Sunteți pe pagina 1din 3

Cântărețul Bisericesc

Biserica primară creștină nu a cunoscut decât cele trei trepte ale ierarhiei clericale:
episcopatul, preoția și diaconatul. Dar numărul credincioșilor a crescut și, când formele
cultului au început să ia o dezvoltare din ce în ce mai mare, treapta diaconiei nu a mai putut
satisface toate trebuințele și funcțiile noi ale cultului. Pe lângă ierarhia celor trei trepte sau a
clerului propriu- zis, a luat naștere cu timpul o serie întreagă de noi slujitori ai clerului sau
persoane ajutătoare ale clerului, menite să îndeplinească noile funcții create, adică funcțiile
mai mărunte și mai modeste ale cultului, toți aceștia alcătuiau clerul inferior.

Unele dintre treptele clerului inferior s-au născut chiar în timpurile de prigonire a
Bisericii iar altele după pacea Bisericii, în secolele IV- VI, când dezvoltarea treptată a cultului
și solemnitatea serviciilor divine făceau necesară sporirea numărului slujitorilor bisericești.
Cei mai importanți dintre clericii inferiori erau socotiți: ipodiaconul, psaltul( cântărețul),
citețul.

În Biserica veche, până în secolele VII- VIII, toți credincioșii participau la sfintele
slujbe, dar mai ales la Sfânta Liturghie, cântau în Biserică dând răspunsurile la ectenii și
cântând imne liturgice care, de altfel, erau mai puține și mai simple ca melodie decât cele de
astăzi. Funcția de cântăreț nu a fost creată pentru a înlocui pe credincioși la cântarea liturgică,
ci pentru a instrui și ai conduce la îndeplinirea acestei datorii creștine și pentru a-i reprezenta,
la nevoie, în cadrul cultului. În faza cântării responsoriale a psalmilor( până spre sfârșitul
secolului al IV- lea), cântărețul avea rolul principal de solist și conducător al cântării, el dădea
tonul, începea și executa defapt cântarea psalmilor, de pe amvon, iar credincioșii se numeau
numai prin răspunsuri scurte. În faza cântării antifonice, începând din secolul al IV- lea,
psalții conduceau cântarea, cântând laolaltă cu poporul sau corul credincioșilor, împărțiți în
două grupe, care executau alternative versetele psalmilor. Ei îi instruiau și pe credincioși în
cântarea bisericească. Rolul și importanța lor a sporit în faza de dezvoltare a psaltichiei,
bizantine, începând din secolul al VIII- lea, când cântarea bisericescă era diversificată în cele
8 glasuri, acestea au fost sistematizate de către Sfântul Ioan Damaschin, atunci a devenit mai
compicată și mia greu de interpretat, făcând deci necesară prezența cântăreților de profesie,
anume pregătiți și instruiți, care s-o execute corect.
Pregătirea personalului bisericesc din toate categoriile se face în următoarele unitătăți
de învățământ teologic: școli de cântăreț bisericesc, seminarii teologice, dar și în facultățile de
teologie.

Cântăreții bisericești se recrutează, de regulă, dintre absolvenții scolilor de cântăreți


bisericești. Ei se numesc la propunerea preotului paroh și a Consiliului parohial, de către
chiriarh, într-o ședință a Permanenței Consiliului eparhial. Pentru motive de indisciplină,
aceștia pot fi sancționați sau revocați.

Reprezintă, la rândul lor parohia, deci trebuie să fie modele de moralitate creștină,
distincție, evlavie și sobrietate. Lise interzice antrenarea în discuții calomniatoare la adresa
preoților sau a Bisericii, precum și polarizarea credincioșilor în nuclee de interese. La
angajare, se vor selecta numai candidații nevicioși: tutunari, alcoolici, desfrânați, scandalagii.
O angajați, greu le mai poate fi desfăcut contractul de muncă.

Cântărețul are următoarele responsabilități:

1. Dă răspunsurile la strană, în toate duminicile și sărbătorile și la toate serviciile


religioase ale cultului
2. Acolo un există cor parohial, acesta îl dirijează
3. Încurajează credincioșii să interpreteze cântării Bisericești
4. Instruiește cedincioșii cum să abordeze cântările Bisericești
5. Ajută la evacuarea credincioșilor din biserică în cazul izbucnirii unui incendiu
6. Îl însoțește pe preot la toate slujbele religioase
7. Anunță preotul paroh despre evenimentele importante din parohie: deces,
cucunie
8. Ajută la alte activități coordonate de preotul paroh: ajunări, slujbe la casele
credincioșilor, slujbe la cimitir etc.
9. Să cunoască momentele din rânduielile de slujbă
10. Să cunoască rânduiala slujbele
11. Să cunoască notele muzicale

Cântărețul are obligația de a se subordona preotului paroh, de a colabora cu epitropul,


membrii consiliului parohial dar și cu îngrijitorul locașului de cult. Printre sarcinile de
serviciu al cântărețului bisericesc sunt : Liturgice, gestionarea bunurilor bisericești, efectuarea
curățeniei.
Ca și sarcini Liturgice are îndatorirea de a asigura buna desfășurare a programului
liturgic, prin prezență înaintea preotului la orice serviciu religios. Are datoria de a promova
cântarea corală în biserică și de a-i atrage atât pe tineri cât și pe ceilalți credincioși să participe
activ la strană.

O altă sarcină de serviciu a cântărețului bisericesc este deasemenea și gestionarea


bunurilor. Are responsabilitatea împreună cu preotul paroh să folosescă și să păstreze în
condiții normale toate bunurile aflate în biserică, în curtea bisericii. Are îndatorirea de a topi
ceara și a o preda Protoieriei.

În cazul în care lipsește îngrijitorul obligația de a asigura curățenia în Sfântul locaș îi


aparține cântărețului bisericesc. Are obligația de a asigura curățenia în biserică, curtea
bisericii, anexe construite , bunuri mobile și imobile ale bisericii: măturat spălat,ștergerea
prafului, scuturarea și spălarea covoarelor, participarea la executarea de lucrări acolo unde
este cazul, îngrijește curtea bisericii