Sunteți pe pagina 1din 7

BUNA VESTIRE ― (dialog)

Iosif: Maria-n somn mi-apari în vis hain


Şi-n taina nopţii este o minune
Te văd că ţii un copilaş la sân
De-atâtea ori ; i-adevărat , hai spune ?
Maria – (Priveşte pe Iosif şi dă afirmativ din cap)
Iosif: A treia strajă-n noapte se schimba
Şi-o stea te-nvăluia în strălucire
Iar îngerii din cer , o Naştere vestea
E-adevărat , ori visu-i nălucire ?
Maria: Nu-i nălucire visul tău de-aseară
Eu nu te mint , mi-e trupul nepătat ,
Nu mă lăsa pierzării , sunt Fecioară !
Cu nimenea eu nu m-am întinat .
Iosif: Ce-o spune lumea cînd se va afla
Că eu sânt vinovat ca cei mişei ?
La preoţi le voi spune vina ta
Nu vreau să fiu scuipat de farisei !
Maria: Nu mă trăda , şi nu-ţi trăda credinţa
Ce-am zămislit e de la Duhul Sfânt ,
Copilul ce îmi mlădie fiinţa
Va mântui întreg acest pământ .
Iosif: Mântuitor ? o , nu pot să-nţeleg
Ştiu căs bătrân , şi mi-e ruşine
Mai bine mă duc în pustiu ,
Nu pot să mai răspund de tine !
Maria:De ce mă părăseşti acuma când
În lumea asta sunt nevinovată ,
Să cresc un Prunc eu singură , plângând ,
În faţa legii sânt nevinovată !
Iosif : Nu pot să cred fiinţa ta umilă ,
Cât adevăr e-n plânsul tău cel sec ,
În faţa lumii , eşti doar o copilă !
Mi-e frică de cuvânt – de-aceea plec (Maria plânge) !
Îngerul : Stai Iosife , de ce te-ai îndoit ,
De taina ce în vis ţi-am spus ?
Nu vezi , toiagul tău a înverzit !
E-adevărat , se va numi-Iisus !
Iosif: Iisus ?, deci El va fi Mântuitor ?
Şi o să aibă-mamă o Fecioară ?
Îngerul: Da . S-o ocroteşti de azi şi-nviitor
Nu te-ndoi , ţi-o spun ultima oară !
Iosif: O , Doamne , ce măreţ e planul Tău !
Pe mine m-ai făcut ostaş de pază
Să ocrotesc Fecioara de cel rău ,
Când lângă mine îngerul veghează .
Tu , Doamne ştii că sânt nevinovat
Şi legea ta mi-a fost veşmântul .
O, iartă-mă de ceasu-ntunecat
În care-mi lepădasem legământul .
Ajută-mă , Te rog , de-acuma dar
Ca să veghez în postu-mi de străjer
Lângă Fecioara-scară şi Altar
Prin care se coboară Fiul Tău din cer .
Pune straje gurii mele iară
Şi Duhul Tău Cel Sfânt nu mi-l lua
Buna vestire ; acum din Primăvară
Să fie-n veci spre slava Ta . Amin .
Mama şi Lenuţa ― dialog
Lenuţa :

Mamă eu m-am făcut mare,


Vreau să plec în depărtare,
La oraş la un servici,
Nu mai vreu să stau aici.

Mama:

O, Lenuţă draga mea,


Nu e bun planul acesta
Dacă vrei ca să munceşti
Şi aici poţi să trăieşti
Nu-i nevoie ca să pleci
Satul să ţi-l părăseşti.
Satul şi pe mama ta
O laşi cu inimă rea.
Eu te sfătuiesc mai bine
Să rămăi în sat la tine.
Căci la oraş lumea-i stricată
Pe rele căi o să-te-abată.
Şi-atunci o sa-jungi la rău
Dacă n-asculţi sfatul meu.

Lenuţa:

Mamă la rău n-am s-ajung


Că-s mare şi ştiu să mă conduc
Şi câte bucurii o să-mi fac
În servici dacă mă bag.
O să-mi i-au haine frumoase
Cum n-am avut la tine-acasă.
Şi inele şi mărgele şi mirosuri şi vopsele,
Ş-o să vezi cât de frumoasă
O să vin odat-acasă
Nici o fată de la sate
N-o să fie-aşa-mbrăcată.

Mama:

Fata mea, de ce vorbeşti


Îţi spun drept, mă îngrozeşti.
Căci aceste planuri toate
Sânt stricate şi te duc
La osândă şi la moarte.
Şi calea ta acolo merge
Unde sufletul se pierde
Tu n-asculţi de sfatul meu
Şi nici pe-a lui Dumnezeu
Căci la Isaia aşa vorbeşte
Ia Scriptura şi citeşte.
Isaia cap. 3 vers. 16-25
Să vezi ce vorbeşte-aici
Citeşte tare-n biserică
Ca s-audă fiecare.
(Lenuţa citeşte textul, apoi mama continuă)
Ai auzit fata mea
Ce ne spune Biblia?
Dacă nu vrem s-ascultăm
Pedeaps-o să căpătăm.

Lenuţa:

Am auzit mama mea.


Dar nu mie-mi spune-aşa.
Căci eu nu sunt hotărâtă
Ca să umblu aşa smerită.
Şi nici nu mă hotărăsc,
Până ce mai bătrânesc.
Asta-ţi spune dumitale
Să mergi pe-a Domnului cale.
Poate şi eu îţi voi urma
Cănd bătrână m-oi vedea.
Pâna-tuncea vreau să plec
La oraş ca să-mi petrec.

Mama:

O, Lenuţă draga mea


Asta este voia ta
Ca să pleci din casa mea
Nu te doare inima
Ca să laşi pe mama ta
Cu inima întristată?
Tu te duci acum de-acasă
Nu vezi tu că sânt bătrână
Viaţa-i cât un lat de mână
În curând moartea soseşte
De tine mă despărţeşte,
Nu te am decât pe tine,
Nu te duce, stai cu mine.

Lenuţa:

Mamă, te rog să nu mai vorbeşti,


Din drum vrei să mă opreşti?
Eu m-am hotărât şi pace
Şi-am să plec şi n-ai ce-mi face
Şi ca să nu mă baţi la cap
Iată acuma am şi plecat.
Sănătate bună mama mea,
Nu ştiu când ne-om mai vedea.
(Fata dă mâna şi sărută pe mama şi pleacă. Mama o petrece
cu ochii până departe)
Mama ― către public:

Aţi văzut iubiţii mei


Ce-nseamnă să creşti copii.
Atâta cât tare eşti
Şi cât poţi ca să munceşti
Tot mai este oarecine
Să se uite şi la tine.
Dar când ai îmbătrânit
Puterea te-a părăsit
Ai rămas ca vai de tine
Nu te mai iubeşte nimeni.
Până şi copilul care
l-ai crescut şi făcut mare
l-ai ferit de foc şi apă,
nu mai vrea să te-nţeleagă.
A plecat pe căi străine
Nu mai vrea să stea cu tine.
Aşa-i lumea, s-a stricat
De Dumnezeu s-a depărtat.
Şi trăiesc în duşmănie,
Ură, vrajbă şi mânie.
Se ceartă frate cu frate,
Tată pe fiu dă la moarte,
Se-mplineşte azi în lume
Aşa cum Scriptura spune
La doi Timotei, capitolul trei.
Citeşte tare toţi să ştim
Vremea care o trăim
Căci mai mare-i ca oricând
Răutatea pe pământ
(Un frate citeşte textul 2 Tim. Cap. 3)

Mama continuă

Aţi auzit fraţi şi surori


Să nu stăm nepăsători
Faţă de venirea Sa
Ce-n curând se va arăta.

Lenuţa ― singură pe scenă

Asta-i viaţa ce-am ales


Să vin aici să mă distrez
Să mă duc pe la surate
Pe la cinematografe.
Aşa-i viaţa la oraş,
Nu-i ca şi la mine-n sat.
Mama s-a cam supărat
C-am plecat şi-o am lăsat
D-am venit ca să mămbrac.
Mama: ― pe scenă

S-a scurs un timp îndelungat,


De când a mea fat-a plecat.
La mine nu s-a gândit,
O scrisoare să-mi fi scris
Inima mea n-o va uita
Oricum ar fi, e fata mea.
Oricât de păcătoasă ar fi ,
Mama e mamă,
Şi tot o ar primi.
Dar altul e răul mare
Că nu ştiu ce-adresă are...
Dar stai...o ideie mi-a venit.
Să mă duc la fotograf
Şi multe poze o să-mi fac
Cu chipul meu îndurerat
Şi sub ele-oi scrie-aşa:
Tu Lenuţă fata mea
Mama te aşteaptă şi te iartă,
Vino acasă.
(Mama ia o fotografie şi o lipeşte pe perete,
acolo unde e fata)
Fata vine pe scenă şi zice:

Lenuţa:

Ia să vedem ce-i afişat


Pe perete anunţat?
(fata se apropie şi zice tare cu lacrimi.)
E chipul mamei, o, mama mea
Ce s-o fi-ntâmplat cu ea?
fata citeşte tare cuvintele: Lenuţa draga mamii. Mama te iartă şi te aşteaptă,
vino acasă. Apoi continuă:
O, sărmana mama mea
Ce dragoste are ea.
Câte rele-am făptuit
De toate m-a mântuit.
Şi peste-atâta nepăsare,
Scrie sărmana iertare.
Eu acasă mă întorc,
Mama mea îmi iartă tot.
Trecutul meu îndurerat,
Mama astăzi l-a iertat.
Mă duc acasă , nu mai stau
Mamei ajutor să-i dau.
(fata porneşte spre casă, iar pe un colţ de scenă mama stă pe genunchi la
rugăciune)

Rugăciunea mamei:

Tatăl nostru care eşti în cer,


Priveşte în jos şi vezi
Pe o biată mamă sărmană,
Care nu mai are pe nimeni decât pe Tine.
O singură fiică am avut,
Şi aceea a plecat într-o ţară îndepărtată,
Şi nu ştiu nimic de ea.
O, Doamne care cercetezi şi cunoşti toate,
Cercetează şi pe fica mea.
Pune frica de Tine în inima ei
Ca să se întoarcă acasă.
Acesta e dorul meu,
Să-mi mai văd odată fica lângă mine,
Ca împreună să ne rugăm Ţie,
Şi să slăvim numele Tău,
Al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
(mama se ridică de la rugăciune şi când se întoarce vede fica venind
şi zice plină de bucurie)
Ah fiica mea, sa-ntors acasă
Sânt aşa de bucuroasă
Doamne să fii lăudat
Pentru că m-ai ascultat
(fica se îmbrăţişează cu mama)

Lenuţa:

O, iubită mama mea,


Mare e iubirea ta.
Pentru că te-am părăsit,
De tine m-am despărţit.
Însă tu nu m-ai uitat,
Pentru mine te-ai rugat.
Dar acum e noapte şi târziu,
Spune, ai ştiut că vin?
S-au de ce poarta-i deschisă
Şi lumina e aprinsă.

Mama:

O, iubită fica mea,


N-am ştiut venirea ta.
Dar de când tu ai pornit,
De mine te-ai despărţit
Lumina nu s-a mai stins,
Poarta nu s-a mai închis,
Pe tine te-am aşteptat.
Şi-acum am mare bucurie
Fică de a ta venire.
Pentru că tu moartă ai fost,
Şi acasă te-ai întors.
Să dăm slavă Domnului
Pentru biruinţa Lui
De dragostea ce ne leagă.