Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Lucrare de verificare
Cuprins
Introducere
Capitolul I - Evoluţia şi formele banilor
Capitolul II - Masa monetară.Valoarea şi puterea de cumpărare a
banului
Capitolul III - Politica monetară în Republica Moldova.
Introducere
Piaţa monetară constă în ansamblul tranzacţiilor, cu active monetare, emise pe termene mai mici
de un an. Este o piaţă, pentru că aici se confruntă liber cererea şi oferta de monedă în funcţie de
preţul ei (dobânda). Preţul la care se încheie tranzacţii pe piaţa monetară diferă în funcţie de
numeroşi factori: termenul scadenţei, gradul de risc asumat de ofertantul de monedă (creditor),
sumele tranzacţionate şi nu în ultimul rând, de raportul între cererea şi oferta de monedă în
următoarele situaţii
- Creşterea cererii de bani are ca efect atât sporirea cantităţii de bani pe piaţă, cât şi
creşterea ratei dobânzii;
- Scăderea cererii de bani are ca efect atât scăderea cantităţii de bani, cât şi a ratei
dobânzii;
- Creşterea ofertei de bani conduce la scăderea ratei dobânzii şi la sporirea cantităţii
de bani tranzacţionate. Surplusul de monedă oferit nu va putea fi absorbit pe piaţă decât
dacă va scădea dobânda, această scădere stimulând cererea de monedă;
- Scăderea ofertei de bani conduce la sporirea ratei dobânzii şi la diminuarea
cantităţii de bani tranzacţionaţi. Penuria de monedă pe piaţă este datorată unor dobânzi
mici, neatractive şi conduce la creşterea dobânzilor şi, prin urmare la o scădere a cererii de
bani.
Mecanismele pieţei monetare reuşesc, la un anumit nivel al dobânzilor, o convergenţă pentru
cererea şi oferta de monedă spre realizarea echilibrului. Trebuie reamintit faptul că este vorba de
cerere şi oferta pe termen scurt  (mai mic de un an).
Dupa cum am vazut, cantitatea de bani existenta sau oferta monetara este formata din
efectivul in mainile publicului si depozitele acestuia la banci. Aceasta cantitate de bani creste sau
se diminueaza prin efectul creditului bancar si al preferintei publicului pentru lichiditate, ceea ce
detrmina valoarea multiplicatorului monetar.
Oferta monetara, OM, este rezultatul cresterii bazei monetare, BM, prin efectul
multiplicatorului, m.
Coeficientul de lichiditate, l, depinde de gusturile publicului, dar coeficientul de rezerva, r,
poate fi determinat de autoritatea monetara.
Daca banca centrala autorizeaza bancile sa opereze cu mai putine rezerve, acestea ar putea
dispune de mai multi bani pentru credite, crescand efectul multiplicator. Banca centrala dispune
astfel de trei instrumente de control al ofertei monetare: operatiile pietei libere si creditele
bancilor private, care modifica baza monetara si manipularea coeficientului legal de rezerve, care
modifica multiplicatorul monetar.
In consecinta, oferta de bani, OM, este determinata de banca centrala. Sa analizam acum
forma cererii de bani. Am vazut ca banii nu sunt decat o marfa utila ca mijloc de plata si forma
de conservare a valorii economisite. Pretul acestei marfi este tipul de dobanda, adica ceea ce
trebuie platit pentru a putea dispune de ea sau costul pentru a nu-i da un uz. Tipul de dobanda, ca
preturile tuturor marfurilor, este determinat de cerere si oferta.
Capitolul I
Au aparut cu peste doua mii de ani in urma si au suferit ample schimbari, astazi prezentandu-se
sub mai multe forme. In acceptiunea zilelor noastre, banii desemneaza moneda metalica,
bancnotele, moneda scripturala (banii aflati in conturile de la institutiile financiar-bancare) si alte
instrumente sau bunuri (metale pretioase in special) avand denumiri si forme specificie diferite
de la o tara la alta tara, care sunt general acceptate ca mijlaoace pentru schimburi si plati.
In secolul XVI, monedelor metalice li s-au adaugat bancnotele, semne banesti emise de
banci care certificau prezenta aurului in pastrarea bancii si posibilitatea de a le preschimba, la
cerere, in aur.
Bancnotele (bilete de banca sau moneda de hartie) au inlocuit monedele de aur si argint in
circulatie, fiind denumite moneda fiduciara (fiducia, incredere in limba latina). Detinatorul
bancnotelor avea incredere in capacitatea bancii emitente de a restitui, la cerere, sumele
corespunzatoare.
Dreptul de a emite bancnote a fost, treptat, restrans si rezervat unei singure banci -
Banca de Emisiune sau Centrala. Daca pana la primul razboi mondial bancnotele circulau paralel
cu monedele de aur si argint, dupa aceasta data emisiunile din monede din metale pretioase au
devenit exceptii, convertibilitatea bancnotelor in aur si argint s-a restrans treptat, ele devenind
simple instrumente utilizate in tranzactii economice. Urmatoarea treapta in procesul de evolutie a
banilor a fost aparitia si extinderea monedei scripturale, adica a banilor de cont
1. Bunurile etalon – diferite obiecte folosite ca intermediar (piei de animale, cereale, bucăţi de
metal, chiar scoici). Dintre acestea s-au detaşat metalele preţioase, aurul şi argintul (care au
valoare mare într-un volum mic şi rezistenţă la trecerea timpului, omogenitate)
2. Moneda (în Antichitate şi În Evul Mediu) - bucăţi standardizate de aur sau de argint (cu
aceeaşi greutate, mărime, formă şi valoare), marcate cu însemne speciale pentru a fi recunoscute
ca bani. Emisiunea monetară era un atribut al statului.
3. Bancnotele sau biletele de bancă (apar în sec. XVI-lea), reprezentând hârtii de valoare la
purtător emise de bănci. Băncile primeau în păstrare bani-aur şi, în schimb, emiteau un înscris,
bancnota, prin care confirmau depozitul. La cerere, înscrisurile puteau fi preschimbate în
monedă-aur (convertibilitate în aur sau argint). Treptat, dreptul de a emite bancnotă, cu statut de
monedă naţională, a revenit unei singure bănci, numită bancă centrală sau bancă de emisiune.
Banca centrală emite şi moneda divizionară, adică piese de metal (din aliaje speciale)
reprezentând subdiviziuni ale bancnotelor.
4. Moneda de cont sau banii scripturali - bani aflaţi în conturile bancare şi care pot fi
transferaţi, la ordin, dintr-un cont în altul.
Capitolul II
Masa Monetară :Suma de bani aflata in circulatie intr-o economie, adica suma
diferitelor forme sub care se prezinta banii detinuti de agentii economici la un moment dat
reprezinta masa baneasca sau masa monetara care permite derularea tranzacţiilor.(si se noteaza
cu M).
• Puterea de cumpărare a unei unităţi monetare (leu, euro, dolar…) reprezintă cantitatea
dintr-un buncare poate fi cumpărată cu o unitate monetară (leu, euro, dolar…), adică
inversul preţurilor: Pcum=1/P sau Pcum= Q/VM , ştiind că MV = PQ;
Capitolul III
Concluzie
Rolul banilor in ec. Contemporana este pus in evidenta de functiile acestora, functii aflate intr-un
continuu process de dezvoltare si deversificare.Astfel sunt considerate ca functii clasice functia
de etalon al valorii sau unitate de cont;in aceasta calitate moneda serveste la evaluarea bunurilor
si a serviciilor schimbate,precum si a veniturilor inregistrate.
Functia de mijloc de plata (functia de rezerva)-prin aceasta moneda permite transferarea puterii
de cumparare in timpsi constituie o componenta a activelor agentilor economici.
Astfel,in istoria gandirii ec. s-au exprimat opinii diferite privind relatia de cauzalitate dintre
moneda si pret,si dintre moneda si alte variabile macroeconomice.
Aceasta doctrina confor careia banii nu exercita nici o influenta asupra ec. reale e definite ca
neutralitate a banilor.Aceasta constituie doctrina economistilor clasici.
Conform teoriei lui Keynes moneda e direct integrate in functionare ec.Fiind un instrument de
politica ec. monede nu poate fi neutral
Bibliografie:
Lucrări Ştiinţifice
2. Kiriţescu,C. Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui.- Bucureşti: Editura
Enciclopedică,1997.- p.406