Powered by http://www.referat.

ro/
cel mai tare site cu referate
www.referat.ro

Nume si prenume student:

Specializare: Stiinta Mediului
An: 1

Dezbatere asupra metodelor de corectare a calităţii apelor naturale, staţii

de tratare

(3) În general, apa poate fi afectată de mai multe elemente: consumul uman
casnic, tehnologii ce folosesc apa în scopuri secundare şi care produc deversări
înapoi în natură şi nu în ultimul rând chiar de natură sau, mai precis, de natura
influenţată de poluarea în care trăim. Dacă în urmă cu două-trei sute de ani apa
de ploaie, spre exemplu, era considerată curată, astăzi până şi aceasta necesită
analize chimice pentru a-i certifica puritatea. Astfel, oricare ar fi originea uzurii
apei şi tipul acestei uzuri, tehnologia a dezvoltat patru modalităţi importante de
filtrare.

(3) Cele patru tipuri (fizic, chimic, biologic şi electromagnetic) sunt

complementare şi ţintesc spre varii impurităţi găsite la nivelul apei. În afară de
cazurile grave – când calitatea este atât de depreciată încât până şi o analiză
empirică (culoare, consistenţă, gust etc.) îi demonstrează degradarea – apa este
analizată pentru a decide în ce mod trebuie purificată. Listăm mai jos în ce
constau cele patru procese de filtrare sau curăţare a apei: Procesele chimice
urmăresc în special tratarea apei de consum domestic cu clor pentru a diminua
şi, pe cât posibil, îndepărta bacteriile şi microorganismele din apă. Procedeul
este larg răspândit şi reprezintă una dintre puţinele constanţe la nivel mondial
acceptată de guverne ca o condiţie în obţinerea apei potabile. Din acest punct de
vedere este bine de reţinut că procentul şi tipul impurităţilor acceptate în apa
potabilă diferă, inclusiv la nivel legislativ, de la o ţară la alta. Procesele fizice,
cum sunt sedimentarea şi filtrarea se bazează pe principiul că un număr mare de
impurităţi poate fi eliminat fie prin lăsarea particulelor să se aşeze pe fundul
bazinelor, fie prin trecerea, uneori repetată, a apei prin filtre profesionale, tot mai
specializate în ultimii ani în ceea ce priveşte materialele folosite şi tehnica
efectivă de filtrare. Procesele biologice funcţionează conform ideii că anumite
bacterii şi protozoare vor extrage din apă particulele organice, lăsând lichidul
mult mai curat la nivel microbiologic. Astfel, apa trecută prin nisip sau nămol activ
este expusă unei colonii biologice ce o epurează. Proces lent, dar eficient,
acesta este folosit în special în purificarea apelor industriale, dar şi de comunităţi
restrânse, ca soluţie secundară şi sigură pentru apele menajere. Mai puţin
cunoscută şi folosită mai restrâns, radiaţia electromagnetică a apei urmăreşte
sterilizarea acesteia, în special în scopuri farmaceutice.

(2) Staţiile de tratare a apei au structuri destul de diferite în funcţie de

dimensiuni, complexitate, tehnologii folosite etc. De asemenea există şi ministaţii
de tratare sau chiar dispozitive individuale. Totuşi, etapele de tratare sunt de cele
mai multe ori aceleaşi şiprincipiile la fel.Apa se prizează de regulă din lacuri de
acumulare, mai rar din râuri, din zonă deprotecţie sanitară. Faptul că priza de
apă nu e la suprafaţă şi că există grătare face ca deregulă la staţia de tratare,
numită curent uzină de apă, să nu ajungă corpuri plutitoare sau solide mari.

(1) O apă de calitate este incoloră, inodoră şi fără gust. Dacă apa are miros
se datorează prezenţei hidrogenului sulfurat în 99 % din cazuri. Dacă lichidul atât
de necesar vieţii are gust ,acesta este un prim indiciu ce arată o concentraţie
ridicată de săruri dizolvate iar dacă apa pentru consum este tulbure înseamnă
că trebuie verificat gradul de turbiditate a apei. Lipsa de transparenţă a apei este
provocată de particule foarte fine aflate în suspensie ce nu pot fi individualizate
cu ochiul liber.

(1) Potabilizarea apei este un proces complex ce implică mai multe faze de
lucru şi începe încă din spatele barajului deversor, unde, prin micşorarea vitezei
de curgere a apei începe deja procesul de depunere a suspensiilor grosiere.

(1) Prin acţiunea unor conducte de aspiraţie apa ajunge în decantoarele

suspensionale unde începe procesul de coagulare. Eliminarea din apă a
suspensiilor coloidale se realizează cu ajutorul agenţilor de coagulare, sulfatul de
aluminiu şi policlorura de aluminiu fiind folosite în acest scop. Şi varul este
folosit în procesul de potabilizare a apei. Atunci când sunt necesare doze mari
de coagulant, în funcţie de turbiditatea apei, varul este introdus în apă sub forma
unui lapte de var pentru neutralizare, dozele fiind stabilite în funcţie de
determinările din laborator.

(1) Prin decantare nu se poate obţine o limpezire a apei până la gradul

necesar unei ape potabile. Filtrarea este următoarea fază de lucru a procesului
de potabilizare, apa ajunsă în filtre trece printr-un proces complex în care este
preponderent fenomenul de adsorbţie, particulele în suspensie fixându-se pe
suprafaţa granulelor de nisip.
 (1) Ultima fază a potabilizării apei este dezinfectarea. Pentru asigurarea calităţii
bacteriologice apa trebuie supusă procesului de dezinfectare, acest lucru
realizându-se cu ajutorul clorului gazos ce dezinfectează apa prin oxidarea
substanţelor organice. Doza de clor se stabileşte în funcţie de parametri calitativi
ai apei filtrate, cantitatea administrată fiind capabilă să asigure o dezinfectare
corespunzătoare şi să menţină în reţea o cantitate de clor remanent. Aceasta
este ultima etapă din procesul de potabilizare a apei. Atât parametri apei brute
cât şi apa din celelalte faze sunt monitorizate chimic şi bacteriologic.

Referinte bibliografice (inserate in text):

(1) http://www.aquabis.ro/potabilizarea-apei/
(2) http://ecotrust.ro/ro/blog-ecotrust/58-procedee-si-etape-de-tratare-a-apei
(3) http://www.global-ecocenter.ro/2010/12/purificarea-apei-tehnici-solutii/

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate