REFERAT

METODE SI MIJLOACE DE
PREDARE A ELEMENTELOR DIN
GIMNASTICA ACROBATICA IN
INVATAMANTUL GIMNAZIAL

Sustinator: prof. gr. def. Mocanu Dragoş Ionut,

Şcoala Gimnazială Râmnicelu

Coordonatori: prof. grad I Gheorghiţă Dan Mihai, inspector de specialitate

Inspectoratul Scolar Judetean Brăila,
prof. grad I Albuşoiu Adriana, responsabil cerc
Şcoala Gimnazială ”Al. I. Cuza”
METODE SI MIJLOACE DE PREDARE A ELEMENTELOR DIN GIMNASTICA
ACROBATICA IN INVATAMANTUL GIMNAZIAL

Gimnastica acrobatică este mijloc al gimnasticii şi, în acelaşi timp, ramură de sine
stătătoare, statut pe care l-a căpătat în anul 1972, Federatia Internatională a Sporturilor
Acrobatice fiind înfiintată în anul 1973.

Caracteristicile gimnasticii acrobatice

Gimnastica acrobatică prezintă următoarele caracteristici:

• are caracter competitiv;
• cuprinde mişcări complexe, ce prezintă un grad mare de spectaculozitate, rezultată din
executia elementelor cu amplitudine, elegantă, precizie;
• cuprinde mişcări naturale, dar şi originale, neîntâlnite în viata cotidiană;
• continutul acrobatic a evoluat, diversificându-se permanent datorită capacitătii de
creativitate a antrenorilor, sportivilor şi evolutiei materialelor sportive;
• exercitiile acrobatice se bazează pe stăpânirea corpului şi mentinerea echilibrului în
conditii neobişnuite de lucru dinamic şi static;
• constituie o sursă bogată de mişcări pentru celelalte aparate din gimnastica artistică
(bârnă, paralele, sărituri, bară), precum şi pentru celelalte ramuri sportive;
• exercitiile acrobatice solicită din parte executantilor indici crescuti de fortă, mobilitate
în toate articulatiile, precum şi un deosebit simt al echilibrului, coordonare şi orientare în
spatiu;
• exerctiile acrobatice sunt accesibile şi atractive, fiind practicate atât de copii, cât şi de
adulti, dar dotati din punct de vedere motric;
• exercitiile acrobatice contribuie la dezvoltarea calitătilor motrice: îndemânare, fortă,
suplete, viteză, rezistentă;
• exercitiile acrobatice solicită din partea acelora care le practică: curaj, dârzenie,
hotărâre, perseverentă, vointă, stăpânire de sine;
• exercitiile acrobatice se regăsesc în programele de educatie fizică din şcolile de toate
gradele.

Obiectivele gimnasticii acrobatice

• dezvoltarea fizică armonioasă a organismului, formarea personalitătii executantilor;

• dezvoltarea fortei, mobilitătii articulare şi elasticitătii musculare;
• dezvoltarea echilibrului, coordonării, capacitătii de orientare în spatiu şi dirijării precise
a mişcărilor;
• perfectionarea tehnicii şi executiei specifice, în vedere obtinerii de performante
remarcabile;
• formarea obişnuintei de a practica independent exercitiile acrobatice.

Bazele tehnice ale exercitiilor acrobatice

Exercitiile acrobatice cuprind pozitii şi mişcări complexe bazate pe îndemânare, pe un

dezvoltat simt al echilibrului şi al orientării în spatiu, solicitând aparatul locomotor, atât
la nivelul coloanei vertebrale, cât şi al articulatiilor scapulo-humerale şi coxofemurale.
Astfel, tehnica executiei elementelor acrobatice reprezintă un sistem de mişcări şi
încordări musculare, care permit rezolvarea sarcinilor motrice concrete.
Continutul gimnasticii acrobatice cuprinde atât elemente cu caracter static, cât şi
elemente cu caracter dinamic. Astfel, elementele acrobatice statice se bazează pe
păstrarea echilibrului corpului în conditii variate şi pot fi considerate pozitii initiale sau
finale ale unor mişcări, faze de trecere în desfăşurarea mişcărilor sau pot constitui
elemente independente de echilibru, fortă, mobilitate, fiecare având un anumit grad de
dificultate. Elementele dinamice se bazează pe rotatia sau semirotatia corpului în jurul
unor axe mobile. Rotarea se realizează cu ajutorul unui sprijin (îndreptări, răsturnări) sau
fără sprijin (salturi).

Cerinte metodice privind predarea gimnasticii acrobatice în şcoală

Pentru predarea elementelor de gimnastică acrobatică, profesorul are în vedere

următoarele aspecte:
• folosirea corectă a terminologiei;
• explicarea şi demonstrarea corectă a mişcărilor;
• încălzirea generală şi specială atentă a articulatiilor şi musculaturii solicitată în
executarea elementelor;
• realizare suportului fizic necesar însuşirii corecte a elementelor;
• învătarea mai întâi a elementelor simple, accesibile, care să tină cont de nivelul de
pregătire al elevilor;
• exersare elementelor să se facă individual, global sau analitic şi apoi în structuri
complexe;
• includerea elementelor acrobatice simple în ştafete, jocuri şi trasee aplicative;
• folosirea acompaniamentului muzical;
• pentru creşterea densitătii motrice în lectie, se vor lua măsuri organizatorico-materiale,
care să permită realizarea unui număr mare de repetări (având în vedere numărul mic de
ore alocate);
• se vor lua măsuri stricte pentru prevenirea accidentelor prin organizarea spatiului de
lucru, asigurare şi ajutor, tratare diferentiată, precum şi folosirea în cadrul întrecerilor
numai a elementelor foarte bine însuşite.

Sistematizarea exercitiilor acrobatice

Exercitiile acrobatice sunt sistematizate după mai multe criterii:

*după modul de organizare a exersării, pot fi: individuale, în perechi, grup, piramide;
*după locul executiei: la sol şi alte aparate de gimnastică, la aparate speciale (plasă
elastică, basculă, pârtie acrobatică, roata acrobatică);
*după tipul activitătii musculare: statice şi dinamice;
*după calitătile motrice predominante: de fortă şi echilibru; de mobilitate şi suplete;
*după felul rotatiilor: incomplete şi complete;
*după structură: cu sprijin (îndreptări, răsturnări), fără sprijin (salturile).
 Exercitii individuale
Statice
I. Pozitii cu caracter de mare mobilitate:
podul
– pe mâini şi picioare;
– pe mâini şi pe un picior;
– pe o mână şi un picior;
– pe antebrate şi picioare.

sfoara
– înainte
– laterală
– verticală - cu trunchiul îndoit
- cu trunchiul drept semisfoară

II. Pozitii cu caracter de echilibru şi fortă

cu corpul răsturnat - stând pe omoplati

- stând pe antebrate
- stând pe cap
- stând pe mâini • din fortă - cu corpul şi bratele îndoite;
- cu corpul îndoit şi bratele întinse;
- cu corpul şi bratele întinse
• din balans - stând pe o mână

cumpăna - pe un picior • facială

• costală
• dorsală
• asimetrică
- pe un genunchi • fără sprijin
• cu sprijinul palmelor pe sol
• liberă – brate întinse corpul la orizontală
• pe coate
• pe un cot

Dinamice

Rulări
- pe abdomen - de pe genunchi
- din stând pe mâini
- din culcat facial
- din culcat dorsal - cu corpul grupat
- lateral
Rostogoliri

- cu ghemuire – înainte
- înapoi
- cu picioarele depărtate -înainte
-înapoi
- cu picioarele întinse şi apropiate -înainte
-înapoi
- cilindru -înainte
-înapoi

Îndreptări

- de pe cap - de pe loc
- cu elan
- de pe ceafă

Răsturnări

lente

- lateral (roata)- pe ambele mâini

- pe mâna apropiată
- pe mâna depărtată
- înainte - de pe un picior pe două picioare
- de pe un picior pe un picior
- roata arabă înainte (mâinile se aşează pe sol pe directia deplasării, una după alta)
- înapoi - de pe un picior
- de pe ambele picioare

cu zbor
- lateral - roată sărită
- roată întoarsă (rondad)
- înainte - pe un picior
- pe ambele picioare
- roată arabă sărită
- înapoi (flic-flac) - de pe ambele picioare pe un picior
- pe ambele picioare

Salturi - grupat - înainte - din elan

- de pe loc
- înapoi - de pe loc
- din roată întoarsă
- din răsturnare înapoi
 - lateral
- cu corpul îndoit (echer) - înainte
- înapoi

- întins - înainte
- înapoi
- lateral

Toate salturile pot fi executate simplu sau cu întoarcere.

Voi exemplifica câte două elemente acrobatice statice şi două elemente acrobatice
dinamice din programa şcolară pentru ciclul gimnazial.

ELEMENTE ACROBATICE STATICE

PODUL – element acrobatic static de mare mobilitate (a coloanei vertebrale şi centurii

scapulohumerale).
Descriere tehnică – din pozitia stând depărtat cu bratele sus, se execută extensia mare a
trunchiului şi a capului, cu proiectarea bazinului înainte; palmele se aşează pe sol, la
lătimea umerilor, cu degetele orientate spre picioare, cât mai aproape de tălpi, capul în
extensie, picioarele întinse, iar greutatea corpului repartizată cu precădere pe brate.
Trasee metodice de învătare:
• aşezat cu spatele la scara fixă, picioarele depărtate şi îndoite, bratele sus de şipcă apucat
– ridicate în pod;
• stând depărtat, cu spatele la scara fixă, bratele sus – extensia trunchiului, cu coborârea
mâinilor din şipcă în şipcă până pe sol;
• culcat dorsal, cu picioarele îndoite şi depărtate, palmele sprijinite la nivelul umerilor,
ridicare în pod cu ajutor şi fără ajutor;
• podul de jos – trecerea alternativă a greutătii de pe mâini pe picioare şi invers;
• podul de jos – cu picioarele întinse şi apropiate;
• stând depărtat, bratele sus – podul cu ajutor;
• podul de sus.

Greşeli tipice:
- genunchi îndoiti;
- brate îndoite;
- unghi între brate şi trunchi;
- greutatea nu este repartizată mai mult pe brate.
Ajutorul se acordă din lateral, cu o mână la umăr şi cealaltă la bazin.
Variante:
- pe mâini şi un picior ridicat întins sau îndoit la passé;
- pe o mână şi un picior;
- pe antebrate şi picioare.

CUMPĂNA ÎNAINTE PE UN PICIOR – element acrobatic static, de echilibru, fortă şi

mobilitate.
Descrierea tehnica– stând pe piciorul stâng/drept, cu celălalt întins înapoi, sustinut cât
mai sus; trunchiul în extensie şi bratele în diferite pozitii (sus, lateral, oblic înainte).
Pe măsură ce trunchiul se apleacă, piciorul liber întins se ridică cât mai sus, până se
ajunge în pozitia finală, cu trunchiul şi capul în extensie deasupra orizontalei.
Trasee metodice de învă are:
- cumpănă pe un genunchi, cu sprijinul palmelor pe sol – balansarea piciorului liber;
- stând cu fata la scara fixă, bratele întinse înainte, mâinile de şipcă apucat – balansarea
piciorului drept/stâng întins înapoi, lateral;
- stând cu spatele la scara fixă, piciorul ridicat şi sprijinit de scara fixă, cât mai sus,
îndoirea trunchiului înainte, ridicarea lui în extensie cu bratele sus cu mentinere 4-
5secunde;
- stând costal la scara fixă, piciorul ridicat cât mai sus şi sprijinit de scara fixă, bratele
sus, îndoirea şi întinderea piciorului de bază cu mentinerea pozitiei.
Greşelii tipice:
- coborârea trunchiului şi a piciorului sub orizontală;
- spatele rotund;
- îndoirea piciorului liber;
- îndoirea piciorului de bază;
- lipsa de coordonare a segmentelor care realizează mişcarea;
- insuficienta încordarea a musculaturii corpului;
- capul aplecat.
Ajutorul se dă din lateral, prin ridicarea piciorului liber înapoi cu o mână, iar cu cealaltă
se asigură extensia trunchiului de la nivelul pieptului.
Variante: - cumpăna înainte, cu piciorul de bază îndoit;
- cumpăna laterală (costală);
- cumpăna asimetrică;
- cumpăna dorsală;
- cumpăna verticală (sfoara), cu trunchiul îndoit;
- cumpăna pe mâini liberă;
- cumpăna pe coate;
- cumpăna pe un cot;
- cumpăna pe un genunchi.

CUMPĂNA PE UN GENUNCHI – este o pozitie derivată din pozitia pe genunchi şi se

execută fără sau cu sprijinul palmelor pe sol. Trunchiul şi capul sunt în extensie, piciorul
liber se ridică cât mai sus. Bratele sunt paralele, aşezate pe sol la lătimea umerilor,
formând cu trunchiul un unghi de 90º.
STÂND PE OMOPLATI – element acrobatic static, de fortă şi echilibru, cu corpul
răsturnat.
Descriere tehnică – din pozitia aşezat (culcat dorsal), rulare înapoi, simultan cu ridicarea
picioarelor şi a bazinului până la verticală, sprijinul realizându-se pe omoplati, ceafă şi
palmele sprijinite pe sol sau şolduri, bărbia în piept. Pozitia este mentinută datorită fortei
musculaturii abdominale şi extensoare a picioarelor (lantul triplei extensii).

Trasee metodice de învătare:

• culcat dorsal, ridicarea picioarelor peste cap, vârfurile ating solul, revenire;
• culcat dorsal, cu capul spre scara fixă, bratele întinse sus, cu mâinile de prima şipcă
apucat – ridicarea picioarelor întinse la verticală şi ridicare în stând pe omoplati, revenire;
• aşezat ghemuit sau sprijin ghemuit, rulare înapoi, cu întinderea picioarelor la verticală şi
sprijinul palmelor pe şolduri, revenire;
• stând pe omoplati cu ajutor;
• stând pe omoplati fără ajutor.

Greşeli tipice:
- sprijinul palmelor greşit;
- picioarele îndoite;
- corpul nu realizează pozitia verticală (insuficientă deschidere a unghiului dintre coapse
şi abdomen);
- insuficienta încordare a musculaturii.
Ajutorul se acordă din spate, cu mâinile apucând de glezne şi împingând bazinul în
extensie cu genunchii.
Variante:
- stând pe omoplati, cu bratele întinse pe sol;
- stând pe omoplati, cu un picior la passé;
- stând pe omoplati, cu picioarele în sfoară.

ELEMENTE ACROBATICE DINAMICE

Rostogoliri

Rostogolire înainte din ghemuit în ghemuit – este un element acrobatic dinamic cu

rotare completă în plan sagital, din grupa rostogolirilor.
Descriere tehnică - din sprijin ghemuit, palmele aşezate pe sol înaintea vârfurilor şi la
lătimea umerilor, urmează o împingere scurtă din vârful picioarelor pentru a imprima
corpului forta şi viteza necesară mişcării, simultan cu ridicarea şezutei, rotunjirea
spatelui, aplecarea capului înainte cu bărbia în piept. Greutatea corpului trece temporar pe
bratele care se îndoaie, se aşează ceafa pe sol, iar corpul se grupează şi rulează pe spate
spre înainte. După împingere, palmele apucă gambele, sub genunchi, iar picioarele rămân
îndoite la piept, până la finalul rulării, când umerii se proiectează spre înainte şi se ajunge
în sprijin ghemuit. Astfel, are loc o rotare completă, în care corpul trece succesiv de pe
picioare pe mâini, ceafă, bazin şi, iar picioare, revenind în pozitia initială de sprijin
ghemuit.

Trasee metodice de învătare

• aşezat ghemuit, rulare înapoi şi înainte;
• sprijin ghemuit, îndoirea bratelor şi ridicarea bazinului cu spatele rotund, bărbia în
piept;
• rulare din ghemuit în ghemuit;
• rostogolire înainte în ghemuit pe plan înclinat;
• rostogolire înainte cu ajutor;
• legări de 2-3 rostogoliri;
Greşeli tipice
- lipsa grupării;
- lipsa împingerii din brate şi picioare pentru a mării viteza de rotatie;
- aşezarea palmelor pe sol prea aproape de linia vârfurilor.
Ajutorul se acordă din lateral, cu o mână sub şezută, iar cu cealaltă la ceafă pentru a
obliga executantul să aplece capul cu bărbia în piept.
Variante
- rostogolire înainte din sprijin ghemuit pe un picior, cu celălalt întins înapoi;
- din pozitia pe un genunchi , celălalt picior sprijinit, îndoit înainte;
- din pozitia pe genunchi;
- din stând pe cap;
- din stând pe mâini cu bratele îndoite sau întinse;
- rostogolire înainte din ghemuit în depărtat sau cu picioarele întinse şi apropiate
-rostogolirea inainte din saritura- se execută de pe loc sau cu elan, cu corpul îndoit sau
întins în faza de zbor. După bătaia pe ambele picioare, are loc desprinderea şi faza de
zbor, iar la contactul palmelor cu solul, bratele se îndoaie, capul se apleacă, spatele se
rotunjeşte, picioarele se grupează, urmează rularea înainte până în sprijin ghemuit sau în
stând. Pentru reuşită este necesar ca bătaia să fie scurtă şi să se facă pe pingea.
- Rostogolirea inainte din saritura cu intoarcere de 180 grade

Rostogolire înainte din depărtat în depărtat – este un element acrobatic dinamic, din
grupa rostogolirilor.
Descriere tehnică – stând depărtat, bratele întinse înainte, trunchiul se îndoaie, palmele se
aşează pe sol între picioare, la lătimea umerilor. Urmează o împingere din picioare, rulare
pe omoplati, spate, bazin, picioarele întinse şi depărtate coboară spre sol, bratele se aduc
rapid înainte, iar palmele se aşează pe sol, cât mai aproape de bazin efectuând o
împingere energică ce va ajuta la trecerea centrului de greutate deasupra suprafetei de
sprijin şi ridicarea trunchiului în pozitia stând depărtat.
Trasee metodice de învătare
• la scara fixă se execută balansări de picioare înainte, înapoi, lateral;
• fandări înainte şi lateral cu arcuiri;
• aşezat depărtat, rulare înapoi, revenire în aşezat depărtat;
• aşezat depărtat, rulare înapoi, revenire în aşezat depărtat cu aşezarea palmelor între
picioare şi ridicarea bazinului de pe sol;
• stând pe omoplati, rulare înainte cu depărtare picioarelor, împingere în mâini, cu
ridicare în stând depărtat;
• rostogolire înainte în depărtat pe un plan înclinat;
• stând depărtat, rostogolire înainte în stând depărtat cu ajutor;
• stând depărtat, rostogolire înainte în stând depărtat;
• legări de 2-3 rostogoliri înainte din depărtat în depărtat.

Greşeli tipice
- îndoirea picioarelor;
- lipsa impulsiei picioarelor;
- întârzierea aşezării palmelor pe sol şi lipsa împingerii;
- palmele se aşează departe de linia bazinului;
- lipsa accelerării mişcării în momentul depărtării picioarelor;
- lipsa proiectării umerilor înainte.

Ajutorul - se dă din fată apucând executantul de mâini şi trăgându-l spre înainte sau de la
nivelul bazinului.