Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat „A. Russo” din Bălţi

Facultatea Ştiinţe Reale Economice şi ale Mediului
Catedra Ştiinţe fizice şi inginereşti

Studiul materialelor II
Lucrare de laborator nr. 2
Determinarea durităţii cauciucului

Bălţi, 2016
 Scopul lucrării: A obţine deprinderi de măsurare a duritaţii materialelor din
grupa elastomerelor și de a studia construcţia şi principiul de funcţionare a aparatului
TŞR.

Noţiuni teoretice: Elastomerii sînt obţinuţi pornind de la polimerii liniari care

au masă moleculară cuprinsă între 5 105 unităţi şi care sînt caracterizate de legături
secundare extrem de slabe ( 4kJ mol-1). Aceşti polimeri sînt prin urmare lichide
foarte vîscoase. Pentru a putea fi utilizaţi în calitate de cauciuc, este necesar a
introduce între lanţuri un anumit număr de legături – punţi, care îi conferă
materialului o structură tridimensională şi care-i asigură reversibilitatea deformărilor
mecanice.

Cauciucul este un termen general care definește polimeri elastici din gumă,
poate fi de origine naturală, sau cauciucul sintetic obținut din izopren, acesta din urmă
este o formă mai pură omogenă și cheltuielile de obținere sunt mai reduse decât cele
ale cauciucului natural. Cauciucul este un fel de corp lipicios şi elastic, obţinut dintr-
un lichid lăptos, cunoscut sub numele de „latex”, o formă specială de sevă. Latexul
apare în coji de copac, rădăcini, cozi, crengi şi butuci ai copacilor de cauciuc.
În prezent se deosebesc două tipuri mari de materiale polimerice:
-polimeri termostatici care sînt constituiţi din macromolecule de tolie limitată, liniari
sau ramificaţi şi care se topesc la temperaturi înalte;
-polimeri reticulari cu structură tridimensională care formează clasa termoductilelor.
Acestea sînt constituienţi din macromolecule de talie infinită în comparaţie cu scara
atomică şi se utilizează pentru fabricarea obiectelor macroscopice. Termoductilele nu
se descompun la temperaturi înalte.

Metodica efectuării (mersul) lucrării de laborator:

a) Reguli de securitate: De a analiza cu atenție instalația aparatului TȘR.

Aparatul TȘR nu trebue pus la marginea mesei deoarece poate cădea jos sau
chear peste picior.
b) Materiale şi utilaje necesare: Pentru realizarea acestei lucrări am folosit trei tipuri de
cauciuc și aparatul de măsurare a durității TȘR.
 Construcţia şi principiul de funcţionare a aparatului TŞR

Aparatul de tipul TŞR pentru măsurarea durităţii cauciucului este compus din:
batiu şi mecanizmul de măsurat ( vezi desenul ).
Batiul are o bază metalică rotundă 3, pe care se găsesc 2 coloane filetate 4
asamblate în partea superioară cu discul 8. La discul 18 este unit deţinătorul 16 al
indicatorului 9. Pentru a instala indicatorul la poziţia “0” se mişcă discul 18 în sus
sau în jos cu ajutorul piuliţelor 13, unite între ele cu lanţul 6. De discul 12 este
suspendată bara 5 care este unită rigid cu sarcina 19. Capătul superior al barei 5
este de formă hexagonală 11 care este în diametru mai mare ca bara şi are ca
destinaţie de a sprijini bara 5 de discul 12.
În timpul rotirii piuliţelor 7 discul 12 coboară şi greutatea sarcinii 19 se
transmite capătului 14 unde este situată bila 15, care intră în contact cu modelul-
probă.
Capătul 14 cu tija 2 sînt unite articulat cu tija 10 a indicatorului 9. După
arătările indicatorului se măsoară adîncimea cufundării bilei în modelul studiat.
Pentru a instala aparatul în poziţia de lucru orizontală ne folosim de indicatorul 17.
 c) Mersul lucrării:
1. Pregătirea aparatului pentru măsurat :
Aparatul se instalează cu ajutorul a 3 şuruburi de reglare pe o suprafaţă netedă de
metal 1. Poziţia de lucru a aparatului se socoate atunci cînd bila de aer din
indicatorul 17 se găseşte la mijloc, iar tija 2 cu bara 5 au un joc regulat. Sarcina 19
în acest timp trebuie să atîrne doar de discul 12. Suprafaţa 1 trebuie să fie aşezată
pe suprafaţa netedă a băncii.
2. Măsurarea durităţii:
Rotind rotiţele 13 (după acele ceasornicului) am adus în contact bila cu suprafaţa
epruvetei, după care, am rotit în continuare rotiţele și am obţinet fixarea acului
indicatorului în poziţia “ 0 ”- zero. Rotind rotiţele 7 am efectuat coborîrea greutăţii
19 peste capul de încercare 14, în acelaşi timp şi jocul dintre discul 12 şi capătul
hexagonal 11 trebuie să fie de 4-5 mm. Măsurarea adîncimii scufundării bilei cu
indicatorul 9 am efectueat-o după 30 secunde de la începutul rotirii acului. Rotirea
rotiţelor 7 în sens contrar rotirii acelor de ceasornic ridică sarcina de pe capul de
încercare 14, apoi rotirea rotiţelor 13 în aceeaşi direcţie ridică bila de pe epruvetă,
aducînd aparatul în poziţia iniţială. Am efectuat cite 3 masurari pentru fiecare tip
de cauciuc. Adîncimea scufundării bilei (în mm) am determinat-o imediat după
scara indicatorului. Apoi se determină duritatea epruvetei încercate după tabela
numerelor de duritate.
Rezultatele:
Experimentul 1:
1) 62
2) 52
3) 52
62 + 52 + 52 = 166 / 3 = 55.33
55.33 ∙ 0.01 = 0.553 / 10 = 0.0553 = 12.02 HB

Experimentul 2:
1) 64
2) 34
3) 48
64 + 34 + 48 = 146 / 3 = 48.66
48.66 ∙ 0.01 = 0.486 / 10 = 0.0486 = 13.27 HB

Experimentu 3:
1) 236
2) 202
3) 215
236 + 202 + 215 = 653 / 3 = 217.6
217.6 ∙ 0.01 = 2.176 / 10 = 0.2176 ≈ 0.20 = 3.18 HB