Sunteți pe pagina 1din 23

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Există mai multe ipoteze despre etimologia numelui. Una din ele, emisă de Iorgu Iordan, este că numele
orașului ar veni din limba maghiară Kis + Jenö („micul Eugen” sau „mica latură”[13]) pronunțat Chișienău,
trăgându-se de la ostașii secui pe care voievozii Moldovei îi stabiliseră aici în drumul tătarilor, care
stăpâniseră ținutul între 1224 și 1359. Această ipoteză a fost susținută și de cercetătorii Ștefan Ciobanu,
A. V. Sava, Al. Boldur, Al. Graur, Anatol Eremia și alții.[14] A. Boldur a emis ipoteza că numele vine din
limba cumană: "kesene" și "aul", in care primul cuvant inseamnă schit sau mănăstire iar al doilea, cătun
sau seliște[15]. O alta ipoteză, emisă de cercetătorii sovietici și adoptată de autoritatea sovietică, a fost
aceea că numele orașului ar veni din suprapunerea cuvântului românesc Nouă peste cuvântul tătar
Kâșla (iernut): Chișinăul ar fi așadar o Câșla-Nouă. Această ipoteză ignoră existența toponimiei cu
prefixul Chiș- în zone nelocuite de tătari, precum Chișineu-Criș, Chișcău și altele.

Târgul moldovenesc[modificare | modificare sursă]

Hrisovul din 1436 care atestă pentru prima dată Chișinăul

Prima mențiune a târgului datează din anul 1436, iar mențiunile ulterioare descriu un târg rural prevăzut
cu o hală de piatră, grupat în jurul parohiilor Nașterea Fecioarei (Măzărache) și Sfinții împărați
Constantin și Elena (Râșcani). În timpul domniei lui Alexandru cel Bun, documentele atestă existența
unui sat pe malul drept al Bâcului care avea hotar comun cu mosia Chișinăului. În alte documente de
mai târziu găsim și denumirea acestui sat : Visterniceni.
În 1772 unul din reprezentanții familiei Râșcanu și anume spătarul Constantin Râșcanu a devenit
posesorul parții de sud-est a moșiei Visterniceni. Constantin Râșcanu este ctitorul Bisericii Sfinților
Impărați Constantin si Elena pe pereții căreia în rând cu alte inscripții se poate citi: „ ... această Sfântă
biserică a fost înălțată din temelii pe mijloacele robului lui Dumnezeu Constantin Râșcanu mare spătar,
in anul 1777".[16]
Până în 1812 târgul moldovenesc se ridica pe malul Bâcului, în jurul Pieței Vechi, numărând 7 parohii și
aproximativ 5.000 de locuitori.

Orașul țarist[modificare | modificare sursă]


Dezvoltarea târgului ca oraș începe odată cu stăpânirea rusească (1812) care alege Chișinăul,
rebotezat Кишинёв (Kișiniov), drept capitală a noii gubernii botezată cu acest prilej Basarabia, după
numele purtat până atunci de ținutul moldovenesc anexat de turci între 1484 și 1538 și denumit de
ei Bucak (Bugeac).
În 1834 începe construirea orașului rusesc, cu străzile care se întretaie în unghiuri drepte, deasupra
târgului moldovenesc de pe malul Bâcului. Unul dintre cei mai de seamă arhitecți ai orașului din a doua
jumătate a secolului al XIX-lea a fost A. Bernardazzi. În cadrul dezvoltării economice din secolul XIX,
Basarabia este menită să producă îndeosebi cereale, exportate pe calea ferată (terminată în 1871) spre
portul Odesa. Numeroși ruși, ucraineni, germani și evrei se stabilesc atunci în provincie, cu precădere la
orașe. Spre 1898 românii nu reprezentau decât 14% din populația orașului.

Harta reședinței de gubernie la 1887

Panorama orașului la 1889

Biserica Măzărache. Cea mai veche clădire din Chișinău. Imagine de la sfârșitul sec. XIX

Gimnaziul bărbătesc din Chișinău, începutul secolului XX


În aprilie 1903 a avut loc o dezlănțuire de acte huliganice și crime ale căror victime au fost
minoritarii evrei. Atrocitățile antievreiești din zilele de 6-7 aprilie 1903 săvârșite de persoane declasate
din Imperiul Rus, susținute de ohranca (poliția secretă) țaristă și soldate cu aproape 50 de evrei uciși,
600 răniți (dintre care 92 răniți grav), zeci de case și magazine jefuite și devastate au intrat în istorie sub
numele de „Pogromul de la Chișinău”. Doi ani mai târziu, a mai avut loc un pogrom, cu mai puține
victime. Evenimentele anilor 1903-1905 au determinat o mare parte din comunitatea evreiască din
Moldova să emigreze.

Perioada interbelică[modificare | modificare sursă]

Statuia lui Ștefan cel Mare și Sfânt

În 1918, după ce Sfatul Țării a votat unirea cu România, Chișinăul a devenit municipiul de reședință
al județului Lăpușna. La recensământul din 1930 au fost înregistrați 114.896 locuitori, dintre care 48.456
români, 41.065 evrei, 19.631 ruși, 1.436 poloni etc.[17] Chișinăul a primit statut de municipiu și a devenit
al doilea oraș ca mărime din România, după municipiul București.
Gara feroviară Chișinău a fost una dintre cele mai importante din România. Itinerarul principal l-a
constituit linia București – Iași – Chișinău (Kiev, Moscova).
În 1927 s-a realizat prima rută aeriană pe distanța Chișinău-București. (Această rută a fost repetată în
mod simbolic în 1991 de către compania de turism a deputatului municipal Chișinău de atunci,
Alexandru Savițki, în calitate de pasageri figurând o serie de persoane marcante ale municipiului,
scriitori, jurnaliști etc.)
Astfel, în anii următori acelei rute aeriene din 1927, la Chișinău a fost construit aeroportul de pasageri.
Pe aici trecea linia de navigatie aeriana L.A.R.E.S. cu plecare si sosire pe aerodromul Chișinău.
Itinerarii: București – Galați – Chișinău și Cernăuți – Iași – Chișinău – Cetatea Albă.
În perioada interbelică au fost deschise și au activat în municipiul Chișinău mai multe facultăți și școli
superioare: Facultatea de Agronomie si Facultatea de Teologie (de pe lânga Universitatea din Iași),
Conservatorul Național de Muzică și Artă Dramatică, 2 conservatorii particulare.
De asemenea, tot la Chișinău, activează 4 licee de baieti, 1 liceu militar, 3 licee de fete, 1 seminar
teologic, 1 liceu comercial de baieti, 1 liceu industrial de fete, 1 scoala de menaj, 1 scoala normala de
baieti, 2 scoli normale de fete, 1 scoala de cântareti, 2 gimnazii de baieti, 1 gimnaziu industrial de baieti,
3 gimnazii industriale de fete, 1 liceu particular de baieti, 3 licee particulare de fete si 1 gimnaziu
particular de fete.

Membrii Sfațului Țării, 10 decembrie 1918

Primăria municipiului, 1930

Sediul Sfatului Țării în anii '30


 Celebrarea a 25 de ani de la lansarea revistei Viața Basarabiei (1932)
De asemenea, după 1918, Chișinăul a devenit un centru notabil de cultură românească. Iată institutiile
culturale ce activau la acea vreme: Casa Scoalelor si a Culturii Poporului, care întretine în judet 179 de
camine culturale, 5 societati muzicale si 15 biblioteci, adica în total 199 de organizatii culturale dintre
care 130 au personalitate juridica.
Alte instituții culturale în Chișinău: Universitate Populara, Muzeul National al Basarabiei, Muzeul istorico-
arheologic bisericesc, Cercul Militar, Biblioteca Municipala (peste 100.000 de volume), Biblioteca
Universitatii Populare, Biblioteca Centrala, Biblioteca Jokey Clubului, 8 biblioteci particulare, Teatrul
National, 4 cinematografe, 8 societati sportive, 8 societati de vânatoare, Automobil Clubul Regal
Chisinau etc.
În 1927 au răsunat la Chișinău primele semnale și emisiuni ale postului de radio "Basarabia", în scurt
timp în municipiu apărând încă trei stații de radio, incl. în limbile rusă și idiș, toate fiind reprimate însă
după invazia sovietică din 1940.

Mănăstirea Ciuflea, este un simbol al rezistenței prin credință. În epoca sovietică, o bună perioadă de timp
(începutul anilor '60 - sfârșitul anilor '80 ai sec. XX) lăcașul a fost singura biserică ortodoxă din Chișinău în care s-
au oficiat slujbele[18].

Iată și organizarea de Sănătate a Chișinăului după 1918. Spitale de stat: Spitalul Central, Spitalul
Regina Maria, Spitalul de contagiosi, Spitalul Militar, Spitalul Militar de ochi, Spitalul de ochi „D.
Manoilescu”, Spitalul Maternitatea, Maternitatea Municipiului si, Ospiciul de alienati „Costiugeni”.
Spitale si sanatorii particulare (în Chișinău): Spitalul de orbi, Spitalul evreesc, Spitalul de copii al
Societatii de Binefacere, Maternitatea „Dr. Kurtz”, Sanatoriul „Sanatatea”, Sanatoriul „Dr. Steinberg”,
Sanatoriul „Dr. Tumarhin”, Sanatoriul „Solarium” (Dr. Sepf).
Odată revenit la sânul Patriei-Mamă, la Chișinău au fost schimbate denumirile de străzi. Astfel Țarski
Prospekt devine Bd. Alexandru cel Bun (azi Ștefan cel Mare și Sfânt ), fiind renominalizate și majoritatea
celorlalte străzi. Acestea însă vor fi schimbate din nou de regimul sovietic (Alexandru cel Bun devenind
Stalin), care reclădește orașul, acum capitală unională, în stilul blockhaus specific comunismului (vizibil,
bunăoară, în palatul guvernului sau la Ciocana), dar construind și monumente de stil tradițional rusesc.

Perioada sovietică[modificare | modificare sursă]


Sub regimul sovietic Chișinăul ajunge la 700.000 de locuitori (în majoritate sosiți din alte republici
unionale) și devine un important centru administrativ și industrial.
Al doilea Război Mondial a distrus aproape 70% din fondul construit. Industria lipsea. [19]În Chișinău
dupa 1950 începe crearea și dezvoltarea de diverse industrii. Industriia chimică, inginerie mecanică,
inginerie de prelucrare a metalelor dezvoltă rapid. Au fost construite " Elektrotopribor ", uzina "
Electromașina " Fabrica de Tractoare " Vierul ", "Vibropribor", "Microconducta" și altele. RSSM produce
mașini de spalat, aparate electrice, pompe ermetice. Dezvoltă și industrie agroalimentară - fabrica de
vine și coniac, fabrica de șampanie, moara de făina, fabrica de conserve și a plantelor horticole. Au fost
construită fabrica de tricotaj și încalțăminte.
Arhitectul șef a orașului Chișinău, Alexei V. Șciusev, a reconstruit strada Alexandri și a elaborat un plan
de dezvoltare a capitalei. Arhitectul S. Fridlin a proiectat Casa Parlamentului RSSM în 1964, arhitectul
L.Ciuprina a construit terenul pentru autogară. Au fost construite zonele rezidențiale Botanica, Râșcani,
Buiucani, mai târziu Sculeni, Cecana-Nouă. Acum în case construite în perioada sovetica locuiește circa
70% al populației urbane. Distribuția de clădiri în oraș în funcție de vârstă demonstrează ca între 1960-
1979 au fost construite 40.3% cladiri din fondul imobiliar al capitalei.[20] Ponderea locuințelor cu anul de
construcție 1951-1990 a constituit 74,3% din totalul locuințelor. [21]
În 1961 a fost fondată Academia de Științe, Institutul Moldovenesc de Horticultură, viticultură și
vinificație din Moldova, Institutul de Cercetare de Pedologie și Agrochimie, Asociația științifică de
producție Chișinău "Volna" și diverse alte instituții academice. În 1972 activau 6 universități -
Universitatea de Stat Chișinău, Institutul de medicina universitatea pedagocică, Universitatea
Politehnică, Institutul de Arte și Institutul de Agricultură. Funcționau 90 de școli, 15 școli medii de
specialitate, 10 școli profesionale și colegii. S-au deschis Muzeul de Istorie, Muzeul de Artă, casa-
muzeu a lui Alexandru Pușkin. Teatrul Republican "Luceafărul" ia naștere în 1960 la Chișinău. Au fost
deschise Teatrul Dramatic rus. A.P Cehov, Teatrul moldovenesc musical–dramatic A.S. Pușchin,
Teatrul de Operă și Balet, Filarmonica Națională, Teatrul de Păpusi Republican "Licurici", 9
cinematografe și altele.
În 1958 apare ziarul "Chișinăul de Seară" în limba rusă, iar în 1966 în limba română.
În 1971 au fost deschise 25 spitale, 54 clinici de ambulatoriu, 19 clinici consultative pentru femei, 76
puncte medicale la întreprinderile din sectorul industrial, 4 dispensare, ambulatoare și spitale pentru
copii. Acestea reprezentau aproximativ 20 de paturi la 1000 de locuitori.[22]

Piața „Constantin Negruzzi” la mijl. anilor 1980

Prospectul Păcii (în prezent bd. Dacia), 1980


Una din arterele orașului în anii '80

Prospectul Lenin (în prezent bd. Ștefan cel Mare și Sfînt)

După independență[modificare | modificare sursă]


Puteți îmbunătăți această secțiune extinzând-o.
Mai multe informații ar putea fi găsite pe pagina de discuții sau la cereri de
extindere.

Porțile orașului

Vedere a sectorului Botanica din centrul orașului

Vederea a sectorului Ciocana dinspre Botanica

Sectorul Botanica

Geografie[modificare | modificare sursă]


Fântână în Parcul Central din Chișinău

Parcul „Feciorii Patriei”

Structura geologică[modificare | modificare sursă]


Orașul se află în partea centrală a unei structuri geologice din sud-estul Europei, a cărei bază este
formată din plăci de granit și gnaisuri din epoca arhaică, dispuse la o adâncime de cca.
1150 m sub nivelul mării. Partea superioară a secțiunii geologice a acestei structuri este reprezentată
de roci sedimentare din erele siluriană, devoniană, paleogenului și neogenului. În secțiunea erozică
apar numai argile, nisipuri și piatră calcaroasă din Cenozoicul superior. De la nord la sud orașul este
intersectat de un strat de recife mediosarmatice. Straturile argilo-nisipoase, prezente pe întreg teritoriul
orașului, au o adâncime de la 2 până la 30 m. Pe pantele văii râului Bâc se găsesc terase aluviale cu
lățimea de până la 1,3 m. Perturbări tectonice neînsemnate au fost înregistrate în partea de nord-vest a
orașului.

Bogății minerale[modificare | modificare sursă]


Pe teritoriul Chișinăului și în împrejurimile sale se află numeroase zăcăminte de materiale de
construcție: var, calcar, piatră brută de construcție, argilă, nisip, pietriș. Sunt exploatate cinci zăcăminte
de piatră și var stins: la Cricova, Mileștii Mici, Chișinău, Făurești, Goian, Cărămida. Țigla se produce din
materia primă extrasă la carierele din Bubuieci și Mileștii Mici, iar nisipul, prundișul și pietrișul se extrag
la Cobusca și Vadul lui Vodă.
De asemeni în aria municipală sunt exploatate resursele de mică, utilizate în producția
semiconductorilor, în industria microelectronică. Mina ce exploatează aceste zăcăminte este operată de
SA Mezon.
Rezervele de ape subterane ale Chișinăului permit aprovizionarea parțială a municipiului cu apă
potabilă. Din cantitatea totală de apă folosită pentru aprovizionare, 20% provine din apele subterane din
straturile acvatice sarmatice fiind și ape minerale. Acestea sunt utilizate
pentru tratarea maladiilor gastro-intestinale.

Geografia și divizarea administrativă[modificare | modificare sursă]


Vezi și: Diviziunile administrative ale Chișinăului.
Bulevardul Dacia pe timp de noapte

Populație Populație Din totalul Densitate


Nr. Sector
(2004)[23] (2015)[24] populație loc/ha[1]

1 Botanica 156.633 172.600 27,0% 172

2 Buiucani 107.744 112.200 17,6% 148

3 Centru 90.494 94.800 14,8% 110

4 Ciocana 101.834 119.300 18,7% 168

5 Râșcani 132.740 139.900 21,9% 223

Teritoriul municipiului și al periferiilor lui este împărțit în două zone: de vest și de sud, care țin de
zona Colinei Codrilor, reprezentate de cumpene înguste ale apelor și de pante de teren alunecător și,
de asemenea, de sectoarele de est și de nord ce se mărginesc cu Câmpia Nistrului. O componentă
importantă a reliefului din jurul Chișinăului o constituie valea Bâcului și pantele ei dezmembrate. Partea
cea mai mare, de pe malul drept al Bâcului, ocupă trei terase străbătute de câteva vâlcele. Zona de
nord-vest și parțial cea de vest sunt despărțite la centru de valea îngustă a râului Durlești. Nu departe
de str. Grenoble își începe cursul un râu ce curge prin vâlceaua de la Mălina Mică. Paralel se află
vâlceaua Mălina Mare. În partea de sud a orașului se găsește vâlceaua întinsă Muncești. Partea stângă
a orașului ocupă două terase: prima coboară spre râu, cea de-a doua are o altitudine de 60–90 m. Aici
a fost construit cartierul (sectorul) Râșcani. Partea din stânga a văii Bâcului, pe alocuri pietroasă, este
întretăiată de mai multe văi și vâlcele, orientate mai ales de la nord spre sud.[7]

Climă[modificare | modificare sursă]


Articol principal: Clima Chișinăului.
Valea Trandafirilor, Sectorul Botanica

Pescăruși și lișițe în parcul central iarna

Lacul Valea Morilor din Chișinău

Primele observații meteorologice instrumentale au început să fie înregistrate la Chișinău în anul


1844.[25] Clima Chișinăului este temperat continentală. Iarna este blândă și scurtă, iar vara călduroasă și
de lungă durată. Observațiile meteorologice se fac regulat (din 3 în 3 ore) la Centrul Hidrometeorologic
Chișinău. Anual sunt înregistrate 71 zile fără soare, dintre care 40 iarna. Predomină vânturile din
direcțiile de nord și nord-est, iarna acestea pot bate și din direcție sud-estică. Viteza medie anuală a
vântului oscilează între 2,5 și 4,5 m/s, cele mai puternice înregistrându-se în lunile februarie–martie, iar
cele mai slabe în septembrie–octombrie.
Iarna durează în jur de 78 zile, cu temperaturi instabile: în medie, -2,3 °C. Temperatura minimă, de -
31,5 °C, a fost înregistrată în 1937.[26] Primăvara durează cca 70 zile, timp în care temperatura medie o
este de 9,3 °C. Vara începe la mijlocul lui mai și se termină în jurul datei de 20 septembrie.
Temperatura medie este de 20,5 °C, iar cea maximă absolută 43 °C, în iulie și august.
Sfârșitul toamnei este determinat de coborârea temperaturii sub 0 °C, ceea ce durează aprox. 2 luni,
și precipitații atmosferice de lungă durată. Temperatura medie este toamna aproape 10 °C (9,9(6)°C).
Temperatura mai ridicată a aerului în anumite regiuni ale municipiului este cauzată de
activitatea întreprinderilor industriale, a transportului, de încălzirea asfaltului cauzată de radiația
solară etc. Astfel, temperatura din interiorul orașului este cu 0,7 °C mai ridicată decât cea din exteriorul
său.
Umiditatea relativă medie anuală a aerului este de 71%, maxima înregistrându-se în decembrie, iar
minima în mai. Cantitatea precipitațiilor atmosferice nu este echilibrată pe tot parcursul anului: cea mai
mare parte (77%) cade în sezonul cald. Iarna precipitațiile cad atât sub formă de lapoviță, cât și
de zăpadă, mai rar de ploaie. Vulnerabilitatea teritoriului municipiului Chișinău față de depunerile
complexe de gheață constituie 13-18 zile/an și față de polei: 7-10 zile.[27] Numărul maxim de zile cu polei
a fost înregistrat în iarna anilor 1968-1969, însumând 37 de zile.[28] Precipitațiile din perioada de vară
cad mai ales sub formă de averse. Cantitatea anuală de precipitații în oraș este cu 20–40 mm mai mare
decât în afara lui: 480 mm. Cea mai mare cantitate de precipitații a fost înregistrată anul 1998 –
890 mm.

Ape curgătoare[modificare | modificare sursă]


Apele curgătoare din Chișinău fac parte din bazinul Nistrului. Prin Chișinău curge râul Bâc, iar la
periferia sa de sud-vest râul Ișnovăț, afluent de dreapta al Bâcului. Râul Bâc are o lungime de 155 km,
suprafața bazinului - peste 2000 km². Bîcul se revarsă în fluviu Nistru la un km distanță de satul Gura
Bîcului, raionul Anenii Noi.[29] Debitul maxim al apelor mari de primăvara în râul Bâc a fost de 40,7 m3/s
(1973), iar a viiturilor pluviale de 222 m3/s (1948).[30]
În zona suburbană a municipiului au fost amenajate rezervoarele de apă de la Ghidighici și de
la Ialoveni ca locuri de recreere și agrement. La începutul anilor '50 în partea de sud-vest a orașului a
fost amenajat Parcul Central de Cultură și Odihnă al Comsomolului Leninist și Lacul
Comsomolului (astăzi ambele numite Valea Morilor). În parcurile din cartierele Rîșcani și Botanica,
la Bariera Sculeni au fost construite cascade mici cu lacuri naturale.

Floră[modificare | modificare sursă]


Carcasa verde a municipiului Chișinău este constituită din circa 220 specii și 55 varietăți de foioase și
conifere, dintre care 168 specii de arbori, 97 arbuști și 10 liane.[31]
În 2011, din cei 87 de arbori luați sub protecție sau păstrat doar 77 din specii și 36 de amplasamente.
Arborii ocrotiți aparțin a 23 de specii, inclusiv specii autohtone: fag (Fagus sylvatica), frasin (Fraxinus
excelsior), paltin de câmp (Acer platanoides), păr (Pyrus pyraster), plop cenușiu (Populus canescens),
ștejar pedunculat (Quercus robur), tei argintiu (Tilia tomentosa), volniș (Ulmus levis); specii alohtone:
brad de caucaz (Abies nordmanniana), castan porcesc (Aesculus hippocastanum), cedru de California
(Libocedrus decurrens), dud (Morus alba), duglas verde (Pseudotsuga menziesii), glădiță (Gleditsia
triacanthos), maclura pomiferă (Maclura pomifera), molid argintiu (Picea pungens), molid de Canada
(Tsuga canadensis), pin negru (Pinus nigra), platan occidental (Platanus occidentalis), sâmbovină
(Celtis occidentalis).[32]
De asemenea, este foarte diversă și lichenoflora locală. În pădurea Valea Gâștelor au fost identificate
speciile de licheni fruticuloși: Ramalina fraxinea, Evernia prunastri și Ramalina farinacea. La periferiile
ecosistemului, mărginit de șoseaua Balcani, str. Petricani), apar specii – Physcia aipolia, Physcia
orbicularis, Physcia hispida, Parmelia scortea, Bacidia luteola, în parcul Ștefan cel Mare: Physcia
ascendens, Physcia caesia, Physcia grisea, Xanthoria parietina, în Valea Trandafirilor: Parmelia sulcata.
Briofitele sunt reprezentate de așa specii ca: Brachytecium glareosum, Eurhynchium hians, Hypnum
cupressiforme, Leskea poycarpa, Leskeela nervosa, Orthotrichium fastigiatum, Pylaisia polyantha

Faună[modificare | modificare sursă]


Pe teritoriul Chișinăului au fost înregistrate 27 specii de mamifere, 89 specii de păsări și 14 specii
de reptile și amfibii. Dintre mamifere se întâlnesc mai des cârtițele, aricii, șoarecii de câmp, liliecii,
diferite rozătoare, veverițele ș.a.. Dintre animalele răpitoare pot fi enumerate nevăstuicile, dihorii, jderii.
Își fac cuib 53 specii de păsări, altele sunt migratoare, celelalte obișnuiesc să rămână numai în timpul
iernii.
Cercetările efectuate demonstrează că în prezent pe teritoriul or. Chișinău populează cca 89 de specii
de păsări. Printre acestea predomină speciile arboricole-arbusticole, care își construiesc cuiburile în
coronamentul arborilor (Fringilla coelebs, Oriolus oriolus, Carduelis chloris, Columba palumbus,
Streptopelia turtur, Streptopelia decaocto, Turdus merla și Turdus philomelos, Silvia atricapila etc.) sau
în scorburi (Parus ater, Parus major, Dendrocopos major, Dendrocopos medius, endrocopos syriacus,
Muscicapa striata, Sitta europea etc.). Unele specii în condiții naturale trăiesc în stâncării (Phoenichurus
ochruros Apus apus), iar în oraș ocupă nișele din clădiri. Un număr redus de specii (Phylloscopus
collibita, Luscinia luscinia) preferă să-și camufleze cuiburile pe sol în învelișul ierbos de la baza
arbuștilor.[33]
Componența reptilelor și amfibienilor nu este prea bogată. Cel mai des sunt
întâlnite șopârlele, șerpii, broaștele, broaștele de râu, broaștele țestoase, broaștele râioase. În
lacul Valea Morilor (fostul lac al Comsomolului) și în cel de la Ghidighici au fost numărate cca 20 specii
de pești. Unele lacuri sunt populate speciile de amfibieni: broasca-mare de lac (Rana ridibunda) și
broasca mică de lac (Rana lessonae).[34]
În rezervoarele de apă din oraș
viețuiesc: babușca, plătica, soreanul, carasul, răspărul, bibanul, crapul, roșioara ș.a. Se întâlnesc
diferiți fluturi și gândaci, inclusiv vătămători ai faunei (păduchi de plantă, căpușe, viermi de mătase etc.).
în anumiți ani apar în masă buburuze și fluturi albi americani.[8]

Demografie[modificare | modificare sursă]


Articol principal: Demografia Chișinăului.

Dinamica numărului populației[modificare | modificare sursă]


Populația orașului[modificare | modificare sursă]
Populația (1812→prezent)
An Populație
1812 7.000
1851 58.849
1897 108.483
1930 114.896
1950 134.000
1970 356.300
1990 675.500
1995 661.500
[35]
2004 644.204
Populația municipiului[modificare | modificare sursă]
Populația (2004–prezent)[36]
An Populație
2004 712.218
2014 662.836

 Sursă:[37][38][39]
Compoziție etnică și confesională[modificare | modificare sursă]
Componența etnică a municipiului Chișinău

Români (Moldoveni) (78,92%)

Ruși (8,98%)

Ucraineni (5,75%)

Bulgari (1,03%)

Găgăuzi (0,66%)

Nedeclarat (3,32%)

Alte etnii (1,34%)

Componența confesională a municipiului Chișinău

Ortodocși (86,39%)

Creștini după evanghelie (0,6%)

Martori ai lui Iehova (0,52%)


Baptiști (0,51%)

Romano-catolici (0,22%)

Atei (0,83%)

Nedeclarată (10,03%)

Alte religii (0,9%)

Rezultatele recensământului din 2004 și a celui din 2014 privind naționalitatea populației municipiului
Chișinău sunt:

2004 2014

Grup etnic Populație % din total* Populație % din total*

Români (Moldoveni) 513,520 72.11% 370,465 78.92%

Ruși 99,149 13.94% 42,174 8.98%

Ucraineni 58,945 8.29% 26,991 5.75%

Bulgari 8,866 1.25% 4,850 1.03%

Găgăuzi 6,448 0.91% 3,108 0.66%

Evrei 2,649 0.37%

Polonezi 834 0.12%

Alții 25,200 3.54% 5,954 1.3%

Sursă: Rezultatul recensământului din 2004 Rezultatul recensământului din 2014

Aceste date sunt cele ale nomenclaturii etnice din Republica Moldova. Teoria sovietică de popagandă,
deosebește arbitrar, greșit,moldovenii din fosta URSS de cei din România (Moldova românească) și de
ceilalți români. Persoanele care totuși se declară români în Republica Moldova (cum au putut s-o facă la
recesământul din 5-12 octombrie 2004[40]) sunt de fapt tot cetățeni ai Republicii, deoarece românii de
cetățenie română rezidenți în republică, nu sunt numărați în recensământ[41].
Din punct de vedere confesional, conform recensământului populației din 2014, majoritatea locuitorilor
sunt ortodocși (86,39%), dar există și minorități de creștini după evanghelie (0,6%), martori ai lui
Iehova (0,52%), baptiști (0,51%), romano-catolici (0,22%) și atei (0,83%). Pentru 10,03% din populație,
nu este cunoscută apartenența confesională.

Administrație și politică[modificare | modificare sursă]


Articol principal: Primăria Municipiului Chișinău.

Consiliul municipal[modificare | modificare sursă]


Conform rezultatelor alegerilor locale din 20 octombrie 2019[42] componența Consiliului municipal format
din 51 de consilieri, este următoarea:

Partid Consilieri Componența Consiliului

Partidul Socialiștilor din Republica Moldova 22

Blocul electoral „ACUM Platforma DA și PAS” 19

Partidul Liberal 3

Partidul Democrat din Moldova 2

Partidul „ȘOR” 2

Partidul Unității Naționale 1

Mișcarea social-politică „Forța Noua” 1

Partidul Comuniștilor din Republica Moldova 1

Diviziuni administrative[modificare | modificare sursă]


Chișinău are în componența sa 35 localități: 1 municipiu (cu 5 sectoare), 6 orașe (care includ 2 sate), 12
comune care includ 14 sate. Pentru mai multe informații, a se vedea diviziunile administrative ale
Chișinăului.
Panorama Chișinăului nocturn.

Transport[modificare | modificare sursă]


Autogara de Nord a Chișinăului

Transport public[modificare | modificare sursă]


Transportul public urban este asigurat de două companii de stat, aflate în subordinea Primăriei
municipiului Chișinău, și mai multe firme private. Companiile de stat sunt organizate în regii autonome
de transport, una având în gestiune transportul electric al orașului - RTEC și cealaltă transportul cu
autobuze. Companiile private au în gestiunea lor rutele de microbuze, numite generic, în
Chișinău, rutiere.
Din 1949 în municipiu circulă troleibuzele, cel mai ieftin mijloc de transport din oraș.[43] În 2014 pe
străzile Chișinăului circulau 268 de unități,[44][45] existând 3 parcuri[43] și 25 de rute.[46] De asemenea, în
2014 în municipiul Chișinău circulă 96 de autobuze[44] pe 28 de rute.[47]
Troleibuzele de la Regia Transport din Chișinău, în anul 1974 - ruta 8, anul 1979 - ruta 10, anul 1986 -
ruta 22, anul 1988 - ruta nr. 24, anul 1996 - 1997 - ruta nr. 18, anul 1984 - ruta 21, anul 2000 - ruta 25,
anul 1985 - ruta 4.

Cultură[modificare | modificare sursă]


Festivaluri[modificare | modificare sursă]

Cinematograful "Patria"

Chișinăul găzduiește anual festivalul de operă și balet „Invită Maria Bieșu”. Prima ediție a fost
organizată în 1990 sub auspiciile cântereței de opere moldovene Maria Bieșu. În fiecare an cei mai buni
cântăreți de operă și soliști de balet
din România, Rusia, Ucraina, Bulgaria, Italia, Franța, Austria, SUA și alte țări vin la Chișinău pentru a
lua parte la acest festival.
Din 1993 la Chișinău se desfășoară Festivalul-Concurs Internațional al Talentelor Lumii „Micul Prinț”,
primul festival-concurs lansat de societatea civilă îndată după ruinarea URSS, spre a diminua golul ce
se crease în educația tinerei generații. Festivalul e un proiect al Organizației Mondiale a Tinerelor
Talente condusă de poeta Renata Verejanu.[48] Din 2001 se desfășoară festivalul internațional de film
documentar „Cronograf”. În cadrul festivalului se proiectează și premiază filme documentare realizate de
regizori din diverse părți ale lumii. Festivalul este unicul festival de film documentar din Moldova,
organizat de OWH Studio și sustinut de canalul „TV5 Monde”, Alianța Franceză și Uniunea Cineaștilor.
Statul nu oferă nici un fel de suport, deși la fiecare ediție sunt prezenți unii edili cu discursuri și
declarații.
Totodată, începând cu anul 2000, „TV 5 Monde” și ambasada Franței organizează „Festivalul Filmului
Francez”, în cadrul zilelor culturii franceze în Moldova.
În fiecare an, în septembrie, are loc festivalul „Ethno-Jazz”, la care participă trupe de jazz din Moldova,
Rusia, Israel, Polonia, Germania, India ș.a.
„Orașul improvizat al etniilor își deschide larg ușile” A fost la 19 septembrie 2010, Biroul Relații
Interetnice în colaborare cu Ministerul Culturii și Primăria municipiului Chișinău a organizat tradiționalul
Festival al etniilor, cu genericul „Unitate prin diversitate”, ediția a X-a jubiliară. În acest an, circa 48 etnii
conlocuitoare în Republica Moldova au transformat Grădina Publică „Ștefan cel Mare” din capitală, într-o
citadelă multinațională doldora de cîntec și dans, expoziții de arte plastice și cărți, lucrări de artizanat și
altele.

Mass-media[modificare | modificare sursă]


Articol principal: Mass media în Republica Moldova.

Televiziune[modificare | modificare sursă]

Turnul de Televiziune din Chișinău pe timp de noapte

La 30 aprilie 1958 este fondată la Chișinău compania publică de televiziune din Moldova, acum
„Teleradio Moldova”. În martie 1988 s-a dat în exploatare releul de la Strășeni, de unde se face și astăzi
retransmiterea programelor pentru Chișinău și zonele adiacente capitalei. În prezent programele TV pot
fi recepționate pe o rază de 100 - 120 de km de la amplasamentul acestuia.
În octombrie 1990 începe transmiterea în Chișinău a primului canal românesc de televiziune, „TVR 1”.
La 1 ianuarie 1992 se întrerupe transmiterea programelor televiziune ruse (fostul canal secund al
televiziunii pan-sovietice). Pe 1 februarie același an, „TVR 1” înlocuiește canalul „Ostankino 1”, în vreme
ce programului „Оstankino 1” îi este atribuit spațiul rezervat anterior fostului canal doi al televziunii pan-
sovietice. În martie 1993, începe la Chișinău transmiterea canalului francez „TV5 Europe”.
La 10 iunie 1994 în Chișinău a fost fondată întreprinderea moldo-română „Eurocablu” cu capital străin,
primul operator de televiziune prin cablu din republică. De la sfârșitul anului 1995 la Chișinău există un
sistem TV multicanal MMDS în bandă S (2,5-2,7 GHz) al întreprinderii moldo-americane „SUN TV”. În
decembrie 1996, întreprinderea „Eurocablu” a fost achiziționată de firma „SUN TV”. La ora actuală Sun
TV oferă pachete de programe de 21, 24, 42, 63 și 68 canale de televiziune, în cea mai mare parte a lor
românești sau rusești.
Din mai 1995, la Chișinău se înființează studioul de televiziune „VTV”, care în septembrie același an
începe retransmiterea programului „TV6 Moscova”. La 14 octombrie 1997 începe producția programelor
proprii sub marca „NIT” („Noile Idei Televizate”).
În iunie 1998, la Chișinău, a fost lansat Radio Contact Chișinău, primul post de radio din România reluat
în spațiul basarabean, având peste 50% de emisiuni proprii. Ulterior, acest post de radio a devenit KISS
FM.
În 1999, trustul român MEDIAPRO înființează la Chișinău o stație locală a canalului său de televiziune,
lider de piață în România, sub denumirea Pro TV Chișinău, care va transmite programul de la București,
cu buletine de știri locale zilnice în limbile română și rusă.
În august 1999 din transmițătorul amplasat pe cea mai înaltă clădire din Botanica începe transmiterea
canalului de limbă rusă „TV 26”. La sfârșitul anului 2001 în Chișinău, și alte trei orașe moldovenești
începe retransmiterea canalului rusesc de muzică Muz TV în format local Muz-TV Moldova.
În prezent în Chișinău se recepționează terestru canalele de televiziune „Moldova 1”, „Jurnal TV”,
„Publika TV”, „TV-5 Europe” „TVR 1” „PRO TV” „NIT” „TV N4” „MUZ TV” „EU TV”. Sunt prezente 2
multiplexuri digitale (DVB-T) 6 canale fiecare: NIT, PRIME, MUZ-TV, TVM1, PROTV, N4 TV; și TV7,
TVR1, TVC21, VDT, Noroc TV, Alt TV;

Radio[modificare | modificare sursă]

Radio Basarabia în 1940, înainte de ocupația sovietică

Primul post de radio din Chișinău, Radio Basarabia, a fost inaugurat oficial pe 8 octombrie 1939, prin
transmiterea liturghiei de la Catedrala Mitropolitană din Chișinău.[49]
După alte surse bazate pe publicațiile de presă ale vremii, primele semnale și emisiuni ale postului de
radio "Basarabia" la Chișinău au răsunat în 1927, în scurt timp în municipiu apărând încă trei stații de
radio, incl. în limbile rusă și idiș, toate fiind reprimate însă după invazia sovietică din 1940.
În anii "90 ai sec. 20, la Chișinău au apărut mai multe posturi de radio retransmise de la Moscova, care
au denaturat și continuă până astăzi să denatureze spațiul mediatic radio din acest municipiu. Recent,
Consiliul Coordonator al Audiovizualului din R. Moldova a decis ca aceste posturi să transmită nu mai
puțin de 30% de emisiuni de producție autohtonă.
În iunie 1998, la Chișinău, a fost lansat Radio Contact Chișinău, primul post de radio din România reluat
în spațiul basarabean, având peste 50% de emisiuni proprii. Ulterior, acest post de radio a devenit KISS
FM.

Presă[modificare | modificare sursă]


Puteți îmbunătăți această secțiune extinzând-o.
Mai multe informații ar putea fi găsite pe pagina de discuții sau la cereri de
extindere.

Arhitectură[modificare | modificare sursă]


Chișinăul suprapune stilul arhitectural modernist peste cel clasic.

Puteți îmbunătăți această secțiune extinzând-o.


Mai multe informații ar putea fi găsite pe pagina de discuții sau la cereri de
extindere.

Chișinăul în literatură[modificare | modificare sursă]


 Constantin Stere, "În preajma revoluției" (roman, 1932-1936)
 Dumitru C. Moruzi, "Pribegi în țară răpită" (roman, 1912)
 Constantin Negruzzi, "O alergare de cai" (nuvelă)
 Ștefan Ciobanu, "Chișinăul" (monografie, 1925)
 Nicolae Iorga, "Neamul românesc în Basarabia" (memorii, 1905)
 George Doru-Dumitrescu, "Orașul din amintire" (memorii, 1944)

Chișinăul ca marcă[modificare | modificare sursă]


Chișinăul a ajuns să fie utilizat și ca marcă de produse comerciale. Astfel, în Republica Moldova este
foarte populară berea Chișinău, produsă de Efes Vitanta Moldova Brewery. Mai mult, unul dintre
sortimentele de bomboane ale celebrei fabrici moldovenești Bucuria se numește Chișinăul de seară.

Monumente în Chișinău[modificare | modificare sursă]

Vedere spre strada Alexei Mateevici

 Porțile Chișinăului
 Catedrala Nașterii Domnului, construită în 1836
 Catedrala Catolică din Chișinău, sfințită în anul 1843[50]
 Muzeul Național de Arheologie și Etnografie din Chișinău
 Statuia "Lupa Capitolina". Donată în anul 1921 de către statul italian, cu ocazia Unirii Basarabiei și
Bucovinei cu Țările Românești. Statuia a fost distrusă în 1940 de trupele de ocupație sovietice, iar
în 1991 înlocuită cu o copie dăruită de statul român. Ea este instalată în curtea „Muzeului Național
de Istorie a Moldovei”.
 Statuia lui Grigore Kotovski din Chișinău

Personalități[modificare | modificare sursă]


Născuți în Chișinău[modificare | modificare sursă]

Alecu Russo

Bogdan Petriceicu Hasdeu


Lev Tolstoi

 Alecu Russo (1819 - 1859), scriitor, folclorist, cel care a descoperit balada Miorița;
 Lia Manoliu (1932 - 1998), sportivă, campioană olimpică, președinte al Comitetului Olimpic Român.
 Alexandru Naum Frumkin (1895 - 1976), fizician, chimist, unul dintre
fondatorii electrochimiei teoretice;
 Ana Lesko (n. 1979), cântăreață;
 Doina Aldea Teodorovici (1958 - 1992), cântăreață;
 Alexei Rudeanu, prozator;
 Alexei Șciusev (1873 - 1949), arhitect;
 Andrei Andrieș (1933 - 2012), fizician;
 Avigdor Lieberman, politician;
 Dan Mândrilă (1938 - 1992), saxofonist, conducător de formație și compozitor;
 Dimitrie Mangeron (1906 - 1991), matematician și mecanic;
 George Karađorđe (1827 - 1884), descendentul Conducătorului Serbiei Karađorđe Petrović
 Leonid Cijik, pianist de jazz;
 Lev Pisarjevski, chimist și fizician-chimist
 Lewis Milestone (Lev Milștein, 1895 - 1980), regizor, laureat al Premiului Oscar
 Nicolae Donici (1874 - 1960), astronom;
 Paul Gore (1875 - 1927), istoric și heraldist
 Raimonda Șeinfeld, pianist
 Tatiana Nicolescu, critic și istoric al literaturii, traducător
 Victor Nadolschi, astronom;
 Vladimir Albițki, astronom;
 Zwi Milshtein, pictor franco-israelian;
 Gloria Grati (n. 1972), ceramist;
 Cleopatra Stratan (n. 2002), cântăreață;
 Gavril Afanasiu (1879 - 1946), bariton;
 Ion Arachelu (n. 1948), actor.
Au locuit în Chișinău[modificare | modificare sursă]
 Nathan Alterman, poet israelian
 Aleksandr Pușkin, scriitor rus
 Alexandru Bernardazzi, arhitect
 Alexandru Hâjdeu, scriitor
 Alexandru Donici, fabulist
 Alexandru Ipsilanti Eteristul, conducătorul Eteriei grecești
 Alexei Karagheorghevic, descendentul lui Karagheorghe Petrovic
 Alexei Mateevici, poet și patriot român
 Bogdan Petriceicu Hasdeu, scriitor, filolog, istoric și enciclopedist
 Carol Schmidt, primar al Chișinăului
 Constantin Negruzzi, scriitor
 Constantin Stere, scriitor, jurist și om politic
 Gala Galaction, scriitor și teolog, traducător al Bibliei în limba română
 Grigore Vieru, poet
 Ion Aldea Teodorovici, cântăreț și compozitor
 Leonid Brejnev, Secretar General al PCUS
 Lev Tolstoi, scriitor rus
 Ion C. Suruceanu (1851 - 1897), arheolog;
 Karagheorghe Petrovic, erou sârb, conducătorul primei răscoale anti-otomane sârbești, fondatorul
dinastiei Karagheorghevic
 Natalia Obrenovic (născută Keșcu), regina Serbiei
 Radion Cucereanu, autor de manuale, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova, autor al
trilogiei „Lacrimile românilor basarabeni”[51]
 Serghei Witte, președintele Consiliului de Miniștri (prim-ministru) al Imperiului Rus
 Veniamin Costache, cărturar, Caimacam (locțiitor) Domnesc și Mitropolit al Moldovei

Orașe înfrățite[modificare | modificare sursă]


Articol principal: Lista localităților înfrățite din Republica Moldova.
 Grenoble, Franța din ianuarie 1977  Piatra Neamț, Român
 Reggio nell'Emilia, Italia din 20 aprilie 1989  Tbilisi, Georgia din 9 o
 Mannheim, Germania din 2 noiembrie 1989  Alba Iulia, România di
 Sacramento, Statele Unite din 29 iunie 1990  Așdod, Israel din 1 ian
 Odesa, Ucraina din 23 decembrie 1994  Greensboro, Carolina
 București, România din 4 noiembrie 1999  Patras, Grecia
 Kiev, Ucraina din 21 decembrie 1999
 Erevan, Armenia din 24 martie 2000
 Tel Aviv, Israel din 17 iulie 2000
 Minsk, Belarus din 2000
 Ankara, Turcia din 12 februarie 2004
 Iași, România din 24 ianuarie 2008