MINISTERUL AGRICULTURII, DEZVOLTARII REGIONALE SI

MEDIULUI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA AGRARA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA ECONOMIE

CATEDRA BUSINESS SI ADMINISTRARE

SPECIALITATEA: SERVICII HOTELIERE, TURISM SI AGREMENT

REFERAT
TEMA: RISCURILE IN AFACERI

A elaborat: Bulatovici Cristina

Conducator: lector universitar Grinciuc Liliana

Chisinau 2019
Cuprins:

Introducere…………………………………………………………………………

Conceptul de risc in afaceri………………………………………………………..

Tipuri de riscuri……………………………………………………………………

Diferenţieri risc-incertitudine şi risc-probabilitate...................................................

Concluzie..................................................................................................................

Bibliografie...............................................................................................................
Introducere
Riscul este definit şi înţeles în mai multe feluri. Termenul, în sine, datează
din mijlocul secolului al 17-lea, când este întâlnit sub forma “risque” în limba
franceză şi “rischo” (derivat din “rischiare”) în limba italiană. Dicţionarele
definesc riscul, de asemenea, în diferite moduri. Le petit Larousse dă următoarele
accepţii : “pericol, inconvenient mai mult sau mai puţin probabil, la care suntem
expuşi”sau “expunere la un pericol, o pierdere sau un eşec”. În termeni de
asigurare, riscul este definit ca: “prejudiciu, eventuale calamităţi, pe care
companiile de asigurare le garantează, în condiţiile plăţii unei prime de
asigurare”. Există şi noţiunea de risc social : “eveniment, ale cărui consecinţe
urmează a fi reparate de sistemele de securitate socială (boală, invaliditate,
şomaj etc.). Multe decizii în afaceri se iau plecându-se de la estimări asupra
viitorului. Luarea unei decizii în baza unor estimări, prezumţii, aşteptări,
previziuni, prognoze asupra evenimentelor viitoare implică o doză bună de risc,
uneori destul de dificil de definit şi, în cele mai multe cazuri, imposibil de măsurat
cu precizie, dată fiind natura abstractă a conceptului.
Conceptul este folosit pentru a descrie situaţii sau evenimente cu rezultate
sau consecinţe incerte. În domenii precum statistica, managementul financiar şi
managementul investiţiilor, riscul, ca noţiune, face trimitere la posibilitatea şi
probabilitatea unor variaţii ale rezultatelor faţă de valorile sau nivelurile estimate
iniţial

1.1 Conceptul de risc in afaceri

 Un eveniment incert dar posibil, originea lui aflându-se în incertitudine; este
păgubitor, efectele lui odată produse nu mai pot fi înlăturate; apare procesul
activităţii umane, sociale, economice, politice şi în raporturile dintre om şi
natură.
 Expunerea la situaţii nedorite.
 Eveniment posibil şi nedorit, previzibil sau imprevizibil.
 Definiţia riscului diferă de la o disciplină la alta, chiar în cadrul aceluiaşi
domeniu sunt uneori definiţii contradictorii. Cu toate aceste diferenţieri toate
definiţiile conţin două elemente comune: nedeterminare (incertitudine) şi
pierdere.
 Noţiunea de nedeterminare a rezultatelor este implicată în toate definiţiile
riscului. Când riscul s-a spus că există, atunci întotdeauna există cel puţin
două rezultate posibile. Dacă se cunoaşte cu certitudine că o pierdere se va
realiza aceasta nu înseamnă că evenimentul respectiv este afectat de risc.
 Definiţii ale riscului:
 o Posibilitatea de a pierde;
o Incertitudinea ce afectează rezultatul;
o Dispersia rezultatelor aşteptate;
o Probabilitatea ca orice rezultat să difere de unul aşteptat.
o Posibilitatea de a pierde
o Incertitudinea ce afectează rezultatul
o Dispersia actuală a rezultatelor aşteptate
o Probabilitatea ca orice rezultat să difere de unul aşteptat
o Concept multidimensional al cărui nivel nu poate fi redus la un
singur element, la o cifră.

Obiectivul fiecărui om de afaceri este obţinerea de profit. Dar atingerea

acestui obiectiv nu se poate face fără asumarea riscului. Unul dintre marii
teoreticieni ai domeniului, James Lam a afirmat, cu bună dreptate că „Cel mai
mare risc este acela de a ţi-l asuma”.

Din punct de vedere al unei organizaţii, conceptul de risc, oferă următoarele

definiţii:

 Disponibilitatea unei firme de a se adapta la timp şi cu cel mai mic cost la

modificările de mediu;
 Variabilitatea profitului faţă de media profitabilităţii din ultimii ani;
 Variabilitatea rezultatului posibil în funcţie de un eveniment nesigur, incert;
 Construirea unor decizii în condiţii de incertitudine;
 Posibilitatea ca pierderile să fie mai mari decât se aşteaptă;
 Incertitudinea cu privire la producerea unei pagube.

Riscul este constituit din posibilitatea ca un fapt cu consecinţe nedorite să se

producă. Această definiţie are la bază eventualitatea ca un eveniment (anticipat) cu
o anumită probabilitate sau neprevăzut de decident să se materializeze şi să
afecteze negativ anumite aspecte ale activităţii economice. Accentul cade pe
efectele pe care le generează evenimentul respectiv.

Acea situaţie în care există posibilitatea unei devieri potrivnice a rezultatului

sperat.

Teoria riscului în cercetarea operaţională porneşte de la anumite modele de

risc, într-o concepţie holistică, adică globală.
 Pentru înţelegerea noţiunii de risc se porneşte de la termenul de
incertitudine, termen ce exprimă o stare de nesiguranţă cu privire la viitor.

Nesiguranţa economică are ca sursă fie caracterul obiectiv, impredictibil al

unui proces economic, fie caracterul incomplet, aproximativ al cunoştinţelor
existente la un moment dat. Incertitudinea se referă deci la starea de nesiguranţă
legată de rezultatele scontate a se obţine în urma unei acţiuni economice.

Spre deosebire de incertitudine, riscul se caracterizează prin posibilitatea

descrierii unei legi de probabilitate pentru rezultatele scontate, indicând
modalităţile de tratare a acestei legi de către agenţii economici.Riscul şi
incertitudinea se întâlnesc combinate în diferite proporţii dar, în realitate,
incertitudinea nu poate fi eliminată nicicând.Astfel, evenimentele imprevizibile pot
provoca abateri care să schimbe fundamental configuraţia datelor puse în evidenţă
prin observaţiile statistice anterioare.

Orice proces decizional bazat pe analiza datelor statistice raportate la o stare

anterioară şi pe încercarea de validare a unei eventuale distribuţii de probabilităţi
aplicabile viitorului, implică un anumit grad de incertitudine. Incertitudinea devine
o potenţială sursă de risc când decurge dintr-o informare incompletă sau din
apelarea la surse adesea incompatibile. Majoritatea agenţilor economici consideră
esenţiale metodele de măsurare a riscului cu ajutorul teoriei probabilităţilor, dar
probabilitatea şi riscul sunt concepte diferite.Riscul nu poate fi suprimat din
moment ce el există în activitatea economică şi în lumea afacerilor, iar deciziile
sunt luate într-un mediu incert şi riscant, nu însă fără o evaluare a alternativelor de
decizie, a consecinţelor lor, dar considerând că efectele deciziilor nu sunt
cunoscute cu siguranţă.

Este evident că o strategie managerială performantătrebuie să cuprindă atât

programe cît şi proceduri de gestionare a riscurilorcare vizează de fapt
minimizarea probabilităţii producerii acestor riscuri şi a expunerii potenţiale.
Obiectivul central al acestor politici este acela de minimizare a pierderilor sau
cheltuielilor suplimentare suportate de organizaţie, obiectivul fiind obţinerea unui
profit cît mai mare.

Citându-l pe fizicianul Louis de Broglie : „Trebuie să urmărim riscul

pentru că riscul este condiţia la toate succesele”, vom defini domeniul riscului
care, concentrat, se rezumă la infinitivul a trei verbe:

Analizare: să identificăm riscurile existente şi să evaluăm

consecinţele posibile directe şi indirecte;
Reducere: să le prevenim pentru a le diminua sau a le elimina;
să ne asigurăm în raport cu apariţia noilor riscuri şi să
 atenuăm efectele neprevăzute prin acţiunea mijloacelor
de protecţie corespunzătoare;
Finanţare: să stăpânim ansamblul costurilor şi pierderilor
potenţiale acceptate.

Analizând aceste definiţii ale riscului, se pot observa anumite caracteristici

comune, anumite criterii de definire a riscului.

Riscul derivă din incertitudine: adoptarea deciziei are loc în prezent, iar punerea
în practică şi rezultatele se vor produce în viitor; incertitudinea provine din
necunoaşterea cu privire la care eveniment din cele identificate se va produce şi la
ce moment, care vor fi efectele reale şi amplitudinea producerii acestuia.

Riscul implică ideea de pierdere potenţială (de orice tip) generat de evoluţia unui
factor în sens contrar aşteptărilor decidentului.

Riscul a fost, din totdeauna, o ameninţare, dacă nu a fost cunoscut şi gestionat

corespunzător, şi o performanţă, un avantaj, un succes, dacă a fost înţeles şi
abordat ştiinţific. Plaja abordărilor s-a întins de la opinia din antichitate a lui
Syrus,potrivit căruia ,, cu cât un lucru este mai important, cu atât este mai plin de
riscuri”, până la opiniile de vârf contemporane , potrivit cărora,cea mai mare
performanţă în management, este să iei decizii dincolo de risc, adică în zona
incertitudinii, unde a rămas singura piaţă încă ne explorată şi unde există loc pentru
toţi competitorii . Pe de altă parte, specialiştii în management sunt tot mai aproape
de unanimitate în vederi – un lucru destul de rar între ei, în alte domenii şi
probleme – că ,,
riscul este umbra oricărei afaceri”, că ,, de regulă, nu există afacere fără risc”, că ,,
avantajele potenţiale ale afacerilor sunt proporţionale cu riscul asumat în mod
ştiinţific”.Ca urmare, se tinde spre acreditarea concepţiei potrivit căreia, managerii
zilelor
noastre se stratifică, în funcţie de modul în care abordează riscul în afaceri,în trei
categorii distincte:
- managerii care consideră că performanţa lor cea mai mare este să prevină riscul,
manageri care, curios, sunt cei mai apreciaţi de către oameni , cu sintagma ,, ăştia
ne
păzesc de rău, de pierderi, de necazuri”, uitând că, potrivit celor arătate mai sus,
dacă nu
accepţi ( evident, ştiinţific), riscul, nu accepţi afacerea, avantajele ei potenţiale şi,
ca
urmare, ei sunt catalogaţi de către cunoscătorii în domeniu, ca fiind ,, un pericol
social”;
- manageri care acceptă riscul ca pe o realitate obiectivă a zilelor noastre, dar îl
cuantifică şi îl acceptă doar până la un anumit nivel ( de pildă, se aud tot mai
frecvent exprimări de genul,, până la un risc de 5 % putem discuta”), deşi, aşa cum
s-a arătat, avantajele sunt
proporţionale cu riscul asumat şi, ca urmare, limitarea lui, arbitrar, ne ştiinţific,
înseamnă limitarea avantajele potenţiale ale afacerii respective şi, ca urmare, şi
aceşti manageri
sunt consideraţi tot ,, un pericol social”;
- manageri care acceptă riscul ca pe o componentă inseparabilă a oricărei activităţi
şi, mai cu seamă, a oricărei creaţii, care consideră managementul riscului chiar ca
un hoby, preocuparea lor prioritară fiind asumarea conştientă, ştiinţifică a riscului
în afaceri, ca singura modalitate de câştig, de performanţă, de valoare, într-o lume
a schimbării – caracteristica dominantă a acestui secol – aceştia fiind consideraţi
managerii viitorului.
Abordând managementul riscului din alt unghi, se impune atenţiei faptul că
între specialişti nu există o unitate de vederi privind tipologia riscurilor în afaceri,
plaja opiniilor extinzându-se de la unii care consideră că afacerile sunt vizate de
opt tipuri de riscuri, alţii de cinci tipuri, alţii de trei, iar autorul rândurilor de faţă
consideră ca fiind cele mai grave riscuri în afaceri, doar două. Această dispersie
vizează nu numai
specialiştii români, ci, aşa cum se va vedea, şi pe cei străini (fiind suficient să se
studieze documentele Congresului Mondial de Risk –Management, de la Bucureşti,
din luna Oct. 2004). Ne existând o unitate de vederi privind tipologia riscurilor în
afaceri,nu există nici o metodologie unitară de identificare, de evaluare, de
finanţare, de
monitorizare, etc, a acestor riscuri ,, la ordinea zilei”, iar, ce este mai grav,
literatura
de specialitate în acest domeniu ( autohtonă şi străină), este ne permis de săracă,în
totală distonanţă cu importanţa şi actualitatea problemei

1.2 Tipurile de riscuri

Riscurile pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere:
1.Din punct de vedere al caracterului lor riscurile pot fi pure şi speculative.
Riscul pur reprezintă incertitudinea generată de unele evenimente imprevizibile
care poate avea ca urmare suferirea sau nu a unor pierderi. Riscul pur se întâlneşte
atunci când există posibilitatea înregistrării unor pierderi, însă probabilitatea
producerii acestui eveniment este necunoscută. Exemple de risc pur sunt focul,
moartea unui salariat cheie, falimentul unui client, furtul. Întreprinzătorul nu se
poate opune producerii acestor evenimente. Totuşi, multe din aceste riscuri pot fi
analizate statistic şi sunt prin urmare asigurabile.
Riscul speculativ reprezintă incertitudinea generată de unele acţiuni voluntare şi
care se poate materializa în câştig sau pierdere. Cumpărarea de dolari cu speranţa
că va creşte cursul acestora este un risc speculativ. Evenimente neprevăzute pot
diminua cursul dolarului, investiţia fiind considerată speculativă întrucât
întreprinzătorul şi nu destinul a determinat aceasta pierdere. Acest risc nu este
asigurabil.
2.Din punct de vedere al cauzelor producerii, riscul se poate datora
incendiilor, inundaţiilor, cutremurelor, furturilor etc.
3.Din punct de vedere al posibilităţii de asigurare, întâlnim riscuri
asigurabile şi riscuri neasigurabile.
4.Din punct de vedere al naturii lor, riscurile pot fi: riscuri privind piaţa,
riscuri privind proprietatea, riscuri privind personalul, riscuri privind clienţii.
a.Riscuri privind piaţa. Riscurile privind piaţa pot apărea ca urmare a
schimbărilor negative în cadrul pieţei ţintă şi ale eforturilor de marketing. Multe
din aceste schimbări pot afecta poziţia competitivă a firmei şi potenţialul de
creştere pe termen lung. Ele se dezvoltă cel mai adesea în ritm lent, devenind în
final complet distructive. Aceste riscuri nu sunt în general asigurabile prin poliţe de
asigurare normale. Printre cele mai elocvente astfel de riscuri sunt întreruperile în
aprovizionare, deteriorarea condiţiilor economice şi reducerea cererii de produse.
Întreruperile în aprovizionare se datorează furnizorilor şi ele pot provoca mari
pierderi în procesul de producţie sau vânzare.
Deteriorarea condiţiilor economice poate avea efect negativ supra afacerii prin rate
ale inflaţiei ridicate, creşterea ratei dobânzii, reducerea veniturilor. Întreprinzătorii
sunt extrem de vulnerabili la aceste riscuri, gestionarea riscului fiind deosebit de
dificilă.
Reducerea cererii de produse. Fiecare produs are un anumit ciclu de viaţă. Pentru a
nu intra în faza de declin şi a se expune astfel acestui risc, întreprinzătorul trebuie
să înnoiască şi modernizeze în mod continuu produsele.
b.Riscuri privind proprietatea. Dacă riscurile privind piaţa au un caracter
intangibil, cele privind proprietatea au un caracter tangibil. Cele mai multe dintre
aceste riscuri sunt asigurabile. Citeva dintre cele mai importante dintre aceste
riscuri sunt: focul, dezastrele naturale, spargerile, tâlhăriile şi furtul din magazine.
Focul. Clădirile, echipamentele şi stocurile pot fi distruse parţial sau total de foc.
Desigur, gradul de risc depinde de tipul afacerii. Întreprinzătorul poate reduce
efectul distrugător al focului printr-o politică de prevenire a incendiilor şi
asigurare.
Dezastrele naturale. Inundaţiile, cutremurele, furtunile puternice şi alte calamităţi
“date de Dumnezeu” sunt imprevizibile şi pot afecta grav activităţile firmei. Deşi
se pot lua unele măsuri preventive nu se pot face prea multe pentru
preîntâmpinarea acestor dezastre. De aceeea, asigurarea este cea mai bună soluţie.
Spargerile. Firmele sunt locuri atractive pentru spărgători. Întreprinzătorul poate
diminua efectul spargerilor prin folosirea unor sisteme de alarmă, agenţi protguard,
iluminare adecvată şi asigurare.
Tâlhăriile prin actele de violenţă şi intimidare sunt mult mai periculoase, întrucât
pun în pericol viaţa salariaţilor şi clienţilor. Împotriva tâlhăriilor se pot folosi
aceleaşi metode ca în cazul spargerilor şi în plus oglinzile şi camerele de luat
vederi.
Furtul din magazine. Pierderile datorită furturilor reprezintă un mare pericol pentru
întreprinzător. Autorii furturilor pot fi profesionişti sau clienţi obişnuiţi.
Profesioniştii sunt dificil de identificat şi înţeles. În plus, ei se concentrează asupra
produselor de valoare şi care se vând rapid. Clienţii obişnuiţi pot fura şi ei. Fie că
sunt copii care nu îşi dau seama că fură, fie ca sunt cleptomani, consumatori de
droguri sau clienţi nemultumiţi ca au stat prea mut la rând şi fură din răzbunare, ei
pot produce mari pagube. Împotriva hoţilor din magazine se pot lua o serie de
măsuri de prevedere: instruirea salariaţilor, avertizarea scrisă, folosirea de oglinzi
convexe pentru a elimina unghiurile moarte, utilizarea de sisteme de alarmă,
dispunerea articolelor scumpe în locuri special amenajate, expunerea ordonată
pentru a se putea observa rapid furtul, dirijarea fluxului clienţilor spre casierie,
folosirea de agenţi protguard. Evident, şi asigurarea este o soluţie bună.
c.Riscuri privind personalul. Această categorie de risc se datorează acţiunii
salariaţilor. Ei pot comite atât furturi propriu-zise cât şi falsuri. Acestea se pot
datora angajării unor persoane, fără a le verifica atent înainte de angajare;
obişnuinţei cu un nivel de trai mai ridicat, politicii de personal neadecvată, care
crează impresia salariaţilor ca nu sunt plătiţi suficient şi vor fura în completare;
relaţiilor necorespunzătoare dintre întreprinzător şi salariaţi, care vor crea o
atmosferă de neîncredere; oportunităţii de a fura, prin lipsa unei metode de
prevenire a furturilor de către salariaţi; condiţiile economice, care fac imposibil un
trai decent. Împotriva furturilor se pot lua unele măsuri ca: separarea sarcinilor de
plată, recepţie, controlul stocurilor; ţinerea unei bune evidenţe şi verificarea ei
periodică; închiderea fişetelor şi birourilor; plătirea corectă a salariaţilor; atenţie la
cei mai de încredere salariaţi, care pot fura de fapt cel mai mult; pedespirea
salariaţilor care au fost prinşi furând; nefolosirea a doi membrii ai aceleaşi familii
în acelaşi loc; verificarea prin sondaj a recepţiei materialelor. Împotriva fraudelor
se poate lupta prin următoarele mijloace: verificarea cecurilor anulate, aprobarea
personală de întreprinzător a reducerilor de preţ şi a creditelor, semnarea personală
a tuturor cecurilor.
d) Riscuri inovaţionale – sunt condiţionate de proiectarea greşită a
produsului, obţinerea unor rezultate negative, nerealizarea parametrilor tehnici
planifi caţi la etapa proiectării constructive şi tehnologice a inovaţiilor, depăşirea
devizului de cheltuieli în procesul implementării inovaţiei, pătrunderea difi cilă pe
piaţă etc.
 e) Riscurile de fabricaţie apar în procesul de producere, aprovizionare şi
deservire post-realizare, ca urmare a comercializării unui volum de producţie mai
mic decît cel planifi cat, majorării cheltuielilor materiale, respingerii de către
consumator a producţiei propuse sau rambursarea acesteia, accidente şi defectări de
utilaj, obţinerea producţiei neconforme etc.
f) Riscurile comerciale – sunt riscurile care apar în procesul comercializării
producţiei sau prestării serviciilor, ca urmare a modifi cării preferinţelor
consumatorilor, majorării preţului la produs, apariţiei noilor concurenţi etc.
g) Riscurile financiare – sunt cauzate de neexecutarea de către întreprindere
a obligaţiunilor fi nanciare. Riscurile date pot apărea ca urmare a fl uctuaţiei
cursului monedei naţionale, evoluţiei dobînzilor bancare, neachitării creanţelor,
penalităţilor contractuale etc.
h) Riscul de personal – fl uctuaţia personalului ori lipsa acestuia, nivel
scăzut de profesionalism, responsabilitate (disciplină) scăzută, scurgerea
informaţiei confi denţiale privind afacerea. f) Riscurile sociale - sunt cauzate de
accidentele de muncă, majorarea salariilor etc.
i) Riscurile politice- pot apărea ca urmare a politicii de stat, instabilitatea
politică din ţară, introducerea unor restricţii etc. h)
Riscurile naturale– sunt cauzate de condiţiile climaterice nefavorabile (în special,
pentru întreprinderile agricole şi ale industriei alimentare).
j) Riscurile privind proprietatea – pot apărea ca urmare a deteriorării
complete sau parţiale a bunurilor: clădiri, construcţii gospodăreşti (garaje,
depozite), încăperi separate (ateliere, laboratoare, cabinete), obiecte de construcţii
nefi nisate; utilaj ingineresc, tehnologic sau de producere, inventar, echipament
tehnologic, obiecte ale interiorului, valori în mărfuri şi materiale (mărfuri, materie
primă, materiale)
Riscurile privind personalul sunt în cea mai mare parte asigurabile.

1.3 Diferenţieri risc-incertitudine şi risc-probabilitate

Remarcând interactiune unor noţiuni aparent sinonime ca risc,
incertitudineşi probabilitate, trebuie precizat că ele apelează unele la altele, pentru
a se defini, dar există o serie de diferenţe între ele, numitorul comun fiind
nedeterminarea.

În principiu, incertitudinea se referă la o stare mentală caracterizată de

îndoială, datorită unei lipse de cunoaştere despre ce se va întâmpla, sau nu, în
viitor. Există riscul – ca o combinaţie de circumstanţe în care există şanse de a
pierde – să creeze o incertitudine pentru persoanele care conştientizează riscul
existent.

Diferenţe dintre risc şi incertitudine:

Riscul Incertitudinea (spre deosebire de

risc)
Este descrisă situaţia în care
Se pot face anumite decidentul nu poate identifica toate
anticipări ale sau chiar nici unul dintre
evenimentelor ce se evenimentele posibile a se produce
pot produce şi ale şi cu atât mai puţin de a se putea
probabilităţii asociate estima probabilitatea producerii lor,
producerii lor. având semnificaţia matematică de
variabilă incomplet definită.
O condiţie în care
există posibilitatea
În definirea incertitudinii, un singur
unei modificări
lucru este cert: „nimic nu este sigur
nedorite a unui
sau previzibil”.
rezultat dorit care este
aşteptat sau sperat.
O situaţie este incertă atunci când
decizia trebuie luată dar nu se
Incertitudine ce
cunosc suficient sau deloc evoluţia
afectează rezultatul.
ulterioară a evenimentelor precum
şi probabilităţile aferente.
Combinaţie de
Stare mentală opusă certitudinii,
circumstanţe în care
fiind o simplă reacţie la absenţa de
sunt posibilităţi de a
cunoştinţe privind viitorul.
pierde.
Creează incertitudine
Stare de nesiguranţă, caracterizată de
pentru o parte din per-
îndoială, datorită lipsei de cunoaştere
soane când riscul este
a ce se va întâmpla sau nu în viitor.
conştientizat.
O acţiune este incertă, când este
Dacă riscul este sau
posibilă obţinerea mai multor
nu recunoscut, acest
rezultate, fără să se cunoască
lucru nu modifică
probabilitatea de apariţie a unuia
existenţa sa.
sau a altuia dintre ele.
Aşa cum s-a mai spus, riscul şi incertitudinea se întâlnesc combinate în diferite
proporţii, dar incertitudinea nu poate fi eliminată definitiv, oricât de completă ar fi
gestionarea riscului.

Diferenţe între risc şi probabilitate:

Riscul Probabilitatea ( spre deosebire de risc)

O caracteristică specifică Ne indică în ce măsură este posibilă
întregii distribuţii de producerea unui anumit eveniment în
probabilităţi condiţii bine determinate.
Se asociază cu o
probabilitate de apariţie a
unor evenimente nedorite.
Pentru fiecare eveniment există o anumită
Cu cât consecinţele sunt
probabilitate de apariţie.
mai nedorite cu atât mai
riscantă este decizia ce a
fost adoptată.
Metodele esenţiale de
măsurare a riscului sunt
cele cu ajutorul teoriei Caracterul sau însuşirea a ceea ce este
probabilităţilor, potrivit probabil
părerii agenţilor
economici.
Riscul obiectiv inerent
oricărei acţiuni caracteri-
zate prin variabilitatea Probabilitatea obiectivă se bazează pe
rezultatelor probabile este evidenţa istorică a datelor statistice.
o variabilă independentă
de individ.
Probabilitatea subiectivă şi respectiv
aprecierea subiectivă a riscului poartă
Riscul subiectiv este o
amprenta personalităţii fiecărui individ,
estimare a riscului
reflectând mentalităţile, obiceiurile şi
obiectiv şi depinde de
măsura în care acestea se bazează pe
individ.
intuiţie sau dimpotrivă, pe observaţii
minuţioase pentru luarea deciziilor.

Concluzie: Riscul reprezintă acel eveniment aleator care aduce

prejudicii resurselor tehnice, umane, financiare sau de viaţă ale unei organizaţii,
împiedecând-o să-şi atingă obiectivele pa care şi le-a stabilit
 Pentru o cât mai bună fundamentare a deciziilor de diminuare a riscurilor şi
de reducere a numărului de necunoscute cu care se operează, se impune o
optimizare a cantităţii şi calităţii informaţiilor de piaţă, pentru a se putea realiza o
„conversie” a „incertitudinii” în „risc” şi a-l trata în consecinţă pe acesta, apelând
la mai multe opţiuni : evitare, minimizare, reţinere, transfer, împărţire.

Bibliografie :
1. www.scribd.com
2. www.plandeafacere.ro
3. https://caam.utm.md/wp-
content/uploads/sites/23/2019/01/ANTREPRENORIAT_c3.pdf