoare.
In timpul celei de-a doua faze oamenii incep sa revina la casele lor cat de
curand posibil. Aceasta este deseori un proces prelungit (anumite zone se usuca
mai repede decat altele) si odata ajunsi acasa oamenii se confrunta cu noi provocari
incluzand sisteme de alimentare cu apa distruse, fantani si guri de apa ce necesita
curatare si dezinfectare. In doua saptamani de la inundatie apar riscuri mari de
izbucnire a unor epidemii, de exemplu de holera sau malarie.
Pot fi utilizate cu succes dispensare ambulante, iar eforturi aditionale se
concentreaza asupra furnizarii apei si salubrizarii in particular, pe langa asigurarea
adapostului, distribuirea de rezerve de alimente de urgenta, acordarea ingrijirii
medicale de baza si amplasarea unor spitale de campanie.
Deoarece imobile, mijloace de transport, unelte, animale si culturi se pierd sau
sunt distruse in timpul inundatiilor, ulterior va fi necesara asistenta pentru
reconstructia si refacerea bunurilor.

Ce sa faceti inainte de inundatie

1. Inundatiile pot sa apara oricand si oriunde. Exista multe zone diferite de


inundatii pe tot cuprinsul tarii, avand diferite nivele de risc. Inundatiile pot
afecta pe oricine!
2. Interesati-va la oficialitatile locale daca proprietatea dvs. se afla intr-o zona
predispusa la inundatii sau cu risc ridicat. (Tineti minte ca si in afara zonelor
cu risc inalt se produc deseori inundatii). Aflati care sunt semnalele oficiale de
avertizare pentru inundatii si ce trebuie sa faceti cand le auziti. De asemenea
intrebati cum va puteti proteja casa de inundatii.
3. Identificati barajele existente in zona in care locuiti si determinati daca ele
reprezinta un potential pericol pentru dvs.
4. Cumparati un aparat de radio alimentat cu baterii si seturi de baterii de
rezerva, pentru a putea afla de la posturile comerciale toate notificarile emise
de autoritati legate de inundatii.
5. Afisati numerele de telefon ale serviciilor de urgenta langa telefon. Invatati
copii sa sune la 112.
6. Fiti pregatit pentru evacuare. Familiarizati-va cu rutele de evacuare din
comunitatea dvs. si aflati unde puteti gasi zone inalte. Planificati si exersati o
ruta de evacuare in caz inundatii cu familia dvs.
7. Discutati cu familia despre inundatii. Planificati un loc de intalnire pentru
membrii familiei pentru eventualitatea in care sunteti separati in cazul unui
dezastru si nu va puteti intoarce acasa. Rugati o persoana de contact din
afara localitatii la care vor suna toti membri familiei pentru a anunta ca sunt
nevatamati. In cazul anumitor urgente convorbirile interurbane sunt posibile
chiar si cand liniile locale sunt intrerupte. Asigurati-va ca toti membri familiei
cunosc numele, adresa si numarul de telefon al persoanei de contact.
8. Determinati cum ati putea ajuta membrii de familie care locuiesc separat dar
care ar putea avea nevoie de ajutorul dvs. in cazul unei inundatii. Determinati
orice nevoie speciala pe care ar putea s-o aiba vecinii dvs.
9. Pregatiti-va sa supravietuiti pe cont propriu pentru cel putin trei zile. Alcatuiti
un set de provizii pentru dezastre. Pastrati un stoc de alimente si de apa
potabila suplimentara.

164
10. Pastrati documentele importante si obiectele personale neinlocuibile (cum ar
fi fotografii) intr-un loc unde nu se vor deteriora. Daca se prefigureaza o
inundatie majora, luati in considerare depozitarea acestora intr-o facilitate de
stocare.
11. Invatati cum sa intrerupeti utilitatile, cum ar fi alimentarea cu curent electric,
gaz si apa de la intrerupatoarele si supapele principale. Aflati cum fuctioneaza
sistemul de incalzire.
12. Luati in considerare diverse optiuni pentru a va proteja proprietatea.
 Evitati sa construiti in zone predispuse la inundatii, exceptand cazul in care o
faceti pentru a va suprainalta locuinta si a-i intari structura de rezistenta.
 Cumparati si instalati pompe de apa, pe care sa le puteti alimenta si de la
generatoare de rezerva in cazul intreruperii curentului.
 Amplasati centralele, boilerele si panourile electrice la etajele superioare sau
in pod daca exista riscul sa fie acoperite de ape. Daca acestea se afla la parter, ar
trebui sa se afle cu cel putin 30 cm peste limita proiectata de inundatie a imobilului,
iar peretii sau suportul pe care sunt montate sa fie din beton.
 Angajati un electrician autorizat care sa mute componentele retelei electrice a
casei (intrerupatoare, prize, doze si cabluri) cu cel putin 30 cm peste limita
proiectata de inundatie a locuintei dvs.
 Instalati supape de siguranta (anti-retur) pe conductele de canalizare, pentru
ca in caz de inundatii apa sa nu poata patrunde prin acestea in locuinta dvs.
 Construiti bariere pentru a preveni apa sa ajunga in cladire.
 Izolati peretii fundatiilor cu materiale hidroizolante pentru a preveni erodarea
structurii de rezistenta a imobilelor de catre apa.
 Contactati agentiile locale insarcinate cu siguranta a constructiilor si
managementul dezastrelor pentru mai multe informatii.

Ce sa faceti in timpul unei inundatii

1. Fiti constient de riscul unei inundatii instantanee. Daca exista o sansa oricat
de mica de aparitie a unei inundatii instantanee, mutati-va imediat intr-o zona
mai inalta. Nu asteptati instructiuni pentru a va deplasa.
2. Ascultati posturile de radio sau televiziune pentru informatii locale.
3. Memorati cursurile de apa, canalele de scurgere, canioanele si alte zone
despre care se stie ca pot fi inundate brusc. Inundatii instantanee pot aparea
in astfel de zone chiar si fara semne prevestitoare tipice, cum ar fi nori de
ploaie sau ploi abundente.
4. Daca autoritatile locale emit o alerta de inundatii pregatiti-va de evacuare:
 Asigurati-va locuinta. Daca aveti suficient timp, fixati sau mutati inauntru toate
bunurile aflate afara. Mutati bunurile esentiale la etajele superioare.
 Daca vi se solicita de catre autoritatile locale, intrerupeti utilitatile de la
panourile sau valvele principale. Deconectati toate aparatele electrice. Nu atingeti
echipamentele electrice daca sunteti ud sau daca stati in apa.
 Umpleti cazile si chiuvetele cu apa pentru cazul in care apa devine
contaminata sau furnizarea ei se va intrerupe. Inainte de a le umple sterilizati-le prin
spalare cu cloramina.
5. Pastrati in permanenta setul de provizii pentru dezastre la indemana.
6. Daca vi se spune sa va evacuati locuinta, conformati-va imediat.
7. Daca apa incepe sa creasca in interiorul locuintei dvs. inainte sa va evacuati,
retrageti-va la etaj, in pod, iar daca este necesar pe acoperis.
165
8. Apa provenita din inundatii poate fi contaminata cu substante chimice, alte
substante toxice sau cu diverse alte deseuri. Daca ati venit in contact cu apa
provenita din inundatii, spalati-va pe maini cu sapun si apa dezinfectata.
9. Nu va deplasati prin apa curgatoare. Apa curgatoare de numai 15 cm
adancime va poate dobori de pe picioare. Daca este necesar sa va deplasati
prin zone inundate, faceti-o acolo unde apa nu este in miscare. Folositi un bat
pentru a verifica daca solul din fata dvs. este stabil.
10. Nu treceti cu masina prin zone inundate. 15 cm de apa ajung pana la
caroseria majoritatii autoturismelor cauzand pierderea controlului si posibila
impotmolire. 30 cm de apa sunt suficienti pentru ca majoritatea
autovehiculelor sa pluteasca. 60 cm de apa vor matura aproape orice fel de
vehicul. Daca apa creste in jurul masinii dvs., abandonati-o imediat si mutati-
va intr-o zona mai inalta, daca puteti s-o faceti in siguranta. Atat dvs. cat si
vehiculul riscati sa fiti luati rapid de ape, pe masura ce nivelul inundatiilor
creste.
11. Apa conduce curentul electric, deci stati departe de liniile de tensiune cazute
si de cablurile electrice.
12. Fiti atenti la animale - in special la cele periculoase. Si animalele isi pierd
adaposturile in inundatii.

Ce sa faceti dupa inundatie


1. Evitati apa provenita din inundatie. Apa respectiva poate fi contaminata cu
petrol, benzina sau diverse deseuri din canalizari. De asemenea apa
respectiva poate fi incarcata electric datorita unor linii electrice subterane sau
cabluri cazute la pamant.
2. Evitati apa aflata in miscare. Apa curgatoare de numai 15 cm adancime va
poate dobori de pe picioare.
3. Fiti precaut in zonele in care apele s-au retras. Drumurile pot fi erodate si pot
sa se prabuseasca sub greutatea unui autovehicul.
4. Nu va apropiati de cablurile electrice cazute la pamant si raportati-le imediat
companiei de electricitate.
5. Nu va apropiati de zonele de dezastre stabilite de autoritati, exceptand cazul
in care acestea solicita voluntari.
6. Intoarceti-va acasa doar cand autoritatile indica ca o puteti face in siguranta.
Nu intrati in cladiri inconjurate de apa. Fiti extrem de precaut cand intrati in
cladiri. Pot exista defecte structurale ascunse, in special la fundatii.
7. Inainte de a reveni in locuinta dvs., inspectati cladirea si asigurati-va ca nu
exista defecte structurale. Nu intrati daca exista posibilitatea ca imobilul sa se
prabuseasca.
8. Cand reveniti in locuinta dvs. nu folositi chibrite, brichete sau alte obiecte ce
produc o flacara deschisa, deoarece exista posibilitatea sa se fi strans gaz in
interior. Daca simtiti miros de gaz sau auziti un suierat deschideti un geam,
parasiti locuinta rapid si sunati compania de gaze de la un vecin.
9. Pentru siguranta dvs., nu reporniti curentul inainte ca reteaua electrica din
locuinta sa fie verificata de catre un electrician autorizat.
10. Luati in consideratie necesitatile de sanatate si siguranta a familiei dvs.:
 Spalati-va pe maini frecvent cu sapun si apa curata daca veniti in contact cu
apa provenita din inundatii.
 Aruncati mancarea care a intrat in contact cu apa provenita din inundatii,
inclusiv conservele.
166
 Fierbeti apa de baut si cea folosita la prepararea mancarii pana cand
autoritatile declara nu o declara potabila. Urmariti stirile pentru a afla daca sursa de
apa a comunitatii este sau nu contaminata.
 Urmariti stirile pentru a afla unde va puteti adresa pentru a fi ajutati sa obtineti
adapost, imbracaminte si mancare.
 In caz de necesitate apelati la cea mai apropiata institutie medicala pentru a
va asigura asistena de specialiate.
11. Reparati cat mai curand posibil rezervoarele septice, tevile si conductele de
apa si canalizare, instalatiile sanitare si de salubritate stricate. Instalatiile
sanitare si sistemele de canalizare defecte reprezinta un risc serios pentru
sanatate.
12. Asigurati-va ca respectati standardele si reglementarile locale cand
reconstruiti. Folositi materiale si tehnici de constructie care sa asigure
rezistanta la apa a locuintei dvs., astfel incat aceasta sa fie protejata in
viitoarele inundatii.

IUNIE 2008
1. Reguli pentru perioade caniculare sau secetoase
2. Locuinte si gospodarii unifamiliale si multifamiliale
3. Exercitii de evacuare a locului de munca – proba practica

REGULI PENTRU PERIOADELE CANICULARE


SAU SECETOASE

167
În perioadele caniculare sau secetoase persoana fizică cu atribuţii de
conducere (primar, patron, utilizator etc.) va elabora un program de măsuri speciale
care să contracareze efectele negative ale acestora în sfera prevenirii şi stingerii
incendiilor.
Măsurile speciale trebuie să cuprindă:
a. identificarea şi nominalizarea sectoarelor de activitate în care creşte riscul
de incendiu în condiţiile caracteristice temperaturilor atmosferice ridicate şi lipsei de
precipitaţii;
b. interzicerea utilizării focului deschis în zonele afectate de uscăciune
avansată;
c. restricţionarea efectuării, în anumite intervale din timpul zilei, a unor lucrări
care creează condiţii favorizante pentru producerea de incendii prin degajări de
substanţe volatile sau supraîncălziri excesive;
d. asigurarea protejării fătă de efectul direct al razelor solare a recipientelor,
rezervoarelor şi a altor tipuri de ambalaje care conţin vapori inflamabili sau gaze
lichefiate sub presiune, prin depozitare la umbră (copertine, şoproane deschise
etc.) sau, după caz, prin răcire cu perdele de apă rece;
e. îndepărtarea din locurile unde se află a obiectelor optice (inclusiv a
cioburilor de sticlă) care pot acţiona în anumite condiţii drept concentratori ai razelor
solare;
f. intensificarea patrulărilor în zonele cu culturi agricole şi în cele frecventate
pentru agrement în locuri cu vegetaţie forestieră; '
g. asigurarea rezervelor de apă pentru incendiu şi verificarea zilnică a
situaţiei existente;
h. verificarea operativităţii de acţiune a formaţiilor de intervenţie ale serviciilor
de pompieri civili;
i. mediatizarea incendiilor determinate de efectele sezonului canicular şi
secetos, prin detalierea cauzelor şi a împrejurărilor favorizante.
2.6.3. Măsurile speciale stabilite vor fi aduse la cunoştinţă tuturor salariaţilor
şi, după caz, populaţiei.

LOCUINTE SI GOSPODARII UNIFAMILIALE,


MULTIFAMILIALE
Sistemele de încălzire vor fi alese în funcţie de complexitatea construcţiei,
mărimea acesteia, gradul de rezistenţă la foc etc. La clădirile cu mai multe nivele şi cu
o pondere însemnată a materialelor de construcţie combustibile (lambriuri, mansarde
etc.) se vor realiza instalaţii de încălzire centrală.
Instalaţiile electrice şi de încălzire vor fi proiectate numai de către unităţi şi
persoane autorizate, cu respectarea strictă a normativelor şi standardelor în vigoare.
Se interzic instalaţiile improvizate, neomologate sau nestandardizate.

168
La locuinţele destinate cazării unui număr mai mare de persoane (tip vilă, mini-
hotel etc.) se vor prevedea instalaţii speciale de detectare şi semnalizare a incendiilor,
precum şi mijloace de primă intervenţie în caz de incendiu,(stingătoare de diferite
tipuri, hidranţi interiori etc.).
Se interzic lucrările cu foc deschis sau alte activităţi care prezintă pericol de
incendiu sau explozie fără luarea măsurilor corespunzătoare de P.S.I, pe timpul cazării
persoanelor, a desfăşurării unor activităţi cu public etc.
Casele de scări, culoarele şi uşile de evacuare vor fi menţinute în permanenţă
libere, fiind interzisă blocarea lor cu mobilier, cu diferite materiale sau reducerea lăţimii
căilor de evacuare.
Se interzice păstrarea în locuinţe a lichidelor combustibile sau inflamabile în
cantitate mai mare de 25 1 (şi acestea cu condiţia folosirii unor canistre
corespunzătoare, etanşe) precum şi depozitarea materialelor combustibile în podurile
clădirilor.
În funcţie de situaţia concretă se vor întocmi planuri de evacuare, se vor realiza
instalaţii de iluminat de siguranţă, indicatoare, marcaje etc.
Se interzice fumatul şi focal deschis în podurile clădirilor, magazii, grajduri,
fânare precum şi alte locuri cu pericol de incendiu sau explozie.
Se interzice aprinderea focurilor în aer liber la o distanţă mai mică de 50 m faţă
de construcţii, 100 m faţă de păduri, lanuri pe timp de vânt, ori lăsarea acestora
aprinse nesupravegheate.
Cenuşa se va depozita în locuri special amenajate (gropi) la o distanţă de 50 m
de clădiri sau locuri cu pericol de incendiu, şi asigurarea prealabilă că toţi cărbunii
sunt stinşi.
Proprietarii sunt obligaţi să menţină în permanenţă spaţiile de locuit,
coridoarele, scările, podurile clădirilor în stare de curăţenie şi ordine.
Se interzice blocarea sau reducerea gabaritelor căilor de acces, evacuare atât
interioare cât şi exterioare.
Se interzice depozitarea materialelor combustibile, inflamabile ori amenajarea
de încăperi, boxe, ateliere în poduri, subsoluri sau pe casele de scări. Podurile şi
subsolurile se vor menţine încuiate, cheile se vor păstra în loc accesibil, cunoscut de
locatari.
Se interzice blocarea accesului la scările de acces şi evacuare, de incendiu şi
a hidranţilor de incendiu, inclusiv a gurilor de alimentare a coloanelor uscate de
hidranţi.
Se interzice lăsarea fără supraveghere a focurilor în sobe, cuptoare şi a
maşinilor de gătit de orice tip etc.
Se interzice lăsarea în funcţiune, fără supraveghere oricăror tipuri de aparate
electrice.
Se interzice curăţarea parchetelor, duşumelelor cu substanţe inflamabile.
Se interzice executarea oricăror improvizaţii la instalaţiile de încălzire electrice,
de ventilaţie etc., ori suprasolicitarea acestora. Eventualele lucrări, chiar şi intervenţiile
ocazionale se vor executa numai de către personal autorizat cu respectarea normelor
de P.S.I. Se interzice aprinderea focului, în sobe cu lichide inflamabile.
Se interzice amenajarea de afumătorii improvizate în poduri, balcoane,
magazii, anexe sau alte spaţii cu pericol de incendiu, precum lăsarea acestora în
funcţiune nesupravegheate.
Se interzice folosirea bucătăriilor improvizate amenajate lângă grajduri, anexe
sau locuri de depozitare a furajelor.

169
Se interzice depozitarea furajelor în apropierea gospodăriei, drumurilor, căi
ferate, şi sub linii de înaltă tensiune.
Părinţii sunt obligaţi a supraveghea, educa şi interzice copiilor accesul,
mânuirea oricăror materiale sau substanţe care pot provoca incendii, explozii etc.
Clădirile de locuit, individuale (familiale) sau colective, independente sau
comasate ori grupate în limitele compartimentelor de incendiu admise pentru clădiri
civile, se amplasează la distanţe de siguranţă, sau se compartimentează
corespunzător prevederilor normativului P.118/1999.
Clădirile de locuit se realizează din materiale şi elemente de construcţie care
asigură îndeplinirea prevederilor generale şi specifice ale normativului P.118/1999 şi
condiţiile de corelaţie între gradul de rezistenţă la foc, numărul de niveluri şi aria
compartimentului de incendiu.
Elementele de construcţie ale clădirilor de locuit grupate sau comasate în cadrul
unui compartiment de incendiu vor îndeplini condiţiile stabilite în Normativul
P.118/1999, iar pentru elementele nenominalizate se vor respecta condiţiile
corespunzătoare gradului de rezistenţă la foc asigurat. În subsolul sau demisolul
clădirilor de locuit se pot realiza boxe gospodăreşti, cu condiţia utilizării acestora
numai pentru materialele şi substanţele admise (fără risc mare de incendiu) şi a
asigurării măsurilor de protecţie corespunzătoare.
Clădirile individuale (familiale) parter sau parter-etaj şi eventual mansardă pot fi
realizate din materiale şi elemente de construcţie C1 la C4 (CA2a,b,c,d), în condiţiile
îndeplinirii corelaţiei stabilită de normativul P.118/1999.
În clădirile de locuit individuale (familiale) realizate din materiale combustibile (în
condiţiile admise de normativ), se recomandă utilizarea finisajelor din materiale CO
(CA1) în bucătării şi alte spaţii cu foc deschis.
Garajele auto alipite sau înglobate clădirilor de locuit individuale se separă de
acestea prin elemente despărţitoare CO (CA1) , cu rezistenţa la foc de cel puţin 1 oră
Blocurile de locuinţe colective cu apartamente şi/sau garsoniere, se realizează
din materiale şi elemente de construcţie corespunzătoare condiţiilor de corelaţie între
gradul de rezistenţă la foc, numărul de niveluri şi aria compartimentului de stabilite de
Normativul P.118/1999.
Blocurile de locuit care se încadrează în categoria clădirilor înalte sau foarte
înalte vor respecta prevederile specifice acestora.
Clădirile de locuit colective sunt considerate clădiri înalte, dacă au peste P+11
niveluri supraterane. Deasupra nivelului limită este admis un singur nivel care ocupă
maximum 50% din aria construită a clădirii şi cuprinde numai încăperi, pentru maşini
ale ascensoarelor, spălătorii şi călcătorii comune, precum şi spaţii tehnice.
Clădirile înalte de locuit, cu înălţimea peste 50 m., măsurată conform
prevederilor Normativului P.118/1999, se încadrează în categoria clădirilor foarte
înalte.
În clădirile foarte înalte, pereţi şi planşeele de separare a apartamentelor de
locuit faţă de spaţiile învecinate şi căile comune de circulaţie, trebuie să fie
C0(CA1)rezistente la foc cel puţin 1 oră, iar golurile de comunicare funcţională a
apartamentelor cu circulaţiile comune orizontale se protejează cu uşi rezistente la foc
şi etanşe la fum minimum 30 minute în poziţie închisă, fiind prevăzute cu dispozitive
de autoînchidere.
Scările de evacuate a persoanelor de la etajul şi eventual mansarda locuinţelor
individuale precum şi din cadrul apartamentelor duplex sau triplex (indiferent de tipul
clădirii de locuit), pot fi realizate din materiale clasa C4 (CA2d) şi neînchise în case de
scări proprii.
170
Scările de evacuate a nivelurile supraterane pot fi continuate în subsolul clădirilor
de locuit în condiţiile stabilite de Normativul P.118/1999.
Sunt exceptate de la aceste prevederi, scările secundare ale clădirilor de locuit,
ale căror goluri de acces sunt separate cu uşi pline normale de subsolurile în care se
găsesc numai încăperi pentru anexe gospodăreşti, (indiferent de suprafaţa
ferestrelor).
Deschiderea uşilor de la intrarea în clădirile de locuit care nu sunt înalte sau
foarte înalte, se poate face spre interior.
Uşile apartamentelor spre casele de scări vor fi de tipul prevăzut în normativ, fără
a fi obligatorie prevederea dispozitivelor de autoînchidere la clădirile de locuit care nu
se încadrează în categoria clădirilor înalte sau foarte înalte.
Capacitatea de evacuate (C) a unui flux (numărul de persoane) la clădirii de
locuit, este de 90 persoane.
Scări cu trepte balansate sunt admise pentru evacuarea persoanelor din clădiri
de locuit atunci când este necesară asigurarea unui singur flux de evacuate conform
normativului, precum şi balansarea treptelor la prima rampă a scărilor (la nivelul
terenului).
Preîntâmpinarea jocului copiilor cu focul în condiţii şi în locuri în care se
pot produce incendii constituie o obligaţie a persoanelor care răspund, potrivit legii,
de creşterea, educarea şi îngrijirea copiilor.
Utilizarea focului deschis în locuri cu pericol de incendiu ( în apropierea
locuinţelor şi anexelor gospodăreşti; lângă depozitele de furaje ; etc.) şi pe timp
de vânt este interzisă.
Prepararea hranei prin utilizarea focului deschis în zonele de agrement şi în
gospodăriile populaţiei se face numai în locuri amenajate, în condiţii şi la distanţe care
să nu permită propagarea focului la construcţii, depozite, culturi agricole, păduri,
plantaţii sau la alte vecinătăţi.
Arderea resturilor vegetale, gunoaielor, deşeurilor şi altor materiale
combustibile se face în locuri special amenajate (crematorii)ori pe terenuri pregătite,
cu luarea măsurilor ce se impun pentru împiedicarea propagării focului la vecinătăţi,
asigurându-se supravegherea permanentă a arderii, precum şi stingerea jarului după
terminarea activităţii
În locuinţele de tip unifamilial sau în apartamentele blocurilor de locuit sau în
boxele acestora amenajate la demisol sau subsol, carburanţii sau alte lichide
inflamabile pentru uz casnic se păstrează numai în ambalaje metalice special
destinate, închise ermetic, în locuri protejate şi fără a se depăşi cantităţile admise prin
reglementări( 25 litri).
Recipientele cu gaze lichefiate, utilizate pentru necesităţi casnice, se
amplasează, se păstrează şi se utilizează numai în condiţiile stabilite prin instrucţiuni
specifice. Se interzice utilizarea recipientelor neomologate sau defecte, transvazarea
improvizată sau neatorizată a gazelor petroliere lichefiate dintr-un recipient în altul şi
verificarea etanşeităţii cu flacără deschisă.
Produsele, materialele şi substanţele combustibile se amplasează la distanţă
de siguranţă faţă de sursele de căldură ori se protejează astfel încât să nu fie posibilă
aprinderea lor.
Se interzice folosirea sobelor şi a altor mijloace de încălzire defecte,
supraalimentate cu combustibil sau nesupravegheate, precum şi aprinderea focului
utilizându-se lichide inflamabile.
Verificarea, repararea, izolarea termică şi curăţirea periodică a coşurilor de
evacuare a fumului sunt obligatorii.
171
Materialele şi substanţele care prezintă pericol de autoaprindere se păstrează
în condiţii adecvate naturii lor, bine ventilate şi luându-se măsuri de control şi
preîntâmpinare a fenomenului de autoîncălzire.
Prevenirea apariţiei fenomenului de autoaprindere se urmăreşte şi la
depozitarea furajelor şi plantelor tehnice, conform reglementărilor specifice.
Amplasarea depozitelor de combustibili, furaje şi plante tehnice se face la
distanţe de siguranţă, astfel încât eventualele incendii produse la acestea să nu
pericliteze vecinătăţile.
Tratarea sau protejarea materialelor şi elementelor de construcţii combustibile
şi/sau a structurilor metalice din alcătuirea construcţiilor cu substanţe de
termoprotecţie ori ignifuge este obligatorie, potrivit reglementărilor tehnice.
Pentru efectuarea lucrărilor de termoprotecţie şi ignifugare se utilizează numai
produse avizate şi agrementate tehnic, conform reglementărilor specifice, iar
persoanele care execută aceste operaţiuni trebuie să fie atestate potrivit dispoziţiilor
legale.
Elementele de limitare a propagării focului, de izolare termică şi de etanşare la
fum şi la gaze fierbinţi din alcătuirea construcţiilor se menţin permanent în bună stare,
pentru a-şi îndeplini rolul stabilit.
Căile de acces şi de circulaţie ale construcţiilor de orice categorie trebuie astfel
stabilite, dimensionate, realizate, dispuse, alcătuite şi marcate, încât să asigure
evacuarea persoanelor, precum şi circulaţia şi orientarea rapidă a forţelor de
intervenţie. Traseele destinate forţelor de intervenţie trebuie să asigure circulaţia
personalului de intervenţie şi să fie prevăzute cu iluminat corespunzător.
Asigurarea accesului şi a circulaţiei autospecialelor de intervenţie în zonele
locuite, precum şi intre localităţi este obligatorie conform reglementărilor tehnice. În
locurile menţionate trebuie să se asigure cel puţin un acces carosabil din drumurile
publice şi din drumurile interioare, amenajat, marcat, întreţinut şi utilizabil în orice
anotimp.
Căile de acces şi de circulaţie se dimensionează potrivit reglementărilor tehnice
pentru autovehicule de tip greu, asigurând accesul autospecialelor de intervenţie.
Prevederea şi realizarea platformelor de acces de amplasare a autospecialelor
de intervenţie şi salvare de la înălţimi lângă construcţii sunt obligatorii.
Asigurarea căilor de acces pentru autospecialelor de intervenţie la sursele de
alimentare cu apă în caz de incendiu şi a posibilităţilor de folosire a acestor surse în
orice anotimp constituie o condiţie de siguranţă la foc.
La realizarea construcţiilor amplasate pe aceeaşi parcelă se vor respecta
următoarele distanţe de siguranţă: distanţa între aceste clădiri va fi egală cu jumătatea
înălţimii celei mai înalte construcţii dar nu mai puţin de 3 metri, iar distanţa între
suprafeţele vitrate ale unei construcţii faţă de limita proprietăţii îngrădită sau nu va fi
de 1,90 metri.
Sobele cu acumulare de căldură vor fi prevăzute cu fundaţii proprii şi nu vor fi
amplasate direct pe pardoseala combustibilă sau pe grinzile de lemn ale planşeelor.
În încăperile cu pereţi din materiale combustibile, porţiunea de perete din
dreptul sobei cu acumulare de căldură va fi înlocuită cu o zidărie din materiale
incombustibile, care va depăşi marginile sobei cu 50 cm. Dacă această soluţie nu este
posibilă, se va asigura o distanţă de 50 cm. Între sobă şi pereţii combustibili
neprotejaţi sau 38 cm faţă de cei protejaţi prin tencuire şi zidărie.
Distanţa de la partea superioară a sobelor până la tavanul combustibil al
încăperii, va fi de minimum 45 cm dacă este neprotejat şi de 30-35 cm când este
protejat prin tencuire sau cu o placă de azbest de 0,5 cm grosime acoperită cu tablă.
172
Această protecţie trebuie să depăşească perimetrul sobei cu acumulare de căldură în
toate direcţiile cu minimum 15 cm.
Sobele fără acumulare de căldură (metalice, maşini de gătit) vor fi utilizate
numai la încălzirea încăperilor cu pereţi şi plafoane incombustibile, în încăperile de
locuit cu respectarea următoarelor prevederi:
 Sobele fără acumulare de căldură se vor utiliza numai când sunt complet
echipate (burlane, uşiţe la focar, cenuşar);
 Distanţa între sobe sau burlane şi pereţi, precum şi între burlane şi planşeele
combustibile, va fi de minimum 1 m dacă sunt neprotejate şi de minimum 0,70
m când sunt protejate prin tencuire sau zidărie; distanţa între partea superioară
a sobei şi planşeul combustibil va fi de 2 m la planşeele neprotejate şi de
minimum 1,5 m la cele protejate;
 Pardoseala combustibilă de sub sobele metalice se va izola cu o placă de
azbest de 0,5 cm acoperită cu tablă sau printr-un postament de cărămidă,
beton cu grosimea de 6 cm. Această protecţie va depăşi perimetrul sobei,
lateral cu 25 cm şi în faţa focarului cu 50 cm. Dacă picioarele sobei sunt scurte,
perimetrul va avea o grosime de minimum 25 cm.;
 Distanţa dintre sobă şi peretele combustibil din faţa focarului nu va fi mai mică
de 1,25 m.
La exploatarea sistemelor de încălzire cu sobe în gospodăriile populaţiei se va
avea în vedere ca:
 Înainte de utilizare sobele şi coşurile de fum să fie verificate, reparate, curăţate
şi puse în perfectă stare de funcţionare;
 Curăţarea coşurilor se va face ori de câte ori este nevoie, însă nu mai rar ca
odată la două luni;
 Este interzis a se utiliza sobe şi coşuri fisurate, fără uşiţe la focare şi cenuşare
sau izolate necorespunzător faţă de elementele combustibile ale clădirilor;
 Pe timpul funcţionării sobelor, uşiţele de alimentare se menţin închise;
 Se va evita aprinderea focului utilizând benzină, petrol sau alte lichide
inflamabile;
 Lăsarea fără supraveghere a sobelor sau suprasolicitarea lor termică este
interzisă;
 Depozitarea lemnelor, cărbunilor sau a altor materiale combustibile să nu se
facă pe sobe sau în preajma lor;
 Cenuşa se va evacua periodic într-un loc stabilit şi amenajat în acest scop, fără
pericol de incendiu şi numai după ce se vor stinge resturile de jar;
 Se va evita folosirea lemnelor mai lungi decât dimensiunile focarului;
Coşurile pentru evacuarea fumului se vor amplasa astfel să se evite aprinderea
elementelor combustibile din vecinătatea lor. Pentru aceasta se vor respecta
următoarele:
 La trecerea prin planşee zidăria coşului se va îngroşa cu un strat de 0,25 m,
lăsându-se un spaţiu de 0,2 m între această zidărie şi elementele combustibile
ale planşeului;
 Între zidăria coşului şi elementele planşeului se introduce un strat de azbest
sau două straturi de pâslă îmbibată cu argilă;
 Pardoseala sau umplutura combustibilă trebuie să fie pusă în dreptul
îngroşării şi să nu atingă zidăria coşului;
 Grinzile încastrate în pereţii din apropierea coşurilor trebuie să păstreze faţă
de canalele de fum o distanţă de 0,25 m. Grinzile care nu pot fi amplasate la
173
această distanţă, precum şi cele care prin poziţia lor ar trebui să intersecteze
zidăria coşurilor, vor fi sprijinite pe grinzile vecine prin intermediul unor juguri,
astfel încât între capetele lor şi zidăria coşurilor, să se păstreze distanţa cerută;
 Coşurile de fum practicate în pereţi combustibili vor avea zidăria îngroşată,
astfel încât distanţa dintre canalul de fum şi elementele combustibile ale
pereţilor să nu fie mai mică de 0,25 m;
 Distanţa dintre faţa exterioară a coşurilor şi elementele combustibile ale
acoperişului nu trebuie să fie mai mică de 0,10 m în cazul când zidăria coşului
este mai groasă de 12,5 cm din această distanţă se admite să se scadă
grosimea suplimentară a zidăriei, fără ca spaţiul liber dintre elementele
combustibile ale acoperişului şi zidăria coşului să fie mai mic de 3 cm, căpriorii
sau fermele care nu pot respecta această distanţă, se vor rezema pe juguri;
 La trecerea prin încăperi, zidăria coşurilor trebuie bine întreţinută şi rostuită,
bine umplută cu mortar, nu se admite sub nici un motiv existenţa fisurilor în
zidăria coşurilor;
 Canalele de fum trebuie să fie de regulă verticale. În cazuri excepţionale se
admite devierea laterală de maximum 30 de grade. Pereţii canalelor trebuie să
fie netezi şi să aibă aceiaşi grosime ca şi restul coşului;
 Coşurile de fum trebuie să fie prevăzute cu uşiţe pentru curăţire. Aceste uşiţe
trebuie să fier executate din materiale incombustibile şi să fie duble în pod,
uşiţele din pod se vor amplasa la maximum 1,20 m de elementele combustibile
ale acoperişului.
La racordarea sobelor cu canalele de fum din coşuri, trebuie să se ţină seama
de următoarele:
 Distanţa dintre suprafaţa exterioară a canalelor de racordare şi planşeu
sau pardoselii combustibile, să fie de minimum:
- 0,50 m dacă acestea sunt neprotejate;
- 0,38 m dacă acestea sunt protejate;
La clădirile cu învelitori combustibile, coşurile trebuie să aibă înălţimea
de minimum 0,80 m şi vor fi amplasate lângă coama acoperişului;
Pentru sobele de încălzire cu gaze, coşurile pentru evacuarea gazelor arse vor
fi executate conform normelor de prevenire şi stingere a incendiilor în vigoare.
Coşurile pentru astfel de sobe vor fi de execuţie care să asigure menţinerea flăcării,
fără pericol de stingere a flăcării prin curenţi de aer;
Este interzisă racordarea sobelor la coşuri metalice sau scoaterea burlanelor
prin ferestre, pe sub streaşină etc.
La sobele alimentate cu combustibil gazos se vor respecta următoarele:
 înainte de aprinderea focului se verifică focarele şi se aerisesc 10
minute, iar aprinderea se va face respectându-se principiul ” gaz pe
flacără”;
 întreţinerea, verificarea, repararea sau modificarea se va face numai de
către personal autorizat respectându-e Normativul I6-1996;
 nu se vor introduce deasupra arzătorului de gaze materiale sau deşeuri
combustibile care pot astupa orificiile de refulare a gazului;
 se vor utiliza numai arzătoare de gaze omologate şi dimensionate
potrivit locului de utilizare;
 în cazul în care se constată miros de gaze înainte de a se aprinde focul,
în mod obligatoriu se va face aerisirea încăperilor în vederea evacuării

174
gazelor, urmărindu-se şi înlăturarea deficienţelor care au provocat
scurgerile de gaze.
 Oprirea funcţionării sobelor alimentate cu gaze se va face închizând
robinetul de serviciu, robinetul de siguranţă, închizându-se numai în
cazul când primul este defect;
În cazul utilizării buteliilor de gaze lichefiate se va proceda astfel:
 Utilizarea furtunurilor de racord în stare defectă şi fără coliere de
protecţie,
 Este interzisă racordarea aparatelor şi mijloacelor de încălzire
direct, fără reductor de presiune,
 Amplasarea buteliilor în apropierea surselor de radiaţii termice
intense,
 Utilizarea buteliilor cu gaze lichefiate în subsolul clădirilor,
 Transportare, manipularea sau folosirea buteliilor în altă poziţie
decât cea verticală, răsturnarea, lovirea lor etc,
 Folosirea în stare defectă a buteliilor şi instalaţiilor aferente(furtun,
reductor de presiune),
 Depozitarea buteliei se va face într-un loc ferit de căldură şi de
razele solare, unde nu există materiale combustibile sau
explozive,
 Buteliile pline cu gaze lichefiate aflate în depozite vor fi periodic
controlate spre a se constata dacă robinetele lor sunt bine
închise,
Reguli de prevenire şi stingere a incendiilor la exploatarea instalaţiilor electrice:
 Este interzis să se folosească instalaţii şi aparate electrice defecte
sau improvizate, cu conductori neizolaţi, cu prize sau
întrerupătoare defecte, doze şi derivaţii fără capace;
 Este interzisă folosirea siguranţelor fuzibile supradimensionate,
fuzibilul fiind înlocuit cu liţă. Înlocuirea siguranţelor se va face
numai de personal autorizat;
 Nu este permis să fie lăsat sub tensiune, fără supraveghere, nici
un fel de aparat electric: fier de călcat, reşou, radiator etc.;
 Este interzisă executarea sau modificarea instalaţiilor electrice de
către personal neautorizat;
Reguli de prevenire a incendiilor la folosirea bucătăriilor de vară, cuptoarelor şi
maşinilor de gătit:
 Este interzis a se instala cuptoare, maşini de gătit sau bucătării
de vară improvizate în apropierea grajdurilor, şurilor, locurilor de
depozitare a furajelor şi a altor materiale combustibile;
 Este interzis a se scoate burlanele de metal pe fereastră sau pe
sub streşini fără să fie izolate pe părţile combustibile ale
construcţiei. Izolarea burlanelor se face pe o distanţă de 40 cm de
o parte şi de alta a locului de trecere, prin lăsarea unei distanţe de
cel puţin 15 cm între faţa exterioară a burlanului şi elementele
combustibile precum şi prin îmbrăcarea burlanului cu un strat gros
de 5 cm din vată de sticlă tencuită, sau cu un strat echivalent de
azbest. Când acoperişul este construit din material combustibil,
nu este permisă scoaterea burlanului sub streşină;

175
 Cenuşa nu trebuie aruncată la întâmplare, pe lângă furaje, şuri,
grajduri sau alte materiale combustibile. Cenuşa se va depozita
într-o groapă anume amenajată, după ce mai întâi a fost stins cu
apă jăraticul rămas în ea.

IULIE
1.Instructiuni pentru utilizarea gazelor naturale
2.Activitate practica: primul ajutor in caz de arsuri si intoxicatii cu fum
3. Protectia populatiei, salariatilor si bunurilor materiale prin adapostire

INSTRUCTIUNI PENTRU UTILIZAREA GAZELOR


NATURALE

Intretinerea, exploatarea si repararea instalatiilor de utilizare a gazelor


naturale revin beneficiarului, care raspunde pentru buna lor functionare.
Pentru preintampinarea accidentelor cu pierderi de vieti umane si distrugeri
de bunuri materiale, ce s-ar produce din cauza folosirii incorecte a instalatiilor de
gaze naturale, se vor respecta cu strictete urmatoarele instructiuni:
176
1. Inaintea de aprinderea focului se fac urmatoarele operatiuni:
- ventilarea incaperilor in care functioneaza aparatele de utilizare; in
centralele termice si in incaperile cu aparatele de consum cu flacara
libera se asigura o ventilare permanenta.
- controlul tirajului aparatelor racordate la cos; in cazul in care se
constata lipsa tirajului, nu se aprinde focul decat dupa efectuarea
lucrarilor care sa asigure tirajul (curatirea cosului de fum, curatirea
sobei, repararea aparatelor de evacuare mecanica a gazelor de
ardere, deschiderea clapelor de reglare);
- controlul robinetului de manevra al aparatului de utilizare, daca
robinetul este deschis, acesta se inchide si se ventileaza incaperea
respectiva, precum si cele invecinate prin deschidere usilor si
ferestrelor, aprindere focului se face numai dupa aerisirea completa;
- asigurarea accesului aerului de ardere in focarul aparatului de utilizare
(prin: deschiderea usitelor cenusarului la sobe, deschiderea fantelor
pentru accesul aerului in focar, pornirea ventilatorului etc);
- verificarea functionarii aparaturii de automatizare, dupa caz;
- ventilarea focarelor de la aparatele de utilizare.
2. La aprinderea focului in aparatele de utilizare neautomatizate si arzatoare, se
fac urmatoarele operatiuni:
- aerisirea focarului minim 5 minim inainte de aprinderea focului;
- aproprierea aprinzatorului de arzator;
- deschiderea lenta a robinetului de manevra se aprinderea focului
concomitent cu supravegherea stabilitatii flacarii;
Aprinderea se face numai cu un aprinzator special construit in acest scop,
fiind interzisa aprinderea directa cu chibrituri, hartie, etc.
Aprinderea focului la aparatele de utilizare automatizate se face conform
instructiunilor elaborate de fabrica producatoare.
3. Stingerea focului
Stingerea focului la aparatele de utilizare racordate cu furtun, se va face prin
inchiderea robinetului de siguranta existent inaintea furtunului, dupa stingerea
flacarii se inchide si robinetul de manevra.
In societati si institutii focul se aprinde si se stinge numai de personal instruit
si insarcinat cu aceasta operatiune prin grija conducerii unitatilor beneficiare, iar in
cazul agentilor economici si al centralelor termice de bloc, prin personal calificat.

4. Indicatii speciale

La utilizarea gazelor naturale este interzis:


- apriderea focului daca aparatul de utilizare nu este etans sau nu are
tiraj;
- lasarea focului nesupravegheat, la aparatele neautomatizate;
- obturarea cosului de fum al aparatelor de utilizare;
- modificarea instalatiilor de gaze fara aprobari legale si prin persoane
neautorizate;
- dormitul in incaperi cu focul aprins;
- dormitul in incaperi cu aparate de utilizare nelegate la cos (resou,
aragaz, etc);

177
Daca se simte mirosul caracteristic al gazelor naturale se iau imediat
urmatoarele masuri:
- stingerea tuturor focurilor;
- deschiderea usilor si ferestrelor;
- nu se aprinde nici o sursa de foc;
- nu se manevreaza aparate electrice;
- nu se doarme in astfel de incaperi;
- se anunta imediat unitatea distribuitoare.
Verificarea eventualelor scapari de gaze naturale se face prin mirosire si cu
spuma de sapun cu apa.
Verificarea cu flacara a instalatiilor de gaze naturale prezinta pericol de
explozie si incendii.
Dormitul in incaperi cu focul aprins sau in incaperi cu aparate de utilizare
nelegate la cosul de fum, prezinta pericol de moarte.

PRIMUL AJUTOR
IN CAZUL ARSURILOR SI INTOXICATIILOR CU
FUM

1. MASURI DE PRIM AJUTOR IN CAZ DE INTOXICATII


In caz de intoxicatii acute se procedeaza astfel:
- se scoate victima din zona viciata de catre salvatorii echipati cu masca de
gaze sau cu masca cu furtun de aductiune
- victima se transporta intr-o zona cu aer curat si se descheie la piept
- daca victima nu respira se incearca respiratia gura la gura sau gura la nas
- daca victima este in stop cardiac se incepe masajul cardiac prin apasarea cu
mainile pe piept in dreptul inimii
- se continua manevrele pana la sosirea cadrelor medicale

2.MASURI DE PRIM AJUTOR IN CAZUL ARSURILOR


Arsurile pot fi provocate de diverse cauze: contactul pielii cu substante
caustice, acide, lichide fierbinti, aburi, gaze fierbinti si contactul sau influienta arcului
electric.

178
Acordarea primului ajutor se face astfel: se scoate cu grija imbracamintea, se
panseaza cu pansament steril sau cu panza curata locul arsurii, fara a se acoperi cu
alifii, uleiuri, vaseline, etc.
Se interzice:
-spargerea basicilor
-inlaturarea materialelor lipite de rana
-smulgerea hainelor arse lipite de rana
La arsurile cauzate de arc electric se vor aplica comprese cu acid boric
Arsurile de substante chimice se vor spala cu multa apa intr-un curent de apa
curgatoare, dupa care se aplica o compresa de solutie 2% bicarbonat de sodiu
pentru arsuri de acizi sau 1,5% acid boric pentru arsurile bazice.
Dupa profunzimea tesuturilor afectate se disting:
- arsuri de gradul I – inrosirea pielii si dureri in zona respectiva
- arsuri de gradul II – apar basici albe in zona afectata
- arsuri de gradul III – basici rosii cu afectarea mai profunda a pielii in zona
arsa
- arsuri de gradul IV – pielea este arsa si tesuturile sunt modificate

PROTECŢIA POPULAŢIEI, SALARIAŢILOR


ŞI BUNURILOR MATERIALE PRIN ADĂPOSTIRE
1.CONCEPŢIA ŞI PRINCIPIILE ADĂPOSTIRII

CONCEPŢIA ADĂPOSTIRII:

Pentru protecţia populaţiei şi a bunurilor din patrimoniul cultural naţional de


efectele atacurilor din aer se realizează sistemul naţional de adăpostire, care
cuprinde: adăposturi pentru puncte de comandă destinate Sistemului Naţional de
Management al Situaţiilor de Urgenţă, adăposturi publice de protecţie civilă aflate în
administrarea consiliilor locale şi fondul privat de adăpostire realizat de agenţii
economici şi proprietarii de imobile.
Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale şi serviciile de urgenţă de
la toate nivelurile de competenţă vor identifica şi vor stabili posibilităţile de utilizare
pentru adăpostire a unor galerii de mină, tuneluri, peşteri, grote etc.existente în
apropierea zonelor dens populate sau în zone prevăzute pentru amenajare de tabere
de sinistraţi, evacuaţi sau refugiaţi.
-Adăposturile de protecţie civilă pot fi publice, ale agenţilor economici sau ale
persoanelor fizice, potrivit sursei de finanţare a investiţiei respective.
-Adăposturile publice de protecţie civilă – aflate în administrarea organelor
administraţiei publice locale – sunt adăposturi publice gestionate de consiliile locale.
179
Adăposturile publice de protecţie civilă se execută în:
- Subsolurile construcţiilor industriale sau ale anexelor acestora;
- Subsolurile construcţiilor social-culturale, administrative, instituţiilor de
învăţământ, spitalelor;
- Subsolurile clădirilor de locuit;
- Spaţii libere (parcuri, grădini etc.) ca adăposturi independente.
În cazuri deosebite, se admite folosirea demisolurilor şi chiar a parterului unor
construcţii.
Autorităţile administraţiei publice, instituţiile publice, agenţii economici şi
proprietarii de imobile au obligaţia să prevadă în planurile de investiţii şi să realizeze
adăposturi de protecţie civilă.
Adăposturile publice de protecţie civilă prevăzute în documentaţiile tehnice ale
investiţiilor se avizează tehnic, premergător eliberării autorizaţiilor de construire, de
către Inspectoratele pentru Situaţii de Urgenţă ale judeţelor şi al municipiului
Bucureşti, potrivit metodologiei elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de
Urgenţă, aprobată de ministrul administraţiei şi internelor.
Conform prevederilor legale, autorităţile administraţiei publice centrale şi
locale, instituţiile publice, agenţii economici precum şi proprietarii de imobile pentru
locuit, au obligaţia să prevadă la noile investiţii în construcţii sau la extinderile
imobilelor existente, adăposturi de protecţie civilă, în limita a 5% din valoarea
investiţiei (construcţii-montaj ).
Criteriile ce determină obligativitatea proiectării şi realizării adăposturilor de
protecţie civilă în cadrul noilor construcţii sunt precizate în „Instrucţiunile tehnice
privind avizarea investiţiilor în construcţii pe linii de protecţie civilă”.
Categoriile de construcţii la care este obligatorie realizarea de adăposturi
publice de protecţie civilă, precum şi adăposturile care se amenajează ca puncte de
comandă se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului
Administraţiei şi Internelor.
Gradul de protecţie al adăposturilor de protecţie civilă se asigură în mod
diferenţiat şi se stabileşte în funcţie de importanţa localităţilor şi unităţilor economice,
conform prevederilor Legii privind Protecţia Civilă şi conform „Normelor tehnice
privind proiectarea şi executarea adăposturilor de protecţie civilă în subsolul
construcţiilor noi.

1.2. REGULI ŞI CRITERII DE AMPLASARE A ADĂPOSTURILOR.


La amplasarea adăposturilor de protecţie civilă se ţine seama de următoarele
condiţii:
- Să nu depăşească 300 m de locuinţă sau 5 min. de mers.
- Să fie distanţate de depozitele de materiale explozive şi inflamabile, de
rezervoarele cu substanţe toxice, astfel încât distrugerea sau avarierea
acestora să nu pună în pericol viaţa ocupanţilor.
- Se interzice amplasarea în terenuri inundabile (cu ape freatice de
suprafaţă) sau expuse pericolului de alunecări de teren, în zone cu pericol
exploziv şi de incendiu, în terenuri în care se concentrează S.T.L. şi
radioactive), în văi sau viroage etc;
- Pereţii exteriori ai adăpostului să fie cât mai mult posibil în contact direct cu
pământul;
- Adăpostul să fie situat la partea cea mai masivă a clădirii sau cea mai
rezistentă, care asigură un grad de protecţie sporit şi la lovitura directă a
bombelor explozive;
180
- Să se asigure realizarea ieşirii de salvarea în afara zonei de dărâmături,
reprezentând 1/3 din înălţimea construcţiei din beton sau 1/2 din înălţimea
clădirilor din cărămidă; În cazuri excepţionale sau pentru adăposturile
familiale aflate la subsolurile cu destinaţie de locuinţă, ieşirea de salvare
poate fi asigurată de un al doilea acces care să fie dispus diametral opus
accesului în adăpost.
- Nu se admit spaţii goale sub adăpost;
- Adăposturile trebuie să fie, de regulă, complet îngropate în pământ, cu
nivelul inferior al planşeului la nivelul terenului;
- Nu se admite trecerea conductelor de canalizare prin adăposturi (se admit
numai sub pardoseala adăposturilor), în cazuri deosebite, pentru reţelele
de apă şi de încălzire se admite trecerea conductelor de oţel cu diametrul
până la 70 mm, dar prevăzute la intrare şi la ieşire cu robinete.
- La agenţii economici se va evita amenajarea adăposturilor sub secţii cu
riscuri deosebite, în apropierea depozitelor şi magaziilor cu riscuri precum
şi în apropierea conductelor ce transportă substanţe periculoase.

1.3. RESONSABILITĂŢI PRIVIND CONSTRUIREA ŞI CONSERVAREA


ADĂPOSTURILOR

La eliberarea autorizaţiilor de construcţie pentru clădiri noi se obţin obligatoriu


şi avizele Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, Inspectoratelor
Judeţene pentru Situaţii de Urgenţă şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al
Municipiului Bucureşti, astfel încât să fie respectată obligativitatea proiectării şi
executării de adăposturi de protecţie civilă în subsolul acestor clădiri .
Proiectarea, construirea şi amenajarea punctelor de comandă şi a
adăposturilor de protecţie civilă se realizează pe baza normelor şi instrucţiunilor
tehnice aprobate de şeful protecţiei civile din România.
Baza legală pentru acordarea avizelor de specialitate o constituie art. 45 din Legea
Protecţiei Civile nr. 481/2004 şi Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr.
602/02.12.2003 care aprobă „Normele privind avizarea pe linie de protecţie civilă a
documentelor de investiţii în construcţii”.
În cele ce urmează sunt prezentate cele mai importante prevederi ale acestor norme.
Avizul de specialitate pentru documentaţiile de investiţii în construcţii, în înţelesul
Legii nr. 481/2004, cu modificările ulterioare, se acordă de către personalul din cadrul
Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă , al Inspectoratelor Judeţene
pentru Situaţii de Urgenţă şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al Municipiului
Bucureşti, împuternicit prin ordin de zi pe unitate în acest sens şi potrivit atribuţiilor de
serviciu.
Criteriul general de stabilire a obligativităţii de a executa un adăpost de protecţie
civilă este cel prevăzut la art. 45 (2) din Legea privind Protecţiei Civile nr. 481/2004,
iar cheltuielile pentru realizarea adăpostului nu trebuie să depăşească 5% din
valoarea de construcţii-montaj a investiţiei.
În articolul 4, alin.2 al prezentelor norme sunt specificate obiectivele, de investiţii care
primesc avizul de protecţie civilă fără obligativitatea de a prevedea adăpost de
protecţie civilă.
Emiterea de autorizaţii de construire fără avizul Inspectoratului General pentru Situaţii
de Urgenţă , al Inspectoratelor Judeţene pentru Situaţii de Urgenţă şi Inspectoratul
pentru Situaţii de Urgenţă al Municipiului Bucureşti, după caz, contravine prevederilor

181
art. 45 din Legea privind Protecţiei Civile nr. 481/2004 şi se sancţionează potrivit art.
75, coroborat cu prevederile art. 76 lit.g, i, j şi t. din aceeaşi lege.
În vederea obţinerii avizului de specialitate solicitantul va prezenta obligatoriu, în
copie, următoarele documente:
 certificat de urbanism;
 plan de situaţie vizat de către serviciul urbanism al emitentului autorizaţiei de
construire;
 plan de arhitectură al celui mai de jos nivel (subsol, demisol sau parter, după
caz), în două exemplare;
 plan cu secţiunea prin care se intersectează în mod obligatoriu cel mai de jos
nivel al construcţiei, în două exemplare;
 memoriu tehnic general (care poate include şi memoriul de specialitate de
protecţie civilă, când este cazul);
 memoriu tehnic de specialitate, inclusiv schema instalaţiilor electrice şi de
filtroventilaţie din adăpost (dacă acest memoriu nu este inclus la pct..e)
 fişa tehnică în vederea emiterii acordului unic.
Pentru aplicarea unitară a prezentelor norme de avizare se vor respecta
următoarele:
1. prin spaţiu de adăpostire se înţelege suprafaţa şi volumul camerelor
destinate efectiv acestui scop; nu se includ spaţiile tehnice, spaţiile de
acces şi ieşirile de salvare aferente adăpostului;
2. la verificarea dimensionării suprafeţelor şi volumelor spaţiilor
(încăperilor) de adăpostire se va ţine seama (cumulativ) de următoarele
cerinţe:
2.1. suprafaţa minimă alocată = 1 mp/ persoană
2.2. volum minim alocat : 2,5 mc/persoană
spaţiu minim pentru un adăpost trebuie să aibă suprafaţa de 9
mp (volumul = 22,5 mc)
3. avizul se înscrie pe original şi pe cel puţin o copie din următoarele piese
desenate:
4.1) plan de arhitectură al subsolului/adăpostului;
4.2) plan de arhitectură parter, la construcţiile fără subsol;
4.3) plan cu secţiunea prin care se intersectează în mod obligatoriu cel
mai de jos nivel al clădirii;
4.4) schema instalaţiei de filtroventilaţie (când este cazul);
4.5) schema instalaţiei electrice a adăpostului;
 avizul va avea conţinutul şi forma următoare şi va purta ştampila
unităţii în partea dreaptă jos:

INSPECTORATUL PENTRU STUAŢII DE URGENŢĂ AL


JUDEŢULUI…………..
AVIZ Nr…………….
Ziua……Luna………..Anul……………..
Ştampila
Semnătura………………………………..

 moriul tehnic de specialitate va cuprinde, obligatoriu, următoarele date:


- date generale despre adăpost, dacă este cazul (necesar de persoane de
adăpostit, echipare cu instalaţii, utilaje, tâmplărie, grupuri sanitare, descriere accese,
grosimi pereţi şi placă, sistem de armare, pardoseli, finisaje, încălzire, etc)
182
- determinarea valorii de construcţii-montaj adăugate investiţiei, în ipoteza în care
se prevede adăpost de protecţie civilă şi a valorii procentuale a lucrătorilor de
construcţii-montaj ale adăpostului faţă de valoarea de construcţii-montaj a investiţiei.
Verificarea documentaţiei de investiţii în construcţii şi eliberarea avizelor se face în
maximum 15 zile de la data înregistrării de depunere a documentaţiei. Acest termen
se poate prelungi cu 5 zile, în cazul înregistrării unor construcţii din partea
solicitanţilor avizelor.
Pentru obiectivele de investiţii avizate cu obligativitatea executării de spaţii de
adăpostire se reţine de către cel care a acordat avizul, câte un exemplar, în copie, al
certificatului de urbanism, al memoriului tehnic de specialitate sau al memoriului
tehnic general şi al tuturor pieselor desenate (menţionate anterior).
Pentru obiectivele de investiţii la care nu se justifică obligaţia de a se proiecta şi
executa adăposturi de protecţie civilă se va reţine de către cel care a acordat avizul
câte un exemplar, în copie, al certificatului de urbanism şi al memoriului tehnic de
specialitate sau al memoriului tehnic general.
Obiectivele de investiţii avizate se înregistrează, de către persoana care acordă
avizul, într-un registru special întocmit în acest sens, care trebuie să cuprindă mai
multe rubrici, menţionate în prezentele norme.
Persoana care acordă avizul, în colaborare cu serviciul de urbanism al emitentului
autorizaţiei de construire, va urmări periodic respectarea, pe timpul execuţiei, a
documentaţiei avizate şi va solicita investitorului participarea la recepţia, la
terminarea lucrărilor şi la recepţia finală în cazul în care investiţia este prevăzută cu
amenajare de adăpost de protecţie civilă .
Pentru obiectivele de investiţii în construcţii de interes naţional sau de
complexitate mare (inclusiv ansamblurile de locuinţe noi cu mai mult de 50 de unităţi
locative), analizarea şi avizarea documentaţiilor pe linie de protecţie civilă se face
numai prin serviciul specializat al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă.
Lista cu aceste obiective este specificată în prezentele norme, iar avizele se
transmit, după caz, Inspectoratelor Judeţene pentru Situaţii de Urgenţă sau
Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă al Municipiului Bucureşti, în vederea luării
în evidenţă şi urmăririi realizării noilor capacităţi de adăpostire.
În timp de pace, adăposturile publice de protecţie civilă, cu excepţia spaţiilor
amenajate ca puncte de comandă, pot fi utilizate pentru alte destinaţii, cu respectarea
normelor tehnice, cu obligaţia de a fi eliberate în situaţii de urgenţă în maximum de
24 de ore şi cu informarea prealabilă a centrelor operaţionale din cadrul serviciilor de
urgenţă profesioniste.
Adăposturile amenajate ca puncte de comandă nu pot primi altă destinaţie.
Trecerea la construirea adăposturilor şi amenajarea altor spaţii de adăpostire,
cuprinse în planurile de mobilizare, se face odată cu punerea în aplicare a acestor
planuri.
Ministerele, celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale,
instituţiile publice şi agenţii economici au obligaţia de a depista toate spaţiile ce pot fi
folosite ca adăposturi, de a le lua în evidenţă şi de a întocmi documentaţia tehnică.

1.4. PRINCIPII DE REALIZARE A ADĂPOSTIRII

Adăpostirea populaţiei şi a bunurilor materiale se găseşte şi se planifică de la


pace şi se realizează în funcţie de fondurile aprobate, atât la pace cât şi la război, în
două variante:

183
- Pentru atacul prin surprindere – nu sunt realizate adăposturile prevăzute în
planurile de mobilizare şi nici cele familiale nu sunt amenajate – personalul
şi salariaţii se vor adăposti în funcţie de adăposturile existente şi în funcţie
de teren, se pot folosi şi culoarele sau parterul clădirilor;
- Pentru atacul anunţat – după decretarea stării de război – personalul şi
salariaţii se vor adăposti în:
 adăposturile existente;
 adăposturile construite conform planului
de mobilizare;
 adăposturile simple, amenajate pe plan
local;
 subsolurile construcţiilor (pe baza
proiectelor de amenajare);
 adăposturi individuale la locul de muncă
(unde procesul de producţie nu se întrerupe).
Măsurile privind adăpostirea populaţiei se cuprind în planurile de protecţie
civilă, în care se întocmesc grafice ale sistemului de adăpostire care se realizează la
război.
- la amplasarea adăposturilor în teren se vor avea în vedere ca distanţa
dintre adăpost şi locuinţă sau locul de muncă să permită adăpostirea în ele
în timp oportun.
- pentru adăpostirea personalului şi a bunurilor materiale se iau în
considerare următoarele criterii:
a. adăposturi de protecţie civilă special construite din timp de pace
(terminate sau neterminate);
b. subsolurile construcţiilor, terenurile tehnologice, galeriile edilitare şi de
termoficare şi alte lucrări subterane;
c. adăposturi din P.B.A.
d. adăposturi simple independente din material lemnos sau cu schelet
metalic;
e. adăposturi individuale la locul de muncă unde procesul de producţie
nu se întrerupe;
f. adăposturi de tip familial;
g. tranşee.

2. ADĂPOSTURI DE PROTECŢIE CIVILĂ

2.1 DESTINAŢIE.
Adăposturile pentru protecţia civilă reprezintă totalitatea construcţiilor special
executate sau amenajate care au capacitatea să reducă acţiunea de
distrugere a armelor de nimicire în masă şi să asigure protecţia persoanelor
adăpostite împotriva dărâmăturilor provocate de explozii.

2.2. CLASIFICAREA ADĂPOSTURILOR DE PROTECŢIE CIVILĂ:

a) după sursa de finanţare:


- adăposturi publice
- adăposturi ale instituţiilor şi agenţilor economici
- adăposturi ale persoanelor fizice
b) după gradul de rezistenţă:
184
- I P = 1,0 daN/cm2 – la clădiri în industria de apărare
- II P = 0,5 daN/cm2 – la clădiri din municipii şi de la agenţii economici
- III P = 0,3 daN/cm2 – la clădiri din oraşe şi comune
c) după destinaţie şi modul de realizare:
- adăposturi special construite (realizate ca lucrări independente sau
înglobate în subsolurile construcţiilor dotate cu mijloace şi instalaţii
speciale;
- adăposturi simple (ce pot fi amenajate în timp scurt şi cu mijloace
reduse)
d) după amplasarea faţă de cota „0” a terenului:
- adăposturi subterane
- adăposturi semiîngropate
- adăposturi supraterane
e) după modul de amplasare faţă de clădiri:
- adăposturi în subsolul clădirilor
- adăposturi independente
f) după materialele din care sunt executate:
- adăposturi din beton armat
- adăposturi din PBA (prefabricate)
- adăposturi din material lemnos
- adăposturi din resurse locale (tip tranşee).

2.3. COMPARTIMENTAREA ŞI DOTAREA ADĂPOSTURILOR:

Subsolurile amenajate ca adăposturi publice de protecţie civilă şi cele care au


suprafaţa de adăpostire mai mare de 100 m 2 se prevăd cu:
- sas de acces
- încăperi de adăpostit
- grup sanitar
- ieşire de salvare.
În alcătuirea adăposturilor intră următoarele elemente:
- o intrare protejată printr-o încăpere tampon (SAS) cu o suprafaţă de 2-2,5
m.p.. Sasul de acces este o încăpere tampon cu suprafaţa minimă de 2
m.p., având goluri de trecere şi canate de 90 0 pentru uşi metalice etanşe;
- 1-3 încăperi de adăpostit cu capacitatea până la 100 persoane fiecare,
fără a fi prevăzute cu uşi, şi care comunică între ele prin golurile trecere
(0,80 x 1,80 m.p.);
- un grup sanitar compus din cabine pentru WC, cu o suprafaţă minimă.
Accesul în cabine se face printr-o încăpere tampon, iar numărul de cabine
se stabileşte în funcţie de capacitatea adăpostului, prevăzându-se câte o
cabină pentru 50 persoane;
- o ieşire de salvare care se execută din beton armat cu secţiunea pătrată de
1,00 x 1,00 m sau circulară cu diametrul de 1,00 m, care comunică cu
exteriorul în afara zonei de dărâmături printr-un puţ vertical prevăzut cu scări
de pisică în interior, capac carosabil în partea superioară şi cu oblon de
protecţie etanş cu deschidere spre exterior. Ieşirea de salvare se foloseşte şi
ca priză de aer pentru instalaţiile de ventilare.
Subsolurile amenajate ca adăposturi familiale sau care au suprafaţa mai
mică de 100 m2 se pot executa fără sas şi grup sanitar, ieşirea de salvare fiind
considerată al doilea acces.
185
Încăperile de adăpostit se dimensionează pentru o capacitate de până
la 50 persoane ţinând seama de compartimentarea impusă de structura de
rezistenţă.

2.4. DOTAREA ADĂPOSTURILOR cuprinde:

- instalaţii de ventilaţie (filtroventilaţie);


- instalaţii electrice;
- instalaţii sanitare;
- bănci şi scaune;
- trusă de deblocare-salvare;
- rezervă de apă;
- mijloace de iluminat cu baterii;
- instalaţii de telecomunicaţii.;
-afişe cu reguli de comportare.
Condiţii de microclimat necesare a fi asigurate în adăpost:
- temperatura 18-24 0C;
- umiditatea 70%;
- aerul pentru respiraţie: - nivel maxim CO2 - 1%;
- nivel minim O2 - 19%.
Condiţii minime:
o aer proaspăt de pătrundere în adăpost 0,75 m 3/h;
o apă 2 l/24h;
o O2 nivelul minim 18%;
o CO2 nivelul maxim 3%.

- Condiţii normale:
o aer proaspăt 5-7 m3/h ;
o O2 nivel minim 20,9%;
o CO2 nivel maxim 3%.

2.5. ADUCEREA ÎN STARE COMPLETĂ DE FUNCŢIONARE A


ADĂPOSTULUI DE PROTECŢIE CIVILĂ.
 Pentru fiecare adăpost se numeşte
o echipă de adăpostire care ia în primire adăpostul;
 Se evacuează materialele din
adăpost care s-au păstrat pe timp de pace;
 Se pun în funcţiune toate
instalaţiile existente;
 Se verifică etanşeitatea uşilor;
 Se dotează adăpostul cu
materialele enumerate mai sus şi se verifică acestea;
 Se umple rezerva de apă;
 Se actualizează înscrisurile din
adăpost (cu alb sau cu vopsea fluorescentă;
 Se afişează vizibil regulile de
comportare în adăpost.

186
2.6 GRADUL DE PROTECŢIE A ADĂPOSTURILOR PE CATEGORII DE
LOCALITĂŢI

Gradul de protecţie a adăposturilor în daN/cm2


Adăposturi Adăposturi Adăposturi
pentru puncte de pentru salariaţii din pentru salariaţii din
Localităţi comandă la unităţile economice unităţile economice
(Municipii) şi oraşe ministere, categorisite din punct necategorisite şi
departamente, de vedere al protecţiei pentru populaţie.
celelalte organe civile.
centrale şi locale.
Categoria I-a 3 1 1
Categoria a II-a 2 1 0,5
Categoria a III-a 1 0,5 0,3

NOTĂ:
La alte localităţi se amenajează adăposturi numai pentru P.C. sau în unităţi
economice importante.
1. Capacitatea de adăpostire în cadrul construcţiilor noi se stabileşte astfel:
a. la unităţile economice pentru construcţiile noi şi în cazul extinderii
celor existente în funcţie de specificul acestora şi de posibilităţile de
amenajare până la asigurarea adăpostirii salariaţilor stabiliţi pentru
schimbul maxim în timp de război;
b. în cartierele de locuit câte 1 m 2 suprafaţă utilă pentru fiecare
apartament;
c.la construcţiile spitaliceşti câte 1 m2 suprafaţă utilă pentru
fiecare pat;
d. la construcţiile social-culturale, administrative, şcoli de toate
gradele, suprafaţa totală utilă până la 2/3 din capacitatea acestora;
e. la construcţiile subterane, metrou, garaje, pasaje, depozite,
tuneluri, până la întreaga suprafaţă care se amenajează considerându-
se 1 m2 suprafaţă utilă de persoană adăpostită;
f: la stabilirea capacităţilor noi de adăpostire suprafaţa utilă este
de 1 m2 pentru fiecare persoană adăpostită;
g. la unităţile, instituţiile şi formaţiunile militare potrivit necesarului
stabilit de Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Administraţiei şi
Internelor.
2. În subsolurile clădirilor de locuit proprietate particulară se prevăd
aceleaşi adăposturi ca şi în clădirile proprietate de stat, cheltuielile
suplimentare pentru partea de construcţii-montaj privind amenajarea
adăposturilor în subsol se suportă de către proprietari şi nu pot depăşi 5% din
valoarea de construcţii- montaj a acestora.

187
AUGUST
1.Diminuarea riscurilor de incendiu (control PSI, masuri in urma controlului,
responsabilitati, termene de rezolvare sau sanctionare)
2.Mijloace de protejare a oamenilor in caz de incendiu (a corpului, a
capului, a cailor respiratorii, mainilor si picioarelor)
3. ORDIN Nr. 823/1427 din 15 august 2006 pentru aprobarea procedurilor
de codificare a atenţionărilor şi avertizărilor meteorologice şi a avertizărilor
şi alertelor hidrologice

DIMINUAREA RISCURILOR DE INCENDIU

188
Identificarea riscurilor de incendiu reprezinta procesul de apreciere si stabilire a
nivelurilor de risc de incendiu (pentru cladiri civile), respectiv a categoriilor de pericol
de incendiu (pentru constructii de productie si depozitare), in anumite imprejurari, in
acelasi timp si spatiu, pe baza urmatorilor parametri:
o densitatea sarcinii termice si destinatia/functiunea, la cladirile civile;
o proprietatile fizico-chimice ale materialelor si substantelor utilizate,
prelucrate, manipulate sau depozitate, natura procesului tehnologic si
densitatea sarcinii termice, pentru constructiile de productie si
depozitare;
o sursele potentiale de aprindere existente.
In raport de parametrii enuntati exista, conform reglementarilor tehnice,
urmatoarele niveluri de risc de incendiu, respectiv categorii de pericol de incendiu:
o risc foarte ridicat (foarte mare) de incendiu, asociat pericolului de
explozie, respectiv categoriile A si B de pericol de incendiu;
o risc ridicat (mare) de incendiu (densitatea sarcinii termice > 840
Mj/mp; spatii pentru arhive, biblioteci, multiplicare, parcaje pentru
autoturisme etc.), respectiv categoria C de pericol de incendiu
(densitatea sarcinii termice > 105 Mj/mp);
o risc mediu (mijlociu) de incendiu (420 Mj/mp < densitatea sarcinii
termice < 840 Mj/mp; centrale termice, bucatarii, oficii pentru
prepararea mancarurilor calde etc.), respectiv categoria D de pericol
de incendiu;
o risc redus (mic) de incendiu (densitatea sarcinii termice < 420 Mj/mp),
respectiv categoria E de pericol de incendiu.
Nivelurile de risc de incendiu sau categoriile de pericol de incendiu se stabilesc
pe zone, spatii, incaperi, compartimente de incendiu, cladiri (civile, de productie
si/sau depozitare, cu functii mixte) sau instalatii tehnologice si se precizeaza in mod
obligatoriu in documentatiile tehnice si in planurile de interventie.
La estimarea riscului de incendiu existent, respectiv a probabilitatii de initiere a
unui incendiu si a consecintelor acestuia, se au in vedere, dupa caz:
o factorii care pot genera, contribui si/sau favoriza producerea,
dezvoltarea si/sau propagarea unui incendiu (clasele de
combustibilitate si de periculozitate ale materialelor si elementelor de
constructii, respectiv ale produselor si substantelor depozitate sau
prelucrate, sursele de aprindere existente, conditiile preliminate care
pot determina sau favoriza aprinderea, masurile stabilite pentru
reducerea sau eliminarea factorilor mentionati anterior);
o agentii termici, chimici, electromagnetici si/sau biologici care pot
interveni in caz de incendiu si efectele negative ale acestora asupra
constructiilor, instalatiilor si a utilizatorilor;
o nivelurile criteriilor de performanta ale constructiilor privind cerinta de
calitate "siguranta la foc" (comportare, rezistenta si stabilitate la foc,
preintampinarea propagarii incendiilor, cai de acces, evacuare si
interventie);
o nivelul de echipare si dotare cu mijloace tehnice de prevenire si
stingere a incendiilor, starea de functionare si performantele acestora;
o factorul uman (numarul de persoane, varsta si starea fizica a acestora,
nivelul de instruire);

189
o alte elemente care pot influenta producerea, dezvoltarea si/sau
propagarea unui incendiu.
Sursele de aprindere se clasifica, dupa natura lor, in urmatoarele grupe:
o surse de aprindere cu flacara (de exemplu: flacara de chibrit,
lumanare, aparat de sudura; flacara inchisa);
o b) surse de aprindere de natura termica (de exemplu: obiecte
incandescente, caldura degajata de aparate termice, efectul termic al
curentului electric etc.);
o c) surse de aprindere de natura electrica (de exemplu: arcuri si scantei
electrice, scurtcircuit, electricitate statica);
o surse de aprindere de natura mecanica (de exemplu: scantei
mecanice, frecare);
o surse de aprindere naturale (de exemplu: caldura solara, trasnet);
o surse de autoaprindere (de natura chimica, fizico-chimica si biologica,
reactii chimice exoterme);
o surse de aprindere datorate exploziilor si materialelor incendiare;
o surse de aprindere indirecte (de exemplu: radiatia unui focar de
incendiu).
Conditiile (imprejurarile) preliminate care pot determina si/sau favoriza initierea,
dezvoltarea si/sau propagarea unui incendiu se clasifica, de regula, in urmatoarele
grupe:
o instalatii si echipamente electrice defecte ori improvizate;
o receptori electrici lasati sub tensiune, nesupravegheati;
o sisteme si mijloace de incalzire defecte, improvizate sau
nesupravegheate;
o contactul materialelor combustibile cu cenusa, jarul si scanteile
provenite de la sistemele de incalzire; e) jocul copiilor cu focul;
o fumatul in locuri cu pericol de incendiu;
o sudarea si alte lucrari cu foc deschis, fara respectarea regulilor si
masurilor specifice de P.S.I.;
o reactii chimice necontrolate, urmate de incendiu;
o folosirea de scule, dispozitive, utilaje si echipamente de lucru
neadecvate, precum si executarea de operatiuni mecanice (polizare,
rectificare, slefuire etc.) in medii periculoase;
o neexecutarea, conform graficelor stabilite, a operatiunilor si lucrarilor
de reparatii si intretinere a masinilor si aparatelor cu piese in miscare;
o scurgeri (scapari) de produse inflamabile;
o defectiuni tehnice de constructii-montaj;
o defectiuni tehnice de exploatare;
o nereguli organizatorice;
o explozie urmata de incendiu;
o trasnet si alte fenomene naturale;
o actiune intentionata ("arson");
o alte imprejurari.
Masurile de aparare impotriva incendiilor, avute in vedere la determinarea
riscului de incendiu existent, sunt cele destinate reducerii neutralizarii si/sau
eliminarii factorilor de risc, respectiv pentru limitarea, localizarea si/sau lichidarea
unui incendiu, in cazul in care acesta s-a produs.
190
Masurile de aparare impotriva incendiilor se analizeaza si se stabilesc, dupa
caz, pe baza prevederilor reglementarilor tehnice, normelor si dispozitiilor generale
de P.S.I. si a celor specifice fiecarui domeniu de activitate, in corelare cu natura si cu
nivelul riscurilor identificate.
Nivelul riscului de incendiu acceptat poate fi stabilit, dupa caz, de catre:
o proiectanti, prin documentatiile tehnice elaborate;
o patron, prin strategia de aparare impotriva incendiilor, adoptata in
interiorul unitatii sale;
o autoritatile abilitate sa elaboreze si sa emita reglementari tehnice in
domeniul apararii impotriva incendiilor.
In situatiile in care riscul de incendiu existent depaseste limitele de
acceptabilitate stabilite, este obligatorie reducerea acestuia prin diminuarea
probabilitatii de initiere a incendiului si/sau a nivelului de gravitate a consecintelor,
prin masuri de prevenire (reducerea factorilor de risc), respectiv prin masuri de
limitare, localizare si lichidare a incendiului, precum si de limitare si inlaturare a
consecintelor acestuia.
Controlul riscurilor de incendiu reprezinta ansamblul masurilor tehnice si
organizatorice destinate mentinerii (reducerii) riscurilor in limitele de acceptabilitate
stabilite.
In ordinea adoptarii lor masurile sunt: stabilirea prioritatilor de actiune, implementarea
masurilor de control, gestionarea si monitorizarea riscurilor.
Stabilirea prioritatilor de actiune reprezinta procesul de adoptare a deciziilor
referitoare la categoriile de risc asupra carora este prioritar sa se actioneze.
La stabilirea prioritatilor de actiune se vor avea in vedere criteriile utilizate la
evaluarea riscurilor de incendiu, respectiv probabilitatea de aparitie si gravitatea
consecintelor incendiilor.
Implementarea masurilor de control al riscurilor de incendiu se realizeaza, dupa caz, prin:
o asigurarea unei examinari sistematice si calificate a factorilor determinanti de
risc;
o stabilirea si elaborarea responsabilitatilor, sarcinilor, regulilor, instructiunilor si
masurilor privind apararea impotriva incendiilor si aducerea acestora la
cunostinta salariatilor, utilizatorilor si persoanelor interesate;
o stabilirea persoanelor cu atributii privind punerea in aplicare a masurilor de
aparare impotriva incendiilor;
o asigurarea mijloacelor tehnice de prevenire si stingere a incendiilor, a
personalului necesar interventiei si a conditiilor pentru pregatirea acestuia;
o reluarea etapelor de identificare si evaluare a riscului de incendiu la
schimbarea conditiilor preliminate.
Gestionarea riscurilor de incendiu reprezinta ansamblul activitatilor de fundamentare,
elaborare si implementare a unei strategii coerente de prevenire, de limitare si combatere a
riscurilor de incendiu, incluzan si procesul de luare a deciziilor in situatiile de producere a
unui astfel de eveniment.
Monitorizarea gestionarii riscurilor de incendiu reprezinta procesul de supraveghere a
modului de desfasurare a etapelor referitoare la identificarea, evaluarea si controlul
riscurilor, de analizare a eficientei masurilor intreprinse in raport cu rezultatele obtinute si
de luare a deciziilor care se impun.

191
MIJLOACE DE PROTEJARE A OAMENILOR
IN CAZ DE INCENDIU
(a corpului, a capului, a cailor respiratorii, a mainilor si
picioarelor)

În spaţiile cu risc ridicat de incendiu sau pericol de explozie, se interzice


accesul salariaţilor şi altor persoane fără echipament de protecţie adecvat condiţiilor
de lucru.
În spaţiile cu pericol de explozie este interzisă folosirea îmbrăcămintei, lenjeriei
şi a altor obiecte din fire sintetice sau materiale sintetice ori plastice, precum şi a
încălţămintei care (prin lovire sau frecare) poate să producă scântei capabile să
aprindă gazele, vaporii sau pulberile inflamabile in amestec cu aerul.
Deasemenea, este interzisă folosirea dispozitivelor, aparatelor, uneltelor şi
sculelor neprotejate corespunzător şi care prin lovire sau frecare pot produce scântei
capabile să aprindă amestecurile explozive.
Echipamentul de protecţie se asigură, potrivit regulamentului aprobat prin HGR
nr. 443/1999.
După caz, corelat cu nivelul densităţii sarcinii termice, temperaturile ce se pot
dezvolta în caz de incendiu şi efectele negative pe care acestea le pot avea asupra
personalului de intervenţie se va asigura în dotare următoarele aparate de protecţie,
iluminat şi lucru:
- aparate de respiraţie autonome - asigura respiratia independenta in medii nocive
din zona incendiilor pe o durata de 60 min. Are in componenta masca propriu-zisa
cu bretele, (cartusul filtrant), doua butelii cu aer comprimat prevazute cu reductor si
cu un manometru pentru verificarea presiunii aerului. Are greutatea de 14 kg.
- lămpi electrice portabile;
- masca contra fumului şi gazelor - se compune din cagula prevazuta cu vizor,
blocul supapelor si cordelele de fixare pe cap, tubul gofrat, cartuse filtrante pentru
fum, oxid de carbon, sau polivalent care este cel mai indicat a se folosi, avand in
vedere marea diversitate de materiale ce pot arde si degaja o larga gama de
substante toxice . Cartusul filtrant pentru oxid de carbon, se foloseste la incendiile
care se caracterizeaza prin degajarea oxidului de carbon. Nu retine fumul, aerosolii
sau alte gaze toxice.Cartusul filtrant polivalent asigura protectia impotriva fumului,
aerosolilor si altor gaze (acid cianhidric, vapori de solvent organic, clor, oxizi de
azot, etc.). ATENTIE NU RETINE OXIDUL DE CARBON.
- echipament de protecţie la temperatură (costum ignifug, manusi si cisme ignifuge
ce asigura protectia anticalorica la incendii in conditii de apropiere normala ) -
Costumul anticaloric aluminizat tip patrundere normal (PN) foloseste pentru
protectia anticalorica pe timpul interventiei, asigurand patrunderea normala pe
culoare cu flacari sau incinte cu temperaturi pana la 250C, suporta contactul caloric
nemijlocit, intermitent. Fiind etans se foloseste cu aparatul de respiratie. Bluza
etansa pe talie, are gluga etansa, locas dorsal pentru aparatul de respiratie si vizor

192
duplex metalizat. Pantalonii au burduf lateral si bretele reglabile. Manusi cu un
deget si cisme scurte cu intetrior de pasla. Are o greutate de 10 kg.
- trusă electrică.

ORDIN Nr. 823/1427 din 15 august 2006 pentru


aprobarea procedurilor de codificare a atenţionărilor şi
avertizărilor meteorologice şi a avertizărilor şi alertelor
hidrologice
ANEXA 1

PROCEDURĂ DE CODIFICARE a atenţionărilor şi avertizărilor meteorologice


care se emit în cazul producerii de fenomene meteorologice periculoase la
scară naţională sau regională

CAP. 1 Dispoziţii generale

ART. 1
(1) Prezenta procedură se aplică pentru fenomenele atmosferice prognozate pe
scurtă şi medie durată şi a căror evoluţie potenţial periculoasă va începe în cel puţin
12 ore şi poate dura până la 3 - 4 zile, în medie.
(2) Acelaşi cod de culori (verde, galben, portocaliu şi roşu) se foloseşte şi în cazul
fenomenelor atmosferice prognozate pe foarte scurtă durată (anticipaţie de la una
până la 6 ore).
ART. 2 În situaţiile în care sunt prognozate fenomene meteorologice periculoase,
Administraţia Naţională de Meteorologie emite atenţionare sau avertizare
meteorologică, după caz, în care se prezintă succint fenomenul, intensitatea, zonele
care pot fi afectate, momentul probabil al începerii acestuia şi durata.
ART. 3 Atenţionările şi avertizările meteorologice de tip "nowcasting" se emit în
cazul fenomenelor atmosferice prognozate pe foarte scurtă durată (anticipaţie de la
una până la 6 ore) şi se referă în general la vânt puternic, ploi importante cantitativ,
descărcări electrice frecvente şi căderi de grindină.
ART. 4
(1) Atenţionările şi avertizările meteorologice constau într-un mesaj de tip text,
însoţit de o hartă la nivel naţional, cu menţionarea regiunilor/judeţelor ce urmează să
fie posibil afectate, cu precizarea intensităţii fenomenului pentru fiecare regiune/judeţ,
precum şi a intervalului de prognoză.
(2) Fiecare judeţ va fi colorat în verde, galben, portocaliu sau roşu, după nivelul de
avertizare necesar.
(3) Actualizarea culorilor se va face zilnic, în funcţie de durata şi de severitatea
fenomenului meteorologic semnalat.
ART. 5 Fenomenele meteorologice ce intră sub incidenţa acestui cod sunt:
a) vânt puternic (cu intensificări);
b) ploi importante cantitativ;
193
c) ninsori abundente şi polei;
d) descărcări electrice frecvente;
e) caniculă (valori de temperatură egale sau mai mari de 35 grade C);
f) ger (valori de temperatură sub -10 grade C).
ART. 6
(1) Codul verde nu indică nicio precauţie particulară pentru perioada imediat
următoare, dar nu implică o vreme frumoasă sau neapariţia în următoarele zile a unor
fenomene meteorologice periculoase ce pot perturba diverse activităţi.
(2) Codul galben se va folosi pentru fenomene meteorologice temporar periculoase
pentru anumite activităţi, dar altfel obişnuite pentru perioada respectivă sau zona
specificată. Se recomandă urmărirea periodică a evoluţiei fenomenelor meteorologice
pentru detalii cu privire la intensitatea fenomenelor în zilele următoare.
(3) Codul portocaliu se aplică acelor fenomene meteorologice prevăzute a fi
periculoase, cu un grad de intensitate mare.
(4) Codul roşu se aplică acelor fenomene meteorologice prevăzute a fi periculoase,
cu un grad de intensitate foarte mare şi cu efecte dezastruoase.
ART. 7
(1) Codul galben este similar unei atenţionări meteorologice.
(2) Codul portocaliu şi codul roşu vor fi similare unei avertizări meteorologice, iar
buletinele meteorologice emise de două ori pe zi (dimineaţa şi la prânz) explicitează
fenomenele atmosferice de la codurile portocaliu şi roşu, precizând evoluţia
fenomenelor specificate, acoperirea spaţială a acestora, intensitatea şi durata lor.

CAP. 2 Conţinutul şi semnificaţia mesajelor de avertizare meteorologică în


cazul producerii de fenomene meteorologice periculoase la scară naţională sau
regională

ART. 8 Consecinţele (efectele) posibile ale mesajelor de avertizare în cazul


vântului puternic pot fi următoarele:
1. Cod portocaliu:
a) întreruperi ale curentului electric şi ale legăturilor de comunicaţii pe durate relativ
importante;
b) acoperişurile şi coşurile caselor pot fi avariate;
c) se pot rupe ramuri, crengi de copaci;
d) circulaţia rutieră poate fi perturbată, îndeosebi pe rutele secundare şi în zonele
forestiere;
e) funcţionarea infrastructurii zonelor de schi şi transport pe cablu poate fi
perturbată.
2. Cod roşu:
a) avertizare de furtună foarte puternică;
b) întreruperile de electricitate şi de comunicaţii pot fi de lungă durată;
c) se pot aştepta pagube numeroase şi importante pentru locuinţe, parcuri şi zone
agricole;
d) zonele împădurite pot fi puternic afectate;
e) circulaţia rutieră poate deveni foarte dificilă pe zone extinse;
f) transportul aerian, feroviar şi maritim poate fi serios perturbat;
g) funcţionarea infrastructurii zonelor de schi şi transport pe cablu poate fi complet
perturbată.

194
ART. 9 Consecinţele (efectele) posibile ale mesajelor de avertizare în cazul ploilor
importante cantitativ pot fi următoarele:
1. Cod portocaliu:
a) se prevăd precipitaţii intense ce pot afecta activităţile socioeconomice;
b) sunt posibile inundaţii importante în zone cu risc ridicat de inundaţie, în bazinele
hidrografice ale zonelor respective;
c) se pot produce cantităţi importante de precipitaţii în timp scurt, ce pot local
provoca viituri pe râurile mici şi scurgeri pe versanţi;
d) risc de deversare a reţelelor de canalizare;
e) condiţiile de circulaţie rutieră pot deveni dificile pe drumurile secundare şi se pot
produce perturbări ale transportului feroviar;
f) se pot produce întreruperi ale alimentării cu energie electrică.
2. Cod roşu:
a) se anticipează precipitaţii foarte intense ce pot afecta activităţile socioeconomice
pe o durată de câteva zile;
b) sunt posibile inundaţii deosebit de importante, inclusiv în zonele cu risc scăzut
de inundaţii şi în bazinele hidrografice ale zonelor respective;
c) se pot produce acumulări foarte importante de precipitaţii pe intervale scurte de
timp, ce pot provoca local viituri rapide pe râurile mici şi scurgeri pe versanţi;
d) condiţiile de circulaţie rutieră pot deveni foarte dificile;
e) risc ridicat de deversare a reţelei de canalizare;
f) se pot produce întreruperi de durată ale alimentării cu energie electrică.

ART. 10 Consecinţele (efectele) posibile ale mesajelor de avertizare în cazul


fenomenelor de ninsori abundente şi polei pot fi următoarele:
1. Cod portocaliu:
a) sunt aşteptate căderi de zăpadă sau depuneri de polei în cantităţi importante
pentru regiunea respectivă;
b) circulaţia poate deveni rapid foarte dificilă în întreaga reţea, dar mai ales în
sectorul forestier, unde arborii dezrădăcinaţi pot accentua dificultăţile semnalate;
c) riscurile de accidente sunt mari;
d) unele distrugeri pot afecta reţelele de electricitate şi de telefonie.
2. Cod roşu:
a) sunt aşteptate căderi importante de zăpadă sau depuneri masive de polei, ce pot
afecta grav activităţile umane şi viaţa economică;
b) circulaţia riscă să devină rapid impracticabilă în întreaga reţea (rutieră, feroviară
şi maritimă);
c) distrugeri importante pot afecta reţelele de electricitate şi de telefonie, timp de
mai multe zile;
d) există posibilitatea producerii de perturbări foarte grave ale transportului aerian şi
feroviar.

ART. 11 Consecinţele (efectele) posibile ale mesajelor de avertizare în cazul


caniculei pot fi următoarele:
1. Cod portocaliu:
a) creşterea temperaturii poate pune în pericol persoanele în vârstă, persoanele cu
handicap, persoanele care suferă de maladii cronice sau tulburări mentale,
persoanele care iau medicamente cu regularitate, precum şi persoanele izolate;
b) atenţie suplimentară pentru sportivi şi copii, dar şi pentru persoanele care
lucrează în aer liber.
195
2. Cod roşu:
a) sunt afectate toate persoanele, chiar şi cele cu o stare de sănătate bună;
b) creşterea temperaturii poate pune în mare pericol persoanele în vârstă,
persoanele cu handicap, persoanele care suferă de maladii cronice sau tulburări
mentale, persoanele care iau medicamente cu regularitate, precum şi persoanele
izolate;
c) atenţie maximă pentru sportivi şi copii, dar şi pentru persoanele care lucrează în
aer liber.

ART. 12 Consecinţele (efectele) posibile ale mesajelor de avertizare în cazul


descărcărilor electrice pot fi următoarele:
1. Cod portocaliu:
a) furtunile intense însoţite de descărcări electrice pot provoca local pagube
importante;
b) locuinţele şubrede şi instalaţiile improvizate pot suferi pagube importante;
c) în situaţii de furtuni asociate cu descărcări electrice, subsolurile şi punctele joase
ale locuinţelor pot fi inundate rapid;
d) trăsnetele neînsoţite de precipitaţii pot provoca incendii de pădure.
2. Cod roşu:
a) fenomenele electrice numeroase şi foarte violente pot provoca local pagube
importante;
b) pericolul este maxim pentru locuinţe, parcuri, zone agricole şi plantaţii (pomi
fructiferi, viţă-de-vie etc.);
c) zonele forestiere pot suferi local pagube foarte importante şi pot izbucni incendii
spontane ca urmare a trăsnetelor frecvente;
d) locuinţele şubrede şi instalaţiile improvizate pot fi puse în real pericol şi pot fi
uşor distruse;
e) în situaţii de furtuni asociate cu descărcări electrice, subsolurile şi punctele joase
ale locuinţelor pot fi inundate rapid în zonele râurilor mici şi mijlocii.

ART. 13 Consecinţele (efectele) posibile ale mesajelor de avertizare în cazul gerului


pot fi următoarele:
1. Cod portocaliu:
a) gerul (frigul puternic) poate pune în pericol persoanele vulnerabile sau izolate,
mai ales persoanele în vârstă, cele cu handicap, cele care suferă de boli
cardiovasculare, respiratorii, endocrine sau de diferite patologii oculare, persoanele
care au probleme ale sistemului nervos sau sindromul Raynaud;
b) este necesară o supraveghere specială a copiilor;
c) în cazuri cu sensibilitate ridicată la ger (zona buzelor şi a mâinilor), trebuie
consultat un farmacist;
d) unele tipuri de medicamente pot avea contraindicaţii de a fi luate în caz de frig
puternic şi este necesar să se consulte medicul;
e) sportivii şi unele persoane care lucrează în aer liber trebuie să acorde atenţie
sporită hipotermiei şi agravării simptomelor preexistente.
2. Cod roşu:
a) orice persoană este ameninţată, chiar şi persoanele cu o stare de sănătate
bună;
b) pericolul este mai mare şi poate fi major pentru persoanele vulnerabile sau
izolate, mai ales pentru cele în vârstă, cele cu handicap, cele ce suferă de boli

196
cardiovasculare, respiratorii, endocrine sau de diferite patologii oculare, persoanele
care au probleme ale sistemului nervos sau sindromul Raynaud;
c) este necesară o supraveghere specială a copiilor;
d) în cazuri de sensibilitate ridicată la ger (zona buzelor şi a mâinilor), trebuie
consultat de urgenţă un farmacist;
e) unele tipuri de medicamente pot avea contraindicaţii de a fi luate în caz de frig
puternic şi, în consecinţă, este necesar să se ceară sfatul medicului;
f) sportivii şi persoanele care lucrează în aer liber trebuie să acorde atenţie sporită
hipotermiei şi agravării simptomelor preexistente, astfel frisoanele şi amorţirea
extremităţilor constituie semne de alarmă.

ANEXA 2

PROCEDURĂ DE CODIFICARE a avertizărilor şi alertelor hidrologice care se


emit în cazul producerii de fenomene hidrologice periculoase la scară naţională
sau regională

CAP. 1 Dispoziţii generale

ART. 1 În situaţiile în care sunt prognozate depăşiri ale cotelor de apărare pe


Dunăre şi râuri interioare, precum şi scurgeri importante pe versanţi, torenţi, văi
nepermanente, pâraie, Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor emite
avertizare hidrologică sau alertă hidrologică, după caz, în care se prezintă succint
fenomenul, intensitatea, efectele posibile, zonele care pot fi afectate, momentul
probabil al începerii acestuia şi durata, cu indicarea probabilităţii de producere a
fenomenelor periculoase.

ART. 2
(1) Avertizarea hidrologică se emite atunci când se prevede posibilitatea depăşirii
cotelor de apărare sau posibilitatea producerii altor fenomene hidrologice periculoase
(scurgeri importante pe versanţi, torenţi, văi nepermanente, pâraie), pe baza
prognozelor meteorologice.
(2) Alerta hidrologică se emite atunci când se prevede depăşirea iminentă a cotelor
de apărare şi/sau producerea altor fenomene hidrologice periculoase (scurgeri
importante pe versanţi, torenţi, văi nepermanente, pâraie), pe baza prognozelor
meteorologice şi a stării râurilor.
(3) Când informaţia meteorologică şi hidrologică permite prognoza maximelor de
viitură peste cotele de apărare, pe baza precipitaţiilor care au depăşit pragurile critice
şi/sau a topirii bruşte a stratului de zăpadă, a precipitaţiilor prognozate, a propagării
viiturilor şi a altor cauze, se elaborează prognoza inundaţiilor.

ART. 3
(1) Mesajele de avertizare sau alertă hidrologică sunt emise cu un anumit timp de
anticipare, care permite factorilor de decizie în domeniul gestionării situaţiilor de
urgenţă să ia măsurile necesare de apărare a vieţii şi bunurilor oamenilor, precum şi a
altor obiective socioeconomice.
(2) Timpul de anticipare este de minimum 24 de ore pentru cursurile de apă care
reacţionează rapid la ploile căzute şi de minimum 2 - 3 zile pentru cursurile de apă
care reacţionează mai lent la ploile căzute sau în cazul propagării viiturilor formate în
zonele superioare ale bazinului hidrografic.
197
ART. 4 Avertizările sau alertele hidrologice sunt emise pe baza prognozei
hidrologice de evoluţie a debitelor şi nivelurilor corespunzătoare pe râurile
monitorizate prin reţeaua naţională de staţii hidrometrice.

ART. 5
(1) Mesajul de avertizare sau alertă hidrologică se exprimă într-o formă clară,
inteligibilă atât la nivelul factorilor de decizie, cât şi al populaţiei.
(2) Conţinutul şi formatul mesajului de avertizare hidrologică sunt reglementate prin
prezenta metodologie.

ART. 6 Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărirea Apelor, prin Centrul


Naţional de Prognoze Hidrologice, emite avertizări sau alerte hidrologice de inundaţii
în situaţii meteorologice deosebite sau la prognozarea acestora de către Administraţia
Naţională de Meteorologie.

CAP. 2 Conţinutul şi semnificaţia mesajelor de avertizare sau alertă


hidrologică

ART. 7
(1) Avertizările sau alertele hidrologice constau dintr-un mesaj de tip text, însoţit de
o hartă la nivel naţional, cu specificarea arealelor/sectoarelor de râu ce urmează să
fie posibil afectate de creşteri semnificative de niveluri/debite, cu precizarea intensităţii
fenomenului pentru fiecare areal/sector de râu, precum şi a intervalului de prognoză.
(2) Atunci când sunt prevăzute scurgeri importante pe versanţi, torenţi, văi
nepermanente, pâraie, care nu pot fi marcate pe hartă prin sectoare de râu, se vor
marca arealele în care sunt posibile astfel de fenomene.
(3) Harta la nivel naţional va fi detaliată la nivel local de către serviciile hidrologice
din cadrul direcţiilor de ape ale Administraţiei Naţionale "Apele Române", în funcţie de
gradul de detaliere al informaţiei meteorologice şi hidrologice disponibile la momentul
elaborării prognozei hidrologice şi/sau de gradul de severitate al fenomenului
prognozat.

ART. 8 Pentru marcarea intensităţii fenomenului de producere de viituri


corespunzător unui areal sau unui sector de râu se vor folosi următoarele coduri de
culori:
a) galben: risc de viituri sau creşteri rapide ale nivelului apei, neconducând la
pagube semnificative, dar care necesită o vigilenţă sporită în cazul desfăşurării unor
activităţi sezoniere şi/sau expuse la inundaţii;
b) portocaliu: risc de viituri generatoare de revărsări importante, susceptibile de a
avea impact semnificativ asupra vieţii colectivităţilor şi siguranţei bunurilor şi
persoanelor;
c) roşu: risc de viituri majore. Ameninţare directă şi generalizată asupra siguranţei
persoanelor şi bunurilor.

ART. 9 Codurilor de culori menţionate la art. 8 le corespund situaţiile prezentate în


Regulamentul privind gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de inundaţii,
fenomene meteorologice periculoase, accidente la construcţii hidrotehnice şi poluări
accidentale (aprobat prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor şi al ministrului
mediului şi gospodăririi apelor nr. 638/420/2005, publicat în Monitorul Oficial al
198
României, Partea I, nr. 455 din 30 mai 2005), secţiunea B "Stabilirea pragurilor de
apărare", după cum urmează:
a) galben corespunde situaţiei de atenţie [conform art. 28 alin. (3) lit. a) din
regulament];
b) portocaliu corespunde situaţiei de inundaţie [conform art. 28 alin. (3) lit. b) din
regulament];
c) roşu corespunde situaţiei de pericol [conform art. 28 alin. (3) lit. c) din
regulament].

ART. 10 Avertizările sau alertele hidrologice se reînnoiesc de fiecare dată când


situaţia impune modificarea codului de culoare.

ANEXA 3

FLUXUL INFORMAŢIONAL OPERATIV pentru transmiterea avertizărilor


meteorologice şi hidrologice

ART. 1 Avertizările meteorologice care se emit în cazul producerii de fenomene


meteorologice periculoase la scară naţională se transmit de către Administraţia
Naţională de Meteorologie la Centrul Operativ pentru Situaţii de Urgenţă al
Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor.

ART. 2 Avertizările hidrologice care se emit în cazul producerii de fenomene


hidrologice periculoase la scară naţională se transmit de către Institutul Naţional de
Hidrologie şi Gospodărirea Apelor la Centrul Operativ pentru Situaţii de Urgenţă al
Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor şi la Centrul Operativ pentru Situaţii de
Urgenţă al Administraţiei Naţionale "Apele Române".

ART. 3 Centrul Operativ pentru Situaţii de Urgenţă al Ministerului Mediului şi


Gospodăririi Apelor transmite, cu maximă operativitate, avertizările meteorologice şi
hidrologice, care se emit în cazul producerii de fenomene meteorologice şi hidrologice
periculoase la scară naţională, la Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia
generală pentru relaţii cu prefecturile, la comitetele judeţene pentru situaţii de urgenţă
şi către mass-media.

ART. 4 Comitetele judeţene pentru situaţii de urgenţă transmit avertizările


meteorologice şi hidrologice, care se emit în cazul producerii de fenomene
meteorologice şi hidrologice periculoase la scară naţională, prin intermediul centrelor
operaţionale ale inspectoratelor judeţene pentru situaţii de urgenţă la comitetele locale
pentru situaţii de urgenţă (primării).

ART. 5 Avertizările meteorologice care se emit în cazul producerii de fenomene


meteorologice periculoase la scară regională se transmit de centrele meteorologice
regionale (CMR) la centrele operaţionale ale inspectoratelor judeţene pentru situaţii
de urgenţă.

ART. 6 Avertizările hidrologice care se emit în cazul producerii de fenomene


hidrologice periculoase la scară regională se transmit de direcţiile apelor la centrele
operaţionale ale inspectoratelor judeţene pentru situaţii de urgenţă.
199
ART. 7 Centrele operaţionale ale inspectoratelor judeţene pentru situaţii de urgenţă
au obligaţia de a transmite avertizările meteorologice şi hidrologice, care se emit în
cazul producerii de fenomene meteorologice şi hidrologice periculoase la scară
regională, la comitetele locale pentru situaţii de urgenţă (primării) din zonele potenţial
afectabile.

ART. 8 Comitetele locale pentru situaţii de urgenţă (primării) au obligaţia de a


dispune declanşarea sistemelor de alarmă existente pe raza localităţii (sirene, clopotul
bisericii etc.) pentru avertizarea-alarmarea populaţiei.

SEPTEMBRIE
1. .Reguli si masuri de prevenire si stingere a incendiilor la depozite
2. Instalatii electrice de iluminat si forta aferente constructiilor
3. Protectia impotriva exploziilor

REGULI ŞI MĂSURI DE PREVENIRE ŞI STINGERE A


INCENDIILOR LA DEPOZITE
200
Prevederi generale

Construcţiile de depozitare şi în general depozitele de materiale şi substanţe


vor avea stabilite categoriile de pericol de incendiu funcţie de natura activităţii
desfăşurate, caracteristicile de ardere ale materialelor şi substanţelor utilizate,
manipulate şi a densităţii sarcinii termice.
Categoriile de pericol de incendiu şi clasa de periculozitate se stabileşte pe
zone şi încăperi precum şi independent pentru fiecare compartiment de incendiu în
parte, menţionându-se obligatoriu în documentaţia tehnico-economică.
La realizarea depozitelor aferente clădirilor civile se respectă şi prevederile
specifice acestor clădiri.
Înglobarea încăperilor de depozitare a materialelor substanţelor combustibile în
construcţii de producţie şi în clădirile civile este admisibilă atunci când considerentele
funcţionale o impun, cu condiţia să fie îndeplinite condiţiile şi măsurile specifice
prevăzute în normative.
Este admisă depozitarea diferitelor materiale şi substanţe în aceeaşi încăpere,
dacă amestecul lor sau al vaporilor respectivi nu prezintă pericol de autoaprindere sau
explozie iar în caz de incendiu se pot utiliza aceleaşi produse de stingere.
Depozitele de materiale şi produse pot fi amplasate independent, grupate sau
comasate atunci când sunt în construcţii închise şi amplasate numai independent
când sunt depozite deschise.
Construcţiile independente de depozitare se amplasează faţă de obiective
învecinate la distanţe de siguranţă stabilite în reglementările tehnice de specialitate,
sau vor fi compartimentate conform normelor.
Construcţiile depozitelor pe care beneficiarul le consideră importante sau de
mare valoare, se recomandă să fie amplasate independent.
La amplasarea depozitelor se are în vedere limitarea posibilităţilor ca un
incendiu produs în depozit să pună în pericol construcţii sau instalaţii vecine
importante, centre populate, precum şi aprinderea depozitului datorită unui incendiu la
un obiectiv învecinat.
Depozitele de materiale şi substanţe combustibile se amplasează în zone
astfel situate încât, pe cât posibil, direcţia vântului dominant să nu fie spre
construcţiile vecine, iar când nu este posibil, se măsuri de protecţie
corespunzătoare.
Depozitele de lichide combustibile, de regulă, se amplasează în zone situate
mai jos decât construcţiile vecine astfel încât să nu fie posibilă deversarea sau
scurgerea lichidelor şi propagarea incendiului la vecinătăţi, sau se asigură măsuri de
protecţie corespunzătoare (diguri, ziduri de protecţie). De asemenea prin amplasarea
acestor depozite se vor asigura măsuri şi distanţe de protecţie faţă de cursuri de apă,
lacuri, iazuri, situate în vecinătate.
Depozitarea materialelor combustibile solide împreună cu lichide sau gaze
combustibile, de regulă, nu este admisă. Fac excepţie situaţiile admise în normativ.
La depozitarea de materiale şi substanţe care prezintă pericol de
autoaprindere, este obligatorie stabilirea duratei de depozitare a acestora şi luarea
măsurilor de verificare a creşterii temperaturii lor.
Nu se permite trecerea prin depozite de materiale sau lichide combustibile sau
încăperi de depozitare, a conductelor care transportă fluide combustibile (gaze,
lichide), a celor de încălzire şi ale reţelelor electrice aferente altor consumatori. Atunci
când soluţia se justifică tehnic aceste treceri vor fi realizate în canalizări proprii
201
închise, cu pereţi incombustibili CO (CA1) având o rezistenţă la foc corespunzătoare
cu condiţiile de separare impuse de depozit.
Pozarea conductelor de apă, a produselor care conţin apă ori pe care poate
condensa apa în depozite pentru materiale sau substanţe care reacţionează periculos
cu apa, este interzisă.
Materialele şi substanţele combustibile se pot păstra în spaţiile şi încăperile de
producţie, numai în cantităţile minime necesare fluxului tehnologic pentru un singur
schimb. Depozitarea în cantităţi mai mari se realizează în clădiri proprii, alcătuite şi
realizate conform normelor în vigoare.
Depozitele vor avea asigurate căi de acces, dimensionate şi. realizate încât să
asigure limitarea posibilităţilor de propagare a focului şi să permită intervenţia de
stingere. Pentru depozitele fără locuri permanente de lucru (vizitabile de max. 8
ori/schimb), nu sunt obligatorii asigurarea căilor de evacuare în caz de incendiu.
Depozitele de materiale sau substanţe combustibile se echipează cu instalaţii
de semnalizare şi stingere a incendiilor corespunzătoare materialelor şi substanţelor
depozitate, precum şi a cantităţii şi importanţei acestora, potrivit prevederilor tehnice
de specialitate.

Depozite închise
Construcţiile închise pentru depozitele de materiale şi substanţe pot fi de gr. I-IV
de rezistentă la foc, în funcţie de categoria de pericol de incendiu şi clasa de
periculozitate a materialelor, prevăzute în actele normative de specialitate.
Dacă depozitul este amplasat în construcţii de tip monobloc sau blindate, este
obligatorie şi respectarea prevederilor corespunzătoare acestor tipuri de clădiri.
Construcţiile închise stabilite de beneficiar, în care sunt depozitate materiale,
substanţe, produse, obiecte de valoare sau cu risc mare de incendiu, trebuie să fie
compartimentate în arii construite de max. 750 m 2 şi echipate cu instalaţii de
semnalizare şi stingere a incendiilor.
Construcţiile închise de depozite etajate trebuie realizate cu planşee pline
rezistente la foc, astfel realizate încât să împiedice propagarea incendiilor între
nivelurile construcţiei. Podurile funcţionale se protejează cu elemente de închidere
corespunzătoare.
Fac excepţie depozitele cu platforme de stocare mecanizate, fără locuri
permanente de lucru, la care platformele pot fi din materiale incombustibile CO (CA1)
rezistente la foc 15 min. dacă sunt prevăzut cu instalaţii automate de stingere la
fiecare nivel.
Depozitele cu stive mai înalte de 6 m trebuie să îndeplinească condiţiile şi
nivelele de performanţă stabilite în reglementările tehnice de specialitate
corespunzător densităţii sarcinii tehnice şi pericolului de propagare a focului. De
regulă, aceste depozite trebuie echipate cu instalaţii automate de semnalizare şi
stingere a incendiilor.
Încăperile de depozitare a materialelor şi substanţelor combustibile din clasa
P4 şi P5 de periculozitate, cu aria desfăşurată peste 36 m 2 se separă de restul
construcţiei cu pereţi incombustibili având rezistenta la foc în funcţie de densitatea
sarcinii tehnice (între 1 oră şi 7 ore). Atunci când sunt amplasate în clădiri cu mai
multe niveluri, planşeele incombustibile vor avea o limită de rezistenţă la foc de 1 oră
şi 30 min.
Golurile se protejează corespunzător în funcţie de elementul de construcţie
străpuns (perete, planşeu) asigurându-se aceeaşi rezistenţă la foc.
202
Încăperile de depozitare a materialelor şi substanţelor combustibile din clasa
P2 şi P3 de periculozitate, cu aria desfăşurată peste 36 m 2 se separă de restul
construcţiei prin pereţi şi planşee incombustibile având limita de rezistenţă la foc de
minim 1oră şi 30 min., respectiv 1 oră.
Golurile de circulaţie sau funcţionale se protejează cu elemente având
rezistenţa la foc de minim 45 min., echipate cu dispozitive de închidere automată în
caz de incendiu.
Încăperile de depozitare a materialelor şi substanţelor din clasa P1 de
periculozitate se separă faţă de restul construcţiei cu pereţi şi planşee incombustibile
iar golurile de circulaţie sau funcţionare se protejează cu elemente de închidere
incombustibile. În încăperile de depozitare a materialelor combustibile din clasele de
periculozitate P3, P4, P5 nu sunt admise spaţii libere pentru birouri, pentru finisarea,
încercarea sau repararea produselor depozitate precum şi pentru distribuirea
lichidelor combustibile.
Asemenea spaţii se amenajează separat, compartimentate special, iar spaţiile
pentru recepţie-expediţie, de regulă se separă în acelaşi mod.
Nu este obligatorie separarea spaţiilor de recepţie-expediţie a depozitelor din
clasele P3, P4, şi P5 faţă de depozit dacă se asigură aceleaşi măsuri de siguranţă la
foc ca la încăperile de depozitare aferente şi de asemenea, nici la depozitele din
clasele de periculozitate P1 şi P2.
Construcţiile supraterane închise pentru depozitarea lichidelor combustibile se
realizează din materiale incombustibile, asigurându-se compartimentarea antifoc sau
antiex, după caz, pentru încăperile de depozitare cu capacitate maximă 50 m 3 de
lichide din clasele L I, sau L II (respectiv echivalentul acestora pentru L III şi L IV).
Încăperile pentru depozitarea a maximum 20 m 3 lichide combustibile necesare
consumului funcţional al instalaţiilor utilitare aferente construcţiei (centrală termică,
grup electrogen etc.) precum şi a celor aferente funcţionării unor echipamente
(ascensoare, platforme etc.) se separă de restul construcţiei cu elemente
incombustibile având o rezistenţă la foc de minimum 2 ore.
Încăperile prevăzute anterior pot avea un gol de acces practicat în elemente de
construcţie protejat cu element de închidere rezistent la foc, 45 de minute şi prevăzut
cu un prag care să aibă înălţimea stabilită încât să nu fie posibilă scurgerea lichidului
în afara încăperii în caz de avarie.
Rezervoarele se prevăd cu preaplin şi conducta de aerisire cu opritor de flăcări
dispus la exterior.
Nu este obligatorie prevederea suprafeţelor de decomprimare sau a
dispozitivelor de evacuare a fumului iar dacă se prevede iluminat, acesta va
corespunde mediului de montaj.
Depozitele închise cu aria desfăşurată peste 36 m 2 pentru materiale şi
substanţe combustibile se prevăd cu dispozitive de evacuare a fumului asigurându-se
1 % din aria pardoselii, iar atunci când încăperile sunt de categorie A, B, C şi clase de
periculozitate P3, P4, PS cu aria liberă (fără pereţi interiori) de peste 10.400 m 2 se
prevăd sisteme de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi conform reglementărilor în
vigoare.
Depozitele închise pentru materiale şi substanţe combustibile se echipează cu
instalaţii de semnalizare şi stingere a incendiilor conform reglementărilor tehnice de
specialitate, asigurându-se şi dotarea corespunzătoare cu mijloace tehnice de
stingere în caz de incendiu.

203
Depozite deschise

Amplasarea şi realizarea depozitelor deschise de materiale şi substanţe


combustibile solide, lichide sau gazoase se realizează potrivit prevederilor în vigoare,
asigurând limitarea pierderilor în caz de incendiu şi condiţii de intervenţie
corespunzătoare.
În cazul depozitării pe aceeaşi platformă a materialelor şi substanţelor
combustibile din sorturi diferite se va asigura dispunerea organizată a acestora astfel
încât să nu favorizeze propagarea incendiilor pe suprafeţe mari.
Depozitele deschise de lichide combustibile, de regulă, se amplasează în zone
mai joase decât obiectele învecinate. Dacă sunt amplasate mai sus, se iau măsuri
care să împiedice pătrunderea lichidelor combustibile la obiectele vecine.
Rezervoarele fără pereţi dubli sau grupurile de astfel de rezervoare supraterane
sau semiîngropate se prevăd cu cuvă de retenţie mărginită de diguri sau pereţi
incombustibili continui, care să reziste la solicitările mecanice şi termice survenite la
avarii sau incendii. Cuvele de retenţie se dimensionează să nu permită deversarea
lichidelor în afara lor.
Depozitarea lichidelor combustibile în ambalaje sau recipiente se face pe
platforme executate din materiale incombustibile, situate deasupra nivelului terenului
înconjurător şi prevăzute cu rigole de scurgere.
Depozitele deschise de materiale şi substanţe combustibile se dotează cu
mijloace de primă de intervenţie şi se echipează cu instalaţii de semnalizare şi
stingere a incendiilor corespunzător reglementărilor tehnice de specialitate.
Pentru accesul şi intervenţia operativă în caz de incendiu, la depozitele
deschise se va asigura accesul pe toate laturile.

Depozite de vopsele, lacuri si solvenţi

Depozitarea materialelor se face, în general, în încăperi separate, după natura


lor, în ambalaje rezistente, cu inscripţia şi semnul distinctiv al conţinutului, aşezate în
rastele, între care se va lăsa spaţiu liber de manipulare şi circulaţie. Spaţiul de sub
rastele trebuie să permită o bună curăţire a pardoselii. .
Pentru depozitarea vopselelor, lacurilor şi altor materiale speciale, inflamabile,
este obligatoriu a se respecta instrucţiunile furnizorului. Este interzisă depozitarea
acestor materiale în apropierea corpurilor de încălzire şi a celor de iluminat.
Vopsele şi lacurile pe bază de nitroceluloză se depozitează în compartimente
separate faţă de lacurile poliesterice. Întăritorul, grundul activ şi acceleratorul de
poliesteri se vor depozita separat.
Lacurile poliesterice, grundul activ, întăritorul şi acceleratorul trebuie păstrate la
întuneric şi la temperatură cu 10° C mai redus decât mediul ambiant, iar lichidele
inflamabile trebuie ferite de acţiunea razelor solare.
Este obligatoriu a se controla periodic etanşeitatea recipientelor cu materiale
inflamabile. În cazul constatării a unor deficienţe în această privinţă, recipientul va fi
scos din depozit. Este interzis a se târî pe pardoseală recipientele cu materiale
inflamabile.
Ambalajele goale de vopsele, lacuri etc., vor fi bine scurse de lichid şi vor fi
evacuate din depozit imediat şi cu capacul bine închis. După spălarea cu solvenţii
respectivi, se vor depozita la loc ferit de razele solare prevăzut cu placă indicatoare de

204
pericol de explozie. Aceste locuri vor fi amplasate la cel puţin 5 m distanţă de drumuri
sau clădiri.
Deschiderea şi închiderea ambalajelor ce conţin materiale inflamabile se va
face numai cu scule neferoase pentru a se evita producerea unor scântei.
Este interzisă folosirea sculelor care pot produce scântei prin frecare sau lovire,
la executarea lucrărilor de demontări, montări sau reparaţii în locurile unde există
pericolul aprinderii produselor inflamabile.
Dacă se constată că există butoaie în care poliesterul s-a gelifiat, lacul va fi
evacuat imediat în exterior şi distrus prin ardere într-un loc anume destinat pentru
aceasta.
Pentru a se evita gelifierea lacului poliesteric bidoanele sau butoaiele vor fi
folosite în ordinea intrării lor în depozit.
Transvazarea lor din butoaie în canistre cu capac etanş prevăzute cu inscripţii
de recunoaştere, în care se face transportul lichidelor inflamabile la secţiile de
producţie, nu este permis a se face decât cu pompă de mână şi pâlnie din alamă sau
plumb.
Depozitarea butoaielor şi bidoanelor se va face în ordine, în condiţii care să nu
provoace deteriorarea acestora.
Rastelele metalice pe care se depozitează butoaiele sau bidoanele ca şi vasele
în care se face transvazarea vor fi legate la pământ pentru scurgerea electricităţii
statice. Este interzisă păstrarea în magazie a îmbrăcămintei muncitorilor, a altor
obiecte străine sau a materialelor combustibile.
Orice scurgere de lichid inflamabil pe pardoseală sau prelingere pe rastel, butoi
etc., va fi îndepărtată imediat prin acoperirea cu nisip, respectiv ştergerea cu cârpe
care vor fi evacuate imediat în exterior, unde vor fi arse în locuri special amenajate.
Instalaţiile electrice, de încălzire şi ventilaţie sau răcire se vor executa conform
proiectului şi normativelor în vigoare.

Depozite de mărfuri en-gross

La depozitarea materialelor se va ţine seama de proprietăţile fizico-chimice ale


acestora (gradul de periculozitate, sensibilităţi la căldură, fum sau la umezeală, reacţia
faţă de alte materiale, posibilitatea de aprindere etc.) .
Mărfurile, materialele şi ambalajele depozitate în interiorul spaţiilor de
depozitare sau pe suprafeţele de teren aferente, vor fi organizate pe stive, grupe,
secţii sau sectoare în aşa fel încât să se asigure spaţiile de siguranţă şi acces între
stivele de mărfuri, căile de acces pentru folosirea maşinilor şi utilajelor de intervenţie
în caz de incendiu.
Culoarele de acces între stivele de mărfuri din interiorul încăperilor de
depozitare vor fi delimitate şi marcate.
Stivele de mărfuri şi rafturile pentru depozitarea mărfurilor vor fi dispuse astfel
încât spaţiile de siguranţă sau acces să corespundă cu poziţia pe verticală a corpurilor
de iluminat. Acolo unde nu este posibil acest lucru se va păstra un spaţiu de siguranţă
de cel puţin 0,50 m de la limita superioară a stivelor de mărfuri şi până la nivelul
corpurilor de iluminat.
Rafturile combustibile trebuie ignifugate. În interiorul spaţiilor de depozitare se
va păstra în permanenţă ordine şi curăţenie perfectă.

205
Toate deşeurile provenite din ambalaje (scânduri, talaş, rumeguş, hârtie, sticlă,
textile etc.), vor fi adunate imediat şi evacuate în locuri special amenajate şi asigurate
împotriva incendiilor.
Ferestrele depozitelor de mărfuri şi materiale situate la parter, demisol sau
subsol vor fi asigurate cu gratii de fier şi plasă de sârmă rezistentă, pentru
împiedicarea pătrunderii în interior a resturilor de ţigări sau chibrituri.
Operaţiile scriptice, în afara celor stricte pentru gestiune, se vor executa în
încăperi separate sau izolate faţă de spaţiul de depozitare.
Utilajele şi aparatele electrice sau mecanice folosite în depozite pentru
descărcarea, încărcarea sau preambalarea mărfurilor vor fi verificate cel puţin o dată
la începutul fiecărui trimestru, conform instrucţiunilor tehnice respective.
Se interzice folosirea în depozite a reşourilor şi radiatoarelor electrice precum
şi a lămpilor electrice defecte sau. neasigurate cu globuri şi grătare de protecţie.
Se interzice păstrarea lichidelor inflamabile destinate curăţeniei, (motorină,
petrol, petrosin) în depozite sau în încăperile unde există pericol de incendiu.
Personalul depozitului va supraveghea în permanenţă materialele periculoase care
prezintă sensibilitate la încălzire sau la reacţii în contact cu alte materiale.
Se va interzice cu stricteţe aprinderea şi utilizarea focurilor de orice natură,
precum şi fumatul cu excepţia locurilor special amenajate.
Lucrările de sudură se vor executa doar în cazuri excepţionale, pe bază de
permis de lucru cu foc şi numai cu indicarea persoanelor răspunzătoare de măsurile
ce trebuie luate pentru prevenirea şi stingerea incendiilor.
Instalaţiile electrice de forţă şi iluminat ale depozitelor de mărfuri vor fi
executate conform normelor în vigoare.
Corpurile de iluminat din depozitele de mărfuri combustibile vor fi asigurate cu
globuri, iar acolo unde există pericolul loviturilor mecanice, corpurile de iluminat vor fi
prevăzute şi cu grilaje de protecţie.
Se interzice compartimentarea spaţiilor sau suprafeţelor de depozitare prin
despărţituri improvizate din ambalaje sau alte materiale combustibile.
Este interzisă încălzirea spaţiilor de depozitare cu sobe fără acumulare de
căldură, şemineuri cu foc deschis, reşouri şi radiatoare electrice sau cu gaze..
Este interzisă blocarea căilor de evacuare cu mărfuri sau ambalaje.

INSTALATIILE ELECTRICE DE ILUMINAT SI


FORTA, AFERENTE CONSTRUCTIILOR
Instalaţiile electrice de forţă şi iluminat normal şi de siguranţă vor fi proiectate,
executate şi exploatate cu respectarea prevederilor normelor în vigoare (I7/1998, ID-
17, ID-15, PE 101, PE 107 etc.).
Instalaţiile electrice de orice natură vor fi executate numai de către unităţi
autorizate şi care vor utiliza numai personal calificat.

206
La utilizarea instalaţiilor electrice de forţă şi iluminat se va asigura o bună
funcţionare a utilajelor şi a aparatelor respective, prin revizii înainte de intrarea în
funcţiune şi prin înlăturarea imediată a defecţiunilor constatate.
Tablourile electrice, releele, contactoarele etc., vor fi prevăzute cu carcase de
protecţie, iar la tablouri se vor întrebuinţa numai siguranţe calibrate, conform
proiectelor. Se interzice înlocuirea fuzibilelor arse cu fir de liţă, staniol sau alte
materiale. Clemele siguranţelor lamelare nu se fixează pe lemn, carton sau alte
materiale combustibile.
Se interzice supraîncărcarea circuitelor prin racordarea mai multor consumatori
decât cei prevăzuţi pentru instalaţia respectivă.
Instalaţiile electrice pentru iluminatul de siguranţă pentru continuarea lucrului,
pentru evacuare, pentru intervenţii, pentru circulaţii, pentru veghe, împotriva panicii şi
pentru marcarea hidranţilor interiori de incendiu vor fi menţinute în permanenţă în
stare de funcţionare.
Bateriile de acumulatoare şi celelalte surse de energie de rezervă pentru
alimentarea iluminatului de siguranţă vor fi verificate şi întreţinute periodic.
Reostatele de pornire sau de reglare a turaţiei diferitelor maşini electrice vor fi
protejate cu carcase metalice prevăzute cu orificii de răcire. Acestea vor fi curăţate de
praf şi scame cel puţin o dată pe săptămână.
Se interzice acoperirea lor cu materiale combustibile (hârtie, cârpe, lemn etc.)
sau curăţirea lor cu lichide inflamabile (benzină, petrol etc.).
Aparatele electrice portative se vor folosi numai cu fişe şi conductoare izolate.
La terminarea lucrului, întregul utilaj electric se scoate de sub tensiune. În
încăperi va rămâne sub tensiune numai instalaţia de iluminat de siguranţă.
Revizia, repararea sau înlocuirea diverselor elemente ale instalaţiilor electrice
de iluminat, forţă sau curenţi slabi, în medii explozive, se vor face numai după
scoaterea lor de sub tensiune.
Se interzice:
a. folosirea în stare defectă a instalaţiilor electrice şi a receptoarelor de energie
electrică de orice fel, precum şi a celor deteriorate improvizate;
b. încărcarea instalaţiilor electrice (conducte, cabluri, transformatoare,
întrerupătoare, comutatoare, prize etc.) peste sarcina admisă;
c. suspendarea corpurilor de iluminat direct de conductoarele alimentare;
d. agăţarea sau introducerea pe şi în interiorul panourilor, nişelor tablourilor
electrice etc., a obiectelor de orice fel, precum şi adăpostirea obiectelor sau a
materialelor în posturile de transformare sau de distribuţie;
e. folosirea instalaţiilor electrice neprotejate în medii de vapori explozivi şi cu
degajări de praf combustibil;
executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii a instalaţiilor electrice de către
personal necalificat sau neautorizat ;
g. utilizarea lămpilor mobile portative fără globuri şi grătare de protecţie sau
alimentate prin cordoane improvizate sau neizolate corespunzător;
h. folosirea la corpurile de iluminat a filtrelor de lumină (abajururi improvizate
din carton, hârtie sau alte materiale combustibile;
i. întrebuinţarea radiatoarelor şi a reşourilor electrice în alte locuri decât cele
stabilite şi în condiţii care prezintă pericol de incendiu, precum lăsarea sub tensiune a
acestora după terminarea programului de lucru. Cele care se folosesc în condiţiile
admise vor fi scoase de sub tensiune şi vor fi depuse la terminarea programului în
locurile stabilite în acest scop;

207
j. folosirea legăturilor provizorii prin introducerea conductoarelor electrice fără
ştechere, direct în priză;
k. utilizarea receptoarelor de energie electrică (fiare de călcat, radiatoare,
reşouri, ciocane de lipit etc.), fără luarea măsurilor de izolare faţă de elementele
combustibile din încăperi;
l. aşezarea pe motoare electrice a materialelor combustibile (cârpe, hârtie,
lemne etc.) precum şi necurăţarea acestora de depunerile de praf, scame şi alte
materiale combustibile;
m. neizolarea capetelor conductoarelor electrice, în cazul demontării parţiale a
unei instalaţii;
n. lăsarea sub tensiune a maşinilor, aparatelor, utilajelor şi echipamentelor
electrice, după terminarea folosirii, sau a programului de lucru la acestea;
o. neîntreruperea instalaţiei electrice de iluminat din spaţiile de depozitare după
terminarea programului de lucru;
p, folosirea siguranţelor fuzibile şi a dispozitivelor de protecţie defecte,
improvizate sau cu o rezistenţă electrică mai mare decât cea stabilită pentru
instalaţiile, maşinile, utilajele, aparatele şi echipamentele respective.

PROTECTIA IMPOTRIVA EXPLOZIILOR

Obligaţiile angajatorilor
Pentru a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor, angajatorul trebuie să ia
măsurile necesare ca:

208
a) locurile de muncă să fie proiectate, construite, echipate, date în folosinţă,
exploatate şi întreţinute în aşa fel încât să permită lucrătorilor efectuarea sarcinilor
de muncă fără a
pune în pericol securitatea şi/sau sănătatea proprie şi/sau a celorlalţi lucrători;
b) exploatarea locurilor de muncă în prezenţa lucrătorilor să se face sub
supravegherea
unei personae responsabile ;
c) activităţile care comportă un risc special să fie încredinţate numai personalului
competent şi se execută conform instrucţiunilor date;
d) toate instrucţiunile de securitate să fie redactate astfel încât să poată fi înţelese
de către toţi lucrătorii la care se referă;
e) să fie prevăzute echipamente de prim ajutor adecvate;
f) toate exerciţiile de securitate necesare să se efectueze periodic.
Angajatorul trebuie să se asigure că este întocmit şi ţinut la zi un document
referitor la securitate şi sănătate, denumit în continuare „document de securitate şi
sănătate” care îndeplineşte cerinţele prevăzute de prevederile legislaţiei naţionale
care transpun Directiva 89/391/CEE.
Documentul de securitate şi sănătate face dovada în special că:
a) sunt determinate şi evaluate riscurile la care sunt expuşi lucrătorii la locul de muncă;
b) se iau măsurile corespunzătoare
c) proiectarea, utilizarea şi întreţinerea locului de muncă şi ale echipamentelor prezintă
securitate.
Documentul de securitate şi sănătate trebuie întocmit înainte de începerea
lucrării şi trebuie revizuit dacă locul de muncă suferă modificări majore, extinderi sau
transformări.
Dacă la acelaşi loc de muncă sunt prezenţi lucrători din diferite întreprinderi,
fiecare angajator răspunde de toate problemele care ţin de responsabilitatea sa.
Angajatorul pe teritoriul căruia se desfăşoară activitatea răspunde pentru acel
loc de muncă în care sunt prezenţi lucrători din diferite intreprinderi, coordonează
punerea în aplicare a tuturor măsurilor privitoare la securitatea şi sănătatea
lucrătorilor şi înscrie, în documentul de securitate şi sănătate, scopul, măsurile şi
modalităţile de punere în aplicare a acestei coordonări.
Angajatorul trebuie să raporteze fără întârziere autorităţilor competente orice
accident de muncă grav şi/sau mortal, orice stare de pericol iminent sau grav
precum şi orice avarie tehnică care poate conduce la accidente umane.
Angajatorul trebuie să ia măsurile corespunzătoare în funcţie de tipul şi metoda
de exploatare :
a) pentru a evita, detecta şi combate declanşarea şi propagarea incendiilor şi exploziilor
b) pentru a evita formarea atmosferelor explozive şi/sau nocive pentru sănătate.
Angajatorul trebuie să prevadă şi să întreţină mijloace corespunzătoare de
evacuare şi salvare pentru a asigura, în caz de pericol, evacuarea lucrătorilor de la
locurile de muncă, rapid şi în deplină securitate.
Angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru asigurarea sistemelor de
alarmare şi a altor mijloace de comunicare necesare care să permită, în caz de
nevoie, declanşarea imediată a operaţiunilor de acordare de prim-ajutor, evacuare şi
salvare.

Supraveghere şi organizare

209
Organizarea locurilor de muncă
-Locurile de muncă trebuie să fie astfel organizate încât să asigure o protecţie
adecvată împotriva riscurilor. Ele trebuie menţinute în stare corespunzătoare, iar
substanţele, sau depunerile periculoase trebuie îndepărtate sau ţinute sub
supraveghere, pentru a nu pune în pericol securitatea şi sănătatea lucrătorilor.
-Posturile de lucru trebuie proiectate şi realizate după principii ergonomice, ţinând
seama de necesitatea lucrătorilor de a urmări derularea operaţiunilor de la postul lor
de lucru.
-Lucrătorii izolaţi din posturile de lucru trebuie să beneficieze de supraveghere
adecvată sau de mijloace de telecomunicaţie.

Persoană responsabilă
La orice loc de muncă ocupat de lucrători trebuie să existe în permanenţă o
persoană responsabilă care să aibă calităţile şi competenţa acestei funcţii,
desemnată de angajator.
Angajatorul poate să îşi asume el însuşi responsabilitatea pentru locul de
muncă la care se face referire în paragraful anterior dacă are calităţile şi competenţa
cerute.

Supravegherea
Pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor pe parcursul desfăşurării
tuturor activităţilor, trebuie asigurată supravegherea prin persoane care au calităţile
şi competenţa cerute de această funcţie, desemnate de către angajator sau în
numele acestuia, acţionând în interesul acestuia.
Supraveghetorul trebuie să efecueze vizite de control la posturile de muncă
ocupate cel puţin o dată pe parcursul unui schimb, dacă documentul de securitate şi
sănătate prevede acest lucru.
Angajatorul poate să îşi asume personal resposabilitatea supravegherii la care
se face referire în primul şi al doilea paragraf, dacă are calităţile şi competenţa
necesară.

Lucrători competenţi
La fiecare loc de muncă ocupat de lucrători trebuie să existe în permanenţă un
număr suficient de lucrători care să aibă calităţile, experienţa şi pregătirea necesare
pentru a îndeplini sarcinile ce le sunt încredinţate.

Informare, instruire şi pregătire


Lucrătorii trebuie să beneficieze de informare, instruire şi pregătire sau de
reciclare profesională necesare pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lor.
Angajatorul trebuie să se asigure că lucrătorii primesc instrucţiuni pe înţelesul
lor, astfel încât să nu pună în pericol propria securitate şi sănătate sau pe a celorlalţi
lucrători.

Instrucţiuni scrise
Pentru fiecare loc de muncă trebuie elaborate instrucţiuni scrise, care să
cuprindă reguli ce trebuie respectate în scopul asigurării securităţii şi sănătăţii
lucrătorilor şi al utilizării în siguranţă a utilajelor. Aceste instrucţiuni trebuie să includă

210
informaţii cu privire la utilizarea echipamentelor de intervenţie precum şi a măsurilor
ce trebuie luate la locul de muncă sau în apropierea acestuia, în caz de urgenţă.

Permise de lucru
Atunci când documentul de securitate şi sănătate prevede acest lucru, trebuie
introdus un sistem de permise de lucru pentru executarea lucrărilor periculoase şi
pentru executarea lucrărilor care în mod normal nu sunt periculoase, dar care, în
interacţiune cu alte activităţi, pot genera pericole grave.
Permisele de lucru trebuie emise înainte începerii lucrului de către persoana
desemnată în acest scop şi trebuie să specifice condiţiile care trebuie îndeplinite şi
măsurile ce trebuie luate înainte,în timpul lucrului şi după lucru.

Revizuirea periodică a măsurilor de securitate şi de sănătate


Angajatorul are obligaţia să asigure revizuirea periodică a măsurilor referitoare
la securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv a sistemului de gestionare a
securităţii şi sănătăţii.

Utilaje şi instalaţii mecanice şi electrice

În momentul alegerii, instalării, punerii în funcţiune, exploatării şi întreţinerii


utilajelor mecanice şi electrice trebuie să se acorde atenţia cuvenită securităţii şi
sănătăţii lucrătorilor
Dacă instalaţiile sunt amplasate într-o zonă în care există sau poate exista
riscul de incendiu sau de explozie datorat aprinderii unor gaze, vapori sau lichide
volatile, atunci ele trebuie să corespundă utilizării într-o astfel de zonă.
Utilajele trebuie să fie prevăzute, dacă este necesar, cu dispozitive de protecţie
corespunzătoare şi sisteme de securitate în caz de avarie.

Protecţia împotriva riscului de explozie, a atmosferelor nocive


şi a riscului de incendiu.
Trebuie luate măsuri pentru evaluarea prezenţei substanţelor nocive şi/sau
potenţial explozive în atmosferă şi pentru măsurarea concentraţiei acestora.
Atunci cînd documentul de securitate şi sănătate prevede acest lucru, trebuie
montate dispozitive de supraveghere care să înregistreze şi să măsoare
concentraţiile de gaze, automat şi continuu, în punctele menţionate, dispozitive de
alarmă automate, sisteme de decuplare automată a instalaţiilor electrice şi sisteme
de oprire automată a motoarelor cu ardere internă.
Dacă sunt prevăzute măsurători automate, valorile determinate trebuie
înregistrate şi păstrate asa cum este prevăzut în documentul de securitate şi
sănătate
Se interzice fumatul în zonele care prezintă pericole specifice de incendiu sau
explozie.
Executarea unor lucrări cu flacără deschisă la locurile de muncă care pot
prezenta un risc de incendiu sau explozie este interzis, cu excepţia cazurilor când au
fost luate măsurile de securitate corespuzătoare pentru prevenirea declanşării
incendiilor sau exploziilor precum şi a propagării acestora.

Protecţia împotriva riscului exploziilor

211
-Trebuie luate toate măsurile necesare pentru combaterea formării şi acumulării
atmosferelor explozive.
-În interiorul zonelor care prezintă risc de explozie, trebuie luate toate măsurile
necesare pentru a împiedica aprinderea atmosferei explozive.
-Pentru prevenirea exploziilor, se stabileste un plan detaliat cu privire la
echipamentele de lucru şi măsurile necesare ce trebuie luate.

Protecţia împotriva atmosferelor nocive


-Acolo unde se acumulează sau există riscul să se acumuleze în atmosferă
substanţe nocive, trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a se asigura:
(a) reţinerea lor la sursă; sau
(b) captarea la sursă sau eliminarea; sau
(c) diminuarea acumulărilor acestor substanţe, astfel încât să nu existe riscuri pentru
lucrători.
Sistemul trebuie să fie capabil să disperseze aceste substanţe nocive astfel încât să
nu prezinte nici un risc pentru lucrători.
-În zonele în care lucrătorii pot fi expuşi atmosferelor nocive pentru sănătatea lor, pe
lângă echipamentele individuale de protecţie respiratorie trebuie să existe un număr
suficient de aparate respiratorii şi echipamente de reanimare corespunzătoare. În
asemenea cazuri, trebuie să fie prezent la locul de muncă un număr suficient de
lucrători instruiţi care să folosească asemenea echipamente. Aparate respiratorii şi
echipamentele de reanimare trebuie să fie depozitate şi întreţinute corespunzător.
-În cazul în care gazele toxice sunt sau pot apărea în atmosfera locului de muncă,
trebuie să existe un plan de apărare care să precizeze echipamentele disponibile şi
măsurile preventive adoptate.

Protecţia împotriva incendiilor


-Oriunde se proiectează, se construiesc, se dotează, se dau în folosinţă, se
exploatează sau se întreţin locuri de muncă, trebuie luate măsurile adecvate pentru
prevenirea declanşării şi propagării incendiilor care provin de la sursele identificate
în documentul de securitate şi sănătate. Trebuie să fie stabilite prevederi pentru
stingerea rapidă şi eficientă a oricărui incendiu.
-Locurile de muncă trebuie să fie dotate cu echipamente adecvate pentru stingerea
incendiului, şi, dacă este necesar, cu detectoare de incendiu şi sisteme de alarmă.
-Echipamentele neautomate, de stingere a incendiului trebuie să fie accesibile şi
simplu de manipulat şi, dacă este necesar, protejate contra riscurilor de deteriorare.
-La locul de muncă trebuie păstrat un plan de prevenire şi stingere a incendiilor care
să precizeze măsurile de luat pentru prevenirea declanşării şi propagării, detectarea
şi stingerea incendiilor.
-Echipamentul pentru stingerea incendiilor trebuie să fie semnalizat în conformitate
cu Prescripţiile minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau sănătate la locul de
muncă. Aceste panouri de semnalizare trebuie să fie rezistente şi amplasate în
puncte corespunzătoare.

Explozivi şi dispozitive de amorsare

Operaţiunile de depozitare, transport şi utilizare a explozivilor şi dispozitivelor


de amorsare trebuie să fie executate de către persoane competente, autorizate
corespunzător. Aceste operaţiuni trebuie organizate şi efectuate astfel încât să nu
constituie nici un pericol pentru lucrători.
212
Căi de circulaţie

La locul de muncă accesul trebuie să se facă fără pericol, şi în caz de urgenţă,


evacuarea rapid şi în condiţii de siguranţă.
Căile de circulaţie, inclusiv scările, scările fixe, cheiurile şi rampele de
încărcare trebuie să fie calculate, dimensionate şi amplasate astfel încât pietonii sau
vehiculele să
le poată utiliza uşor, în deplină securitate şi conform destinaţiei lor; iar lucrătorii aflaţi în
vecinătatea acestor căi de circulaţie să nu fie periclitaţi de nici un pericol.
Căile utilizate pentru traficul pietonal şi/sau traficul de mărfuri trebuie să fie
dimensionate în concordanţă cu numărul de utilizatori potenţiali şi cu tipul de
întreprindere. Dacă pe căile de circulaţie sunt utilizate mijloace de transport, trebuie
prevăzută o distanţă de securitate corespunzătoare pentru pietoni.
Între căile de circulaţie destinate vehiculelor şi porţi, portaluri, pasaje pentru
pietoni, coridoare şi scări trebuie să existe o distanţă de securitate.
Traseul căilor de circulaţie şi acces pentru vehicule cât şi pentru pietoni trebuie

fie semnalizate vizibil pentru a se asigura protecţia lucrătorilor.
Atunci când vehiculele sau maşinile intră la locurile de muncă, trebuie stabilite
regulile de circulaţie necesare

Locuri de muncă în aer liber

-Posturile de lucru, căile de circulaţie şi alte amplasamente sau instalaţii în aer liber
care sunt ocupate sau utilizate de către lucrători în decursul activităţii lor, trebuie să
fie astfel organizate încât circulaţia pietonilor sau a vehiculelor să se facă în condiţii
de securitate.
-Locurile de muncă în aer liber trebuie să fie iluminate corespunzător prin lumină
artificială, atunci când lumina zilei este insuficientă.
-Atunci când lucrătorii îşi desfăşoară activitatea la posturi de lucru în aer liber,
acestea trebuie să fie, amenajate astfel încât lucrătorii:
(a) să fie protejaţi contra condiţiilor atmosferice nefavorabile, şi, dacă este necesar,
contra căderii de obiecte;
(b) să nu fie expuşi la nivele sonore nocive, nici la influenţe exterioare nocive (de ex.
gaz, vapori, praf);
(c) să poată părăsi rapid locul de muncă şi să li se poată acorda rapid ajutor în caz
de pericol;
(d) să nu alunece sau să cadă.

Zone periculoase

-Zonele periculoase trebuie semnalizate vizibil.


-Atunci cînd locurile de muncă cuprind zone periculoase în care, datorită naturii
muncii, există riscuri, inclusiv de cădere a lucrătorilor sau a obiectelor, locurile de
muncă trebuie prevăzute, cu dispozitive care să împiedice intrarea în zonă a
lucrătorilor fără atribuţii de serviciu.
-Trebuie luate măsuri corespunzătoare care să protejeze lucrătorii care sunt
autorizaţi să intre în zonele de pericol.

213
Căi şi ieşiri de urgenţă

-În caz de pericol, lucrătorii trebuie să poată evacua rapid şi în condiţii de securitate
maximă toate locurile de muncă.
-Căile şi ieşirile de urgenţă trebuie să fie libere şi să conducă în modul cel mai direct
spre exterior sau într-o zonă de securitate, la un punct de adunare sau la un post de
evacuare sigur.
-Numărul, distribuţia şi dimensiunile căilor şi ieşirilor de urgenţă se fac în funcţie de
folosirea, dotarea şi dimensiunile locurilor de muncă, precum şi de numărul maxim
de persoane prezente.
-Uşile de la ieşirile de urgenţă trebuie să se deschidă spre exterior. Uşile de la
ieşirile de urgenţă trebuie să fie închise astfel încât să poată fi deschise uşor şi
repede de către persoanele care ar avea nevoie să le utilizeze în caz de urgenţă.
-Uşile de la ieşirile de urgenţă nu trebuie încuiate cu lacăt, broască cu cheie sau alt
sistem de zăvorâre. Căile şi ieşirile de urgenţă, precum şi căile de circulaţie şi uşile
de acces către acestea, trebuie să fie libere astfel ca ele să poată fi utilizate în orice
moment, fără piedici.
-Căile şi ieşirile de urgenţă, care necesită iluminare, trebuie prevăzute şi cu
iluminare de siguranţă de intensitate corespunzătoare, în eventualitatea unei
întreruperi a alimentării cu energie electrică.
-Căile şi ieşirile de urgenţă specifice trebuie semnalizate în conformitate cu
Prescripţii minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau sănătate la locul de
muncă.

Mijloace de evacuare şi salvare

-Lucrătorii trebuie să fie instruiţi cu privire la măsurile corespunzătoare ce trebuie


luate în caz de urgenţă.
- Echipamentele de salvare trebuie pregătite în vederea utilizării şi depozitate în
spaţii corespunzătoare, uşor accesibile. Aceste spaţii trebuie să fie semnalizate în
conformitate cu Prescripţiile minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau
sănătate la locul de muncă.

OCTOMBRIE
1. Aparate, echipamente si utilaje electrice
2. Sisteme si instalatii de incalzire
3. Cutremur

214
APARATE. ECHIPAMENTE SI UTILAJE
ELECTRICE

Se interzice folosirea aparatelor, echipamentelor şi utilajelor electrice:


a. fără să aibă gradul de protecţie necesar în raport de mediul existent în
încăperile, spaţiile sau zonele în care se utilizează (uscat, umed cu intermitenţă,
umed, ud, cu agenţi corozivi, cu temperatură ridicată, cu praf incombustibil sau
combustibil, expus la intemperii cu pericol de explozie etc.) conform normativelor I-
7/1998 şi 1.D.-17;
b. cu protecţia menţionată la punctul "a" deteriorată;
c. cu lagăre şi carcase având o temperatură mai mare decât cea admisă;
d. fără să aibă protecţiile, izolările sau separaţiile de protecţie necesare
conform normativului I-7/1998 ( legare la pământ, legare la nul etc.);
e. amplasate necorespunzător faţă de materialele combustibile, substanţele
inflamabile şi gazele tehnice comprimate în recipiente ori neizolate fără de acestea,
astfel încât să se înlăture posibilitatea aprinderii lor;
f. nesupravegheate.
Se interzice alimentarea mai multor receptoare electrice de aceeaşi natură
printr-un circuit prevăzut cu protecţie comună dacă puterea total instalată depăşeşte I
S Kw.
Tablourile generale de distribuţie din spaţiile de producţie vor fi închise în
permanenţă cu cheia, accesul la ele fiind permis numai electricianului de serviciu,
precum şi organelor de control şi verificare. Încăperea şi elementele tabloului vor fi în
perfectă stare de curăţenie (fără praf, scame etc.).
La toate tipurile de tablouri, legăturile trebuie tăcute conform normelor. În
apropierea tablourilor sunt interzise păstrarea materialelor şi a substanţelor
combustibile, precum şi blocarea accesului la acestea. La tablourile capsulate,
garniturile de etanşare vor fi în bună stare şi bine strânse, (fixate). Se interzice
legarea directă la bornele tabloului de distribuţie a lămpilor de iluminat, a motoarelor
electrice sau a altor consumatori de energie electrică.
Toate utilajele şi aparatele electrice vor fi prevăzute plăcuţe indicatoare pe care
sunt trecute caracteristicile lor şi schemele de conexiuni.
Periodic, pe baza unui grafic, se va face revizia şi reparaţia instalaţiilor
electrice de iluminat de forţă sau de curenţi slabi (tabla distribuţie, siguranţe, starea
conductoarelor, dozelor, prizelor, întrerupătoarelor, corpurilor de iluminat,
conexiunilor, legăturilor la p etc.).
În cadrul lucrărilor de întreţinere şi reparaţie se va urmări ca instalaţiile
electrice de iluminat şi forţă să se menţină în concordanţă cu proiectul de execuţie şi
prevederile din normativul I-7 /1998. Revizia completă a instalaţiilor electrice montate
în medii explozive se va face conform graficului de revizie, de către personal calificat
şi cu respectarea normelor specifice de prevenire şi stingere a incendiilor.
La montarea conductoarelor aeriene :
a. se vor utiliza izolatoare fixate pe suporturi incombustibile amplasate la
distanţele admise de normativul I-7/1998;
b. nu se vor utiliza ca suporţi arborii;

215
c. se vor lua măsuri ca acestea să nu cadă pe construcţii, instalaţii, materiale
combustibile ori substanţe inflamabile sau să vină în contact cu ele;
d. nu se vor poza în podurile clădirilor şi în construcţiile din materiale
combustibile;
f. se va izola trecerea prin planşee şi pereţii combustibili.
Se interzice utilizarea conductorilor şi cablurilor care sub sarcină se încălzesc
peste temperatura admisă.
Se interzice montarea directă pe elementele de construcţie combustibile a
conductoarelor şi cablurilor cu manta din materiale combustibile sau greu
combustibile, a tuburilor din P.V.C. , a aparatelor şi echipamentelor electrice.
Montarea conductoarelor şi a cablurilor menţionate mai sus pe elemente de
construcţie combustibile se poate face numai prin introducerea lor in tuburi de
protecţie, iar a celorlalte elemente (tuburi P.V.C. , aparate şi echipamente electrice)
numai pe suporturi incombustibile (zidărie, beton, foi de azbest etc.) sau pe console
incombustibile.
Fac excepţie instalaţiile electrice protejate în carcase metalice cu grad de
protecţie minimum IP-54.
Legarea conductoarelor izolate se va face numai în cutii legătură, doze,
manşoane, respectându-se prevederile normativului I. 7/1998.
Legarea între ele a conductoarelor din cupru şi oţel se va face numai prin
răsucire şi matisare, cositorire sau cleme corespunzătoare secţiunii conductorilor
care se leagă.
Legarea între ele a conductoarelor din aluminiu se face prin cleme speciale
pentru aluminiu, iar a celor cu secţiuni mai mari de 10 mm 2 prin sudură.
Aparatele, tablourile de distribuţie şi utilajele electrice, precum şi racordurile
acestora trebuie să aibă gradul de protecţie împotriva incendiilor şi exploziilor
corespunzător categoriei de pericol de incendiu a încăperilor în care se montează.
Nu este admisă folosirea motoarelor şi aparatelor electrice cu carcasele şi
capacele demontate sau în condiţii care nu asigură răcirea lor printr-o bună circulaţie
a aerului din jur. ,
Corpurile metalice ale aparatelor, utilajelor şi a maşinilor electrice vor fi legate
la pământ, secţiunea conductoarelor de legare trebuie să fie conform normativului I-
7/1998. De asemenea, se vor lega la pământ conductele, rezervoarele metalice şi
pompele folosite în instalaţiile de transport a combustibililor lichizi.
Proiectarea, execuţia şi verificarea instalaţiilor de protecţie prin legare la
pământ se vor face conform normelor in vigoare şi STAS 12604/5.
Montarea, recepţia, verificarea şi întreţinerea instalaţiilor de paratrăsnet vor fi
efectuate numai de personal specializat şi conform normelor în vigoare.
Instalaţiile de paratrăsnet se vor controla periodic, conform unui grafic stabilit
în baza normativelor existente, urmărindu-se integritatea şi buna funcţionare a
elementelor componente (dispozitive de captare, conductoare de coborâre, prize de
pământ etc.), conform normativului PE 116.
Montarea cablurilor prin tuneluri sau canale, pe porţiuni unde s-ar vărsa
metale topite, fluide, având o temperatură ridicată sau substanţe care au acţiune
distrugătoare asupra învelişurilor cablurilor, este interzisă.
Intrările şi ieşirile cablurilor din dulapuri, secţii electrice, canale, tuneluri,
precum şi la trecerea lor prin planşee sau pereţi despărţitori vor fi obturate cu
materiale incombustibile.

216
În toate canalele, tunelurile şi puţurile de cabluri se va păstra curăţenia. În
acest sens se va asigura controlul tuturor locurilor ascunse şi se va urmări
executarea curăţeniei în mod curent în aceste spaţii.
Stingerea incendiilor în fază incipientă la instalaţiile de iluminat şi forţă se va
face cu stingătoare portative cu CO2 sau cu praf şi CO2.

SISTEME SI INSTALATII DE INCALZIRE


La proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor de încălzire centrală (cu
abur, apă caldă, aer cald) şi locală (cu sobe, radiatoare etc.), precum şi a maşinilor şi
aparatelor de gătit se vor respecta prevederile normelor de prevenire şi stingere a
incendiilor în vigoare (normative, standarde, instrucţiuni de folosire etc.).
În încăperile în care există pericol de explozie sau incendiu nu se vor utiliza
sisteme de încălzire cu foc deschis, cu suprafeţele radiante sau incandescente, a
căror temperatură este mai mare decât temperatura de autoaprindere a substanţelor
inflamabile din încăpere.
Nu se admite utilizarea unor instalaţii, aparate, maşini, sobe nestandardizate,
neomologate sau improvizate.
Se interzice folosirea instalaţiilor de încălzire (cazane, calorifere, sobe,
radiatoare, aparate şi maşini de gătit etc.) cu defecţiuni.
Toate cazanele, maşinile şi aparate cu foc deschis, folosite pentru încălzire
sau gătit vor fi supravegheate pe timpul funcţionării lor, iar la terminarea programului
de lucru se vor opri.
Între corpurile de încălzire sau conductele neizolate şi elementele de
construcţie din materiale combustibile învecinate se vor asigura distanţele minime
indicate în normele specifice în vigoare, în funcţie de natura agentului încălzitor. În
cazuri speciale, între conductele neizolate şi elementele de construcţie combustibile
care nu satisfac distanţele cerute se vor introduce materiale izolante incombustibile
(vată minerală etc.).
La trecerea conductelor instalaţiilor de încălzire prin pereţi sau prin planşee
executate din materiale combustibile, acestea vor introduse în tuburi de protecţie şi
vor fi izolate cu materiale izolante incombustibile. Izolarea termică va fi astfel
executată, încât în orice regim de funcţionare a instalaţiilor să nu fie posibilă
aprinderea materialelor combustibile.

Instalaţii de încălzire centrală


La instalaţiile de încălzire centrală din clădirile şi încăperile, cu pericol de
explozie sau incendiu, agentul termic (abur, apă caldă sau supraîncălzită, aer cald)
se va alege în funcţie de temperatura de aprindere a substanţelor din încăperile
respective. Temperatura conductelor şi corpurilor de încălzire se va situa sub limitele
care ar putea provoca aprinderea substanţelor cu care pot veni în contact.
În secţiile cu degajări de praf combustibil sau cu mediu de gaze combustibile,
conductele şi radiatoarele vor fi netede, înlăturând-se periodic orice depuneri de pe
acestea şi din jurul lor.
217
La izolarea conductelor cu abur sau de apă supraîncălzită se vor utiliza
materiale incombustibile.
Este interzisă depunerea pe radiatoare şi pe conductele termice a vaselor cu
lichide inflamabile, a îmbrăcămintei şi a altor materiale combustibile.
Este interzisă trecerea conductelor de termoficare pentru încălzire prin canale
sau prin spaţii închise în care pot apărea vapori inflamabili sau gaze combustibile.
Toate conductele şi armăturile instalaţiilor de încălzire centrală vor fi vopsite în
culorile standardizate.
La instalaţiile de încălzire cu aer cald, conductele aerotermele şi bateriile de
încălzire vor fi curăţate periodic de depunerile de praf combustibil.
Nu se va permite existenţa în apropierea prizelor de aer a unor surse de gaze
sau de praf combustibil, precum şi executarea de lucrări cu foc deschis.
Nu se vor depozita lichide şi materiale combustibile şi recipiente cu gaze sub
presiune în jurul bateriilor de încălzire sau al aerotermelor la distanţe mai mici de 1
m.

Mijloace de încălzire locală


Construcţia, amplasarea şi exploatarea mijloacelor încălzire locală (sobe de
orice tip, cazane de spălătorie, maşini şi aparate gătit etc.) se vor face conform
prevederilor standardelor în vigoare (STAS 9072) şi a instrucţiunilor de folosire emise
de unitatea producătoare.
La exploatarea sobelor cu sau fără acumulare de căldură şi a maşinilor şi
aparatelor de gătit se vor respecta următoarele reguli:
a. materialele sau elementele combustibile situate în faţa focarelor şi
cenuşarelor să fie la o distanţă de acestea de minimum 1,25 m, iar cele greu
combustibile la 1 m;
b. în încăperile în care sunt amplasate sobele nu se admite depozitarea
materialului combustibil care să depăşească consumul pentru 24 de ore;
c. depozitarea (amplasarea) materialelor combustibile se face la o distanţă mai
mare de 1 m faţă de sobele fără acumulare de căldură şi de 0,5 m la sobele cu
acumulare de căldură;
d. maşinile şi aparatele de gătit cu combustibili solizi sau gaze, precum şi
rezervoarele de consum ale sobelor care utilizează combustibili lichizi (a căror
protecţie termică a fost asigurată de producător pe baza încercărilor efectuate şi
acceptată la omologarea produsului) pot fi amplasate la distanţe mai mici decât cele
prevăzute la punctul c), dacă acest lucru este menţionat în instrucţiuni de folosire;
e. este interzisă depozitarea materialului combustibil deasupra sobei;
f. în faţa uşiţei de alimentare, pardoseala combustibilă se protejează cu o
bucată de tablă metalică cu dimensiunile de 70 x 50 cm;
g. înainte de utilizarea sobelor şi coşurilor de fum, acestea trebuie verificate
amănunţit, reparate, curăţate şi date în exploatare în perfectă stare de funcţionare;
h. nu se utilizează sobe fără uşiţe la focare şi cenuşare, defecte sau izolate
necorespunzător faţă de elementele combustibile ale clădirilor;
i. în timpul funcţionării sobelor, uşiţele focarului şi cenuşarului trebuie
menţinute închise şi zăvorâte;
j. se interzice aprinderea focului în sobe prin stropire cu benzină, petrol sau alte
lichide combustibile;

218
k. se interzice uscarea hainelor sau a altor materiale combustibile pe sobe sau
în imediata apropiere a lor;
1. nu se admite folosirea lemnelor mai lungi decât vatra focarului sobei sau
cărbuni cu o putere calorifică mai mare decât cea stabilită (cocs de furnal);
m. se vor numi persoane care să răspundă de aprinderea şi stingerea focului;
n. cenuşa se va evacua periodic într-un loc stabilit şi amenajat în acest scop,
fără pericol de incendiu, şi numai după ce se vor stinge resturile de jar;
o. se interzice supraîncălzirea sobelor;
p. se interzice montarea dispozitivelor şi a clapetelor de reglare tirajului;
r. se interzice arderea nesupravegheată a focului în sobe.
NOTĂ: Prin sobe cu acumulare de căldură se înţeleg sobele care nu au un
volum activ (masivul încălzit) mai mare de 0,2 m 3, pereţi exteriori cu o grosime de cel
puţin 6 cm în zona focarului , şi de 4 cm în celelalte porţiuni.
Prin sobe fără acumulare de căldură se înţeleg sobele metalice precum şi
sobele de zidărie (cărămidă sau alte materiale), care au volumul activ sub 0,2 m 3 sau
pereţi cu grosimi mai mici decât cele prevăzute pentru sobele cu acumulare de
căldură.
Utilizarea sobelor fără acumulare de căldură se va face respectând
următoarele norme:
a) distanţa dintre sobe sau burlane şi materialele combustibile învecinate să fie de cel
puţin 1 m, iar faţă de cele greu combustibile de 0,70 m;
b) la sobele cu înălţimea picioarelor de cel puţin 25 cm, pardoseala de sub acestea
se protejează astfel: printr-un strat izolator de cărămidă plină, având grosimea de 6
cm, cu mortar de argilă, prin două straturi de pâslă îmbibată cu soluţie de argilă,
printr-un strat de azbest ori prin alte material incombustibil cu aceeaşi capacitate
termoizolatoare. Peste aceste izolaţii se pune tablă metalică; postamentul termic
izolator trebuie să depăşească perimetrul sobei cu 25 cm, iar în faţa focarului cu 50
cm;
c) când sobele nu au picioare sau picioarele sunt mai scurte de 25 cm, pardoselile
combustibile se protejează printr-un postament format din: două rânduri de vată
minerală şi unul de tablă metalică; patru rânduri de cărămizi (pe lat) cu mortar de
argilă, dintre care ultimele două rânduri pot fi executate pe goluri sau înlocuite cu un
strat de nisip, având aceeaşi grosime. Postamentul poate fi alcătuit şi din alte
materiale incombustibile, termoizolatoare cu aceeaşi grosime şi aceeaşi echivalenţă
termică. La maşinile şi aparatele de gătit de uz casnic, izolarea pardoselii se va face
conform normelor stabilite de fabricant;
d) în cazul sobelor din încăperile cu pereţi din materiale combustibile, porţiunea de
perete de lângă sobă se execută din materiale incombustibile, care să depăşească
marginile sobei în toate direcţiile cu minimum 0,5 m. În situaţia în care acest lucru nu
este posibil, amplasarea sobei, a maşinilor, aparatelor de gătit şi protejarea pereţilor
combustibili se vor face conform prevederilor standardelor în vigoare şi instrucţiunilor
de folosire emise fabricant.
Construcţia, amplasarea, protecţia termică şi exploatarea coşurilor şi a
canalelor de fum pentru focarele care servesc la încălziri curente se vor efectua în
conformitate cu prevederile standardelor în vigoare (STAS 6793).
Coşurile de fum vor fi curăţate periodic, în funcţie de calitatea şi de cantitatea
combustibilului folosit, iar uşile pentru curăţare vor fi bine etanşate.

219
Zidăria şi tencuiala coşurilor vor fi verificate periodic şi vor fi bine întreţinute,
astfel încât să se evite orice crăpătură care ar permite ieşirea în încăperi sau în
poduri a gazelor calde, a fumului sau a scânteilor.
Este interzisă racordarea focarelor alimentate cu gaze la canalele de fum care
deservesc focare alimentate cu altfel de combustibil (lemn, păcură, cărbune etc.).
Este interzisă montarea de clapete sau capace de obturare în canale sau
racorduri, limitarea, respectiv reglarea tirajului, urmând să fie făcută exclusiv prin
uşile (prizele) de aer sau prin regulatoarele de tiraj ale focarelor.
Pentru instalaţiile de alimentare cu gaze naturale a sobelor se vor respecta
prevederile "Normativului pentru distribuirea şi utilizarea gazelor naturale" (I 6/1999),
la care se vor adăuga şi următoarele reguli:
a. verificarea şi întreţinerea în bună stare de funcţionare a instalaţiei (conducte,
robinete, arzătoare etc.), înlăturându-se orice posibilitate de scurgere a gazelor;
b. în cazul în care se constată miros de gaze înainte de a se aprinde focul, se
va aerisi încăperea respectivă şi se vor depista şi înlătura defectele care au provocat
scăpările de gaze;
c. aprinderea şi stingerea focurilor se vor executa numai de către personal
instruit în acest scop. Pentru aceasta, la fiecare sobă sau aparat de gătit se va pune
câte o etichetă pe care se va menţiona, pe lângă ora de aprindere şi stingere,
următorul text: „Pentru aprinderea şi stingerea focului răspunde...............” ,
d. înainte de aprinderea arzătorului de gaze, robinetul trebuie să fie închis;
când arzătorul este în funcţiune, uşa cenuşarului va fi deschisă; aprinderea focului se
face prin apropierea unei torţe aprinse (aprinzător) de arzătorul de gaze, după care
se deschide încet robinetul până când gazele se aprind (principiul "gaz pe flacără");
e. este strict interzisă aprinderea "flacără pe gaz"; este interzisă aprinderea
arzătorului de gaze cu materiale sau deşeuri combustibile;
f. atât la aprinderea cât şi la stingerea focului, gazele vor fi închise şi deschise
mai întâi de la robinetul principal, apoi de la cel al arzătorului;
g. persoana stabilită pentru aprinderea şi stingerea focului va controla periodic
dacă tirajul sobei este bun cu ajutorul unei lumânări aprinse, apropiate de uşa
întredeschisă a cenuşarului, îngrijindu-se însă ca robinetul de gaz să fie închis. Dacă
flacăra lumânării nu se îndreaptă spre interiorul sobei, tirajul este defectuos, urmând
a nu se mai face focul până după verificarea şi remedierea defecţiunilor;
h. se interzice folosirea gazelor în sobele nereparate şi a căror etanşeitate nu
este asigurată;
i. depistarea scăpărilor de gaze se va face numai cu spumă de apă şi săpun şi
în nici un caz cu flacără.
Efectuarea lucrărilor de montaj, reparaţii, revizii sau a modificărilor la
instalaţiile de gaze, de către persoane neautorizate şi fără avizul prealabil al societăţii
distribuitoare este interzisă.
În cazul utilizării buteliilor cu gaze combustibile lichefiate se interzice:
a. folosirea de butelii defecte, improvizate sau neomologate;
b. amplasarea buteliilor în apropierea surselor care radiază căldură;
c. activarea scurgerii gazului lichefiat din butelie, prin agitarea sau încălzirea
acesteia;
d. racordarea buteliei, fără reductor de presiune;
e. utilizarea furtunului de racordare fără a fi fixat prin coliere, uzat sau în stare
defectă;
a. folosirea furtunurilor executate din materiale plastice.

220
Centrale termice de încălzire
Exploatarea centralelor termice, precum şi a instalaţiilor de cazane aferente se
va efectua numai de către persoane calificate şi instruite în ceea ce priveşte
prescripţiile tehnice de exploatare ale acestora şi normele de prevenire a incendiilor.
Punerea în funcţiune şi exploatarea centralelor termice se va face numai pe
baza autorizaţiei de exploatare, eliberată de Inspectoratul de stat pentru cazane şi
instalaţii de ridicat, cu respectarea instrucţiunilor vigoare.
Este interzisă depozitarea în centrala termică a unor utilaje sau materiale care
nu au legătură cu exploatarea acesteia.
Aparatele pentru controlul temperaturii şi presiunii din cazane şi conducte,
indicatoarele de nivel pentru combustibil sau pentru agentul de încălzire, supapele de
siguranţă etc. vor fi menţinute în perfectă stare de funcţionare. Verificarea lor se va
efectua la începerea fiecărui schimb.
În cazul centralelor termice care folosesc drept combustibil cărbunele măcinat,
instalaţia de pulverizare a prafului de cărbune trebuie controlată zilnic şi curăţată de
depunerile de praf de pe suprafeţele calde ale instalaţiilor aferente cazanelor.
Evacuarea zgurii şi a cenuşii cu cărucioare, vagonete se va face numai în
locuri special destinate, care nu prezintă pericol de incendiu. În prealabil, cenuşa şi
zgura vor fi stropite cu apă, în scopul stingerii particulelor incandescente.
În cazul întreruperii flăcării (rezultată din arderea prafului de cărbune) se va
opri imediat alimentarea cu combustibil şi se va efectua aerisirea cazanului,
pornindu-se din nou instalaţia, folosind injectoarele de pornire cu combustibil lichid.
La centralele termice în care se folosesc drept combustibil deşeurile de lemn,
puzderie de in şi cânepă, se vor respecta următoarele reguli:
a. transportul şi manipularea combustibilului se fac în aşa fel, încât acesta să
nu fie împrăştiat în incinta unităţii;
b. în jurul centralei termice terenul va fi neted, curăţat permanent de deşeuri,
puzderie şi alte materiale combustibile, pe o rază de 30 m;
c. silozul pentru depozitarea combustibilului va fi construit în conformitate cu
prevederile normelor de prevenire a incendiilor, iar uşa de comunicaţie dintre acestea
şi sala cazanelor va fi metalică, cu rezistenţă la foc de 45 minute;
d. cantităţile de combustibil care se depozitează în siloz nu vor depăşi 20 m 3;
e. se interzice depozitarea combustibilului în sala cazanelor;
f. ventilaţia (mecanică sau naturală) trebuie folosită în aşa fel, încât să nu
provoace amestecuri de praf şi aer;
g. coşurile de evacuare a fumului vor fi prevăzute cu sisteme de reţinere a
scânteilor (parascântei);
h. exploatarea, controlul şi repararea instalaţiilor din aceste centrale se vor
face în conformitate cu instrucţiunile ISCIR.
La cazanele alimentate cu combustibil lichid se va asigura în permanenţă
etanşeitatea tuturor traseelor de alimentare, rezervoare, conducte pentru transport,
pompe, îndeosebi racordurile la arzătoare.
Izolaţia conductelor pentru combustibil şi izolaţia cazanului, în special în jurul
arzătoarelor, trebuie să fie în perfectă stare şi ferită de a fi îmbibată cu combustibil.
Cazanele alimentate cu combustibil lichid vor fi prevăzute în faţa focarelor, sub
injectoare, cu tăvi metalice umplute cu nisip, pentru colectarea scurgerilor provenite
din instalaţii. Scurgerile accidentale de combustibil de pe toate utilajele, scările şi
platformele cazanului se colectează şi se înlătură.

221
Rezervoarele pentru consum zilnic vor fi prevăzute cu conducte de preaplin,
conducte de aerisire şi indicatoare de nivel, întreţinute în bune condiţii. La aceste
rezervoare nu se vor instala indicatoare de nivel de sticlă.
Pentru fluidizarea combustibilului din rezervoare prin încălzire, se va folosi
numai aburul de joasă presiune sau apa caldă. Este interzisă utilizarea focului
deschis pentru această operaţie.
Înainte de aprinderea combustibilului la injectoare se va verifica focarul, se vor
îndepărta eventualele scurgeri de combustibil şi se vor înlătura cauzele acestora.
Focarele şi canalele de fum vor fi ventilate timp de 10 minute, folosindu-se
instalaţia prevăzută pentru aceasta, respectiv pentru evacuarea gazelor de ardere.
Aprinderea combustibilului pulverizat în focarele cazanelor se va efectua fie
electric, fie cu ajutorul unei torţe fixate pe o vergea metalică.
Nu sunt admise improvizaţii ca: băţ de chibrit, ziar aprins etc. Pentru stingerea
faclei se va prevedea o ladă cu nisip sau un vas cu apă în apropierea cazanului.
Se interzice reaprinderea focului de la zidăria incandescentă a focarului sau
de la flacăra altui arzător.
Centralele termice care folosesc combustibil gazos se vor pune în funcţiune
numai după verificarea arzătoarelor şi a presiunii în conductele de gaze, în limitele
prevăzute de normativul I-6/1999.
Controlul etanşeităţii instalaţiei de gaze combustibile va face conform
normativelor şi reglementărilor în vigoare, folosindu-se emulsie de apă şi săpun sau
alte procedee cu aparatura de detectare. Se interzice efectuarea acestui control cu
flacăra.
Aprinderea arzătorului cu gaze, în focarele cazanelor centralelor termice, se
va efectua prin respectarea strictă a principiului „gaz pe flacără".
Circuitul de alimentare a arzătoarelor cu gaze de la cazanele ale căror
instalaţii funcţionează cu o presiune de lucru de peste 5000 mm coloană de apă va fi
prevăzut cu un sistem de protecţie care să întrerupă rapid debitul de gaze, atunci
când presiunea scade sub limita la care flacăra poate deveni instabilă în cazul în
care flacăra de control se stinge.
Circuitul de alimentare al fiecărui arzător va fi prevăzut cu două ventile
montate în serie, dintre care unul cu acţionare manuală. Poziţia ventilelor "închis" sau
"deschis" trebuie marcată vizibil.
La apariţia unei neetanşeităţi sau ruperi a unei conducte din sala cazanelor se
va închide robinetul de pe conducta principală din exteriorul clădirii şi se vor
deschide ferestrele şi uşile pentru aerisirea intensă a sălii.
Este interzisă exploatarea centralelor termice fără o supraveghere
permanentă sau, eventual, încredinţarea urmăririi funcţionării cazanelor unor
persoane fără calitatea corespunzătoare.
Fiecare cazan va fi revizuit şi reparat în termenele prevăzute de normativele
în vigoare, verificarea periodică a acestora făcându-se conform normelor ISCIR.
Oprirea funcţionării cazanelor este obligatorie atunci când se constată:
a. creşterea sau scăderea nivelului apei în afara limitelor admise, fără a putea
fi readusă la nivel normal;
b. defectarea unor aparate de control sau a dispozitivelor de siguranţă;
c. spargerea unor ţevi în interiorul cazanului;
d. aprinderea depunerilor de funingine şi cocs în canalele de fum etc..
Oprirea funcţionarii cazanelor se va face respectând ordinea de închidere a
circuitelor, şi anume:
222
a. se închid robinetele de alimentare cu combustibil;
b. se închid robinetele de alimentare cu aer;
c. se închide circuitul de alimentare cu apă.
Supravegherea cazanelor poate înceta numai după închiderea circuitelor de
alimentare cu combustibil şi scăderea presiunii aburului la zero.

Amplasarea centralelor termice


În ansamblurile clădirilor de locuit alimentate centralizat cu căldură,
amplasarea centralelor termice se face în conformitate cu prevederile studiului de
alimentare cu căldură, analizând şi posibilitatea de cooperare cu surse de căldură
existente în zonă.
În cazul folosirii combustibilului lichid sau gazos se urmăreşte amplasarea
centralelor termice cât mai aproape de centrul de greutate al consumatorilor, ţinând
seama de condiţiile locale(direcţia vânturilor dominante, poziţia coşurilor de fum faţă
de clădirile din zonă), configuraţia terenului, posibilitatea extinderilor viitoare
Centralele termice funcţionând cu combustibil solid se amplasează în afara
zonelor de locuit ţinând seama de dificultăţile create de transportul combustibilului,
zgurii şi cenuşii, precum şi pericolul de poluare; fac excepţie centralele termice
folosind combustibil solid, echipate cu cazane având capacitatea sub 70 KW, pentru
care condiţiile de amplasare sunt aceleaşi ca şi pentru cele folosind combustibil lichid
sau gazos.
În ansamblurile de clădiri de locuit, centralele termice se prevăd, de regulă, în
clădiri independente sau alipite unora din clădirile alimentate.
În cazul alimentării locale cu căldură centralele termice se pot amplasa în
interiorul unei clădiri.
Alegerea sau înglobarea într-o clădire a centralei termice se face fără a
afecta buna funcţionalitate sau structura de rezistenţă a clădirii respective.
Amplasarea centralelor termice folosind combustibil gazos se va face
obligatoriu cu respectarea prevederilor „Normativului pentru proiectarea şi executarea
reţelelor şi instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale – I.6”.
La amplasarea centralelor termice se ţine seama, obligatoriu, de prescripţiile
tehnice ISCIR şi de reglementările de siguranţă la foc.
Centralele termice se grupează, ori de câte ori este posibil, cu alte gospodării
ca : staţii de hidrofor, staţii de pompare, posturi trafo, centrale de aer comprimat.
Centralele termice înglobate în clădiri, în mod obligatoriu, nu se amplasează:
- sub încăperi din categoria A sau B pericol de incendiu nici alipite acestora;
- sub săli aglomerate şi căi de evacuare ale sălilor aglomerate sub scene şi sub
încăperi cu aglomerări de persoane;
- sub încăperile de zi şi dormitoarele colectivităţilor pentru copii de vârstă
preşcolară, dacă se utilizează gazele drept combustibil;
- sub săli de clase, laboratoare sau săli de gimnastică din clădiri pentru
învăţământul elementar şi mediu;
- în clădiri de spitale sau cu caracter spitalicesc, sub saloane de bolnavi şi sub
săli de operaţii,
- în interiorul clădirilor înalte(peste 28 m.)exceptând porţiunile care nu ating
această înălţime;
În clădiri civile se recomandă să nu se amplaseze centrale termice, direct sub
încăperi de locuit sau în care se desfăşoară o activitate sensibilă la zgomot, trepidaţii
sau exces de temperatură.

223
Montarea cazanelor din instalaţii de apartament se. face în încăperi proprii,
bine aerisite care nu sunt f'olosite drept camere de locuit sau cămări şi nu prezintă
pericol de incendiu.

REGULI DE BAZA PRIVIND PROTECTIA


ANTISEISMICA IN CAZ DE CUTREMUR

CE TREBUIE SA INTREPRINDETI ANTICIPAT PENTRU PREVENIREA UNOR


AVARIERI, ACCIDENTARI SI RANIRI INTR-O SITUATIE DE CUTREMUR ?

224
 Asigurati piesele de mobilier grele, zvelte, suprapuse si inalte intre ele, si prin
prindere de un perete, grinda solida, mai ales la etajele superioare si in
locurile unde se aglomereaza de obicei.
 Amplasati toate aparatele grele pe rotile astfel incat sa nu fie in vecinatatea
iesirilor din incaperi sau coridoare, spre a nu le bloca prin deplasari, la
seisme.
 Verificati periodic tavanele, podul, acoperisul, balcoanele, cornisele,
calcanele, terasa si invelitoarea, astfel incat la seisme sa nu cada caramizi,
placaje, tencuieli, ornamente, tigle, jardiniere asupra intrarilor, asupra aleilor
inconjuratoare, strazilor sau la vecini.
 Procedati similar fata de elementele care ar putea sa cada dinspre cladirea
invecinata, inclusiv din imbinarea cu blocul alturat sau gardul de zid al
vecinilor.
 Este util sa aveti depozitate grupat, intr-un loc cunoscut, o rezerva speciala
de alimente uscate si conserve, apa de baut, o trusa de prim ajutor cu
medicamente, lanterne, un radio si baterii utilizabile in caz de urgenta si de
intreruperea alimentarii cu energie electrica etc. pentru 3 zile.
 Asigurati usile dulapurilor cu inchizatori eficiente la oscilatii, astfel incat vesela
depozitata sa nu produca accidente.
 Retineti locul de amplasare al comutatoarelor, sigurantelor, robinetelor
generale si locale pentru electricitate, apa si gaze si modul lor de manevrare,
astfel incat la nevoie, dupa seism, sa puteti lua unele masuri minime de
interventie de urgenta (inchidere/deschidere). Pastrati la indemana truse de
scule adecvate.
 Discutati cu toti membrii familiei despre procedura utilizata in caz de
cutremur. Consultati brosurile despre protectia antiseimica in diferite situatii.
 Explicati anticipat adultilor si minorilor ca in cazuri speciale se poate proceda
la evacuarea cladirii dupa un seism puternic, dar aceasta se va efectua in
liniste, ordonat, fara aglomerare si numai dupa verificarea cailor de iesire si a
faptului ca pericolele (hazardurile) de afara nu sunt mai mari decat la
ramanerea in interior.

CE TREBUIE SA FACETI IN TIMPUL UNUI CUTREMUR PUTERNIC?

Pastrati-va calmul, nu intrati in panica, linistiti-i si pe ceilalti, protejati copiii,


batranii si femeile. Nu va speriati de zgomotele din jur.
Preveniti tendintele de a se parasi locuinta etc. deoarece durata redusa a fazei
seismice initiale va face ca faza puternica a miscarii sa surprinda grupurile de
persoane pe scari, in aglomeratie si panica, conducand la accidente nedorite.
Daca va aflati in fata unei cladiri, ramaneti departe de aceasta, feriti-va de
tencuieli, caramizi, cosuri, parapete, cornise, geamuri, care de obicei se pot prabusi
in strada.
Daca va aflati inauntru ramaneti acolo, departe de ferestre care se pot sparge,
stati inspre centrul cladirii, langa un perete structural rezistent.
Protejati-va sub o grinda, toc de usa solid, birou, masa, spre a va feri de
caderea unor lampi, obiecte, mobile suprapuse, tencuieli ornamentale etc.
Sprijiniti-va cu palmele pe podea sau tineti-va cu mainile de piciorul mesei sau
tocul usii, spre a va asigura stabilitatea.
225
In lipsa unor astfel de posibilitati de a va mentine sub soc stabilitatea, va puteti
proteja stand la podea langa un perete solid, ghemuit pe genunchi si coate, cu fata
in jos: cu palmele impreunate va veti proteja capul (ceafa), iar cu antebratele pe
lateral, fata.
Inchideti sursele de foc cat puteti de repede, iar daca a luat foc ceva, interveniti
imediat dupa ce a trecut socul puternic.
Daca sunteti intr-un atelier, aplicati imediat, dupa caz, masurile de protectie
specifice locului dvs. de activitate.
Nu fugiti pe usa, nu sariti pe fereastra, nu alergati pe scari, nu utilizati liftul, dar
– daca puteti – deschideti usa spre exterior, spre a preveni blocarea acesteia, in
vederea eventualei evacuari dupa terminarea miscarii seismice si verificarea starii
scarilor si a zonei de la iesire. Evitati aglomeratia.
Nu alergati in strada sau pe strada, deplasati-va calm spre un loc deschis si
sigur, feriti-va de versantii de unde pot cadea roci sau de unde pot avea loc
alunecari de teren.
Daca seismul va surprinde in autoturism, opriti-va cat puteti de repede intr-un
loc deschis, evitand cladirile prea apropiate de strada, dincolo de poduri, pasaje, linii
electrice aeriene si stati inauntru. Feriti-va de firele de curent electric cazute.
Daca sunteti intr-un mijloc de transport in comun sau in tren, stati pe locul dvs.
pana se termina miscarea seismica. Conducatorul trebuie sa opreasca si sa
deschida usile, dar nu este indicat sa va imbulziti la coborare sau sa spargeti
ferestrele.
Daca va aflati intr-un loc public cu aglomerari de persoane (teatru,
cinematograf, biserica, stadion, sala de sedinte) nu alergati catre iesire; imbulzeala
produce mai multe victime decat cutremurul. Stati calm si linistiti-va vecinii de pe
rand.

CE TREBUIE SA FACETI DUPA UN CUTREMUR PUTERNIC?

Nu plecati imediat din spatiul in care va aflati. Acordati mai intai primul ajutor
celor afectati de seism. Calmati persoanele speriate si in special copiii de varsta mai
frageda.
Ajutati-i pe cei raniti sau prinsi sub mobilier, obiecte sau elemente usoare de
constructii cazute, sa se degajeze. Atentie! Nu miscati ranitii grav (daca nu sunt in
pericol imediat de a fi raniti suplimentar din alte cauze), pana la acordarea unui
ajutor sanitar-medical calificat; ajutati-i pe loc. Curatati caile de circulatie de cioburi
sau substante toxice, chimicale varsate, alimente, etc.
Ingrijiti-va de siguranta copiilor, bolnavilor, batranilor, linistiti-i, asigurandu-le
imbracaminte si incaltaminte corespunzatoare sezonului, in vederea unei eventuale
evacuari din cladire pentru o anume perioada, de la cateva ore la cateva zile.
Nu utilizati telefonul decat pentru apeluri la salvare, pompieri, sau organisme
cu insarcinari oficiale, in privinta interventiei post-seismice, in cazuri justificate, spre
a nu bloca circuitele necesare altor actiuni.
Ascultati numai anunturile posturilor de radioteleviziune oficiale si
recomandarile de actiune imediata ale organismelor in drept.
Verificati preliminar starea instalatiilor electrice, de gaz, apa, canal, verificati
vizual si starea constructiei in interior.
In caz de avarii constatate, inchideti pe masura posibilitatilor alimentarea locala
sau generala si anuntati imediat dupa aceea institutia de specialitate pentru

226
interventie. Nu utilizati foc deschis pana nu ati verificat daca nu sunt scapari de
gaze. Nu folositi in acest scop chibrituri sau brichete.
Parasiti calm cladirea numai dupa seism, pentru a permite verificarea cladirii
fara a lua cu dvs. lucruri inutile; verificati mai intai scara si drumul spre iesire.
Pentru orice eventualitate, preveniti ranirea provocata de caderea unor
tencuieli, caramizi, etc la iesirea din cladire utilizand o casca de protectie sau ,in
lipsa acesteia, un scaun (taburet) ori alt obiect protector (geanta, ghiozdan, carti
groase, etc.).
Daca la iesire intalniti usi blocate, actionati fara panica pentru deblocare. Daca
nu reusiti, iar acestea au vitraj, procedati cu calm la spargerea geamului si curatirea
ramei si zonei de cioburi, utilizand un scaun , o vaza, etc.
Evitati cladirile grav avariate, cu exceptia unor cazuri de ajutor sau salvare ce
trebuie intreprinse cu un minim de masuri de securitate si fara riscuri inutile. Evitati
sa fiti confundat cu raufacatorii patrunsi in astfel de cladiri, nu aglomerati zonele
calamitate fara rost. Deplasati-va intr-un loc deschis si sigur (parc, stadion, etc.).
Fiti pregatiti psihic si fizic pentru eventualitatea unor socuri ulterioare primei
miscari seismice (replici), dar fiti constient ca aceasta se petrece in mod natural, cu
intensitati variabile, fie in cateva ore, fie peste zile, saptamani sau luni. Numai intr-un
numar redus de cazuri socul ulterior este mai puternic decat primul.
In zonele care pot fi afectate de cutremurele locale, se pot uneori produce
seisme mai mici de-a lungul unei anumite perioada de timp dupa socul principal,
dupa care, de regula, activitatea seismica se reduce.
Dupa parasirea ordonata a cladirii cautati sa obtineti informatii corecte depsre
intensitatea miscarii si efectele sale si verificati mai intai afara si apoi – cu precautii –
si in interior, de regula ziua, starea structurii si a altor elemente si obiecte care ar
putea provoca raniri prin caderea lor.
Nu ascultati sfaturile unor asa-zisi specialisti necunoscuti care apar ad-hoc.
Prezenta unui specialist in structuri de rezistenta de a carui competenta nu va
indoiti, poate reduce unele incertitudini in acest context si va poate servi de ghid in
analiza vizuala a cladirii si decizia finala de evacuare sau revenire.
Informati-va cum trebuie sa procedati pentru inregistrarea in termeni legali a
daunelor complete (structurale si nestructurale) produse de cutremur, in vederea
despagubirii prin sistemul de asigurari, inclusiv pentru evaluarea de catre specialisti
a starii post-seismice a structurii cladirii si operatiunile de proiectare si executie a
reparatiei sau consolidarii.
Nu trebuie sa dati crezare zvonurilor privind eventualitatea unor replici
seismice si urmarile lor, ascultati posturile de radio si televiziune, utilizati doar
informatiile si recomandarile transmise oficial, receptionate direct de dvs. si nu din
auzite. Dati concursul dvs. organizatiilor de interventie post-seismice, la analiza starii
constructiilor, si la celelalte activitati, intreprinse de organele in drept.
Experienta cutremurelor precedente a dovedit ca este util sa aveti cunostinte
necesare supravietuirii pana la interventia echipelor de salvare in cazul unei situatii
extreme in care, de exemplu, ati fi surprins sub niste daramaturi, mobilier rasturnat
sau intr-o incinta (spatiu) blocata, prin intepenirea usilor sau din alte cauze.
In primul rand trebuie sa fiti calmi, sa ii linistiti pe cei socati, sa nu permiteti
reactii de panica, sa acordati prim ajutor celor raniti, iar daca dvs. sau alta persoana
din grup are posibilitatea de miscare, sa faceti un mic plan de salvare.
Deblocarea caii de acces se poate incerca numai daca prin aceasta nu se
inrautateste situatia (de exemplu prin miscarea daramaturilor sau mobilierului). O
varianta clasica de comunicare cu cei din afara, care intotdeauna vor concentra
227
personal specializat si aparate de ascultare ca sa identifice locurile cu persoane
blocate, este sa bateti la intervale regulate cu un obiect tare in conducte invecinate
sau in peretii incintei, iar daca ati stabilit controlul verbal, furnizati informatiile cerute
si cereti prim-ajutor necesar.
La evacuare dati prioritate celor raniti sau copiilor, batranilor, femeilor, si
ascultati recomandarile slavatorilor.
Nu va preocupati de durata pana la salvare, deoarece in astfel de conditii, desi
timpul pare nesfarsit, corpul uman isi mobilizeaza resurse nebanuite pentru a trece
peste o perioada critica. In acest mod se explica durate extreme de rezistenta de
sute de ore in conditii de blocare la cutremur a unor persoane aparent fragile,
inregistrate in tara noastra in 1977 si in mod similar in intreaga lume.

APARATURA, ECHIPAMENTE SI MATERIALE NECESARE

In acest sens se pot mentiona:


- materiale si obiecte de interventie (lanterne, scule, etc.);
- radiouri cu tranzistori pentru receptionarea posturilor centrale si locale;
- radiouri pe unde ultrascurte pentru legatura cu organe de salvare, interventie
si conducere locala;
- telefoane, radiotelefoane;
-materiale sanitare de prim ajutor, corturi, paturi, si alte piese sau materiale de
cazarmament si igienico-sanitare, daca unitatea este inclusa intr-un plan local de
interventie post-seismica si cazare temporara;
- echipament de stocare, filtrare, purificare a apei si de bucatarie(masini de
gatit, vesela, etc.);
- alimente conservate, in stocuri pentru caz de urgenta;

RASPUNSURI SCURTE LA INTREBARI FRECVENTE LEGATE DE


CUTREMURE

* Exista vreo schema temporala de producere a cutremurelor?


Nu. Cutremurele se produc oricand de-a lungul celor 24 de ore ale unei zile:
atat ziua, cat si noaptea, atat dimineata cat si dupa amiaza.
* Exista vreo legatura intre vreme, anotimp si cutremure?
Nu. Multi cred ca unele cutremure au loc mai ales in anumite anotimpuri. De
fapt, nu exista nici o corelatie intre vreme si cutremure, deoarece cutremurele se
produc mult sub zonele afectate de vreme.
* Exista o periodicitate a aparitiei unor cutremure din aceeasi zona? Care este
distanta in ani intre doua cutremure?
Nu. Mai degraba se poate vorbi de anumite regularitati in aparitia cutremurelor
dintr-o zona seismica. Distanta in timp intre doua cutremure succesive de
magnitudini comparabile, variaza foarte mult. De exemplu, cutremurele vrancene
puternice din secolele 19 si 20 s-au produs in anii 1802, 1829, 1838, 1893, 1894,
1940, 1977, 1986. Din insiruirea acestor ani se observa, totodata, ca este gresita
acea parere conform careia in Vrancea se produce un cutremur puternic
(magnitudine egala sau mai mare decat 7) la fiecare 30 de ani. Aceeasi concluzie
este valabila si pentru cutremurele dinainte de anul 1800.
*Este adevarat ca numarul de cutremure creste cu apropierea de anul 2000?
Nu. Numarul cutremurelor mari, de magnitudine peste 7, a ramas aproximativ
constant de-a lungul timpului, crescand doar numarul cutremurelor mici cunoscute.
228
Explicatia este data de faptul ca in ultimii 20 de ani centrele seismologice din
intreaga lume au putut localiza mult mai multe cutremure pe an decat in trecut,
datorita cresterii numarului de statii de inregistrare: in 1931 existau 350 statii
seismice pe glob, spre deosebire de prezent cand sunt mai mult de 4000 statii fixe
si un numar nedefinit de statii mobile, temporare.
*Ce este o falie?
O falie este o zona ingusta de roca aflata intre doua blocuri, care poate avea
orice lungime, de la centimetri pana la mii de kilometri.
Falia este o fractura in crusta Pamantului, de-a lungul careia rocile de pe o
parte se pot deplasa fata de cele aflate pe cealalta parte. Majoritatea faliilor sunt
rezultatul miscarilor repetate de-a lungul unei perioade mari de timp.
*De cate tipuri sunt faliile?
Sunt trei tipuri principale de falii:
Falii normale – in care deplasarea pe planul de falie este gravitationala;
Falii inverse – in care componenta verticala a deplasarii pe planul de falie este
in sens invers fata de sensul de actiune al gravitatiei;
Falii de decrosare – in care cele doua flancuri ale faliei se deplaseaza orizontal
unul fata de celalalt.
*Ce se intampla cu o falie in timpul unui cutremur?
Majoritatea cutremurelor se produc pe falii. In timpul unui cutremur, roca de
pe o parte a faliei aluneca in raport cu cealalta. Suprafata faliei poate fi verticala,
orizontala sau oblica in raport cu suprafata Pamantului. Directia de alunecare difera
si ea. In functie de tipul de alunecare pe falie cutremurele se impart in:
1.“Strike-slip” – cutremurele se produc pe un plan de falie aproximativ vertical
si roca de pe o parte aluneca orizontal pe langa cealalta.
2.“Dip-slip” – cutremurele se produc pe un plan de falie care face un unghi
diferit de zero cu suprafata pamantului, iar cele doua flancuri ale faliei se deplaseaza
paralel cu directia de inclinare a faliei.
*Putem prevedea un cutremur?
Sunt cunoscute zonele cu o seismicitate mai mare. Pagubele, distrugerile si
pierderile de vieti omenesti pot fi insa prevazute si reduse prin pregatirea individuala
a populatiei, a cladirilor personale si a locurilor de munca pentru intampinarea unui
eventual cutremur major.
*Pot fi prezise cutremurele?
Exista doar incercari de predictie (extrem de putine reusite) si estimari
probabilistice ale producerii unui cutremur major intr-o fereastra de timp data.
Specialistii optimisti considera ca se va ajunge sa se poata prezice cu precizie
cutremurele puternice.
*Se schimba comportamentul animalelor inaintea unui cutremur?
Da. Cainii, pisicile, serpii, caii, vitele, pestii, etc., se comporta ciudat inaintea
unui cutremur. Dar acest comportament poate fi cauzat si de alti factori. De aceea
este foarte greu de stiut carui factor i se datoreaza comportamentul schimbat al
animalelor.
*Apar anomalii inainte de un seism puternic?
Da. Apar anomalii ale emisiei de camp acustic infrasonic, ale curentilor
magneto-telurici si a emisiei de radon. Sunt cunoscute in lume cutremure inainte de
care au fost detectate anomalii ale precursorilor seismici.
*Pot cutremurele sa produca vulcani?
Nu. Cutremurele tectonice si vulcanii sunt procese geologice complet diferite.
Cutremurele pot aparea insa in zone unde se pregateste, sau are loc o eruptie
229
vulcanica, aceste cutremure fiind insa produse de vulcan si nu cauzatoare de
eruptie.
*Care este cel mai mare cutremur cunoscut?
Cel mai mare cutremur cunoscut este cel din Chile, din 22 mai 1960 cu
magnitudinea moment egala cu 9,5 (circa 8,5-8,7 magnitudine Gutenberg-Richter).
Cu magnitudini asemanatoare mai sunt si alte cutremure
*In timpul unui cutremur trebuie sa stam in dreptul usii?
Da, dar doar daca locuiti in case mai vechi, de caramida. In casele moderne,
zonele unde sunt amplasate usile nu sunt mai puternice decat alte parti ale casei. In
plus, usile se pot balansa si va pot lovi. In aceste case este mai sigura metoda
prezentata mai sus, de adapostire sub o piesa de mobilier.

NOIEMBRIE
1. Instalatii si mijloace de stingere a incendiilor
2. Mijloace de stingere a incendiilor. Organizarea apararii impotriva incendiilor
3. epidemii

230
INSTALATIILE SI MIJLOACELE DE STINGERE A
INCENDIILOR
Toate instalaţiile fixe, semifixe sau mobile pentru stingerea incendiilor cu apă,
spumă, bioxid de carbon etc., vor fi întreţinute în bună stare de funcţionare, conform
anexei 2 din partea a II-a, asigurându-se în mod permanent debitele şi presiunile
necesare pentru stingere şi dotare corespunzătoare cu accesorii de intervenţie, în
caz de incendiu.
Întreţinerea şi repararea instalaţiilor speciale de stingere a incendiilor se vor
face de către echipele de revizie specializate, care vor face verificări periodice pe
baza unui grafic stabilit, consemnându-se într-un registru toate defecţiunile ivite şi
remedierile efectuate.
Este interzis a se face modificări în construcţia instalaţiilor de către persoane
necalificate şi fără acordul proiectantului.
Utilajele şi materialele din dotarea serviciului de pompieri civili vor fi
menţinute permanent în bună stare de folosire şi vor fi echipate cu accesoriile
necesare.
Este interzisă utilizarea în alte scopuri a instalaţiilor, utilajelor, mijloacelor,
accesoriilor şi materialelor pentru stingerea incendiilor.
La sursele naturale de apă (râuri, lacuri, iazuri etc.) din apropierea unităţilor se
vor amenaja rampe pentru alimentarea maşinilor şi utilajelor de stins incendii.
În timpul iernii, la punctele de alimentare cu apă din râuri, lacuri, iazuri, bazine
descoperite, se vor amenaja copci. Ele
Rezerva intangibilă de apă pentru stingerea incendiilor, care se păstrează în
rezervoare şi castele de apă, nu va fi utilizată în alte scopuri. Aceste rezervoare şi
castele de apă trebuie să fie prevăzute cu indicatoare de nivel, precum şi cu
posibilităţi de racordare a maşinilor de intervenţie pentru stingerea incendiilor; ele
trebuie menţinute în stare bună de funcţionare, în vederea controlării permanente a
existenţei rezervei de apă pentru incendii.
Pe rezervorul de apă pentru incendiu se va fixa inscripţia "REZERVOR DE
APĂ PENTRU INCENDIU".
Sursele şi reţelele de alimentare cu apă pentru stingerea incendiilor trebuie
astfel întreţinute şi exploatate, încât să fie ferite de îngheţ, iar reviziile şi eventualele
reparaţii să se poată face cu uşurinţă şi în cel mai scurt timp, fără să se scoată din
funcţiune întreaga instalaţie.
Pentru evitarea îngheţării apei în rezervoarele de apă pentru incendiu, în
timpul iernii se va proceda la recircularea apei la rezervoare, controlându-se în
permanenţă această recirculare.
Elementele instalaţiilor de apă de incendiu, ca guri de apă, hidranţi etc., care
conţin apă şi sunt expuse îngheţului în timpul iernii şi care nu sunt prevăzute cu
posibilitate de încălzire cu abur sau cu apă caldă, vor fi protejate împotriva
îngheţului. .
Căminele în care sunt montate robinetele de închidere de la instalaţiile de
apă vor fi protejate, de asemenea, cu materiale izolatoare termice.
Pe conductele instalaţiilor de stingere a incendiilor nu se vor suspenda sau
rezema diverse obiecte, materiale şi dispozitive. În apropierea acestor instalaţii nu
se vor monta conductoare sau cabluri electrice care vin în contact cu conductele de
apă.

231
Pompele şi hidrofoarele instalaţiilor de alimentare cu apă pentru stingerea
incendiilor precum şi agregatele de acţionare (electromotoare, motoare cu ardere
internă etc.), vor fi menţinute în perfectă stare de funcţionare, având asigurate atât
alimentarea continuă cu energie sau carburanţi, cât şi încălzirea încăperilor în care
sunt adăpostite pe timp de iarnă.
Apa folosită pentru stingerea incendiilor trebuie să conţină produse
combustibile.
Se vor întocmi instrucţiuni cu privire la modul de funcţionare, utilizare şi
întreţinere a instalaţiilor, aparatelor, materialelor etc. pentru stingerea incendiilor, din
dotarea unităţii. În instrucţiuni se va include şi schema de funcţionare a diverselor
instalaţii de intervenţie în caz de incendiu, pe secţii şi instalaţii tehnologice. Ele vor fi
cunoscute de către personalul de întreţinere al instalaţiei.
Se va verifica în fiecare săptămână modul de funcţionare pompelor care
refulează apa de incendiu în reţele, ca şi a conductelor respective, prin ridicarea
presiunii în sistem la presiunea necesară. În cazul în care se constată anumite
defecţiuni la pompe, manometre, conducte etc., se vor lua măsuri pentru repararea
lor. Dacă se va constata la manometre o pierdere de presiune în timpul efectuării
probei, se vor lua măsuri de remediere a cauzelor care au provocat pierderea de
presiune respectivă.
Conductele instalaţiilor fixe de stins incendii, prin care se transportă soluţii
spumogene corozive, vor fi golite de soluţie şi spălate cu apă imediat după
întrebuinţare.
Se va face trimestrial verificarea substanţelor chimice destinate stingerii
incendiilor, luându-se măsuri de înlocuire a celor alterate. Păstrarea substanţelor
chimice pentru stingerea incendiilor se va face în condiţii care să nu permită
alterarea lor.
Pentru accesul la bazine şi la rezervoare a maşinilor de intervenţie la
stingerea incendiilor trebuie să se asigure drumuri şi platforme de acces, astfel încât
distanţele de la marginea carosabilă până la sursa de alimentare cu apă să fie de
maximum 2 m.

HIDRANTI DE INCENDIU
Echiparea cu hidranţi de incendiu interiori a construcţiilor compartimentelor de
incendiu şi a spaţiilor, potrivit scenariilor de siguranţă la foc elaborate, se asigură,
după caz, la:
a. construcţiile închise din categoriile de importanţă excepţională deosebită (A
şi B ), încadrate conform legislaţiei în vigoare, indiferent de arie şi număr de niveluri;
b. construcţii publice, administrative şi sociale, cu aria construită de cel puţin
600 m.p. şi mai mult de 4 niveluri;
c. clădiri înalte şi foarte înalte, precum şi construcţii cu săli aglomerate,
indiferent de ariile construite şi numărul de niveluri;
d. construcţii de producţie sau depozitare din categoriile A, B sau C de pericol
de incendiu, cu arii construite de minimum 600 m.p., precum şi depozite cu stive
înalte (peste 4 m înălţime);
e. construcţii sau spaţii publice, administrative, sociale şi de producţie sau
depozitare subterane, cu aria desfăşurată mai mare de 600 m.p.;
f. parcaje sau garaje subterane pentru mai mult de 20 autoturisme şi cele
supraterane închise cu mai mult de două niveluri.
232
În funcţie de categoriile de pericol sau riscurile de incendiu, de
combustibilitatea şi valoarea construcţiei şi a bunurilor, investitorii pot stabili
necesitatea echipării şi în alte cazuri, enumerarea de mai sus fiind minimală.
Amplasarea hidranţilor interiori se face astfel încât fiecare punct din interiorul
încăperilor să fie protejat de cel puţin:
- două jeturi: în încăperi sau grupuri de încăperi industriale ce comunică prin
goluri neprotejate atunci când acestea se încadrează în categoriile A, B sau C de
pericol de incendiu şi au un volum de peste 1000 m.c., în clădirile civile cu înălţimi
mai mari de 45 m, în depozite comerciale sau industriale, în magazine sau expoziţii
cu exponate combustibile, la săli spectacole (numai în sală, scenă, depozite şi
atelierele anexe);
- un jet, în celelalte încăperi, inclusiv în cele prevăzute cu instalaţie automată
de stingere.
Aceste jeturi trebuie obţinute din hidranţi situaţi pe acelaşi palier şi în acelaşi
compartiment de incendiu.
Reţelele interioare care servesc mai mult de 8 hidranţi pe nivel se proiectează
inelare sau cu circuitul închis cu ajutorul a două racorduri la reţeaua exterioară.
Reţelele interioare de hidranţi, având timpul teoretic de funcţionare de 60
minute şi mai mare, se prevăd cu racorduri fixe, amplasate în exteriorul clădirilor
pentru alimentarea de la pompele mobile de incendiu.
Accesul la hidranţi nu va fi blocat cu materiale, mobilier sau utilaje, iar cutiile
hidranţilor trebuie să se deschidă uşor.
Persoanele care lucrează în secţiile prevăzute cu hidranţi interiori trebuie să
cunoască poziţia şi modul de folosire a acestora.
.Hidranţii interiori amplasaţi în locurile unde se desfăşoară activităţi la lumină
artificială şi pe timp de noapte se vor marca prin iluminat de siguranţă.
Alimentarea hidranţilor exteriori se face din reţelele de distribuţie a apei a
localităţilor când se asigură permanent debitele şi presiunile necesare pe timpul
normat de funcţionare al instalaţiei.
Hidranţii interiori de incendiu se echipează cu furtun tip C ( O 50 mm) flexibil
sau tip B, flexibil, cu o lungime de maximum 20 m şi, după necesităţi, cu dispozitive
de refulare a apei sub formă de jet compact, pulverizat sau mixt.
Dispozitivele de refulare a apei pot fi:
- ţevi de refulare simple;
- ţevi simple prevăzute cu ajutaj pulverizator;
- ţevi de refulare universale.
Presiunea minimă la ţeava de refulare – în cazul utilizării dispozitivelor de
pulverizare şi a ţevilor de refulare universale – va fi minimum 2,5 bari.
Alimentarea cu apă a reţelelor hidranţi exteriori se face din gospodăriile
proprii de apă alcătuite şi dimensionate corespunzător pentru:
a) construcţii închise de importanţă excepţională şi deosebite (A şi B),
indiferent de volum; b) construcţii şi ansambluri de construcţii civile cu mai
mult de două niveluri şi volum construit mai mare de 5000 m.c.;
c) clădiri înalte, foarte înalte şi construcţii cu săli aglomerate;
d) construcţii subterane civile, de producţie, depozitare, parcaje sau garaje;
e) construcţii de producţie sau depozitare cu volum mai mare de 5000 mc;
f) depozite deschise pentru materiale sau substanţe combustibile cu aria mai
mare de 2000 m.p.;
g) depozite cu stive înalte.

233
Se admite asigurarea cu apă direct din bazine, rezervoarele şi alte surse
naturale cu ajutorul pompelor mobile de stins incendii (autopompe sau motopompe)
din dotarea serviciului propriu de pompieri pentru:
a) construcţii şi instalaţii industriale din categoriile C, D şi pericol de incendiu,
cu suprafaţa incintei mai mică de 20 ha şi care necesită pentru stingerea din
exterior un debit de apă de cel mult 20 l/sec;
b) depozite de material lemnos situate în afara incintelor industriale sau a
centrelor populate
care necesită pentru stingerea din exterior un debit de apă de maxim 35
1/sec;
c) grupuri de clădiri cu maximum 5000 locuitori;
d) colonii de cazare temporară pentru maximum 1000 locuri.
Alimentarea cu apă prin reţelele de hidranţi se poate face prin unul din
următoarele
sisteme:
a. reţele la care presiunea poate asigura intervenţia la stingere direct de la
hidranţi la debitele de calcul;
b. reţele la care presiunea disponibilă la hidranţii exteriori nu poate asigura
stingerea directă pentru intervenţie folosindu-se pompe mobile. La aceste reţele
presiunea nu trebuie să fie mai mică de 0,7 bari.
Hidranţii exteriori trebuie să permită servirea tuturor punctelor sau obiectelor
ce trebuie protejate, considerând raza de acţiune a hidranţilor în raport cu lungimea
furtunului:
a. maximum 120 m la reţelele la care presiunea asigură lucrul direct de la
hidranţi;
b. 150 m în cazul folosirii motopompelor şi 200 m în cazul folosirii
autopompelor.
Hidranţii se amplasează la o distanţă de minimum 5 m de zidul clădirilor pe
care le deservesc şi la 15 m de obiectele care radiază intens căldură în caz de
incendiu.
Hidranţii exteriori vor fi dotaţi complet cu accesorii şi materiale necesare, în
funcţie de ipotezele de stingere stabilite.
Hidranţii reţelelor de înaltă presiune vor fi dotaţi cu furtun B în role de 20 m,
cu racorduri şi garnituri de asamblare, ţevi de refulare tip B, chei pentru hidranţi şi
hidranţi portativi tip B
Aceste materiale vor fi păstrate în cutii fixate pe stâlpi lângă hidranţi, pe pereţii
construcţiilor sau pe cărucioare mobile adăpostite de intemperii.
Amplasamentul hidranţilor exteriori va fi marcat prin indicatoare, conform
STAS 297/2.
Hidranţii trebuie să fie vopsiţi în culoare roşie şi feriţi de lovituri, iar locul din
jurul lor trebuie să fie liber pentru a fi accesibil în caz de nevoie. Capacele şi flanşele
hidranţilor vor fi gresate cu regularitate. Filetul trebuie să păsuiască etanş.
Hidranţii exteriori se vor păstra în stare de curăţenie, iar pe timp friguros se
vor proteja împotriva îngheţului, fiind goliţi de apă după întrebuinţare. Este interzisă
menţinerea apei în aceşti hidranţi, mai ales în timp de iarnă.
În cazul în care golirea hidrantului nu se produce după închiderea robinetului
său, se va proceda la desfundarea orificiului de golire, de la partea inferioară a
hidrantului, precum şi la eliminarea cauzei care a produs înfundarea orificiului de
golire respectiv.

234
Înainte de începerea perioadei de îngheţ se va controla şi asigura buna
funcţionare a robinetului interior şi a orificiului de golire de la baza hidrantului.
Nu este permisă folosirea soluţiei de apă sărată pentru a împiedica îngheţul la
hidrant, din cauza efectului coroziv al acestei soluţii.
Reţelele de conducte prin care sunt alimentaţi cu apă hidranţii interiori şi
exteriori vor fi menţinute în permanenţă pline cu apă la presiunea de regim a reţelei
de apă pentru incendiu.
Vanele (robinetele) de pe conductele care alimentează hidranţii de incendiu
vor fi sigilate în poziţie deschisă, pentru asigurarea în permanenţă a debitului de apă
şi a presiunii necesare la stingerea incendiilor. În caz de avarii, când este necesară
închiderea acestor vane, se va scoate din circuit un număr cât mai mic de hidranţi
de incendiu.
Periodic se va face verificarea modului de funcţionare a robinetelor de
închidere şi de golire a hidranţilor exteriori, luându-se măsuri de reparare sau
înlocuire a celor defecte.

INSTALATII DE STINGERE CU APA PULVERIZATA


Instalaţiile de apă pulverizată se prevăd pentru:
- stingerea incendiilor de materiale combustibile, solide (lemn, hârtie, textile,
materiale plastice);
- protejarea obiectelor(structuri şi echipamente ale instalaţiilor tehnologice,
recipiente pentru lichide combustibile cu temperatură de inflamabilitate a vaporilor
mai mare de 600 C şi gaze inflamabile etc.) împotriva radiaţiei termice emise de un
incendiu învecinat;
- prevenirea formării unor amestecuri explozive în spaţii închise sau spaţii
deschise.
Instalaţiile de stingere a incendiilor cu apă pulverizată şi echipamentele
aferente trebuie controlate de către persoane desemnate de conducerea unităţii,
care să cunoască întregul sistem, defecţiunile curente să fie în măsură a stabili fără
întârziere cauza acestora, luând, în consecinţă, măsuri de remediere. Controlul va fi
planificat şi executat riguros, constatările respective şi măsurile luate consemnându-
se în scris în evidenţele destinate verificărilor profilactice.
Vanele instalaţiilor vor fi sigilate în poziţie normală de funcţionare prevăzută în
schemă.
În cazul în care sigiliul este rupt, vana trebuie să fie controlată şi sigilată în
poziţie normală. Pentru sigilare se va folosi sârmă subţire.
Pe vane trebuie să fie marcat clar sensul în care ele deschid. La vanele
subterane acest semn trebuie marcat în căminul vizitare sau pe placa indicatoare.
Toate vanele trebuie să fie numerotate pentru identificare şi pentru facilitarea
inspectării şi marcate cu indicarea tronsonului sau a instalaţiei pe care o deservesc.
Vanele instalaţiilor trebuie să fie accesibile în orice moment.
Dacă vanele sunt montate la înălţime, trebuie prevăzute scări de acces.

MIJLOACE DE STINGERE
235
Mijloacele de stingere a incendiilor (stingătoare, lopeţi, târnăcoape, căngi,
vase cu apă, prelate ignifugate sau din azbest, lăzi cu nisip, etc.) trebuie să fie în
stare permanentă utilizare, amplasate în locuri vizibile, uşor accesibile, la îndemâna
personalului care le foloseşte şi ferite de intemperii şi de alţi factori distructivi.
Se interzice amplasarea mijloacelor de stingere a incendiilor în locuri în care
pot fi cuprinse de incendiu imediat după izbucnirea acestuia.
Stingătoarele şi rezervoarele cu apă trebuie ferite de îngheţ.
Încărcătura stingătoarelor se verifică periodic, conform instrucţiunilor
fabricantului. Pe ele sau pe etichete se marchează data verificării, cine a executat-o
şi tipul încărcăturii.
Se interzice utilizarea unor stingătoare deteriorate, corodate, fără supapă de
siguranţă, cu supapa spartă, precum şi cu încărcătură necorespunzătoare.
Substanţele pulverulente din stingătoare nu trebuie să fie întărite.
Buteliile cu gaze inerte comprimate trebuie să fie încărcate în permanenţă şi
bine închise, iar ventilele acestora sigilate.
Nisipul destinat pentru stingerea incendiilor trebuie să nu fie umed sau să nu
conţină materiale cu dimensiuni mari (balast, pietriş etc.). Lăzile cu nisip se vor
acoperi cu capace.

ORGANIZAREA APARARII IMPOTRIVA INCENDIILOR


Organizarea apărării împotriva incendiilor în societatile comerciale se realizează
printr-un ansamblu de măsuri tehnico-organizatorice, constând în principal din:
a. desemnarea cadrelor tehnice sau a specialiştilor cu atribuţii de coordonare,
control şi constatare a încălcării legii în domeniul apărării împotriva incendiilor
şi stabilirea sarcinilor concrete ce le revin astfel încât să fie îndeplinite
obligaţiile prevăzute de lege pentru organele de conducere, privind
organizarea, dotarea, încadrarea şi instruirea specifică;
b. instruirea periodică a salariaţilor privind cunoaşterea şi respectarea
instrucţiunilor de lucru, a regulilor şi măsurilor de prevenire şi stingere a
incendiilor specifice activităţllor curente, precum şi a celor care trebuie
respectate pe timpul executării lucrărilor periculoase;
c. organizarea echipelor de intervenţie în caz de incendiu, pe toată durata
desfăşurării activităţilor didactice, cu precizarea nominală a sarcinilor ce revin
membrilor acestora în legatură cu:
 alarmarea şi anunţarea incendiilor;
 alertarea forţelor de intervenţie proprii;
 alertarea forţelor cu care cooperează;
 alertarea pompierilor militari;
 efectuarea operaţiilor şi manevrelor de acţionare a
funcţionării sau întreruperii, după caz, a alimentării cu
electricitate, gaze sau energie termică aferente şi de punere
în funcţiune a instalaţiilor de prevenire şi stingere a
incendiilor;
 evacuarea şi salvarea persoanelor şi a bunurilor materiale;
 executarea intervenţiei de stingere;

236
d. dotarea şi echiparea locurilor de muncă cu mijloace tehnice de prevenire
şi stingere a incendiilor şi menţinerea acestora în stare de funcţionare la
parametrii proiectaţi;
e. asigurarea mijloacelor financiare necesare desfăşurării activităţii
Pentru organizarea şi desfăşurarea activităţii privind apărarea împotriva incendiilor
conducătorul unitatii este obligat :
 să stabilească prin dispoziţii scrise responsabilităţile şi modul de
organizare privind apărarea împotriva incendiilor în unitatea pe care
o conduce;
 să reactualizeze dispoziţiile date, ori de câte ori apar modificări de
natură să înrăutăţească siguranţa la foc;
 să aducă la cunostinţa salariaţilor, utilizatorilor şi a oricărei
persoane implicate, a dispoziţiilor reactualizate;
 să justifice autorităţilor abilitate, că măsurile de apărare împotriva
incendiilor asigurate sunt corelate cu natura şi nivelul riscurilor de
incendiu, potrivit normelor şi reglementărilor tehnice

Angajatii
Angajatii trebuie să participe la activităţile de pregătire teoretică şi practică, să
cunoască şi să aplice întocmai instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor
specifice locului de activitate şi după caz, atribuţiile stabilite prin planurile de
intervenţie în caz de incendiu.
Să respecte instrucţiunile de lucru privind utilizarea substanţelor şi
materialelor periculoase, precum şi a tehnologiilor, instalaţiilor, utilajelor, maşinilor,
aparatelor şi echipamentelor aferente activităţii.
Să informeze imediat şefii nemijlociţi sau persoanele cu atribuţii de
conducere şi supraveghere a măsurilor de apărare împotriva incendiilor, despre
defecţiunile sesizate la mijloacele tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor din
dotarea locurilor de munca, precum şi asupra defecţiunilor şi avariilor tehnice care
pot constitui cauze potenţiale de incendiu.

EPIDEMIILE
Consecinte imediate
Inundarea fantanilor a determinat, practic, pierderea surselor de apa potabila,
iar dupa retragerea apelor, riscul de a dezvolta o boala contagioasa cu poarta de
intrare digestiva este extrem de ridicat. Mecanismul de contaminare a apei potabile

237
este complex si cuprinde revarsarea sistemelor de canalizare si deversie a apelor
reziduale menajere, inundarea latrinelor, prezenta cadavrelor in descompunere
(care, din cauza caldurii si a umezelii, este accelerata). Prin ruperea cablurilor de
electricitate si telefonie si a afectarii releelor de comunicatie este posibil ca masurile
transmise de autoritati catre populatie in vederea prevenirii epidemiilor sa nu ajunga
in zonele izolate si, astfel, sa fie favorizate focare de epidemie. Se impune prezenta
unei echipe medicale care sa asigure instruirea minima a populatiei cu privire la
masurile ce trebuie adoptate de urgenta in vederea prevenirii epidemiilor si, desigur,
acordarea asistentei primare in cazurile de deshidratare (prin lipsa apei potabile), de
inanitie, dar si a traumatismelor cauzate de zdrobirea membrelor.
In aceasta perioada creste extrem de mult riscul aparitiei bolilor transmise prin
intepaturile insectelor. Din fericire, climatul temperat si eradicarea malariei scad
destul de mult riscul aparitiei acesteia. Lipsa locuintelor si a adaposturilor, lipsa
alimentelor sau contaminarea acestora si alte cauze mentionate anterior amplifica
pericolul de holera, febra tifoida, tetanos, hepatita acuta virala tip A, dizenterie,
salmonelloza, antrax, pediculoza, scabie, precum si al unor boli cu transmitere
aeriana.
Pe termen lung, nu sunt excluse epidemii de hepatita A. Limitarea acestor
pericole este posibila prin respectarea catorva masuri, printre care se recomanda
asanarea rapida a focarelor de infectie, strangerea cat mai rapida a animalelor
moarte, ingroparea sau incinerarea acestora, clorinarea latrinelor si a fantanilor.
Daca nu exista posibilitatea apei imbuteliate, se va consuma apa fiarta o jumatate
de ora si apoi racita.
Pericolul epidemiilor atinge punctul maxim dupa retragerea apelor. In acest
context, sunt necesare stocuri de antibiotice, printre care tetraciclina si ampicilina. In
aceasta perioada, multe persoane se deplaseaza in zonele inundate pentru a
incerca sa dea o mana de ajutor familiilor, prietenilor. Prin revenirea acestor
persoane la domiciliu, se pot declansa epidemii la distanta de focarul initial. Dat fiind
riscul major de epidemii, se recomanda vaccinarea acestor persoane cel putin
contra hepatitei A.
Cele mai frecvente boli care apar in perioada ce urmeaza inundatiilor sunt
bolile infectioase cauzate de diversi agenti infectiosi virali, bacterieni sau parazitari.
Acestia pot provoca adevarate epidemii, unele de o gravitate deosebita. Ele pot fi
evitate prin adoptarea unor masuri simple igienico-sanitare si prin vaccinare.
Dizenteria bacilara

Boala infectioasa acuta determinata de infectia colonului cu Shigella,


manifestata clinic prin dureri abdominale, tenesme, scaune diareice cu mucus, puroi
si sange, la care se adauga fenomene toxice generale. Grupa de varsta cea mai
afectata este 0-5 ani (doua treimi din cazuri), cu sezonalitate de vara-toamna.
In perioada de stare, scaunele devin afecaloide, in cantitate redusa (cat o
sputa), continand mucus, puroi si sange. Numarul scaunelor poate ajunge la zeci
pana la o suta in 24 de ore. Sindromul dureros abdominal persista, bolnavul prezinta
tenesme. La examenul obiectiv se palpeaza „coarda colica“, in fosa iliaca stanga. Ca
manifestari generale se pot intalni febra de 38-39ºC, alterarea starii generale,
cefalee, uneori semne de deshidratare si oligurie.
238
Hepatita acuta virala A

Hepatita virala A este o boala infecto-contagioasa cauzata de virusul hepatitei A


din familia Picornaviridae, acuta, benigna, manifestata prin fenomene infectioase
generale, digestive si hepatice, avand o evolutie autolimitata in marea majoritate a
cazurilor.
Virusul hepatitei A este distrus prin fierbere in 5 minute, prin autoclavare intr-un
minut, prin clorinare intensa 1-2 mg/l, in 30 min., de formaldehida 2-4%, UV,
glutaraldehida 2%, etanol 70%, in 5 minute.
Tablou clinic
Incubatia dureaza intre 14 si 42 de zile, fiind in medie de 21-35 de zile; se
caracterizeaza prin prezenta virusului in scaun si prin contagiozitate crescuta in a
doua jumatate a perioadei.
Perioada prodromala (preicterica) dureaza 1-10 zile (in medie 3-7 zile) si este
dominata de manifestari generale de tip infectios si tulburari digestive, care se
amendeaza o data cu instalarea icterului. Desi simptomatologia perioadei
prodromale e polimorfa, se descriu urmatoarele forme de debut in hepatita virala A:
- debut pseudogripal: febra, mialgii, catar al cailor respiratorii superioare, ce fac
dificil diagnosticul diferential cu o viroza respiratorie sau o angina acuta;
- debut digestiv dispeptic: inapetenta (uneori pana la anorexie), greturi, varsaturi,
epigastralgii, jena sau tensiune dureroasa in hipocondrul drept, meteorism
postprandial, modificari ale sensibilitatii gustative si olfactive (dezgust de a fuma),
fiind cel mai frecvent intalnit;
- debut nervos - astenic: astenie, cefalee, ameteli, somnolenta (sau insomnii),
apatie, stare de rau generala, uneori depresie psihica.
Transmiterea, prin mecanism fecal-oral:
- contact cu mainile murdare sau prin alimente, apa, obiecte contaminate;
- prin vectori, pasiv (muste, gandaci, sobolani).
Imunitatea este durabila, astfel incat peste 80% dintre persoanele peste 60 de
ani au anticorpi antivirus A.
Masuri fata de caile de transmitere
Se vor lua masuri de dezinfectie continua a obiectelor bolnavului, lenjeriei, prin
caldura sau cu cloramina 2%; se va face dezinsectie si deratizare. In caz de
epidemii, masuri speciale de educatie sanitara a populatiei, controlul apei potabile,
evacuarea corespunzatoare a reziduurilor, controlul personalului care lucreaza in
colectivitati de copii, in sectoarele de alimentatie publica sau de aprovizionare cu
apa.
Este indicata la contactii familiali, din spital sau din colectivitatea cazurilor de
hepatita A, la consumatorii din apa suspecta a fi contaminata.
Cazuri de leptospiroza dupa inundatii

Dupa ce a fost semnalata pentru prima data in judetul Olt, si in Bacau sunt
semnalate cazuri de leptospiroza. In aceasta perioada, se recomanda evitarea
scaldatului, a contactului prelungit cu bolnavii, iar pentru cei care muncesc la

239
refacerea caselor, in constructii, este recomandat sa poarte manusi si cizme din
cauciuc.
Salmonelloza intestinala

Reprezinta o infectie la nivelul intestinului subtire provocata de Salmonella,


prezenta in apa sau in alimentele contaminate. Salmonelloza intestinala se
manifesta prin diaree usoara sau foarte severa. Perioada de incubatie este de 8-48
de ore si boala poate dura circa 1-2 saptamani. Bacteria poate insa ramane
prezenta in fecalele persoanelor vindecate si se poate retransmite, ea putand
ramane activa chiar mai mult de 1 an de la infectarea initiala.
Principalele simptome ale bolii sunt durerile abdominale, diareea, voma,
greata, febra, durerile musculare, abdomenul intarit, chiar pete mici pe piele.
Diagnosticul se poate pune numai dupa efectuarea coproculturii. Tratamentul consta
in rehidratarea puternica a organismului, prin administrarea solutiilor electrolitice si a
regimului antidiareic.
Medicamentele antidiareice nu sunt recomandate, deoarece pot doar prelungi
procesul infectios si impiedica refacerea rapida a organismului. Antibioticele se
recomanda doar in cazul persoanelor cu diaree foarte severa, insotita de mai multe
simptome enumerate mai sus.
Fluidele intravenoase se administreaza in general copiilor mici sau persoanelor
care nu se pot rehidrata oral din cauza greturilor. Febra si durerile musculare se pot
diminua prin administrare de acetaminofen sau ibuprofen.
Complicatiile ce pot aparea sunt meningita si septicemia.
Febra tifoida

Febra tifoida este o boala infectioasa acuta sistemica, determinata de


Salmonella typhi, caracterizata prin febra continua, stare tifica, splenomegalie si
tulburari digestive.
Incubatia este in medie de 10-14 zile, cu limite de 7-21 de zile.
Debutul dureaza 5-7 zile, se instaleaza insidios in majoritatea cazurilor, cu
febra care creste gradat spre 39°C, cefalee persistenta, astenie, ameteli, dureri
musculare, anorexie, cresterea treptata a splinei.
Perioada de stare dureaza 2 saptamani, pe parcursul carora febra se mentine
in platou, cu oscilatii minime; bolnavii sunt apatici, adinamici, cu tulburari de senzoriu
(stare tifica; tifos = ceata), hipoacuzie, indiferenta, delir, pana la stare confuzionala.
Cefaleea este intensa, continua si determina insomnie. Evolutia este mult scurtata
prin tratament cu antibiotice, care, administrate corect, pot preveni recrudescentele,
recaderile si portajul de bacili tifici.
Transmiterea se face prin:
- contact cu mainile murdare, cu obiecte contaminate cu secretii, excretii;
- consum de apa contaminata (10-60% dintre cazuri) sau alimente contaminate
(lapte, legume, fructe nespalate etc.);

240
- transport pasiv de vectori (muste);
- aerogen, in spitale, prin antrenarea pulberilor ce contin agenti etiologici.
Leptospiroza

Este o boala infectioasa acuta care se manifesta prin febra inalta, intoxicatie,
cefalee, dureri musculare, mai ales la nivelul gambelor, afectarea rinichilor, a
ficatului, sistemului nervos si cardiovascular.
Agentii patogeni sunt leptospirele, microorganisme spiralate, rezistente la
temperaturi joase. Ele pot supravietui in apa sau sol umed pana la o luna. Sunt
foarte sensibile la temperaturi inalte, la 50°C mor in 30 de minute, iar la temperatura
de fierbere, mor instantaneu.
Sursa de infectie o constituie sobolanii si alte rozatoare, vitele, porcii.
Leptospirele se elimina prin urina, infectand solul, bazinele de apa si produsele
alimentare.
Infectarea se produce la contactul cu apa din iazurile in care traiesc
leptospirele, in timpul lucrarilor agricole pe terenuri umede. Leptospirele patrund in
organism prin leziuni cutanate, prin mucoasele nazale sau oculare.
Boala debuteaza brusc cu frison, febra, cefalee puternica, dureri articulare,
insomnie si senzatie de slabiciune generala. Pot aparea tulburari hemoragice sub
forma de hemoragii nazale, gastrointestinale. Forma icterica se manifesta prin
aparitia icterului, iar pielea si mucoasele devin galbene. Icterul apare in a doua sau a
treia zi de boala, apoi dispare peste 2-3 saptamani. Forma renala se manifesta prin
aparitia anuriei. Daca in asemenea cazuri pacientul nu se adreseaza medicului,
survine decesul.
Boala poate evolua in forme usoare sau grave cu o durata de 3-4 saptamani,
convalescenta este de lunga durata si se manifesta printr-o astenie pronuntata.
Uneori poate da complicatii oculare ca iridociclita sau cardiace - miocardita.
Tratamentul se efectueaza numai in spital, sub supravegherea medicului, si consta
in administrarea de antibiotice la care leptospirele sunt sensibile (cu exceptia unor
tulpini care sunt rezistente la penicilina; leptospirele sunt sensibile la antibiotice ca
penicilina, streptomicina, tetraciclina, eritromicina).
Tetanosul

Tetanosul este o boala infectioasa acuta, necontagioasa, comuna omului si


animalelor, cu evolutie severa si o letalitate crescuta (30-60%), determinata de
exotoxina bacilului tetanic (tetanospasmina) si manifestata clinic prin contractura
tonica generalizata si dureroasa a muschilor striati, contracturi spastice
supraadaugate, paroxistice.
Sursa de infectie:
- animale (bovine, cai etc.), care elimina bacilul prin materiile fecale;
- solul, bogat in spori, mai ales in mediul rural;
- omul poate elimina bacilul prin tractul digestiv.
Transmiterea se face prin contact direct al unei solutii de continuitate cu solul sau cu
obiecte contaminate cu materii fecale.
241
--------------------------------------------------------------------------------------------------

242
Nr............/................................

DECIZIE

Avand in vedere prevederile Legii privind Apararea Impotriva Incendiilor


nr.307/2006, art.19 lit.a, a Ordinului 163/2007 art.17 lit. a, a Legii privind Protectia
Civila nr. 481/2007, art.28, lit.f, a Ordinului 712/2005, art.52, lit.a; tinand cont de
drepturile conferite prin Legea 31/1990 cu modificarile ulterioare, Directorul ...........,

DECIDE,

Art.1. Pentru desfasurarea corespunzatoare a activitatii de prevenire si


protectie in domeniul situatiilor de urgenta d-na …………………., se desemneaza
sa indeplineasca si atributiuni in acest domeniu conform legislatiei in vigoare si a
fisei postului.
Art.2. Persoana desemnata va desfasura activitatea de instruire a salariatilor si
va coordona si supraveghea salariatii in vederea respectarii prevederilor legislatiei
in vigoare si a normelor departamentare in domeniul situatiilor de urgenta.
Art.3.Conducerea unitatii va asigura consilierea persoanei desemnate de
catre o persoana juridica abilitata in domeniul situatiilor de urgenta pentru
mentinerea unei concordante cu evolutia legislativa.
Art.4.Persoana desemnata are obligatia de a aduce la cunostinta conducerii
unitatii neregulile care prezinta riscuri in vederea stabilirii solutiilor de rezolvare.
Art.5. Prezenta decizie va fi dusa la indeplinire de d-na CHIRIAC GRATIELA
Art.6. Prezenta decizie poate fi contestata in 30 zile de la comunicare.

DIRECTOR

243
Nr............/................................

DECIZIE,

Avand in vedere prevederile Legii privind Apararea Impotriva Incendiilor


nr.307/2006, art.19 lit.a, a Ordinului 163/2007 art.17 lit. c; tinand cont de drepturile
conferite prin Legea 31/1990 cu modificarile ulterioare, Directorul ,

DECIDE,

Pentru desfasurarea corespunzatoare a activitatii de aparare impotriva


incendiilor se reglementeaza fumatul in spatiile apartinand astfel :
Art.1. Se interzice fumatul la :
…………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
……………………………………..
Art.2. Se amenajeaza loc pentru fumat :
…………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………
Art.3. Raspunde de supravegherea respectarii reglementarilor privind fumatul :
…………………………………………………………………………………………………
………………………………………………
Art.4. Precizari privind fumatul :
- In toate locurile in care este interzis fumatul se vor instala indicatoare de
securitate specifice
- La locurile stabilite pentru fumat se vor prevedea scrumiere, vase cu apa,
nisip sau pamant si se vor instala inscriptii « LOC PENTRU FUMAT »
- Scrumierele si vasele din interiorul cladirii se amplaseaza astfel incat sa nu
fie posibila aprinderea materialelor combustibile din apropiere (draperii perdele,
jaluzele)
- Depunerea in scrumiere a altor deseuri de materiale combustibile (hartie,
carton, textile) este interzisa.
- Golirea scrumierelor in cosurile de hartie sau in alte locuri in care exista
materiale combustibile este interzisa
- Aruncarea la intamplare a resturilor de tigari sau chibrituri este interzisa

244
- Se recomanda sa se evite fumatul in perioadele de relaxare, odihna, in
paturi, pe canapele, fotolii, etc.

DIRECTOR

Nr............/................................

DECIZIE,

Avand in vedere prevederile Legii privind Apararea Impotriva Incendiilor


nr.307/2006, art.19 lit.a, a Ordinului 163/2007 art.17 lit. d, Legii privind Protectia
Civila nr. 481/2007, si a Ordinului 712/2005; tinand cont de drepturile conferite prin
Legea 31/1990 cu modificarile ulterioare, Directorul ,

DECIDE,

Pentru desfasurarea corespunzatoare a activitatii de aparare impotriva


situatiilor de urgenta se reglementeaza organizarea instruirii personalului apartinand
SPITALULUI DE PNEUMOFTIZIOLOGIE BACAU astfel :
Art.1. Instruirea salariatilor în domeniul situatiilor de urgenta se face la
angajare si periodic si se realizează prin urmatoarele categorii de instructaje:
a) instructajul introductiv general;
b) instructajul specific locului de muncă;
c) instructajul periodic;
d) instructajul pentru personalul din afara operatorului economic sau a instituţiei.
Instructajul introductiv general vizează dobândirea de cunostinte cu privire la:
a) sistemul de acte normative care reglementeaza managementul situatiilor de
urgenta si actele normative specifice profilului operatorului economic sau institutiei;
b) managementul situatiilor de urgenta la nivelul institutiei;
c) mijloacele tehnice existente si planificarea resurselor pentru realizarea
masurilor de protectie civila si de aparare împotriva incendiilor;

245
e) modul de actiune în cazul producerii unei situatii de urgenta ca urmare a
manifestarii unui tip de risc existent;
f) actiunile ce trebuie întreprinse pentru limitarea si înlaturarea urmarilor situatiilor
de urgenta.
La instructajul introductiv general participa urmatoarele categorii de persoane:
a) nou-angajatii în munca, indiferent de durata sau de forma contractului de
munca;
b) salariatii transferati de la o unitate la alta sau detasati în unitatea respectiva;
c) lucrătorii sezonieri, temporari sau zilieri;
d) studentii si elevii din scoli si licee aflati în practica de specialitate.
Durata instructajului introductiv general este de 8 ore.
La terminarea instructajului introductiv general persoanele instruite vor fi
verificate pe baza de teste asupra cunostintelor acumulate. Persoanele care nu si-
au însusit nivelul minim de cunostinte stabilit pentru instructajul introductiv general
nu vor fi admise la locurile de muncă.
Instructajul specific locului de munca se executa individual, dupa instructajul
introductiv general, de catre seful locului de munca respectiv.
La efectuarea instructajului specific locului de munca se urmareste sa se
asigure participantilor cunostinte referitoare la:
a) caracteristicile fizico-chimice ale substantelor, materialelor si produselor
utilizate la locul de munca;
b) descrierea, functionarea, amplasarea si modul de actionare a instalatiilor,
aparatelor, dispozitivelor si mijloacelor de protectie împotriva incendiilor;
c) sarcini specifice pentru prevenirea situatiilor de urgenta si realizarea masurilor
de protectie civila.
Durata instructajului specific locului de muncă este de 8 ore. Problemele cu
caracter teoretic prezentate pe timpul instructajului specific locului de munca sunt
urmate în mod obligatoriu de demonstratii practice. Admiterea definitiva la lucru a
persoanelor instruite se face numai dupa verificarea acestora pe baza de teste cu
privire la nivelul de însusire a cunostintelor necesare.
Instructajul periodic se executa cu toate categoriile de salariati pe o durată de
2 ore si are ca scop împrospatarea, completarea si detalierea cunostintelor
dobândite prin instructajul introductiv general si prin instructajul specific locului de
munca.
Instructajul periodic se executa pe baza tematicii anuale si a graficului de
instruire, aprobate de conducatorii institutiilor.
Tematica orientativa anuala de instruire, adaptata fiecarei categorii de
salariati, se structureaza de regula astfel:
a) actele normative care reglementează managementul situatiilor de urgenta;
b) obligatiile generale si specifice care revin fiecarei categorii de salariati pentru
realizarea managementului situatiilor de urgenta în cadrul unitatii;
c) conditiile care determina ori favorizează producerea accidentelor şi avariilor si
cauzele potentiale (riscurile) de incendiu si/sau explozie specifice; normele, regulile
si masurile de prevenire a acestora;
d) descrierea, functionarea, întretinerea si modul de utilizare a instalatiilor si
sistemelor de protectie destinate prevenirii avariilor si incendiilor;
e) modul de actiune a salariatilor în cadrul serviciilor de urgenta si în sprijinul
acestora pentru realizarea interventiei operative si pentru limitarea si înlaturarea
urmarilor situaţiilor de urgenţă.

246
Tematica orientativa se adapteaza si se completeaza pe parcurs de catre cei
care executa instruirea cu concluziile si învatamintele rezultate din:
a) controalele efectuate privind respectarea prevederilor legale si îndeplinirea
sarcinilor stabilite;
b) natura, frecventa si amploarea situatiilor de urgenta produse pe raza unitatii
sau în sectoare de activitate similare.
În graficul anual de instruire se mentioneaza periodicitatea instructajelor si se
precizează zilele în care acestea se execută esalonat, pe locuri de muncă şi
categorii de salariaţi.
Intervalul de timp între doua instructaje periodice:
- cel mult o lună (30 de zile), pentru personalul cu funcţii de execuţie sau
operative, care sprijină serviciile de urgenţă (structurile de răspuns) în cazul
producerii situaţiilor de urgenţă;
- 1 - 3 luni, pentru personalul care lucrează nemijlocit cu aparate, maşini, utilaje şi
instalaţii tehnologice (tehnicieni, maiştri, subingineri, ingineri), precum şi pentru
analişti, cercetători şi personalul din laboratoare;
- 3 - 6 luni, pentru personalul auxiliar din secţiile şi sectoarele de producţie, control
tehnic, cercetare, proiectare, de întreţinere şi reparaţii, investiţii, transporturi, precum
şi pentru cel care lucrează în instituţii publice;
- 1 - 6 luni, pentru personalul auxiliar care are atribuţii de organizare, conducere şi
control (şefi de secţii, ateliere, instalaţii, depozite etc.), pentru cel din conducerea
operatorului economic sau a instituţiei, precum şi pentru cel din structura autorităţilor
publice locale, a administraţiei publice centrale şi a instituţiilor statului.
Instructajul periodic se face obligatoriu în urmatoarele cazuri:
a) când un salariat a lipsit mai mult de 30 de zile calendaristice de la locul de
munca;
b) când s-au adus modificari procesului tehnologic sau au fost introduse noi
tehnologii;
c) la reluarea activitatii după producerea unei situaţii de urgenţă;
d) când au aparut modificari ale legislatiei specifice în domeniul situatiilor de
urgenta sau modificari ale normelor si instructiunilor de protectie a muncii.
Pe timpul desfasurarii instructajului periodic se pune accent pe demonstratiile
practice, salariatii fiind angrenati în executarea unor operatiuni specifice.
Verificarea persoanelor instruite privind cunostintele însusite si deprinderile
formate în timpul instructajului periodic se face prin sondaj, insistându-se de fiecare
dată pentru clarificarea problemelor si eliminarea deficientelor constatate.
Anual se efectuează o verificare de fond pe bază de teste tip chestionar
asupra nivelului de însusire si cunoastere a problematicii care a facut obiectul
instructajului periodic, rezultatele consemnându-se în fisa individuala de instructaj.
Instructajul periodic se face de catre persoanele desemnate de conducatorii
instituţiilor
Instructajul pentru personalul din afara institutiei se desfasoara cu persoanele
care executa temporar activitati în locurile din incinta agentului economic sau a
instituţiei respective unde sunt prezenţi factori de risc potenţial generatori de situatii
de urgenta
Instructajul pentru personalul din afara operatorului economic sau a institutiei
se efectueaza, după caz, de personalul de specialitate în domeniul protectiei civile,
de cadrul tehnic cu atributii în domeniul prevenirii si stingerii incendiilor, sau de seful
locului de munca
Problematica instructajului consta în:
247
a) prezentarea procedurilor specifice instructajului introductiv general
b) prezentarea procedurilor din cadrul instructajului specific locului de muncă
c) prezentarea unei proceduri special întocmite pentru persoane prin care acestea
sunt instruite sumar (în maximum 15 minute) asupra principalelor reguli de prevenire
pe care trebuie să le respecte si sunt atentionate asupra pericolelor existente în
anumite locuri de pe traseul parcurs în incinta institutiei.
Consemnarea efectuarii instructajului pentru personalul din afara instituţiei se
face într-un proces-verbal întocmit în acest scop, care conţine problematica
prezentata si tabelele cu numele, prenumele si semnatura persoanelor instruite.
Art.2. Înregistrarea şi confirmarea instructajului
Instruirea în domeniul situatiilor de urgenta se certifică prin înscrisuri realizate
în fisa individuala de instructaj în domeniul situatiilor de urgenta.
Fisele individuale de instructaj se întocmesc pentru toate persoanele
angajate. Dupa efectuarea instructajelor este obligatorie completarea fiselor
individuale de instructaj. Dupa completare, fisa individuala de instructaj în domeniul
situatiilor de urgenta se semneaza de persoana instruita si de catre persoanele care
au efectuat si au verificat instructajul. Prin semnatura persoana instruita
demonstreaza participarea la instructaj, iar persoana care a verificat instructajul
confirma, pe baza examinarii persoanei instruite, ca aceasta si-a însusit
cunostintele.
Art.3. Instructajele în domeniul situatiilor de urgenta se fac pe baza unor
materiale scrise (proceduri) întocmite de persoanele desemnate si aprobate de
conducătorul instituţiei.
Baza materiala si documentara necesara în vederea desfasurarii si verificarii
instructajelor cuprinde: legislatia specifica în vigoare, manuale si cursuri de
specialitate, standarde, carti, brosuri, cataloage, pliante, reviste, teste de verificare.

DIRECTOR

248
Nr............/................................

DECIZIE,

Avand in vedere prevederile Legii privind Apararea Impotriva Incendiilor


nr.307/2006, art.19 lit.a, a Ordinului 163/2007, Legii privind Protectia Civila nr.
481/2007, si a Ordinului 712/2005; tinand cont de drepturile conferite prin Legea
31/1990 cu modificarile ulterioare, Directorul SPITALULUI DE
PNEUMOFTIZIOLOGIE BACAU,

DECIDE,

Pentru desfasurarea corespunzatoare a activitatii de aparare impotriva


situatiilor de urgenta se reglementeaza asigurarea cailor de acces, evacuare si de
interventie in caz de incendiu apartinand SPITALULUI DE PNEUMOFTIZIOLOGIE
BACAU astfel :
Caile de acces, evacuare si de interventie trebuie sa fie mentinute in
permanenta, in orice anotimp, practicabile si curate.
249
Blocarea cailor de acces, evacuare si de interventie cu materiale care reduc
latimea sau inaltimea libera de circulatie stabilita ori care prezinta pericol de incendiu
sau explozie, precum si efectuarea unor modificari la acestea, prin care se
inrautateste situatia initiala, sunt interzise
Se interzice blocarea in pozitie deschisa a usilor, care in caz de incendiu, au
rol sa opreasca patrunderea fumului, a gazelor fierbinti si propagarea incendiilor pe
verticala sau pe orizontala
Sistemele de inchidere a usilor de pe traseele de evacuare trebuie sa permita
deschiderea cu usurinta a acestora in caz de incendiu
Caile de acces, evacuare si de interventie se vor marca cu indicatoare de
securitate conform reglementarilor legale in vigoare astfel incat traseele acestora sa
poata fi recunoscute cu usurinta, atat ziua cat si noaptea, de persoanele care le
utilizeaza in caz de incendiu.
Cheile usilor de acces in cladire si cele ale incaperilor incuiate se pastreaza in
locuri sau persoane desemnate, astfel incat aceste chei sa poata fi identificate si
folosite in caz de necesitate.

DIRECTOR

Nr............/................................

DECIZIE,

Avand in vedere prevederile Legii privind Apararea Impotriva Incendiilor


nr.307/2006, art.19 lit.a, a Ordinului 163/2007, Legii privind Protectia Civila nr.
481/2007, si a Ordinului 712/2005; tinand cont de drepturile conferite prin Legea
31/1990 cu modificarile ulterioare, Directorul ………

DECIDE,

Pentru desfasurarea corespunzatoare a activitatii de aparare impotriva


situatiilor de urgenta se reglementeaza colectarea deseurilor, reziduurilor si
ambalajelor combustibile, precum si distrugerea lor apartinand
…………………………….astfel :
Se nominalizeaza urmatoarele deseuri:
…………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………….
250
Regimul de colectare si curatare a deseurilor este urmatorul:
…………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………
Locul de depozitare si modul de distrugere sau valorificare a deseurilor:
…………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………..
Se desemneaza urmatoarele persoane responsabile cu gestionarea
deseurilor:
…………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………

DIRECTOR

251
252
253