Sunteți pe pagina 1din 4

Nume şi prenume____________________

Clasa _____________________________

TEST DE EVALUARE
MODULUL CONDUITA IN URGENTE MEDICO-CHIRURGICALE

SUBIECTUL I Încercuiţi răspunsurile corecte:


(50 puncte)
1. Manifestări de dependenţă în caz de dispnee pot fi:
a) tuse, hemoptizie, cianoză, zgomote respiratorii,
b) epistaxis, strănut, tuse, cornaj, tiraj,
c) disfonie, afonie, senzaţie de sufocare,
d) disfagie, anorexie, hemoptizie, tuse.
2. Alterarea vocii poate fi cauzată de:
a) mai frecvent boli ale inimii şi ale plămânului dar si ale căilor respiratorii superioare,
b) procese inflamatorii la nivelul căilor respiratorii superioare dar şi de prezenţa alergenilor în mediul înconurător,
c) prezenţa unor corpi străini pătrunşi accidental în căile respiratorii,
d) prezenţa alergenilor în aerul inspirat.
3. Tipurile de respiraţii pot fi:
a) costal superior întâlnită la copii şi vârstnici, prin coborârea părţii superioare a cutiei toracice,
b) costal inferior la femei, prin mărirea diametrului lateral al cutiei torcice,
c) abdominal întâlnită la vârstnici şi copii, prin mărirea diametrului vertical al cutiei toracice,
d) costal superior la bărbaţi prin ridicarea părţii superioare a cutiei toracice.
4. Hemoptizia se defineşte ca fiind:
a) amestec de secreţii din arborele traheo-bronşic, formată din mucus, puroi, sânge, celule descuamate,
b) amestec de secreţii provenită de la nuvelul faringelui, mucus, puroi, sânge,
c) hemoragie exteriorizată prin cavitatea bucală provenind de la nivelul căilor respiratorii,
d) secreţie sanguinolentă eliminată pe cavitatea bucală provenind de la nivelul tubului digestiv.
5. Intervenţiile asistentei pentru ca pacientul să prezinte mucoase respiratorii umede la nivelul faringelui şi laringelui
sunt:
a) umezeşte aerul din încăpere, recomandă repaus vocal absolut şi favorizează modalităţi de comunicare nonverbală,
b) pregăteşte psihic pacientul în vederea aplicării tehnicilor de îngrijire, în vederea aspirării secreţiilor bronşice,
c) învaţă pacientul să evite schimbările bruşte de temperatură şi aglomeraţiile,
d) se îndepărtează secreţiile nazale, se educă pacientul pentru a evita împrăştierea secreţiilor nazale.
6. Pentru a opri epistaxisul, asistenta medicală:
a) învaţă pacientul să tuşească, să expectoreze şi să colecteze sputa,
b) învaţă pacientul să utilizeze tehnici de relaxare,
c) asigură poziţia şezând şi aspiră secreţiile bronşice dacă este cazul,
d) aplică comprese reci pe frunte, nas sau ceafă şi îi recomandă să nu-şi sufle nasul.
7. Celeritatea reprezintă:
a) viteza de ridicare şi coborâre a undei pulsatile,
b) pauzele dintre pulsaţii care sunt egale, pulsul fiind ritmic,
c) volum diferit al pulsului la artere diferite,
d) creşterea frecvenţei pulsului.
8. Intervenţiile asistente pentru menţinerea independenţei circulaţiei sanguine pot fi:
a) se acordă pacientului repaus într-o cameră liniştită bine aerisită,
b) recomandă pacientului să poarte îmbrăcăminte lejeră,
c) se asigură alimentaţie hiperproteică, vitaminoterapie,
d) învaţă pacientul valoarea energetică a alimentelor şi necesarul în funcţie de ativităţile fizice şi vârstă.
9. Modificări de volum ale pulsului sunt:
a) tahicardie, bradicardie,
b) puls aritmic, puls dicrot,
c) puls filiform, puls asimetric,
d) puls aritmic, puls asimetric.
10. Intervenţiile asistentei pentru pacientul cu circulaţie inadecvată includ:
a) aplicarea de exerciţii active, pasive, masaje,
b) recoltează urină pentru examene chimice şi bacteriologice,
c) reduce aportul de lichide, electroliţi în funcţie de ionograma serică şi urinară,
d) asigură igiena corporală riguroasă.
11. Hipoxemia reprezintă:
a) diminuarea cantităţii de oxigen în ţesuturi,
b) scăderea cantităţii de oxigen în sânge,
c) creşterea cantităţii de oxiggen în sânge,
d) creşterea cantităţii de oxigen în ţesuturi.
12. Două pulsaţii una puternică şi alta slabă, urmată de pauză se defineşte ca fiind:
a) tahicardie,
b) puls filiform,
c) puls dicrot,
d) bradicardie.
13. Factorii care determină tensiunea arterială sunt:
a) somnul-în timpul somnului tensiunea arterială este mai mică decât în perioada de veghe,
b) vârsta-tensiunea arterială este mai mică la copil şi creşte pe măsură ce acesta înaintează în vârstă,
c) activitatea diurnă produce o creştere a tensiunii arteriale,
d) debitul cardiac, forşa de contracţie a inimii, elasticitatea şi calibrul vaselor vâscozitatea sângelui.
14. Intervenţiile asistentei acordate pacientului cu deficienţe respiratorii pentru ca acesta să prezinte rezistenţă crescută
faţă de infecţii sunt:
a) educarea pacientului să evite schimbările bruşte de temperatură şi de asemenea aglomeraţiile,
b) să folosească batista individuală, de unică folosință,
c) să evite împrăştierea secreţiilor nazale,
d) se recomandă pacientului să nu-şi sufle nasul.
15. Pentru ca pacientul să prezinte căi respiratorii permeabile şi o bună respiraţie la nivelul plămânilor şi bronhiilor
asistenta învaţă pacientul:
a) să tuşească, să expectoreze,să colecteze sputa, să facă gimnastică respiratorie şi să evite obiceiurile dăunătoare,
b) să utilizeze tehnici de relaxare, aşează pacientul în decubit dorsal, cu capul în extensie,
c) recomandă repaus vocal, umezeşte aerul din încăpere,
d) asigură poziţie antalgică, pregăteşte psihic pacientul în vederea tehnicilor la care va fi supus.
16. Celeritatea se defineşte ca fiind:
a) pauze egale între pulsaţii,
b) viteza de ridicare şi coborâre a undei pulsatile,
c) tensiunea minimă ce se obţine în timpul diastolei,
d) numărul de pulsaţii pe minut.
17. Hipotensiunea arterială reprezintă:
a) scăderea frecvenţei pulsului sub 70 pulsaţii pe minut,
b) creşterea valorilor tensiunii arteriale peste valori normale,
c) scăderea tensiunii arteriale sub limita normală de 150/90 mmHg,
d) scăderea tensiunii arteriale sub valori normale.
18. Manifestări de dependenţă în caz de circulaţie inadecvată pot fi cu excepţia:
a) tegumente modificate, modificări de frecvenţă a pulsului,
b) hipoxemie, hipoxie,
c) tahipnee, bradipnee,
d) modificări de ritm ale pulsului.
19. Ortopneea reprezintă:
a) pătrunderea unei cantităţi mai mari de aer în plămâni,
b) poziţie forţată cu braţele pe lângă corp, bolnavul fiind în poziţie şezând,
c) reducerea frecvenţei respiratorii,
d) pătrunderea unei cantităţi mai mici de aer în plămâni.
20. Posibile manifestări de dependenţă în caz de obstrucţia căilor respiratorii sunt:
a) epistaxis, deformări ale nasului, strănut, aspiraţie pe nas,
b) hemoptizie, mucozităţi (spută), cianoză,
c) dispnee de tip Chayne-Stokes şi de tip Kussmäul,
d) zgomote respiratorii, bradipnee, ortopnee.
21. Depresiunea inspiratorie a părţilor moi ale toracelui, suprasternal, epigastru, intercostal poartă denumirea de:
a) zgomot crepitant,
b) zgomot romflant,
c) zgomot sibilant,
d) tiraj.
22. Intervenţiile asistentei luate pentru pacientul cu deficienţe respiratorii astfel încât acesta să înghită fără dificultate pot
fi:
a) se recomandă gargară cu soluţii antiseptice,
b) se învaţă paacientul să evite schimbările bruşte de temperatură,
c) se recomandă repaus vocal absolut,
d) se favorizează modalităţi de comunicare nonverbală.
23. Amplitudinea respiratorie este dată de :
a) volumul de aer care pătrunde în plămân la fiecare respiraţie,
b) volumul de aer care pătrunde şi se elimină din plămân la fiecare respiraţie,
c) aerul care se elimină din plămân la fecare expiraţie,
d) aerul din plămâni care pătrunde cu fiecare inspiraţie.
24. Pentru ca pacientul să prezinte circulaţie sanguină adecvată asistenta medicală învaţă pacientul:
a) să reducă grăsimile şi clorura de sodiu din alimentaţie,
b) informează pacientul asupra stadiului bolii,
c) interzice pacientului să consume sare şi alimemte bogate în grăsimi,
d) recomandă repausul fizic şi psihic.
25. Tensiunea arterială diferenţială este reprezentată de:
a) variaţiile dintre tensiunea arterială maximă şi tensiunea arterială minimă,
b) menţinerea raportului dinte tensiunea arterială maximă şi tensiunea arterială minimă,
c) creşterea tensiunii arteriale peste valori normale,
d) scăderea tensiunii arteriale sub valori normale.

SUBIECTUL II Notaţi cu ,,Adevărat” (A) sau ,,Fals”(F) următoarele afirmaţii.


(30 puncte)
1. La copii numărul de respiraţii pe minut este mai mare ca la adult.
2. O respiraţie din ce în ce mai frecventă, ajunsă la un grad maxim, după care frecvenţa scade treptat, urmată de apnee,
se numeste respiraţie de tip Kusamäul.
3. Cianoza este un semn grav, care arată lipsa oxigenului la nivelul ţesuturilor.
4. Frecvenţa respiratorie la nou născut este de 30-50 r/min.
5. Tusea este un fenomen de protecţie a organismului.
6. Pulsul ia naştere la conflictul dintre sângele existent în sistemul venos şi cel împins în timpul sistolei.
7. Tensiunea arterială reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereţilor venoşi.
8. Valorile tensiunii arteriale cresc la căldură întrucât se produce vasodilataţie.
9. În timpul somnului frecvenţa pulsului este mai mică.
10. Depresiunea inspiratorie a părţilor moi ale toracelui, suprasternal, epigastru, intercostal se numeşte cornaj.
11. Disfonia reprezintă imposibilitatea individului de a vorbi.
12. Termenul de apnee înseamnă respiraţie modificată.
13. Strănutul reprezintă o expiraţie forţată prin care se elimină secreţiile din căile respiratorii.
14. Cornajul este zgomot expirator auzibil de la distanţă.
15. Pacientul cu circulaţie sanguină inadecvată prezintă tegumente reci, palide datorită irigării suficiente ale pielii.

Notă:
Toate subiectele sunt obligatorii.
Timp efectiv de lucru: 50 minute.
Se acorda 20 puncte din oficiu.
Nota = nr. puncte/10

S-ar putea să vă placă și