Curs 2 - Walter Lippmann si Dewey

W.LIPPMANN
 journalist, critic media si filozof , preocupat de stiintele politice.
 2 lucrari importante:
Opinia publica (1922)-primul studio complex despre opinia publica.El crede ca oamenii isi
formeaza fictiuni pe care le aplica in lumea reala. “Oamenii traiescin aceeasi lume, dar gandesc si
simt in lumi diferite”. “Opinia publică” reprezintă încercarea lui Lippmann de a se elibera pe sine
şi pe alţii de umbrele de pe zid, adică acele realităţi care nu pot suprinde tot adevărul existent
pentru că sunt blocate de diversele forme de dezinformare.
The phantom public (1925) unde este dezvoltata problema democratiei,el definind publicul ca o
“fantoma” incapabila sa influenteze activitatea guvernelor.
 Imaginile din mintea noastra reprezinta o realitate secundara, o reflectare individuala a lumii
reale.Sunt harti mentale.Reprezinta o reconstruire a realitatii pe baza unor idei,unor credinte sau
atitudini.
Se face referire la ideia de pseudo-mediu, de contrafacere a realităţii, dar şi la “imaginile din mintea
noastră”, ce se raportează la reprezentarea lumii în care acţionează oamenii, reprezentare ce poate
fi adevărată, falsă sau o combinaţie între cele două.
Pseudo-mediul, aşa cum spune Lippmann, este alcătuit din “natură umană” şi “condiţii”, arătând
felul în care este imaginată lumea, determinând în orice moment şi modul în care vor reacţiona
oamenii, efortul depus de aceştia însă nu şi reuşitele lor. Astfel, mediul nevăzut ne este adus la
cunoştinţă prin cuvinte însă nici măcar un maestru nu ar putea scrie astfel încât toţi oamenii să
înţelegă exactă ceea ce vrea el să spună. Iar unele persoane ce au scopuri clare maliţioase ştiu
exact care sunt cuvintele potrivite pentru a deforma raţionarea populaţiei. Aşa cum este cazul
limbii de lemn. De altfel, mediul cu care au de-a face opiniile publice este refractat în multe feluri,
iar limitările asupra accesului la acest mediu deformează claritatea şi corectitudinea percepţiei.
Aşa cum imaginea dintr-o oglindă este deformată, la fel se întâmplă şi cu adevărul care de cele
mai multe ori nu ajunge la receptor în starea lui pură.

Ce este propaganda?
“dar ce este propaganda daca nu efortul de a schimba imaginea la care raspund oamenii, de a inlocui
un model social cu un altul?”
Ce este opinia publica?
“Imaginile din mintea fiintelor umane, imagini despre sine, despre altii, despre necesitatile,
scopurile si relatiile lor sunt opiniile lor publice. Acele imagini care sunt inraurite de catre grupuri
de oameni sau de catre indivizi care actioneaza in numele unor grupuri constituie Opinia Publica
cu majuscule”
Stereotipuri=Structuri mentale care selecteaza si stocheaza informatia, prefigurand raspunsuri.
“mai intai definim si apoi vedem”
Noi, oamenii, spune Lippmann “nu vedem mai întâi şi definim apoi, ci întâi definim şi apoi vedem”
ceea ce înseamnă că de foarte multe ori, chiar propria opinie ne este fabricată sau cumpărată.
Astfel, noi nu observăm ceea ce ochii noştri nu sunt obişnuiţi să ia în considerare, iar uneori
suntem impresionaţi de acele fapte care se potrivesc cu filosofia noastră, cu experienţă de până
acum.
 Exemple actuale
 Stereotipuri hard
Bancuri. Tipuri de bancuri
Filme (ex. Native Americans, Stereotipuride gen)
Stereotipuri soft
Publicitate (ex. Brand de tara)
Filme
 De ce folosim stereotipuri
1. Din nevoia de orientare
2. Din nevoia de economie
3. Din nevoia de clasificare

 Lippmann despre Presa

*Opinie critica: contribuie la aparitia si permanentizarea unor boli ale opiniei publice
*Rolul presei: de a organiza pentru societate informatiile, de a orienta perceptia sociala a
diverselor fenomene=> responsabilitate imensa
*Versiunea reporterului este construita pe baza propriilor imagini din minte si sub presiunea
intereselor proprii si a intereselor trusturilor de presa.
* Walter Lippmann face distincţia dintre “adevăr” şi “ştire”, funcţia ştirilor fiind aceea de a semnala
un eveniment, iar aceea a adevărului de a aduce la lumină faptele ascunse. Ştirile depind de
stereotipuri, de standardizare. Astfel, stereotipurile precedă utilizarea raţiunii şi impun “un anume
caracter datelor primite de la simţuri înainte ca datele să ajungă la inteligenţă”. Abordarea
sociologică susţine că stereotipurile sunt prezente în cultură noastră, iar cea psihologică suţine că
stereotipurile reflectă impulsuri interne, prejudecăţi şi frustrări. Deşi Lippmann le consideră
defectuoase, abandonarea lor “ar săraci viaţă oamenilor”.

John Dewey
 Unul dintre parintii intemeietori ai pragmatismului american (alaturide Charles Sanders Peirce si
William James)
 Subiecte preferate: democratie, educatie, umanism, activism politic sisocial etc.
 Carti importante:
The Public and Its Problems(1927)
The Eclipse of the Public
 Considerat premergator sau chiar membru al Scolii de la Chicago
 Idea central a creatiei lui dewey este cea de formare a marii comunitati,de trecere de la marea
societate la marea comunitate.
 El descopera comunicarea prin efortul de a intelege,de a explica de a oferi solutii la diverse
probleme sociale.
 Atunci cand vorbeste despre comunicare are in vedere ambele sensuri ale ei: comunicarea ca
transmitere si comunicarea ca ritual(comunicarea este un process de impartasire a
experientei,pana la momentul in care aceasta devine bun comun.)
 Dewey despre presa
Sustine ca lipsa resurselor mediatice duce la nevoia de experti.
Rolul social al expertului:viziune iluminista
Optimizarea comunicarii intre experti si public mai ales prin intermediul presei.
Publicul in eclipsa=Publicul pasiv,amorf,lipsit de substanta.
Scoala de la Chicago

 I-a nastere in jurul primului department de sociologie din SUA.

 Personalitati cheie care au contribuit la evolutia acestei grupari:
a) parintii „fondatori”: John Dewey, Albion Small, William Thomas, George Herbert Mead
(retinuti atât pentru contributiile de natura institutionala – ex: A.Small, primul director al
Departamentului de Sociologie, cât si pentru contributiile in planul ideilor si al metodologiei de
cercetare promovate);
b) prima generatie de sociologi propriu-zisi care sa initieze un vast program de cercetare a
problemelor sociale contemporane: Robert Ezra Park, Ernest Burgess, Everett C. Hughes;
c) „a doua scoala de la Chicago”, revitalizata si reimprospatata prin contributiile unor sociologi
precum: Herbert Blumer, David Riesman, Anselm Strauss,Erving Goffman. + Charles H. Cooley
(Universitatea din Michigan) – prin filiatie ideologica
 Meritul lui Dewey,W.thomas,Robert EZARA Park si GH Mead consta in faptul ca abordeaza
probleme legate de identitate sociala si individuala, într-o manieră specific americană.La sfârşitul
secolului al XIX-lea,Statele Unite lansează „declaraţii de independenţă” faţă de Europa în domenii
variate, în literatură, artă, filosofie.
 Se articulează principalele idei ale filosofiei pragmatice, este lansată ipoteza cu privire la rolul
frontierei în derularea istoriei americane şi în crearea specificului naţional american (Turner), sunt
publicate opere literare de mare prestigiu (Emerson, Whitman, Melville, Hawthorne), se nasc
preocupările cu privire la recuperarea tradiţiilor indigene.
 Şcoala de la Chicago a constituit un gen de reacţie la principalele aserţiuni ale utilitarismului, care
modelaseră, în secolul al XIX-lea, majoritatea dezbaterilor din societatea americană cu privire la
presă. Autorii grupaţi în jurul lui Dewey au fost influenţaţi de tradiţia germană a
contrautilitarismului.
 cum se poate ajunge la solidaritate şi ordine social prin comunicare?.
Prin rolul comunicării, probleme legate de integrare, de legitimitate, putere şi control etc.
 Una dintre primele contribuţii de relief ale sociologiei de la Chicago - The Polish Peasant in
Europe and America a lui W.I. Thomas şi F. Znaniecki (1918 -1920), cuprinde patru părţi:
1. principalele trasaturi ale societatii rurale poloneze din acea vreme
2. o serie de scrisori schimbate intre proaspetii imigranti polonezi in Statele Unite si rudele ramase
acasa
3. fenomenele de dezorganizare sociala prezente in societatea americana
4. modul in care s-au cristalizat si dezvoltat comunitatile de polonezi-americani, evidentiind natura
duala a acestor comunitati aflate la intersectia dintre cultura poloneza, pe de o parte, si conditiile
economice si valorile sociale americane, pe de alta
 The Polish Peasant in Europe and America-lucrare clasica-principalele tematici:
 grupul primar
 structura familiei si sistemul de clase din
 mediul rural
 mediul social si economic
 comportamentul religios
 fenomenele de dezorganizare si de

reorganizare ale societatii

 disolutia solidaritatii familial
 Cei doi autori observă că primele generaţii de imigranţi reuşesc să supravieţuiască şocului
schimbării – schimbare de limbă, de obiceiuri, de la o societate rurală la una urbană, în timp ce
copiii lor sunt predispuşi spre devianţă. În timp ce membrii primei generaţii sunt capabili să
invoce ritualurile, obiceiurile, contextul de ansamblu al societăţii de provenienţă, tinerii erau
implicaţi într-un proces de socializare ale cărui date erau fundamental diferite. Ca urmare a
apartenenţei la familii şi grupuri de polonezi, tinerii se socializau urmând idealurile şi valorile
poloneze, numai că acestea nu se mai potriveau noii societăţi americane urbanizate. Rezultatul
abruptei schimbări culturale şi sociale era acela că tinerii polonezi americani nu reuşeau să fie
asimilaţi societăţii americane, dezvoltând un invidualism pronunţat, foarte puţin controlat de
coeziunea de grup, de valori comune.\

 Sistematizarea influentei si contributiei Scolii de la Chicago :

– a reprezentat prima dezvoltare substanţială a ştiinţelor sociale în America;
– sociologii de la Chicago au pus bazele unei teorii cu privire la socializare şi formarea personalităţii
articulate în jurul problemelor legate de comunicare; umanul şi socialul = a comunica;
– a lansat în domeniul comunicării modelul ritual
– a conferit ştiinţelor sociale un pronunţat caracter empiric; Şcoala de la Chicago a avut un caracter
pragmatic, căutând să îmbunătăţească lumea prin cercetarea problemelor sociale;
 John Dewey, părintele spiritual al Şcolii de la Chcago-John Dewey conduce departamentul de
filozofie, de psihologie şi de pedagogie. De fapt, el creează o şcoală experimentală de sine
stătătoare. Dewey este ales Preşedinte al Societăţii americane de filozofie. Atunci când vorbeşte
despre comunicare, Dewey are în vedere ambele sensuri ale termenului: comunicarea ca
transmitere şi comunicarea ca ritual.

Robert Ezra Park

Contributii importante:
– Analize ale opiniei publice
– Definitii ale stirilor
– Distinctia masa/multime/public
– Functiile comunicarii
– Anticipeaza teorii de mai tarziu: fluxul comunicarii in doua trepte, agenda setting, gatekeeping,
newsworthiness
contribuţiile lucrarii The Immigrant Press and Its Control, sunt sintetizate sub forma unor
întrebări de o mare relevanţă:
- cum influenţează conţinutul media opinia publică? (astăzi, aceasta este numită agenda-setting);
- cum sunt mass media influenţate de opinia publică?
- pot mass media să prilejuiască schimbarea socială?
- care este legătura dintre reţelele interpersonale şi mass media?
 Lucrarea de doctorat,Masse und Publikum, tradusă în engleză sub titlul The Crowd and the
Public, tratează un subiect foarte la modă: procesele migratorii ale unor mari mase de oameni din
mediul rural spre cel urban şi caracteristicile acestor grupări mari, dar efemere, de oameni, care
nu mai beneficiază de legăturile existente în cadrul grupurilor primare. În sociologia
momentului, se accepta ideea că procesele migratorii amintite conduc la formarea unor mulţimi.
Park postulează două alternative la societatea tradiţională: mulţimea şi publicul. Publicul si
multimea nu reprezinta grupuri organizate din punct de vedere formal, ci „faze preliminare” in
procesul de formare a grupului, perioade tranzitorii de-a lungul carora indivizii se elibereaza de
vechile legaturi pentru a crea altele noi; ambelor le lipseste constiinta de sine ca sunt grupuri.
 Multimea nu este o hoarda care haladuieste, ci o caracterizeaza atentia comuna generata de un
eveniment important, de un fenomen (de exemplu, un mare numar de oameni care se opresc
pentru a asista la o defilare).“Atentia colectiva este un proces sociologic si difera de suma
proceselor psihologice individuale, iar efectul este mai mult rezultatul interactiunii decât al
imitatiei”. Participarea in multime presupune „capacitatea de simtire si de empatie”; in interiorul
multimii exista si control, dar numai ca un fenomen psihologic; individul resimte vointa
colectiva ca fiind propria sa traire
 Publicul articuleaza impulsurile si interesele individuale.Comportamanetul publicului isi gaseste
expresie in opinia publica care rezulta in urma discutiei intre indivizi impartasind pozitii diferite.
Publicul are abilitatea de a gândi si de a rationa impreuna cu alti membri. In interiorul publicului,
sunt exprimate critici, opiniile sunt divizate, iar atunci când publicul inceteaza de a mai fi critic,
se dizolva sau se transforma in multime.
 Opinia publica nu este acceptabila pentru fiecare membru in parte al publicului si in aceeasi
masura pentru toti. Opinia publica = o opinie sau o atitudine care este exterioara individului si care
este privita ca având o existenta obiectiva.

 Functiile presei\

In “The Immigrant Press and Its Control” (1922) Park analizeaza: analiza presei imigrantilor.
Se pune intrebarea daca presa imigrantilor, mai ales cea a emigrantilor germani, a sustinut punctul
de vedere american pe perioada participarii la 1 RM sau punctul de vedere al „inamicului”; cu alte
cuvinte, presa imigrantilor reprezenta o modalitate de asimilare, sau, dimpotriva, de accentuare a
diferentelor?

Presa imigrantilor *exercita o putere asupra cititorilor sai care cu greu poate fi egalata de cea a
jurnalelor mai pretentioase fie ca editorii doresc sau nu acest lucru, presa imigrantilor *faciliteaza
adaptarea,integrarea in mediul American.
*functiile ziarului modern: cea de socializare, de transmitere a traditiei culturale, cea de agent
de integrare
*functia de a monitoriza in permanenta ceea ce se intâmpla in mediul inconjurator, orientând
indivizii intre ei si catre lumea reala
*functia de divertisment
Alte lucrari: News as a Form of Knowledge (1940),Morale and the News (1941), News and the
Power of the Press (1941)

Scopul principal al stirilor nu este atât de a informa, cât de a orienta publicul, de a-i atrage
atentia cu privire la ce se intampla, fara ca reporterul sa depuna efort pentru a
intepreta evenimentele, cu exceptia situatiei in care vrea sa le faca inteligibile si mai interesante.
„Importanta intrinseca” a unui eveniment il transforma in stire; importanta, in cazul unui
eveniment pe cale de a se transforma in stire se refera la caracterul suficient de neobisnuit, astfel
incât sa il socheze, sa il amuze, sa il deconcerteze in vreun fel pe cititor, sa il stimuleze sa
memoreze informatiile si sa le transmita mai departe.

Opinia Publica reprezinta tendinta generala a publicului in ansamblu ... Ne dam seama ca
opinia publica exista, chiar daca nu putem sa indicam nici o persoana din public a carei opinie
particulara, personala, sa coincida exact cu opinia publicului din care face parte.”
Stirile declanseaza conversatiile -> formulare de probleme => cristalizarea opiniei publice.

Interactionismul simbolic
Una dintre principalele perspective asupra comunicarii:
- sinele si mediul social se definesc unul pe altul, isi dau contur unul altuia prin intermediul
comunicarii simbolice;
- pentru individ, intelesul unui obiect deriva din consecintele practice ale acestuia;
- intelesul reprezinta o problema de negociere; intelesurile diferite au luat nastere in urma unor
experiente diferite ale persoanelor implicate; experiente diferite creeaza asteptari diferite, iar
intelegerea asteptarilor si a consecintelor anticipate pretinde negociere intre participanti;
- intelesul reprezinta un rezultat al interpretarii, iar interpretarea este guvernata de interactiunea
individului cu mediul, interactiune care are loc intr-un anumit loc, intr-un anumit moment, cu
anumiti actori/participanti; prin urmare, intelesul nu este static si universal, ci este creat
(emergent), in unele cazuri, produsul unei negocieri continue.

• premisele aflate la baza acestei orientari (Blumer)

- oamenii actioneaza asupra lucrurilor pe baza intelesurilor
pe care aceste lucruri le au pentru ei;
- intelesul lucrurilor este derivat, se naste in urma interactiunilor sociale pe care o persoana le are cu
celelalte;
- aceste intelesuri sunt manipulate sau modificate printr-un proces de intepretare
- actorul identifica obiectele care au un inteles pentru el; de aici se declanseaza un proces de
interactiune cu sine, de comunicare cu sine
- actorul selecteaza, verifica, suspenda, regrupeaza, transforma intelesurile prin prisma unor situatii
noi in care se gaseste, face un effort de adaptare a intelesurilor la noi activitati

Charles Horton Cooley

-Intre primii sociologi care au vorbit de grupul primar: “acele grupuri caracterizate de relatii de
cooperare si de asociere strânse, fata-in-fata: familia, prietenii de joaca, vecinii”
- Sinele oglinda: (engl. looking-glass self): o proiectie individuala dar nu a propriului sine, ci a ceea
ce ne imaginam ca altii cred. „I am what I think you think I am”.

George Herbert Mead- Mind, Self and Society (1934)

-abordare evolutionista
-evolutia si-a aflat intruparea maxima in capacitatea unica a fiintei umane de a crea si
utiliza simboluri: „ceea ce diferentiaza fiinta umana in raport cu toate fiintele vii este
capacitatea de a mânui simboluri, capacitatea de a simboliza”
SOCIETATEA
La baza societatii se afla, potrivit lui Mead, cooperarea membrilor sai, fara de care societatea nu s-
ar putea mentine.
• Societatea este formata din indivizi care interactioneaza
• Cooperarea umana presupune intelegerea intentiilor celuilalt
• Cooperarea semnifica, deci, „citirea” actiunilor celuilalt si descifrarea, pe aceasta baza, a
intelesului lor, a evolutiei lor, a pasilor urmatori pe care persoana cu care se afla in interactiune
intentioneaza sa-i faca.

SINELE
Nu ne nastem cu un sine iar sinele nu se dezvolta instinctiv. El se formeaza in cadrul unui proces
social de interactiune cu ceilalti. Sinele nu are o existenta anterioara pocesului social, ci existenta
lui trebuie explicata in legatura cu procesul social ca atare, cu „procesul de comunicare”.Corpul nu
este totuna cu sinele, ci devine inzestrat cu sine in momentul in care si-a dezvoltat o judecata in
contextul experientei sociale.

FAZE FORMARE SINE:

– Faza de joaca (game play): copilul joaca rolul persoanelor din apropiere: doctor, politist, mama,
tata; copilul percepe intr-un anumit fel persoanele pe care le imita, le „defineste” si imita o
trasatura dominanta (mama da mâncare copilului, doctorul face injectie etc.) => secventialitate
(joaca multiple roluri, pe rand)
– Etapa jocului (game stage): copilul – tânarul – raspunde simultan regulilor jocului propriu-zis,
precum si cerintelor pe care fiecare dintre coechipieri le are fata de el => aparitia unui “altul”
=> Faza urmatoare: trecerea la “un altul generalizat” = medie a asteptarilor celorlalti cu privire la o
persoana: „comunitatea sau grupul organizat care confera unitate sinelui reprezinta altul
generalizat” => cerinte, norme de comportament.
Componentele sinelui
“I” = latura impulsiva, neorganizata, imprevizibila a persoanei
“me” = latura sociala care constrânge si orienteaza comportamentul
Orice act incepe cu un impuls venit din partea lui „I”. Intervine „me”-ul, care exercita un tip de
control, oferind un gen de ghidaj social.
Judecata
Judecata (engl. mind) = procesul de interactiune, de conversatie cu sine insusi
• Conversatie cu sine (se tine cont de parerile celorlalti) => anticipare a cursului actiunii pe care
intentioneaza sa o realizeze
• Gândirea presupune existenta unui actor constient de sine, care amâna raspunsul pentru a putea
evalua raspunsurile probabile ale celorlalti.
Rolul Limbajului
Limbajul are rolul de a fixa intelesul simbolurilor si de a facilita comunicarea. Chiar atunci când
este folosit pentru dialogul interior al persoanei cu ea insasi, limbajul isi mentine caracterul
social, reprezinta o modalitate de a activa in individ atitudinile, rolurile, simbolurile presupuse de
activitatea sociala comuna