Curs 3

PROCESUL BUGETAR LOCAL

Conf. univ. dr. Maria-Andrada GEORGESCU

Departamentul de Economie și Politici Publice
Facultatea de Administrație Publică
SNSPA – București
maria-andrada.georgescu@administratiepublica.eu
3.1. Calendarul procesului bugetar

Etape:
 Comisia Națională de Prognoză elaborează, până la
1 iunie, prognozele indicatorilor macroeconomici și
sociali. Aceste prognoze vor fi actualizate, dacă va fi
cazul, pe parcursul desfășurării procesului bugetar și
vor fi publicate pe site-ul Comisiei Naționale de
Prognoză;
 Ministerul Finanțelor Publice va înainta Guvernului,
până la 31 iulie, limitele de cheltuieli pentru anul
bugetar următor, precum și estimările pentru
următorii 3 ani, stabilite pe ordonatorii principali de
credite;
 transmiterea de către Ministerul Finanţelor Publice
către direcţiile generale ale finanţelor publice,
consiliilor judeţene şi Consiliului General al
Municipiului Bucureşti a unei scrisori-cadru în care
se va menţiona contextul macroeconomic pe baza
căruia vor fi întocmite proiectele de buget
prognozate, metodologiile de elaborare a acestora,
limitele sumelor defalcate din unele venituri ale
bugetului de stat şi ale transferurilor consolidabile,
până la data de 1 august a fiecărui an;
 transmiterea de către ordonatorii principali de credite
ai bugetului de stat sau ai altor bugete în bugetele
cărora sunt prevăzute transferuri către bugetele
locale către ordonatorii principali de credite ai
bugetului local (către autorităţile administraţiei
publice locale), în termen de 10 zile de la primirea
limitelor de cheltuieli aprobate de Guvern, a sumelor
care urmează a fi cuprinse în proiectele de buget ale
acestora;
 autoritățile administrației publice locale au obligația să
depună la Ministerul Finanțelor Publice propunerile de
transferuri consolidate și de sume defalcate din unele
venituri ale bugetului de stat, cu încadrarea în limitele
de cheltuieli și estimările pentru următorii 3 ani,
însoțite de documentații și fundamentări detaliate
până la 1 septembrie. În cazul în care ordonatorii
principali de credite nu își ajustează propunerea de
buget la strategia fiscal-bugetară, Ministerul
Finanțelor Publice are autoritatea să respingă
propunerile de buget și, în cazul în care aceștia nu
aliniază propunerea lor de buget în intervalul de timp
specificat de Ministerul Finanțelor Publice acesta este
abilitat, după negocieri, sub medierea primului-
ministru, să ajusteze unilateral propunerea de buget,
pentru a fi inclusă în bugetul anual;
 proiectele de buget și anexele la acestea,
refăcute, se depun la Ministerul Finanțelor
Publice până la 15 septembrie;
 Ministerul Finanțelor Publice, până la 30
septembrie, pe baza proiectelor de buget ale
ordonatorilor principali de credite și a bugetului
propriu, întocmește proiectele legilor bugetare și
proiectele bugetelor, pe care le depune la Guvern
în prima lectură;
 până la 1 noiembrie, Ministerul Finanțelor Publice,
pe baza prognozelor de toamnă ale Comisiei
Naționale de Prognoză, definitivează proiectele de
buget ale ordonatorilor principali de credite și al
bugetului propriu și proiectele legilor bugetare
anuale, pe care le depune la Guvern;
 Guvernul, după însușirea proiectelor legilor bugetare
și de buget, până la 15 noiembrie, le supune spre
adoptare Parlamentului;
 în termen de 5 zile de la publicarea în Monitorul
Oficial al României a Legii bugetului de stat,
Ministerul Finanţelor Publice transmite direcţiilor
generale ale finanţelor publice sumele defalcate din
unele venituri ale bugetului de stat şi transferurile
consolidabile, aprobate prin legea bugetului de stat;
 în termen de 5 zile de la comunicare, Direcţiile
generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv
Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului
Bucureşti, precum şi consiliile judeţene şi Consiliul
General al Municipiului Bucureşti, pe baza criteriilor
stabilite prin lege, repartizează sumele defalcate din
unele venituri ale bugetului de stat şi transferurile
consolidabile pe unităţi administrativ-teritoriale, în
vederea definitivării proiectelor bugetare locale de
către ordonatorii de credite;
 bugetele locale se definitivează în termen de 15 zile
de la publicarea în Monitorul Oficial al României a
Legii bugetului de stat;

 proiectul de buget local se aprobă de consiliile locale

şi judeţene, în termen de maximum 45 de zile de la
data publicării Legii bugetului de stat în Monitorul
Oficial al României.
 3.2. Fundamentarea financiară a bugetelor
locale – metode clasice sau moderne

A. În categoria metodelor clasice de dimensionare

a indicatorilor bugetari sunt cuprinse:

 metoda automată,
 metoda majorării sau diminuării şi
 metoda evaluării directe.
 Metoda automată constă în evaluarea forfetară a
veniturilor şi cheltuielilor bugetare pe baza datelor din
ultimul buget încheiat. Cum elaborarea proiectului de
buget pentru anul următor începe încă din vara
anului în curs, înseamnă că ultimul exerciţiu încheiat
este cel al penultimului an în raport cu anul pentru
care se întocmeşte bugetul. De aici şi denumirea de
metoda penultimei (perioade de gestiune bugetară).
Cifrele din ultimul buget aprobat se transpun aproape
automat în proiectul bugetului următor. Aproape
automat, pentru că dacă apar modificări legislative ce
vor influenţa veniturile şi cheltuielile viitoare, cifrele
preluate din bugetul încheiat se vor corecta în
consecinţă.
 Pentru înlăturarea acestui neajuns s-a conceput
metoda majorării sau diminuării. În acest caz nu
se mai transpune automat situaţia dintr-un singur an
(anul (t – 1)) în proiectul noului buget, ci se ia în
considerare tendinţa manifestată în ultimii cinci sau
mai mulţi ani consecutivi. Această tendinţă se
proiectează şi în bugetul anului următor. În acest
scop se determină rata medie anuală a veniturilor şi
cheltuielilor din perioada analizată sau coeficienţii
creşterii sau descreşterii acestora, care se aplică
asupra veniturilor şi cheltuielilor bugetului anului în
curs, stabilindu-se cifrele bugetare pentru anul
următor.
 Deşi metoda este superioară celei anterioare, nici ea
nu asigură evaluarea corectă, deoarece tendinţa
conturată în perioadele anterioare poate să nu mai
fie valabilă şi în anul care urmează.
 Constatându-se că în situaţia unui buget astfel
dimensionat apar dificultăţi majore, veniturile
nerealizându-se integral, iar la cheltuieli apărând
diferenţe importante, cu timpul s-a trecut la folosirea
metodei evaluării directe. Ea este o metodă
analitică şi deci extrem de laborioasă, evaluarea
făcându-se pentru fiecare venit şi pentru fiecare
cheltuială în parte, pornindu-se de la execuţia
preliminată a acestora pe anul în curs şi luând în
considerare evoluţiile previzibile cu implicaţii
bugetare în anul care urmează.
B. Ca o completare la metodele clasice, în practica
internaţională s-au conceput metode moderne de
dimensionare a indicatorilor bugetari, din categoria
acestora făcând parte:

 metoda planificare, programare, bugetare;

 metoda de bugetare cu bază zero;
 metoda de raţionalizare a opţiunilor bugetare.
3.3. Aprobarea bugetului local, etapă
a procesului bugetar

 Etapă a procesului bugetar, aprobarea bugetului

local este reglementată prin lege, proiectul de
buget prezentându-se de către primar pentru
aprobare Consiliului local în termen de 45 de zile
de la data publicării Legii bugetului de stat în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
Înainte de prezentarea proiectului de buget local
pentru aprobare, sunt parcurse următoarele etape:
 comunicarea de către Ministerul Finanţelor
Publice la Direcţia generală a finanţelor publice a
sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului
de stat şi a transferurilor consolidabile, în termen
de 5 zile de la publicarea în Monitorul Oficial al
României a Legii bugetare anuale;
 repartizarea de către consiliile judeţene, în
termen de 5 zile de la comunicare, după criteriile
reglementate prin lege, a sumelor pe unităţi
administrativ-teritoriale;
 în termen de 15 zile de la publicarea Legii
bugetului de stat în Monitorul Oficial, ordonatorii
principali de credite au obligaţia definitivării
proiectului de buget, care se publică în presa
locală sau se afişează la sediul unităţii
administrativ-teritoriale;

 depunerea de contestaţii la proiectul de buget

local, de către contribuabili, în termen de 15 zile
de la publicarea acestuia în presa locală;
 în termen de 5 zile de la expirarea termenului
prevăzut pentru depunerea contestaţiilor,
proiectul de buget, împreună cu raportul
primarului şi contestaţiile locuitorilor, se
înaintează Consiliului local pentru aprobare;

 în termen de maximum 10 zile de la data

supunerii pentru aprobare a proiectului de buget,
Consiliul local trebuie să aprobe, conform legii,
bugetul local.
 Raportul primarului în această etapă este
documentul care prezintă sinteza politicii
bugetare a comunităţii locale, în care sunt
cuprinse:
 principalele tendinţe ale evoluţiei veniturilor;
 managementul cheltuielilor publice şi în special a
celor de cheltuieli;
 politicile de atragere a surselor împrumutate;
 asigurarea disponibilităţilor necesare pentru
funcţionarea serviciilor publice;
 alte evoluţii importante ale politicii bugetare
locale.
 Procedura de aprobare a bugetului local constă
în analiza fiecărui capitol de venituri şi cheltuieli,
după care votarea pentru adoptarea bugetului
locale are loc pe capitole, subcapitole, titluri,
articole şi alineate, după caz.

 Termenul de 45 de zile pentru aprobarea

bugetelor locale este un termen limită. În situaţia
în care acesta este depăşit, efectuarea de plăţi
din buget nu mai este posibilă decât în limita
veniturilor încasate.
 După aprobare, ordonatorii principali de credite au
obligaţia de a transmite, în termen de 5 zile, bugetele
locale la Direcţia generală a finanţelor publice, în
vederea centralizării pe ansamblul judeţului. În termen
de 10 zile, direcţiile generale ale finanţelor publice
trimit bugetele locale la Ministerul Finanţelor Publice
pentru a se centraliza la nivel naţional.
 Procedura de vot a bugetului local este specială,
Consiliul local putând adopta bugetul cu votul
majorităţii consilierilor locali în funcţie.
 Competenţele în aprobarea bugetului local sunt clar
delimitate, Consiliul local exercitând atributul de
aprobare, în timp ce propunerea proiectului de buget
îi revine în exclusivitate ordonatorului principal de
credite (primarului).
3.4. Execuţia bugetului local:
procedee şi perspective
 După aprobarea bugetului local şi intrarea în
vigoare a hotărârii de aprobare, se trece la cea
de-a treia etapă a procesului bugetar, şi anume
execuţia bugetului.

 Sarcina îi revine ordonatorului principal de credite

(primarului); în execuţie sunt implicaţi mai mulţi
ordonatori (secundari şi terţiari), grija principală a
acestora fiind de a asigura realizarea veniturilor la
nivelul minim aprobat şi efectuarea cheltuielilor în
limitele şi pentru destinaţiile aprobate.
 Veniturile înscrise în bugetul local reprezintă
sarcini minime. Depăşirea acestora (cu excepţia
celor extrabugetare) nu reprezintă un act de
indisciplină bugetară dacă nu au fost încălcate
legile fiscale. Atenţia este deci îndreptată spre
identificarea tuturor surselor de venituri şi
încasarea integrală a sumelor cuvenite statului,
fără săvârşirea de abuzuri fiscale.
 În schimb, în cazul cheltuielilor, sumele înscrise
în bugetul local reprezintă limite maxime.
Efectuarea de cheltuieli peste plafonul aprobat
sau pentru alte scopuri decât cele pentru care s-a
obţinut aprobarea, reprezintă o încălcare a
disciplinei financiare, iar cei vinovaţi sunt
sancţionaţi. Aici preocuparea este aceea de a
efectua cheltuieli în limitele, condiţiile şi pentru
destinaţiile legale, evitându-se deturnările de
fonduri, risipa şi abuzurile.
Pentru a se putea trece la execuţia de casă a
bugetului, adică la încasarea propriu – zisă a
veniturilor şi la efectuarea plăţilor pe seama
resurselor bugetare alocate, trebuie efectuate
câteva operaţii prealabile.
Mai întâi, cifrele anuale aprobate prin lege pentru venituri şi
cheltuieli trebuie repartizate pe trimestre, în funcţie de termenele
legale de încasare a veniturilor şi de eşalonarea în timp a
cheltuielilor. Urmează apoi deschiderea creditelor sau alimentarea
conturilor ordonatorilor de credite, deschise la trezoreria statului,
condiţie indispensabilă pentru ca alocaţiile să poată fi folosite.
Alocarea resurselor se face în limita creditelor aprobate pe
destinaţiile legale, în raport cu gradul de folosire a resurselor puse
la dispoziţie anterior. Ordonatorii de credite au obligaţia de a folosi
alocaţiile primite numai în limita şi pentru destinaţiile aprobate şi
numai pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiei pe care
o conduc.
 În execuţia părţii de venituri se respectă
principiul separării funcţiilor, iar operaţiile care se
realizează diferă în raport cu felul veniturilor
cuvenite bugetului local.

 Procedurile presupun, în virtutea principiului

separării funcţiilor, două faze şi anume:

 faza deciziilor administrative şi

 faza deciziilor contabile.
 Faza administrativă comportă trei operaţii
tehnice şi anume:

 aşezarea,
 lichidarea şi
 emiterea titlului de percepere.
 Aşezarea implică identificarea materiei
impozabile, atunci când faptul generator de
impozite s-a produs, şi evaluarea acesteia.
Aşezarea reprezintă o operaţie de maximă
importanţă pentru evitarea evaziunii fiscale pe
calea clandestinismului sau a subevaluării
materiei impozabile.
 Lichidarea constă în stabilirea mărimii impozitului
datorat de către fiecare contribuabil în funcţie de
baza de calcul a impozitului (materia impozabilă
evaluată) şi regimul fiscal de impozitare (cotele
sau sumele fixe stabilite prin lege pentru unitatea
de impunere şi eventualele facilităţi fiscale de
care poate beneficia, potrivit legii, contribuabilul).
Suma datorată de către fiecare contribuabil
reprezintă debitul său fiscal.
 Emiterea titlului de percepere a impozitului
constă în înscrierea debitului fiscal ce urmează a
fi încasat de la fiecare contribuabil într-un act sau
dispoziţie prin care se autorizează perceperea
propriu – zisă a impozitelor.
 Faza execuţiei contabile încheie procedura,
constând în perceperea propriu – zisă a
acestora de către agenţi încasatori sau contabili
încasatori ce aparţin trezoreriei statului sau
unităţilor ce efectuează cu mandat operaţiile de
încasare a impozitelor.
 Execuţia părţii de cheltuieli ridică probleme mai
complexe şi de aceea sunt riguros delimitate
fazele ce trebuie parcurse şi competenţele
organelor de dispoziţie (persoane care au
calitatea de ordonatori de credite) şi a celor de
execuţie (persoane care au calitatea de contabili).
 În procesul execuţiei bugetare, cheltuielile
bugetare locale parcurg următoarele faze:
angajare, lichidare, ordonanţare, plată.

 Primele trei faze, adică angajarea, lichidarea şi

ordonanţarea sunt în competenţa ordonatorilor de
credite, iar cea de-a patra, plata propriu – zisă,
este asigurată de şeful compartimentului
financiar-contabil, în limita fondurilor disponibile.
 Angajarea cheltuielilor este faza în procesul
execuției bugetare prin care instituția publică își
asumă obligația de a plăti o sumă de bani,
rezultată în urma îndeplinirii condițiilor stipulate
într-un angajament legal pentru livrarea de
bunuri, executarea de lucrări, prestarea de
servicii și onorarea obligațiilor de plată rezultate
în baza legilor, hotărârilor de Guvern, acordurilor,
hotărârilor judecătorești, în limita creditelor de
angajament aprobate prin legea bugetară anuală.
Angajarea oricărei cheltuieli din fonduri publice
îmbracă două forme:
 angajament legal – este actul juridic prin care se
creează, în cazul actelor administrative sau
contractelor ori se constată, în cazul legilor,
hotărârilor de Guvern, acordurilor, hotărârilor
judecătorești, obligația de plată pe seama
fondurilor publice;
 angajament bugetar –este actul administrativ
prin care se rezervă creditul bugetar în vederea
stingerii obligației de plată ce rezultă din
executarea angajamentului legal
 Lichidarea cheltuielilor este faza în procesul
execuţiei bugetare în care ordonatorul de credite
verifică existenţa dreptului creditorului, determină
sau verifică realitatea și cuantumul obligației de
plată și verifică condiţiile de exigibilitate ale
obligației de plată pe baza documentelor
justificative.
Prin urmare, lichidarea cheltuielii are două faze:
 faza în care se constată faptic şi pe bază de acte
justificative realizarea operaţiei angajate sau
dispuse în prealabil şi
 faza în care se stabileşte suma datorată
beneficiarului. În raport cu gradul de îndeplinire a
obligaţiei consemnate cu prilejul angajării
prealabile, suma datorată coincide sau nu cu cea
stabilită în momentul angajării cheltuielii.
 Ordonanţarea cheltuielilor reprezintă faza în
procesul execuţiei bugetare prin care ordonatorul
de credite dă dispoziție conducătorului
compartimentului financiar-contabil să efectueze
plata cheltuielilor care au parcurs faza de
lichidare.

 Angajarea şi ordonanţarea de cheltuieli se aprobă şi se

efectuează numai dacă pe documentul respectiv există viza de
control financiar preventiv.
 Plata cheltuielilor este faza în procesul execuţiei
bugetare reprezentând actul final prin care
instituţia publică achită obligaţiile sale faţă de
terţi.
 Plata cheltuielilor este asigurată de şeful compartimentului
financiar (financiar-contabil) în limita creditelor bugetare
deschise şi neutilizate sau a disponibilităţilor aflate în conturi,
după caz. Instrumentele de plată utilizate de instituţiile publice,
respectiv cecul de numerar şi ordinul de plată prin trezoreria
statului (OPHT), se semnează de două persoane autorizate în
acest sens, dintre care prima semnătură este cea a
conducătorului compartimentului financiar (financiar-contabil), iar
a doua, a persoanei cu atribuţii în efectuarea plăţii.