Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1.Natura activităţii
2.Tipologia solicitărilor
Cat priveste atitudinile necesare unui specialist in recrutare, printre cele mai importante se
numara proactivitatea, profesionalismul, atitudinea pozitiva, dorinta de autodezvoltare.
Munca unui specialist in recrutare (recrutor) este solicitanta din punct de vedere psihic.
Exista foarte multe variabile care trebuie ţinute sub control în activitatea acestuia, incepand
cu gestionarea interactiunilor cu o mare varietate de profile umane si continuand cu
dinamica mediului de afaceri si volumul de activitate aferent acestei dinamici, impactul in
organizatie a deciziilor referitoare la recrutarea celor mai potrivite persoane si limitarile
impuse de reglementarile in vigoare.
Din perspectiva istorica, atributiile aferente unui specialist in recrutare au fost indeplinitie in
perioada comunista de catre inspectorul de personal, un generalist in domeniul RU. Ulterior
acestei perioade si odata cu evolutia abordarii valorii capitalului uman in Romania,
inspectorul de personal s-a transformat in inspector resurse umane sau responsabil resurse
umane. De asemenea, deschiderea pietei interne pentru investitorii straini a adus noi
concepte, procese si proceduri de recrutare si selectie, precum si o dezvoltare accelerate a
sectorului de servicii suport pentru aceasta activitate. Aparitia variantei moderne a notiunii
de specialist in recrutare poate fi corelata cu perioada de crestere economica accelerate a
Romaniei din anii 2005-2007, cand nevoia de recrutare si volatilitatea pietei fortei de munca
au crescut importanta acestei ocupatii.
5.Ocupaţii înrudite
Relaţii între ocupaţii – lanţuri ocupaţionale
In cadrul organizatiei, Specialistul in recrutare interactioneaza in linie ierarhica superioara cu
managerul direct, care poate fi coordonator recrutare, manager recrutare, manager resurse
umane sau director resurse umane. Pe linie functionala/orizontala, specialistii in recrutare
colaboreaza frecvent cu managerii de departamente, iar din cadrul functiunii de resurse
umane cu specialistii in administrare de personal, specialisti in formarea angajatilor si
specialisti relatii de munca.
In cazul in care in cadrul unei organizatii aceasta ocupatie nu exista, atributiile de recrutare
si selectie revin generalistilor in resurse uman, managerului de resurse umane sau chiar
managerului general.
In ceea ce priveste evolutia in cariera, exista mai multe optiuni pentru specialistul in
recrutare. O optiune de dezvoltare este aceea de avansare in grad de senioritate pe
specialitatea existenta (spre exemplu: de la recrutor junior la recrutor senior). Un alt traseu
de cariera poate fi acela de dezvoltare pe orizontala, specialistul in recrutare putand alege
intre ocupatii de resurse umane tehnice (de exemplu compensatii si beneficii, relatii de
munca) sau unele orientate spre dezvoltare (cum ar fi specialist dezvoltare organizationala,
consilier de cariera, specialist formare etc). Evolutia ierarhica spre functia de manager
recrutare sau cea de manager resurse umane este de asemenea posibila. Intrarea in
sectorul serviciilor suport in recrutare este o alta optiune de dezvoltare a specialistului in
recrutare.
6.Concluzii