Organul dentar sau odontonul

Este alcatuit din doua componente:

-dintele, care cuprinde:
*pulpa dentara,
*dentina,
*smaltul
- parodontiul sau aparatul de sustinere si fixare a dintelui la maxilar,
compus din:
*cement,
*periodont,
*osul alveolar,
*gingia

Dintele
Structura: sunt organe dure ale masticatiei cu ajutorul carora alimentele sunt
taiate si faramitate, participand si la fonatie si in determinarea fizionomiei,
fiind implantati in cavitatiile alveolare ale celor 2 arcade dentare.
Este constituit din:*coroana
*radacina
*gat sau colet
Coroana dintelui: este partea externa a dintelui fiind portiuneaa care
depaseste marginea alveolara.
Radacina dintelui: este partea interna a dintelui, prin care el se articuleaza in
maxilare, fiind inclusa in alveola dentara ,are forma conica si se termina la
interior cu un varf, numit apex prin care partund vase si nervi.
Gatul sau coletul: este portiunea intermediara care se gaseste intre coroana
si radacina si la nivelul caruia se insera gingia. In zona centrala a coroanei si
a radacinii este o cavitate care se numeste camera pulpara cara la nivelul
radacinii se continua cu canalele dentare ( canale radiculare ) si care se
deschid prin orificiile radiculare la nivelul apex-ului permitand comunicarea
cu tesuturile moi adiacente.
Camera pulpara este delimitata de un tesut dur atat la nivelul coroanei cat si
radacinii, tesut care se numeste dentina sau ivoriu. La nivelul coroanei,
dentina este acoperita de un tesut si mai dur care se numeste smalt sau
adamantina si care vine in contact cu exteriorul. La nivelul radacinii dentina
este acoperita de cement care are o structura asemanatoare osului.

Pulpa dentara
Este un tesut conjunctiv bine vascularizat de natura mezenchimala si care se
dezvolta din papila mugurelui dentar. Aceasta pulpa se extinde din camera
pulpara la nivelul canalelor radiculare iar prin intermediul apexului se
continua prin orificiile radiculare cu tesutul conjunctiv periodontal.Din punct
de vedere topografic pulpa se imparte in 3 zone : -pulpa coronara
-pulpa radiculara
-pulpa apicala
Structura: pulpa dentara este constituita din tesut conjunctiv tanar format
din celule, fibre si substanta fundamentala.
Substanta fundamentala: este hialina, transparenta, gelatinoasa si este mai
abundenta in pulpa dentara a oamenilor tineri.
Fibrele: sunt reprezentate de fibre reticulinice care sunt mai numeroase la
adulti iar la batrani sunt inlocuite cu fibre de colagen. Fibrele sunt mai
abundente catre periferia pulpei unde formeaza stratul fibrelor Korff si care
se continua in dentina invecinata. Aceste fibre constituie cosulete in jurul
odontoblastelor.
Celulele: sunt reprezentate de odontoblaste, fibroblaste, macrofage, celule
mezenchimale si putine celule sanguine.
Fibroblastele: sunt cele mai numeroase celule ale pulpei dentare. Prelungirile
lor se unesc si constituie o retea cu ochiuri inguste in pulpa tanarului si mai
largi in cea a varstnicului unde scade numarul lor. Sunt mai numeroase in
centrul pulpei coronare iar spre periferie au dimensiuni mai mari. Prelungirile
lor impreuna cu cele a odontoblastelor constituie o retea numita stratul
subodontoblastic a lui Weil.
Macrofagele: sunt histiocite migrate aici din sange.
Celulele sanguine: sunt reprezentate de plasmocite, granulocite, rare hematii
si limfocite. La periferia pulpei se gasesc celule specifice pulpei numite
odontoblaste.
Odontoblastele: sunt celule conjunctive specializate in formarea dentinei,
sunt celule mari cu duble prelungiri: *una este orientata spre interiorul pulpei
si formeaza o retea impreuna cu prelungirile fibroblastelor constituind stratul
subodontoblastic Weil.
*mai prezinta o prelungire ce se numeste fibra Tomes si care se continua la
nivelul dentinei in interiorul canaliculilor dentinali.
La nivelul pulpei radiculare ele sunt dispuse pe un singur rand spre dentina
iar la nivelul pulpei coronare, ele sunt dispuse pe mai multe randuri.
Functii: asigura vitalitatea, nutritia si sensibilitatea dintelui, participa la
dentinogeneza si realizeaza apararea dintelui si repararea acestuia .

Dentina sau ivoriul

Este un tesut dur, puternic mineralizat, dispus in jurul cavitatii dintelui si al
canalelor radiculare. Ea constituie un suport pentru smalt si cement.
Structura: este formata dintr-o matrice calcificata si un sistem de canalicule,
numite canalicule dentinale, care adapostesc fibrele Tomes, fibre nervoase
amielinice precum si limfa dentara.
Moartea odontoblastelor, concomitenta cu a prelungirilor lor, cauzeaza
aparitia in dentina a unor zone moarte , lipsite de sensibilitate si de
canaliculi.
Substanta intercanaliculara sau matricea dentinei este alcatuita dintr-o
substanta fundamentala amorfa si un sistem de fibre de colagen cu orientare
diferita. Dentina zonelor intercanaliculare si pericanaliculare este
hipermineralizata, iar intre cele 2 zone exista un spatiu de separate care este
hipomineralizat.
Procesul de calcifiere a dentinei incepe de la periferie spre centru astfel ca in
partea pulpara a dentinei ramane o zona nemineralizata, numita predentina
sau dentinoid. Pot sa existe la nivelul ei zone mai slab mineralizate care la
nivelul coroanei sunt de dimensiuni mai mari si se numesc spatii Czermack
iar in dentina radiculara sunt mai mici, asezate pe mai multe randuri,
formand un strat cu aspect granulos, numit stratul Tomes. Aceste zone
favorizeaza aparitia cariilor dentare.
Procesul de mineralizare a dentinei are loc ritmic, determinand la inceput
zone de slaba mineralizare, care pe sectiune transversala, apar ca linii
concentrice numite, liniile de contur Owen.
Smaltul sau adamantina
Este structura cu cea mai mare duritate din organism, inveleste dentina
coronara si realizeaza schimburile cu mediul extern. Este de origine
epiteliala, la formarea lui participand celulele numite adamantoblaste. Are
96% continut in saruri minerale si rezistenta deosebita la agenti chimici si
mecanici. Pe marginea de taiere a coroanei smaltul este mai gros iar spre
gatul dintelui se subtiaza.
Structura: din punct de vedere structural smaltul este constituit din:
*prismele adamantine
*substanta interprismatica
Numarul prismelor de smalt este mare, astfel, la primul molar superior exista
cam 10 milioane, iar la incisivul central inferior cam 6 milioane. Prismele sunt
situate perpendicular pe suprafata dentinei si confera smaltului un aspect
striat. Striatiile smaltului sunt fine, sinuoase, grupate in fasii, cu directie
diferita: pe varful coroanei sunt aproape verticale, pe laturi inclinate, iar la
nivelul coletului orizontale. Prin intretaierea prismelor in diferite planuri in
unghiul ascutit rezulta o striatie cadrilata a smaltului slefuit numita
striatiunea Hunter-Schreger.
Substanta interprismatica are rol de cimentare a prismelor. In structura ei
exista spatii de slaba mineralizare numite smocuri, fisuri etc.Toate aceste
zone constituie locuri de retentie a substantelor alimentare favorizand
aparitia cariilor dentare.
Smaltul prezinta o succesiune de stiatii paralele intre ele si cu suprafata
dintelui. Striatiile care apar concentric fata de pulpa dentara se numesc
striatiile Retzius vizibile pe sectiuni transversale facute prin coroana. Linia
smalt–dentina este reprezentata de o membrana ondulata numita membrana
Huxley, care confera rezistenta dintelui la solicitarile mecanice.
Functiile smaltului
• Smaltul se comporta ca o membrana semipermeabila care permite nutritia
si mineralizarea dentinei;
• Are rol de aparare ( impiedica microbi );
• Odata cu imbatranirea, capacitatea functionala si permeabilitatea scad.

Parodontiul
Reprezinta totalitatea tesuturilor de sustinere si de legatura dintre dinte si
maxilar, care asigura articularea dintelui la maxilar, si care impreuna cu
dintele alcatuiesc o unitate morfo-functionala numita organ dentar sau
odonton.
Parodontiul este constituit din:
- Cement,
- Desmodont sau periodont,
- Os alveolar,
- Gingia.

Cementul
Este un tesut care inveleste radacina dintelui, fiind o varietate de tesut
conjunctiv similar osului. Asigura protective dintelui, participa la schimburile
nutritive dintre dinte si celelarte componente ale parodontiului si serveste ca
baza de insertie pentru ligamentele dentare.
Structura: este alcatuit din: substanta fundamentala, fibre conjunctive si
celule.
Substanta fundamentala: este impregnata cu saruri minerale
Fibrele conjunctive: sunt fibre de colagen
Celulele: sunt de 2 feluri:-Cementoformatoare care cuprind: cementoblastele
si cementocitele
-Cementodistrugatoare: reprezentate de cementoclaste
Cementoblastele ( celule tinere ) si cementocitele ( celule adulte): sunt celule
mari si sunt localizate in cementoplaste ( cavitati ) .
Nutritia cementului: se realizeaza prin difuziunea substantelor nutritive de-a
lungul fibrelor colagene si a prelungirilor cementocitelor, mai ales dinspre
spatiul periodontal spre dentina.

Desmodontul sau periodontul

Reprezinta legatura articulara dintre cementul radicular si osul alveolar care
fixeaza dintele in maxilar
Spatiul periodontal este alcatuit din: ligamentele dentare si tesutul
conjunctiv interligamentar.
Ligamentele dentare:
1. Ligamente cemento-gingivale: in care fibrele se insera pe cementul
coletului si se despart in evantai in corionul gingival.
2. Ligamente interdentare: sunt dispuse orizontal si fac legatura intre
cementul a 2 dinti invecinati
3. Ligamente alveolo-dentare: sunt formate din fascicule care fac legatura
intre cement si osul alveolar, au o orientare diversa( oblica, orizontala,
vertical ) asigurand echilibrarea fortelor de tractiune si de presiune asupra
dintelui.
Histofiziologia desmodontului: are urmatoarele functii:
*functia formativa care cuprinde procesele de osteogeneza, cementogeneza
si fibrilogeneza
*functia de suport si articulare a dintelui
*functia nutritiva si senzitiva datorata vaselor si terminatiilor nervoase ale
desmodontului.

Osul alveolar
Se formeaza odata cu dezvoltarea dintelui sub forma unor septe osoase,
intre mugurii dentari. Este incorporat in corpul maxilarelor, incat, la adult,
este in continuitate cu osul maxilarelor. Alveolele ating dezvoltarea completa
numai atunci cand eruptia denara sa terminat.
Structura: osul alveolar constituie peretele alveolei dentare in care este
inclusa, in mod normal, radacina dintelui pana in vecinatatea coletului. Osul
alveolar are 2 fete: -fata interna sau alveolara
-fata externa sau gingivala
Ele sunt formate din os compact si sunt numite si compacta sau tablia
osoasa externa si interna. Intre cele 2 compacte in unele regiuni, se
intercaleaza un os spongios numit spongioasa alveolara, care este mai
evident la premolari si molari. Osul alveolar, ca si celelarte oase este supus
toata viata proceselor de remaniere prin permanenta osteosinteza si
osteoliza.
Gingia
Reprezinta o modificare adaptiva a mucoasei bucale care acopera osul
alveolar si adera de coletul dintelui, unde formeaza un inel cu rol de fixare a
dintelui de osul maxilar. Intre dinti , gingia se ridica sub forma unei papile, iar
pe fata vestibulara si orala se termina la nivelul limitei dintre smalt si
cement. Raportul dinte-gingie se modifica pe parcursul cresteri dintelui.
Mucoasa gingivala are 3 portiuni:
-portiunea aderenta de osul alveolar si apoi de cement, numita gingia
atasata
-marginea libera a gingiei
-papila interdentara
Structura: mucoasa gingivala este alcatuita din epiteliu pavimentos
stratificat nekeratinizat si din corion.

Histogeneza si dezvoltarea dintelui

Inceputul dezvoltarii organului dentar este marcat prin proliferarea si
organizarea epiteliului gurii primitive. Cavitatea bucala primitiva este
tapetata de un epiteliu bistratificat.
La embrionul de 6 saptamani pe locul viitoarelor arcade dentare, stratul
bazal al epiteliului prolifereaza intens , se invagineaza in mezenchim si
formeaza lama denara primitiva.
Din aceasta lama se dezvolta primordiile epiteliale ale mugurilor celor 20
dinti temporali.
In a 20 a saptamana a vietii intrauterine lama primara dentara da nastere
lamei dentare secundare care prolifereaza pe partea linguala a dintilor
temporali formand primordiile dintilor permaneti.
In fata mugurelui celui de-al 2-lea molar temporar lama dentara prolifereaza
permitand formarea mugurilor celor 3 molari permanenti. Mugurii molarilor 3,
cei de minte incep sa se dezvolte spre varsta de 4-5 ani. Astfel intre a 4-a
saptamana a vieti intrauterine si pana la varsta de 5 ani iau nastere in total
52 germeni sau muguri dentari.
Dezvoltarea organului dentar, evolueaza in 4 stadii:
1. Formarea si diferentierea mugurelui dentar
2. Mineralizarea tesuturilor dure
3. Eruptia dintilor paralel cu cresterea radacinei
4. Uzarea dintilor si atrofia fiziologica a parodontiului

Mugurele dentar
Reprezinta primul stadiu in dezvoltarea organului dentar. El este alcatuit din
2 primordii :
- Epitelial;
- Mezenchimal.
Primordiile epiteliale prezinta o portiune profunda alcatuita dintr- o masa
globuloasa de celule epiteliale si o portiune superficiala constituind un
cordon de celule epiteliale si numit pedicul epitelial. Acest primordiu epitelial
da nastere la papila epiteliala. Odata cu formarea papilei celulele epiteliale
periferice din vecinatate isi modifica forma iar cele din centru devin stelate la
nastere , astfel , o formatiune epitelio-mezenchimala numita mugure dentar
a carei componenta epiteliala constituie primordiu organului dentinei sau
ivoriului. In evolutia ulterioara componenta epiteliala imbraca papila
conjunctiva sub forma de capison ( stadiu de capison dentar)
In stadiul de capison primordial epitelial cuprinde 3 straturi:
1.epiteliul extern alcatuit din celule epiteliale cubice
2.epiteliul intern alcatuit din celule cilindrice
3.pulpa smaltului care constituie stratul mijlociu alcatuit din celule epiteliale
de forma stelara
Aceste 3 straturi corespund organului smaltului in cadrul stadiului de capison
Papila dentara
Se dezvolta din mezenchimul cuprins in cavitatea capisonului. Este formata
din celule mezenchimale si din capilare.
Stadiul de clopot se caracterizeaza prin proliferarea celulelor din marginea
capisonului si adancirea invaginarii organului smaltului care pe sectiune ia
aspect de clopot.
Epiteliul intern devine mai inalt, iar celulele se diferenteaza in
preadamantoblaste. Epiteliul extern devine mai aplatizat.
In papilla dentara celulele din vecinatatea epiteliului intern, devin elipsoidale
transformandu-se treptat in odontoblaste care vor secreta dentina.

Organul adamantin sau organul smaltului

Este constituit din 4 straturi:
1. Stratul epitelial extern alcatuit dintr-un rand de celule aplatizate;
2. Pulpa smaltului sau gelatina smaltului: alcatuita din celule stelate . Are rol
mecanic si rol de stocare a sarurilor de calciu;
3. Stratul intermediar: este dispus intre pulpa si stratul subiacent si este
alcatuit din mai multe randuri de celule poligonale;
4. Stratul epitelial intern: delimiteaza concavitatea formatiunii epiteliale. In
acest stadiu prin mutare , celulele acestui strat devin adamantoblaste.
Stratul adamantoblastelor are rol in formarea smaltului. Restul straturilor
epiteliale ale organului adamantin se atrofiaza si dau nastere membranei
invelitoare a smaltului.
Adamantoblastele sunt celule foarte bine diferentiate cu rol in formarea
prismelor de smalt.

Organul Ivoriului
Este formatiunea structurala care genereaza dentina si pulpa dintelui. In
structera papilei in acest stadiu se gaseste un tesut conjunctiv tanar ,
alcatuit dintr-o substanta fundamentala abundenta, celule mezenchimale ,
fibre de precolagen si reticulina, numeroase vase si nervi. Sub actiunea
inductoare a adamantoblastelor, celulele de la periferia papilei se
diferentiaza in odontoblaste, celule secretoare de dentina. Odontoblastele
prezinta la polul apical prelungiri numite fibre Tomes, in jurul carora se va
depune dentina.
Sacul dentar este format din tesut conjunctiv bogat vascularizat, diferentiat
din tesutul mezenchimal din jurul mugerelui dentar. El asigura metabolismul
organului adamantin care este lipsit de vascularizatie. Din sacul dentar se
dezvolta elementele de sustinere a dintelui
Geneza si diferentierea celulelor si tesuturilor dentare au o anumita
secventa: primele apar adamantoblastele care induc diferentierea
odontoblastelor.Odontoblastele sectreta dentina coronara, ceea ce duce la
secretia de smalt a adamantoblastelor.
Dentinogeneza sau formarea dentinei
Dentina zonei coronare incepe sa se formeze inca din stadiul de clopot si are
loc prin inmultirea fibrelor precolagene, fibre care treptat se transforma in
fibre colagene purtand denumirea de fibre Korff.
Predentina secretata in prima faza este o substanta proteica nemineralizata
care se dispune in jurul fibrelor Tomes constituindu-se canaliculele dentare.
In faza a 2–a predentina se transforma in dentina, matricea se mineralizeaza
de la exterior spre papilla dentara.
In procesul de mineralizare , cristalele de hidroxiapatita se dispun in jurul
fibrelor de colagen incluse in dentina. Depunerea dentinei determina aparitia
unor striatii numite liniile de contur Owen. Dupa elaborarea dentine corona
se va sintetiza si forma si dentina radacinii dintelui.

Adamantogeneza sau formarea smaltului

Smaltul incepe sa se formeze ca si dentina, tot din stadiul de clopot dentar,
dar adamantoblastele vor incepe secretia smaltului numai dupa ce sa
secretat si depus un prim strat de dentina.
Inceputul formarii smaltului este precedat de o serie de transformarii in
corpul ameloblastelor si in prelungirile Tomes.
Prelungirile Tomes se incarca cu granule de secretie elaborate de celule.
Aceste granule se transforma intr-o substanta intens bazofila, care constituie
matricea prismelor de smalt, aceasta matrice fiind numita preadamantina.
Matricea depusa pastreaza diametrele ameloblastelor care, in final, vor
constitui prismele de adamantina.
Smaltul se depune deasupra dentinei, mai intai pe varful dintelui, apoi pe
margini pana in regiunea coletului. Aceasta depunere progresiva a smaltului
determina formarea striatiilor Retzius de pe suprafata sa.
Paralel cu depunerea de dentina si smalt si cresterea in lungime si grosime a
coroanei, pulpa smaltului si papila conjunctiva se retrage.

Formarea radacinii
Radacina dintelui incepe sa se formeze numai dupa ce coroana este
constituita. Mai intai apare dentina radiculara, apoi cementul. In procesul de
geneza a radacinilor dentare, un rol important il are proliferarea in
profunzime a epiteliului care formeaza marginile libere ale clopotului.
Formarea cementului si periodontului
Formarea cementului sau cementogeneza are loc pe seama tesutului
conjunctiv al sacului dentar.
Formarea periodontului va avea loc numai dupa eruptia dintelui, cand fibrele
ligamentare vor capata orientari functionale.
Formarea osului alveolar
Este dependenta de formarea osului maxilar, dar independenta, in primele
etape, de mugurele dentar.In evolutia lor maxilarele cuprind si inglobeaza
mugurii dentari.Atat muguri dentitiei permanente cat si temporare se
dezvolta la inceput in aceeasi alveola, dar mai tarziu vor fi separati printr-un
sept osos. Alveolele propriu-zise se constituie prin aparitia unor septe osoase
despartitoare si se vor definitiva numai la terminarea eruptiei dentare.
Eruptia dentara
Reprezinta o etapa in dezvoltarea maxilarelor. Dezvoltarea anormala a osului
maxilar duce la incalecarea dintilor si la alinierea defectuoasa a acestora.
Prin cresterea progresiva a dintilor coroana se aproprie de epiteliul gingival
pe care il strapunge. Epiteliul gingiei se rasfrange circular in jurul dintelui.
Eruptia dintilor temporari se face, in general pe grupe de dinti, iar in cadrul
aceleiasi grupe, apar primi cei inferiori.
Ordinea de aparitie ar fi urmatoarea: incisivii centrali la 6-8 luni, incisivii
laterali la 8-10 luni, canini la 16-24 luni, molari 1 la 12-16 luni si molari 2 la
20-30 de luni.
In conditii normale eruptia dintilor temporali se termina in jurul celei de-a 30
luna de viata.
Eruptia dintilor permanenti este un process mai complex, deoarece acestia
sunt inconjurati de pereti ososi. Odata aparut procesul de resorbtie a dintilor
temporali, acestia devin mobili si incep sa cada, de regula in ordinea in care
au aparut. Dupa caderea dintilor temporali, epiteliul gingival recapata
aspectul normal. Se considera ca eruptia sa terminat atunci cand se stabilesc
raporturi de alipire intre epiteliul mucoasei gingivale si coletul dintelui.
Eruptia dintilor permanenti are loc in urmatoarea ordine:
-pe maxilarul superior: incisivii centrali lla 6-8 ani, incisivii laterali la 8-9 ani,
caninii la 11-12 ani, premolarul 1 la 10-11 ani, premolarul 2 la 10-12 ani,
molarul 1 la 6-7 ani, molarul 2 la 12-13 ani si molarul 3 la 16-30 ani;
-pe maxilarul inferior: incisivii centrali la 6-7 ani, incisivii laterali la 7-8 ani,
caninii la 9-11 ani, premolarul 1 la 10-12 ani, premolarul 2 la 11-12 ani iar
molarii erup deodata cu cei de pe maxilarul superior.
Eruptia dintilor se poate imparti in 3 etape:
1. Etapa preeruptiva in care are loc constituirea coroanei si calcificarea ei;
2. Etapa prefunctionala in care dintele atinge planul ocluzal iar coroana
penetreaza mucoasa bucala;
3. Etapa functionala, in care sunt implicate modificarile ulterioare ale
tesuturilor din jur, in special ale componentelor colagene din periodont, ca
urmare a miscarilor dintelui.
Lipsa eruptiei dentare se datoreaza implantarii vicioase a mugurelui dentar,
fenomen numit anodontie.
Atrofia senile fiziologica
Reprezinta ultima etapa in evolutia dintelui si se caracterizeaza prin:
reducerea progresiva a epiteliului gingival, cu migrarea lui de-a lungul
cementului in directie apicala, resorbtia trepatata pana la disparitie a
ligamentelor periodondale si a osului alveolar. Toate aceste procese
determina mobilizarea si caderea dintilor permanenti.
Factori care influenteaza odontogeneza
Hormonii au actiune directa si indirecta asupra dezvoltarii normale a dintelui
asa cum sunt hormonii tiroidieni si hipofizarii. O serie de enzime ( fosfataze)
precum si vitaminele A,B si C sunt indispensabile mineralizari. Avitaminoza A
duce la dezvoltarea defectuoasa a dintilor temporali, intarzierea aparitiei
dentitiei permanente, anomalii dentare si atrofia mucoasei gingivale. Lipsa
vitaminei D duce la o slaba calcifiere a tesuturilor dure, cu aparitia cariilor.
Lipsa vitaminei A produce atat tulburari de calcifiere cat si gingivite si
hemoragii gingivale.