Instituţiile europene

Sistemul instituţional al Uniunii Europene este unul original, deoarece nu poate fi

încadrat în tiparele juridice existente, la fel cum însăşi Uniunea Europeană dispune de o natură
juridică originală în plan juridico-politic. Sistemul instituţional al Uniunii Europene pare inedit
prin structura, compunerea, competenţele şi funcţionarea instituţiilor, fiind înzestrate cu
elemente şi mecanisme de inspiraţie statală.
Deşi instituţiile europene dispun de similitudini cu instituţii genuine de stat, totuşi modul
de instituire şi natura puterii diferă. Instituţiile Uniunii Europene reprezintă atât organele
învestite de statele membre în temeiul tratatelor constitutive să exercite puterea politică la nivel
european, dar şi în relaţia cu statele membre, cât şi normele de drept european aplicabile
organizării şi funcţionării acestora. În legătură cu această definiţie, se impun două precizări.
În primul rând, instituţiile europene nu rezultă prin consacrare constituţională, ci emană
din dispoziţiile tratatelor constitutive şi de modificare (pentru comparaţie cu instituţiile de drept
constituţional naţional). În al doilea rând, instituţiile europene deţin un rol specific, stabilit în
temeiul tratatelor constitutive şi de modificare, în ordinea juridică distinctă a Uniunii Europene,
diferită de ordinea juridică naţională sau ordinea juridică internaţională.1
Modelul instituţional al Uniunii Europene se ridică la nivelul unui sistem politico-juridic
supranaţional complex care nu este unul de tip statal şi care chiar îl depăşeşte pe unul de tip
statal. Natura juridică a instituţiilor europene nu dispune de caracteristicile unui organ de stat
naţional, dar nici ale unei organizaţii internaţionale. Cu toate că sistemul instituţional al Uniunii
Europene conţine elemente de inspiraţie statală, instituţiile europene – consacrate prin tratatele
constitutive şi de modificare – nu se identifică cu instituţiile de drept naţional sau cu instituţiile
de drept internaţional. În funcţie de criteriul structurii sistemului politico-juridic căruia îi
aparţin, instituţie Uniunii Europene sunt proprii unui sistem politic inedit, cu o structură juridică
şi politică hibridă, îmbinând elemente specifice ale unei structuri federale, dar conţinând, în
acelaşi timp, elemente confederale, statale sau tipice pentru o organizaţie internaţională de
cooperare1. Instituţiile Uniunii Europene sunt unice şi îşi exercită competenţele în exclusivitate
la nivel european.
Cadrul instituţional al Uniunii Europene este format din instituţii:
- Consiliul European,
- Consiliul Uniunii Europene,

1
M. V. Antonescu, Instituţiile Uniunii Europene în perioada post-Nisa. O perspectivă de drept constituţional, p.
61
- Comisia Europeană,
- Parlamentul European,
- Curtea de Justiţie a Uniunii Europene,
- Curtea Europeană de Conturi,
- Banca Centrală Europeană
Numărul şi natura competenţelor instituţiilor Uniunii Europene n-au rămas statice.
Dinamismul acestora se datorează revizuirii tratatelor şi consolidării organice a echilibrului
instituţional în procesul de integrare europeană.