Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I.BRONHII MARI:
1.Ronflante
A.Timbru de sforăit, intensitate mare şi tonalitate joasă
B.Raluri uscate (uscat=caracter continuu al vibraţiilor)
C.Sunt legate de hipersecreţia de mucus
D.Sunt caracteristice bronşitei acute şi cronice
E.Sunt prezente în expir şi inspir
F.Au posibilitatea modificării numărului sau localizării după tuse, dacă acesta poate
mobiliza secreţiile.
IV.ALVEOLE
1.Crepitante
A.Se produc în alveole, legat de distensia zgomotoasă a alveolelor inflamate, cu secreţie
fibrinoasă, care se pot rupe în momentul destinderii.
B.Cauze:
a.Pneumonii acute bacteriene
b.Fibroze pulmonare difuze: inflamaţii alveolare şi interstiţiale, ce pot genera acest
zgomot.
C.Caractere:
a.Zgomot rezultat din foarte multe zgomote, relativ egale
b.Timbru relativ uscat (sare pusă pe plita încinsă, zăpadă proaspătă, păr frecat în dreptul
urechii).
c.Se aud în ultima parte a inspirului şi lipsesc în expir.
d.Sunt mai numeroase în primele respiraţii după tuse.
e.Se asociază de regulă cu alte semne de condensare pulmonară: vibraţii vocale crescute,
suflu tubar.
f.Senzaţia că se produc foarte aproape.
g.În pneumonie există o relaţie în timp şi topografică între ralurile crepitante şi suflul
tubar:
h.Iniţial la periferia zonei cu suflu (coroană)
1.Apoi invadează toată zona. Suferă acum modificări:
i.mai puţin egale
ii.mai puţin fine
iii.mai puţin uscate
i.rămân strict inspiratorii, spre deosebire de subcrepitante. Se numesc crepitante de
întoarcere.
j.Raluri asemănătoare crepitantelor pot apare în hipoventilaţie prelungită în zonele
postero-bazale, în primele respiraţii: raluri atelectazice.
V.PLEURA
1.Frecături pleurale
A.Apar datorită asperităţilor create de pe suprafaţa pleurei de procese inflamatorii însoţite
de acumulări de fibrină. Suprafaţa devine neregulată, se pot rupe punţi de fibrină.
B.Zgomotele sunt prezente în inspir şi expir, nemodificate de tuse. Au timbru uscat
scârţâit, intensităţi net diferite, dar relativ egale, tonalitate relativ înaltă. Dau senzaţia că
se produc aproape, sunt mai bine audibile când se apasă stetoscopul mai intens. Dispar
în apnee (spre deosebire de frecăturile pericardice).
C.Sunt caracteristice în inflamaţia pleurei: pleurită (când e lichid puţin) sau pleurezie – la
marginea superioară a lichidului. Se asociază cu alte semne de afectare: durere de tip
junghi pleural.
D.Auscultaţia pulmonară mai utilizează vocea şi tusea.
VI.VOCEA
1.Se receptează un zgomot neclar în timpul vorbirii (în şoaptă - mai nimic).Transmiterea
vocii normale sau şoptite se poate face uneori mai bine:
2.Bronhofonie: vocea normală se transmite cu intensitate mai mare şi cu grad de recunoaştere
a vorbelor, neprecis însă. Se leagă de o transmitere mai bună a zgomotelor (v. freamăt).
3.Pectorilocvie afonă: într-o transmitere mai bună, şoapta se transmite foarte clar, cu
înţelegerea cuvintelor şi silabelor. Apare la bolnavii cu condensare pulmonară cu bronhie
liberă, asociată eventual cu lichid, în anumite zone.
Clasic??? Actual
Uscate (uscat=caracter Rhonchi
continuu al vibraţiilor)
Ronflante Sonore Rhonchi:
bronhii
Sibilante Sibilante Wheezes:
bronhii
Umede(uscat=caracter Raluri Crackles:
discontinuu al vibraţiilor) alveole
Crepitante Fine Fine
Subcrepitante Medii Medii
Mari Mari
Ralurile (crepitatiile)
Ralurile indica miscari anormale ale aerului prin caile aeriene pline cu lichid. Ele pot fi dispersate neregulat,
ca in pneumonie, sau localizate, precum in bronsiectazie. Ralurile sunt de obicei un indicator al severitatii
bolii de fond. Cand sunt cauzate de o afectiune generalizata, apar in general la nivelul zonelor mai putin
destinse ale plamanilor, precum bazele plamanilor.
Ralurile pot sa apara atunci cand aerul trece prin caile aeriene pline cu lichid, determinand deschiderea
alveolelor colabate, pe masura ce presiunea aeriana se egalizeaza. De asemenea, pot fi prezente cand
membranele care tapeteaza peretele cavitatii toracice si plamanii sunt inflamate.
Cauze
Abcesul pulmonar. Abcesul pulmonar provoaca raluri inspiratorii, transpiratii, anorexie, scadere in greutate,
febra, oboseala, slabiciune, dispnee, hipocratism digital, durere in piept, si tuse productiva cu sputa
purulenta si uneori cu sange, urat mirositoare.
Astmul acut. Atacurile severe de astm au loc de obicei in cursul noptii, si produc raluri uscate, sibilante. Un
atac debuteaza tipic cu tuse seaca si wheezing slab, si progreseaza spre dispnee, wheezing audibil,
senzatie de strangere si tensiune in piept, si tuse productiva. Alte manifestari includ expiratii prelungite,
retractii intercostale si supraclaviculare in inspiratie, utilizarea muschilor respiratorii accesori, tahipnee,
tahicardie, diaforeza, si cianoza.
Boala legionarilor. Tulburarea cauzeaza raluri difuze si o tuse productiva cu sputa mucoida, nepurulenta,
si posibil cu sange. Semnele si simptomele prodormale sunt: oboseala, stare de rau, slabiciune, anorexie,
mialgie difuza, si posibil diaree. In decurs de 12-48 ore, pacientul dezvolta o tuse uscata si febra crescuta
cu frisoane, si posibil durere in piept, cefalee, dispnee, tahipnee, tahicardie, greata, varsaturi, amnezie
temporara, confuzie, diaforeza usoara, si prostratie.
Bronsiectazie. In aceasta afectiune, se pot auzi raluri persistente la nivelul zonei afectate a plamanului.
Acestea sunt acompaniate de tuse cronica cu sputa mucopurulenta, halitoza, wheezing ocazional, dispnee
de efort, scadere in greutate, oboseala, stare de rau, slabiciune, febra recurenta, si hipocratism digital.
Bronsita cronica. Aceasta boala cauzeaza raluri ronflante auzite in general la baza plamanului. Ele pot fi
asociate cu expiratii prelungite, wheezing, dispnee de efort, respiratie aspra, tahipnee, tuse productiva
persistenta, si posibil hipocratism digital si cianoza.
Edemul pulmonar. Ralurile inspiratorii sunt unul din primele semne ale edemului pulmonar grav. Alte semne
timpurii mai sunt si dispneea de efort, dispneea nocturna paroxistica, tuse ce initial poate fi neproductiva
dar ulterior va fi insotita de sputa cu sange, tahicardie, tahipnee, si galop ventricular. Pe masura ce
respiratiile pacientului devin mai rapide si laborioase, el dezvolta raluri difuze, tahicardie mai intensa,
hipotensiune, puls rapid, cianoza, si piele umeda si rece.
Embolismul pulmonar. Aceasta afectiune grava poate provoca raluri gonflante si o tuse uscata sau cu sputa
cu sange. In general, primul semn al embolismului pulmonar este dispneea, care poate fi insotita de angina
pectorala. Pacientul prezinta anxietate marcata, febra slaba, tahicardie, tahipnee si diaforeza. Semne mai
putin fecvente sunt hemoptizia masiva, edemul al membrelor inferioare, cianoza, sincopa, venele jugulare
destinse, si wheezing-ul difuz.
Fibroza pulmonara interstitiala. Ralurile pot fi auzite de la nivelul tuturor lobilor pulmonari. Pe masura ce
boala avanseaza, se dezvolta o tuse neproductiva, dispnee, oboseala, scadere in greutate, cianoza, si
durere in piept.
Pneumonia. Pneumonia bacteriana produce raluri difuze, frisoane spontane, febra crescuta, tahipnee,
durere in piept, cianoza, respiratie aspra, mialgie, cefalee, tahicardie, dispnee, cianoza, diaforeza, si o tuse
seaca ce devine ulterior productiva.
Pneumonia micoplasmica determina raluri, tuse neproductiva, stare de rau, durere in gat, cefalee, si febra.
In pneumonia virala, se dezvolta treptat raluri difuze ce pot fi insotite de tuse neproductiva, stare de rau,
cefalee, anorexie, febra slaba.
Pneumonita chimica. In pneumonita chimica acuta, ralurile ronflante se intalnesc alaturi de tuse productiva
cu sputa purulenta, dispnee, wheezing, ortopnee, febra, si stare de rau. Semnele si simptomele se pot
intensifica in decurs de 24-48 ore de la expunere, iar apoi se reduc.
Psitacoza. Pe masura ce afectiunea evolueaza pot fi auzite raluri difuze. Printre manifestarile prezente se
mai numara tuse productiva, frisoane, febra, cefalee, mialgie, prostratie, tahipnee, epistaxis, fotofobie,
distensie si sensibilitate abdominala, greata, varsaturi, si durere in piept (rar).
Sarcoidoza. Sarcoidoza produce raluri fine care apar la sfarsitul inspiratiei. Bolnavul mai prezinta stare de
rau, oboseala, slabiciune, scadere in greutate, tuse, dispnee, si tahipnee.
Silicoza. Boala determina raluri fine care apar la sfarsitul inspiratiei la nivelul bazei plamanilor. Primul semn
al silicozei este de regula tusea productiva cu sputa mucopurulenta. Ea poate fi insotita de dispnee de efort,
tahipnee, scadere in greutate, oboseala, slabiciune generalizata, si infectii recurente ale tractului respirator.
Sindromul de detresa respiratorie acuta. Boala provoaca raluri difuze care sunt de obicei auzite in zonele
mai putin destinse ale plamanilor. De asemenea, sindromul poate determina cianoza, tahipnee, tahicardie,
respiratie aspra, dispnee, anxietate, si afectarea nivelului de constienta.
Traheobronsita. In forma acuta, traheobronsita cauzeaza raluri alaturi de tuse productiva, respiratie aspra,
frisoane, wheezing, durere in gat, febra usoara, si durere musculara si de spate.
Tuberculoza pulmonara. In acest caz ralurile apar dupa ce pacientul tuseste. Mai pot fi intalnite hemoptizie,
stare de rau, dispnee, durere in piept, oboseala, transpiratii nocturne, slabiciune, si scadere in greutate.
Inspecţia
Inspecţia generală
Poate oferi date privind:
- atitudinea şi poziţia pacientului
- starea de nutriţie
- faciesul
- tegumente şi mucoase
- aspectul fanerelor
- modificări ale sistemului osteo-articular
- tulburări neurologice
Atitudinea şi poziţia – oferă date privind poziţia pacientului în anumite boli
respiratorii. Este vorba de poziţia ortopneică şi de anumite poziţii antalgice.
Poziţia ortopneică denotă o tulburare a funcţiei de hematoză în sensul
scăderii ei, cauza fiind respiratorie sau cardio-vasculară. Este o poziţie de
necesitate prin care pacientul ajută inconştient ventilaţia şi circulaţia la nivel
pulmonar.
Cauzele acestei poziţii:
- astm bronşic
- pleurezie masivă
- edem pulmonar acut non-cardiogen
- infarct pulmonar
- pneumonie, bronho-pneumonie
- pneumotorax
- neoplasm bronho-pulmonar cu obstrucţie importantă
- insuficienţă cardiacă stângă sau globală
Poziţiile antalgice cele mai frecvent înâlnite sunt:
- pe partea bolnavă în caz de pleurezie masivă
- pe partea sănătoasă în caz de pleurită sau cortico-pleurită
- poziţii de drenaj al bronşiilor în caz de bronşiectazii sau bronşite
cronice
Starea de nutriţie – relevă răsunetul general al afecţiunilor respiratorii
asupra organismului. Este vorba de prezenţa unor boli grave precum: TBC,
neoplasm bronho-pulmonar, etc.
Faciesul poate oferi date importante despre prezenţa unor boli respiratorii
cum ar fi:
- facies vultuos – cu pomeţi roşii, ochi strălucitori, pe fond febril, care
apare în pneumonia francă lobară (semnul Jaccoud - hiperemie de
aceeaşi parte cu pneumonia) .
- facies palid, aşa zisul „facies veneţian” tipic altă dată pentru TBC
sau în faze avansate cu facies palid-gălbui, hectic,supt, cu ochi
înfundaţi în orbite, cu cearcăne dar cu pomeţi roşii („trandafirii
cimitirului”).
- facies cianotic – mai ales a buzelor, pomeţilor şi a vârfului nasului –
denotă o afecţiune gravă pulmonară (bronhopneumonie, pneumonie
masivă, BPCO avansat, neoplasm pulmonar,etc.) sau un cord
pulmonar cronic.
- facies cianotic-negru „blue-bloatter” apare la bronşiticii cronici sau
în sindromul mediastinal
- facies „pink-puffer” tipic pentru emfizematoşi
Topografia toraco-pulmonară
Aceasta se bazează pe noţiunile de anatomie pentru a putea raporta orice
modificare la nivelul zonelor topografice toracice.
O linie arbitrară care trece prin mediana sternului şi apofizele spinoase
împart toracele în 2 hemitorace, stâng şi drept. Fiecare este împărţit apoi de linii
verticale în 3 feţe: anterioară, laterală şi posterioară.
Faţa anterioară este delimitată de linia medio-sternală, linia axilară
anterioară şi claviculă, prin care trece şi linia medio-claviculară. Aceste repere
împart hemitoracele anterior în:
- fosa supraclaviculară (delimitată de claviculă, marginea m. trapez şi
m. sternocleidomastoidian)
- fosa subclaviculară (delimitată de claviculă, stern, m. deltoid şi
pectoralul mare)
- spaţiile intercostale: se ia ca reper unghiul lui Louis de unde se
numără coastele oblic de sus în jos şi în afară, spaţiul II fiind imediat
sub coasta ce se inseră pe unghi.
- spaţiul care se delimitează între o linie curbă cu concavitatea în jos
pornind de la coasta a VI-a până la extremitatea anterioară a coastei
a IX-a, având în jos rebordul costal, este denumit spaţiul Traube. La
acest nivel se proiectează marea tuberozitate a stomacului şi
corespunde fundului de sac costo-diafragmatic stâng.
Faţa posterioară este delimitată de linia vertebrală, ce trece prin apofizele
spinoase şi linia axilară posterioară; linia scapulară, ce trece prin marginea internă
a omoplaţilor, linia care uneşte spinele omoplaţilor, pe orizontală şi alta care uneşte
vârfurile lor, împart această faţă în:
- fosa supraspinoasă sau suprascapulară, denumită zona de alarmă a
lui Chauvet
- fosa subspinoasă, interscapulovertebrală şi externă
- regiunea subscapulară, sub vârful omoplaţilor
Faţa laterală, delimitată de cele două linii axilare, anterioară şi posterioară,
străbătută de linia axilară mediană reprezintă de fapt axila. Această faţă are
importanţă în examenul plămânului drept, la nivelul ei fiind proiectat lobul median.
Vârful plămânului are proiecţie anterioară la nivelul spaţiului
supraclavicular iar posterior, în porţiunea internă a fosei supraspinoase.
Proiecţia anterioară a plămânilor este diferită datorită proiecţiei inimii în
stânga.
Modificări patologice ale toracelui se referă la:
- modificări ale peretelui toracic
- modificări de formă ale toracelui
- modificări ale dinamicii respiratorii
Palparea
Palparea completează datele obţinute prin inspecţie aducând informaţii care
elucidează mai uşor diagnosticul.
Ea vizează palparea: peretelui toracic, palparea vârfurilor şi bazelor
plămânului, palparea plămânului adică a freamătului pectoral.
a.Palparea toracelui se face cu pacientul în poziţie şezândă, prin aplicarea
feţei palmare pe torace (cu degetele lipite), pe toate feţele, succesiv şi simetric.
Rezultatul palpării va da date despre:
- conformaţia toracelui cu bombări, dilatări, retracţii
- starea tegumentelor: temperatură, troficitate, umiditate, edeme, lipoame,
tumori etc.
- starea musculaturii şi a integrităţii sistemului osteo-articular toracic
- prezenţa durerii la palparea spaţiilor intercostale (nevralgii), a articulaţiilor
condro-sternale (S. Tietze),
- prezenţa frecăturii pleurale care apare în condiţiile prezenţei între cele 2
foiţe pleurale a unui esxudat fibrinos; senzaţia tactilă este cea dată de frecarea unei
bucăţi de mătase sau a unei meşe între degete şi are următoarele caractere: apare în
ambii timpi ai respiraţiei şi se accentuează la la apăsarea cu stetoscopul sau la
amplificarea inspirului, dispare în apnee, dispare la apariţia colecţiei pleurale. Ea
poate reapare la resorbţia colecţiei.
b. Palparea mişcărilor respiratorii începe cu palaprea vârfurilor, prin
aplicarea mâinilor examinatorului în fosele supraclaviculare rugând pacientul să
inspire profund. Apoi palmele coboară la ambele baze, pacientul trebuind să
inspire profund. În acest mod avem date despre amplitudinea, simetria şi frecvenţa
mişcărilor respiratorii.
Reducerea ampliaţiilor la vârf apare unilateral, în tumori sau procese TBC
de vârf sau bilateral în emfizemul pulmonar.
Ampliaţiile apar reduse la baze:
- bilateral, simetric, în emfizemul pulmonar difuz
- unilateral în: - obstrucţia bronşiei principale;
- procese parietale imobilizante (paralizia muşchilor
respiratori, nevralgie);
- procese pleurale: pneumotorax, colecţie lichidiană,
pahipleurită bazală, tumoră pleurală mare, etc.
- procese parenchimatoase: tumoră sau pneumonie
masivă bazală
c. Palparea freamătului pectoral se realizează prin aplicarea succesivă a
palmei pe toracele bolnavului, simetric, bilateral, în timp ce pacientul spune cu
aceeaşi voce, clar, bine articulat „33”. Datorită faptului că sunetul se transmite de
la corzile vocale prin căile aeriene, prin parenchimul pulmonar (care este ca o cutie
de rezonanţă) până la peretele toracic, examinatorul va simţi o senzaţie tactilă care
se numeşte freamăt pectoral sau vibraţie vocală.
Trebuie ţinut cont de faptul că în mod fiziologic aceste vibraţii pot suferi
modificări care ţin de: peretele toracic (la cei slabi se percep accentuate); la femei,
mai slab; depinde de vocea pacientului; se percep mai slab la nivelul omoplaţilor,
etc.
1. Accentuarea freamătului pectoral apare în:
- procese de condensare cu bronşie liberă: pneumonie,
bronhopneumonie, infarct pulmonar, tumoră pulmonară, etc.
- procese cavitare cu bronşie liberă: caverne TBC, abces pulmonar sau
chist hidatic golite (cavitatea trebuie să aibe diametru minim de 6
cm., pereţi elastici şi să fie situată la mai puţin de 6 cm de perete);
- zonele de supleanţă ale plămânului din vecinătatea unui proces
patologic întins, care prezintă o hiperventilaţie compensatorie:
pleurezii sau pneumonii masive.
Percuţia
Auscultaţia
Este metoda prin care se încheie examinarea aparatului respirator,
rezultatul fiind o sumă a modificărilor decelate.
Tehnica auscultaţiei: se face cu stetoscopul biauricular, aplicat pe torace
cu toată membrana, pacientul fiind în poziţie şezândă sau în ortostatism
(dacă starea pacientului permite), dacă nu, putând fi examinat şi în decubit
lateral sau dorsal. Auscultaţia începe de la vârfuri spre baze, pe toate feţele,
pe liniile topografice, simetric, bilateral.
1.Elemente fiziologice ale auscultaţiei aparatului respirator
Normal în urma auscultaţiei plămânilor se evidenţiază două fenomene
stetacustice diferite după zona de auscultaţie şi anume: suflul tubar fiziologic
şi murmurul vezicular.
Suflul tubar fiziologic ia naştere la nivelul ariei laringo-traheale unde
este prima strictură şi anume la nivelul glotei, motiv pentru care el se va
proiecta la nivelul toracelui astfel:
- anterior, la nivelul laringelui, traheei şi sternului
- posterior, la nivelul spaţiului interscapulovertebral(vertebrele T1-T4)
La auscultaţie el are intensitate şi durată mai mare în expir, tonalitatea
este mai joasă şi depinde mult de amplitudinea mişcărilor respiratorii.
Murmurul vezicular ia naştere la nivelul bronhiolelor terminale şi
alveolelor, unde se află a doua strictură iararia de auscultaţie va fi în
câmpurile pulmonare din afara zonelor de auscultaţie a suflului tubar
fiziologic. Caracterul său este dulce, aspirativ, continuu, cu intensitate mai
mare în a doua parte a inspiraţiei, cu durată mai mare în expir(raport 1/3). Şi
intensitatea murmurului vezicular depinde de amplitudinea mişcărilor
respiratorii dar şi de grosimea peretelui toracic şi de elasticitatea lui.
2. Elemente patologice
Modificările murmurului vezicular constau în modificări ale
intensităţii, tonalităţii şi ale ritmicităţii.
A. Modificarea intensităţii murmurului vezicular
1.accentuarea m.v.sau aşa zisa respiraţie înăsprită apare în:
- instalarea dispneei secundare unei boli respiratorii
- procese de condensare cu bronşie liberă (pneumonie bacteriană,
tumoră pulmonară); aceste procese realizează şi un proces de
relaxare a parenchimului în vecinătatea procesului respectiv
2. diminuarea sau abolirea m.v. pote fi unilaterală sau bilaterală iar
intensitatea lui depinde de severitatea bolii respiratorii de-a lungul
evoluţiei.
Prin reducerea amplitudinii respiratorii la pacienţi taraţi,
caşectici sau din contră la obezi
În prezenţa unor procese patologice parietale: fracturi
costale, deformări toracice, zona zoster, etc.
Afectări ale diafragmului: peritonită, ascită, nevralgii
intercostale bazale sau paralizii
Prin obstrucţia căilor respiratorii superioare în caz de
obstacol intrinsec (neoplasm laringian, corpi străini, crup
difteric, polipi) sau în caz de compresiune extrinsecă (
tumori sau adenopatii mediastinale, guşă plonjantă)
Prin obstrucţia căilor respiratorii inferioare: emfizem
pulmonar, astm bronşic în criză, neoplasme pulmonare
Procese de condensare pulmonară cu bronşie obstruată ce
determină atelectazie
Interpunerea între peretele toracic şi parenchim a lichidului
(pleurezii), a unor procese solide (simfize, aderenţe, tumori)
sau a aerului (pneumotorax)
B. Modificări ale tonalităţii murmurului vezicular apare sub forma
respiraţiei suflante în caz de: infarct pulmonar, pneumonie bacteriană, bronho-
pneumonie, TBC pulmonar
C. Modificări ale ritmului murmurului vezicular apar în procese cu expir
prelungit caracteristic pentru: astm bronşic, bronşită cronică, cord pulmonar,etc.
Sindromul bronşitic
1. Bronşita acută
Reprezintă o inflamaţie acută a căilor respiratorii superioare fiind
frecvent însoţită de traheită acută.
Simptome:
- Stare generală influenţată, febrilă
- arsuri şi dureri retrosternale
- tuse cu expectoraţie muco-purulentă
Examen obiectiv:
- inspecţia, palparea, percuţia- normale
- ascultaţia: raluri bronşice, sibilante şi ronflante, rar şi subcrepitante
Examene paraclinice:
- examen radiologic – normal
- examenul sputei: cultură cu antibiogramă
2. Bronşita cronică
Simptome:
- tuse cu expectoraţie mucopurulentă cel puţin 3 luni pe an, cel puţin 2
ani consecutiv
- expectoraţia este mai abundentă dimineaţa – toaleta bronşiilor
- dispneea apare tardiv
Examenul obiectiv:
- la începutul bolii poate să nu remarce modificări la inspecţie,
palpare, percuţie; după mai mulţi ani de evoluţie aspectul poate fi de
cord pulmonar cronic
- ascultaţia decelează raluri bronşice (sibilante, ronflante), uneori apar
şi subcrepitante la baze
Examene paraclinice:
- examenul sputei cu antibiogramă
- probe ventilatorii specifice pentru o disfuncţie de tip obstructiv
- grafie torace – emfizem pulmonar
-
3.Astmul bronşic
Astmul bronşic este una din afecţiunile cele mai frecvente din
patologia respiratorie şi este o boală inflamatorie cronică. Se caracterizează
printr-o hiperreactivitate bronşică la diverşi stimuli care prin intermediul
reacţiilor imunologice detemină spasm bronşic, edem şi hipersecreţie de
mucus. Ecestea determină apriţia de crize de dispnee paroxistică de tip
expirator însoţite de wheezing.
Alergenii implicaţi în declanşarea crizelor de astm sunt foarte variaţi:
polenuri, praf de casă, mucegaiuri, fungi atmosferici (levuri, mucegaiuri),
alergeni alimentari (cacao, căpşuni, ciocolată, etc), alergeni profesionali
(lână, pene, puf, făină, etc), medicamente (listă foarte largă), poluarea,
factori meteorologici, fumul de ţigară, alergeni de origine animală, stressul
psihic, etc. De cele mai multe ori declanşarea crizei este determinată de o
suprainfecţie bronşică (virală, bacteriană).
In funcţie de factorii declanşatori ai crizelor, astmul bronşic se clasifică
în:
- astm bronşic extrinsec (alergic, atopic)
- astm bronşic intrinsec (prin endogen infecţios)
- astm bronşic mixt
SINDROAME DE HIPERINFLAŢIE
Emfizemul pulmonar
Reprezintă o boală care se caracterizează prin creşterea cantităţii de aer din
plămâni având ca urmare distrucţia parenchimului.
Simptome:
- astenie
- dispnee de efort
- tuse seacă
Examen obiectiv:
Inspecţie – torace emfizematos
- diminuarea amplitudinii respiratorii
Palpare: - diminuarea amplitudinii la baze şi vârfuri
- freamăt pectoral diminuat
Percuţie: - hipersonoritate pe toată aria pulmonară
Ascultaţie: - murmur vezicular diminuat
- expir prelungit
Examene paraclinice:
- grafie torace – hipertransparenţă pulmonară
- probe ventilatorii arată semne de obstrucţie bronşică : scăderea
raportuluiVEMS/ CV, creşterea volumului rezidual, scăderea elasticităţii
pulmonare
1. Pneumonia virală
Clinic: debut insidios, cu febră, transpiraţii, cefalee, mialgii, aspect tipic de
gripă sau viroză.
Simptome– tuse seacă, uşoară dispnee
Examenul clinic: poate fi normal sau cel mult o accentuare a murmurului
vezicular
Examene paraclinice: grafie torace cu accentuarea desenului
peribronhovascular
2. Pneumonia bacteriană
Reprezintă o inflamaţie fără supuraţie a ţesutului pulmonar ca reacţie la
infecţii cu diferiţi germeni: pneumococ, stafilococ, klebsiella, haemofilus
infuenzae, etc.
Simptome:
- debut brusc, cu febră, 39-40 grade celsius, herpes nazo-labial, frison major,
astenie, cefalee, transpiraţii
- junghi toracic de partea afectată
- inţial, tuse seacă, iritativă apoi apare tuse productivă
- expectoraţie ruginie, aspect de jeleu de coacăze
- dispnee polipneică
Examen obiectiv:
Inspecţie – diminuarea amplitudinii respiratorii de partea afectată
Palpare – freamăt pectoral accentuat
Percuţie – submatitate sau matitate de partea afectată, pe o zonă delimitată
Ascultaţie – suflu tubar în centrul zonei cu coroană de raluri crepitante (de
inducere) laînceput, apoi, dispare suflul şi apar raluri subcrepitante; în final,
apar din nou raluri crepitante de reducere.
Examene paraclinice:
- teste inflamatorii nespecifice pozitive
- leucocitoză cu neutrofilie
- grafie torace: opacitate pulmonară neomogenă, triunghiulară, cu vârful la hil
- examenul sputei cultură cu antibiogramă
3. Bronhopneumonia
Este una din cele mai severe boli respiratorii care afectează bolnavii taraţi şi
în care procesul inflamator este difuz în plămân.
Simptome generale: stare generală influenţată, febră peste 40 grade Celsius
Pulmonar: dureri toracice, dispnee, polipnee, cianoză marcată,
tuse cu expectoraţie mucopurulentă
Examen obiectiv:
Inspecţie: polipnee
Palpare: freamăt pectoral accentuat difuz pe toată aria pulmonară
Percuţie: zone de submatitate şi matitate diseminate pe toată aria
Ascultaţie: murmur vezicular accentuat difuz (respiraţie suflantă), raluri
bronşice, subcrepitante şi crepitante difuz pe toată aria pulmonară
Examene paraclinice:
- teste inflamatorii pozitive
- radiologic: multiple opacităţi pulmonare diseminate
4. Abcesul pulmonar
Abcesul pulmonar este o altă afecţiune gravă respiratorie fiind o supuraţie
cronică în care sunt implicaţi germeni aerobi şi anaerobi, care de obicei produc
cavităţi la nivelul plămânului. Examenul unui pacient cu abces pulmonar va
decela modificări în funcţie de etapa de evoluţie a abcesului.
a. Examenul în faza de constituire:
Simptomatologie: debut relativ brusc, cu febră, frisoane, dureri toracice chiar
junghi, stare generală alterată, dispnee, tuse seacă inţial
Examen clinic: este tipic pentru un sindrom de condensare (depinde de
localizarea procesului faţă de peretele toracic)
Palpare – freamăt pectoral diminuat sau abolit dacă este cu bronşie
obstruată şi accentuat dacă este cu bronşie liberă
Percuţie – submatitate sau matitate localizată
Ascultaţie – murmur vezicular diminuat
- suflu tubar
- raluri subcrepitante
Examene paraclinice: - teste inflamatorii intens crescute
- grafia arată opacitate neomogenă, slab delimitată
b. Examenul în faza de deschidere: este tardiv şi apare vomica cu o
expectoraţie sero-muco-purulentă
c. Examenul în faza de supuraţie:
Simptome:
- transpiraţii, scădere ponderală
- dispnee moderată
- scăderea febrei după vomică
- expectoraţie fetidă
Examen clinic:
Inspecţie – fără modificări
Palpare – freamăt pectoral diminuat la nivelul cavităţii dacă este cu bronşie
obstruată şi accentuat dacă este liberă
Percuţie – hipersonoritate chiar timpanică dacă cavitatea este mare şi aproape
de perete
Ascultaţie – sufluri cavitare sau amforice, raluri cavernoase
Examene paraclinice:
- teste inflamatorii crescute
- grafia de torace: imagine hidro-aerică, în funcţie de cantitatea eliminată (
opacitate bazal cu hipertransparenţă deasupra)
Examene paraclinice:
- grafie toracică – opacitate necaracteristică sau chiar zonă de
hipertransparenţă prin dispariţia desenului vascular
- scintigrafie toracică
- EKG
SINDROAME CAVITARE
SINDROAME PLEURALE
SINDROMUL MEDIASTINAL
Apare secundar unor procese patologice de tip tumoral, benign sau malign
care se dezvoltă la nivelul mediastinului anterior, posterior sau mijlociu. In
funcţie de organele comprimate pot să apară diverse manifestări.
In general sindromul clinic se manifestă prin:
cianoza extremităţii faciale
edem în pelerină,
circulaţie colaterală în treimea superioară,
dispnee,
tuse seacă,
disfagie,regurgitaţii (prin compresiunea esofagului),
disfonie sau voce bitonală prin paralizie de recurent,
paralizia simpaticului cervical cu sindrom Claude-Bernard-Horner,
edem de torace asociat cu cel de membru superior, revărsat pleural chilos
sau ascită chiloasă (prin compresiunea canalului toracic).
Cele mai frecvente cauze sunt: guşă plonjantă, adenopatii mediastinale în
cadrul unor limfoame, tumori, TBC, timom, etc.
Examene paraclinice:
grafie torace, faţă şi profil
tomografie computerizată
RMN
Puncţie –biopsie sub tomograf
Biopsie din tumoră prin toracoscopie sau mediastinoscopie cu examen
histopatologic