Sunteți pe pagina 1din 24

UNIVERSITATEA BABES – BOLYAI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE SI ASISTENTA SOCIALA

AVORTUL IN ASISTENTA SOCIALA


REFERAT ELABORAT IN CADRUL SEMINARULUI DE
PSIHOSOCIOLOGIA SANATATII

15 NOIEMBRIE 2006
CLUJ-NAPOCA

STUDENT : IVASCU RAMONA AN IV GR . B


SECTIA : ASISTENTA SOCIALA
LINIA : ROMANA

1
Scopul lucrarii a fost de a oferi informatii atat despre consilierea pre
si post avort , cat si despre alte aspecte ale acestei probleme controversate .

In realizarea acestui referat stiintific am utilizat consultarea critica a


bibliografiei , atat cea scrisa cat sic ea electronica . In principal am citit
“Deviant Behavior and public policy “ ( Edwin Schur ) si Anotimpul
vindecări ( Freed Lucci; Penny Yvonne Salazar ) ; insa am mai consultat
informatii in format electronic de pe www.avort.ro , www.avort.net sau
www.calificativ.ro .

Cuprinsul lucrarii are urmatoarea structura :

1 . Istoricul problemei
2 . Aspecte si implicatii ale avortului
3 . Motivele
4 . Consiliere pre si post avort
5 . Concluzii .

2
1 . ISTORICUL PROBLEMEI

Avorturi s-au făcut dintotdeauna. Ierburile care provocau avortul erau


pretutindeni cunoscute şi se foloseau. In vechime, însă, oricare metodă folosită pentru
întreruperea de sarcină era considerată nepermisă. Fătul a fost socotit dintotdeauna om
deplin, întreruperea artificială a sarcinii, avortul, era considerată crimă, omucidere.
Conştiinţa omului nu considera fătul mai puţin om decât omul adult. Întreruperea de
sarcină, indiferent de modul cum era provocată, era considerată o crimă cutremutătoare.
De aceea şi în jurământul lui Hipocrate, care este acceptat până astăzi drept jurământ
medical, medicul, slujitorul vieţii, mărturiseşte în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor: “...
nu voi da femeii substanţe avortive...”
Poziţia aceasta este pusă astăzi sub semnul întrebării. S-a lansat sloganul că
problema este din punct de vedere moral “indiferentă”. Ceva asemănător cu fumatul, de
exemplu. Aşa şi-a făcut apariţia o mişcare zisă progresistă: mişcarea adepţilor întreruperii
artificiale de sarcină (proavorţioniştii).
Cu timpul, mişcarea aceasta s-a concretizat în asociaţii, grupuri de iniţiativă,
prelegeri, manifestări de protest, cerând ca avorturile să nu mai fie în nici un fel pedepsite
de lege, motivându-se că s-a schimbat concepţia morală şi este anacronic să fie
considerate crimă, ucidere. Profesoara de criminalistică, A. M., scrie: “Avortul, în
conştiinţa comună, a încetat să fie considerat delict penal. Legiuitorul este dator să
urmeze conştiinţa socială. Aceasta se întâmplă în toate timpurile (şi astăzi) cu
sancţionarea sau nesancţionarea legală a diferitelor comportamente. De exemplu,
odinioară fumatul simplelor ţigări se pedepsea în multe ţări europene cu moartea. În zilele
noastre, aceasta ni se pare o glumă. Din contra, pirateria era socotită o faptă de vitejie,
astăzi însă se socoteşte crimă. În vremea noastră, sunt scoase de sub incidenţa legii. În
aceste privinţe avortul, în toate ţările avansate, cu excepţia câtorva ţări totalitariste
(dictatură) astăzi înaintează spre legalizare. Prin urmare, este vorba de un progres”.
. Principalul argument al adepţilor scoaterii de sub incidenţa legii a avorturilor (în
încercarea lor de a acoli protejarea constituţională a valorii vieţii), a fost că: fiecare
femeie are dreptul să dispună ea însăşi de trupul ei şi că nu permite unei a 3-a persoane,
oricărei persoane sau grup de persoane, să intervină şi să hotărască asupra unei teme atât

3
de personale, ca cea a dispunerii de propriul trup. La o manifestaţie a femeilor, a mişcării
de iniţiativă pentru legiferarea avorturilor, manifestantele strigau ritmic următoarea
lozincă: “Afară legile din corpul nostru”. Argumentul acesta este investit cu suficientă
doză de progres şi cu respectivul ton de defăimări la adresa opiniilor contrare ca arme
obscurantiste, anacronice, arme ale înapoierii, regres, medievalism.
Deoarece, însă, gestaţia este crearea unei vieţi, pe care înt-un stadiu avansat al
evoluţiei nu este posibil să o nege cineva, partizanii acestui curent (proavorţionist)
declară că fătul nu este om, deoarece nu are viaţă proprie! Embrionul, spun, este o bucată
de trup, a cărui expulzare din corpul mamei este o problemă absolut personală, nu
constituie nicidecum o problemă morală şi nu poate fi considerată crimă.
Ei spun ca : “Fătul devine om separat de personalitatea mamei sale numai când poate să
aibă existenţă de sine, adică odată cu naşterea sa”. Concluzia celor spuse mai sus ar fi ca
fiecare femeie are dreptul sa isi omoare copilul cu doar cateva minute inainte de nasterea
sa .
Adeptii avortului mai simplificau intr-un sens problema : ei spun ca fatul nu are
viata lui autonoma , ca este o bucata de care din trupul matern , dar , chiar si in cazul in
care se considera ca are viata autonoma , iarasi nu trebuie considerat ca avorturile sunt
ceva rau din moment ce dreptul civil nu protejeaza viata ci persoana umana .

2 . ASPECTE SI IMPLICATII ALE AVORTULUI

Avortul este intreruperea voita , la cerere , a unei sarcini nedorite . Aici nu ne vom
referi la avorturile spontane , produse fara voia mamei , din motive medicale , ci doar la
cele efectuate in deplina cunostinta de cauza .
Din punct de vedere medical avortul este o interventie chirurgicala , deci o
operatie , dar nu este una obisnuita , pe "camp deschis" ci este o operatie oarba , bazata pe
o tehnica speciala . Tocmai din acest motiv , anume ca medicul nu vede si nu poate
urmari cu ochii ceea ce efectueaza cu mana , se pot intampla incidente , adica exista
pericolul perforarii uterului cu aparatura folosita , sau pot ramane resturi , atat placentare
cat si ale fatului , in uter , care provoaca nu rareori infectii uterine si duc apoi la cicatrici

4
si sterilitate (adica imposibilitatea de a mai mentine o viitoare sarcina) . Dar cel mai mare
pericol este ruptura uterine , urmata de o hemoragie masiva , care duce deseori la soc
hemoragic si uneori chiar la moartea mamei
Insa exista si consecinte de ordin psihic . Dintre acestea am putea enumera : . tulburari de
somn ; tulburari in alimentatie ; tulburari affective ; depresie ; ganduri de sinucidere
izvorate din tristete , lipsa de speranta , inutilitate ; destramarea relatiilor interpersonale;
sindromul "aniversarii" ; psihoze de scurta durata ; sentimentul de vinovatie;
sentimentul de neliniste , se retrage frecvent in consumul de alcool sau/si droguri ;
retrairea avortului etc.
In afara de aceste consecinte mai exista si urmari asupra familiei : datorita
urmarilor fizice sau psihice care apar la parinti, apar evident dereglari ale relatiilor dintre
membrii familiei ; pierderea motivatiei , "raceala" emotionala , dezamagirile si alte stari
nevrotice sau psihotice . Mai sunt chiar si urmari asupra societatii : societatea ar fi mult
mai fericita daca membrii ei nu ar fi raniti de traumatismul uciderii copiilor nenascuti.
Orice boala fizica sau psihica a indivizilor se reflecta asupra intregii societati . In afara de
aceasta , avorturile au dus la o scadere dramatica a natalitatii .
Din punct de vedere religios sindromul post avort reprezinta acea mustrare a
constiintei , datorita pacatului savarsit . Vindecarea ranilor produse de acest mare pacat
necesita pocainta , nerepetarea greselii , iar apoi iertare prin Sfanta Taina a Spovedaniei si
Impartasaniei . Avortul nu este altceva decat o crima , adica uciderea unui suflet
nevinovat care nu se poate apara singur si , care , din pacate nu este aparat nici de legile
statului . Biserica mai spune ca din momentul fecundarii , zigotul este deja format si
insufletit . Desigur , aceasta este o taina pe care numai Dumnezeu o stie . Ca reprezentant
al Bisericii Catolice , il putem aminti pe dr . Antun Lisec din Croatia care isi prezinta
atitudinea ferma impotriva avortului , contraceptiei , a sterilizarii , inclusiv impotriva
fertilizarii in vitro .
Avortul se poate realize prin mai multe metode :
a ) avortul cu medicamentul RU 486 care este un antihormon care blocheaza
progesteronul ( hormone necesar sarcinii ) ; acesta este adiministrat in primele 7
saptamani de sarcina , de 4 ori intr-un interval de 12 zile ;
b ) avortul prin hiserotomie ( cezariana ) ;

5
c) avortul prin aspiratie ;
d ) avortul cu hormon prostaglandine , care este injectat direct in musculatura uterului
provocand contractii ;
e ) avortul prin chiuretaj .

3 . MOTIVELE

Femeile fac avorturi din diferite motive sociale , economice , medicale si morale .
În ciuda aspectelor religioase si politice din jurul avortului , pentru multe femei acesta
este o optiune valabila în cazul unei sarcini nedorite .
Între numerosii factori care influenteaza decizia unei femei de a termina o sarcina
sunt :
- vârsta
- starea materiala
- educatia sau planurile de cariera
- relatia cu partenerul
- numarul copiilor deja existenti
- stabilitatea emotionala
- sursele de suport familiale si profesionale
- sanatatea
- valorile morale sau religioase
- relatia cu parintii (în cazul adolescentilor) .
Unele femei avorteaza din cauza accesului slab la informatii despre contraceptie
sau din cauza unei probleme cu metoda contraceptiva adoptata .
Femeile care sunt însarcinate prin viol sau incest deseori opteaza pentru avort , în
timp ce altele îl pot alege ca o metoda de salvare a propriei vieti . Multe femei aleg
avortul dupa ce afla de defecte ale fetusului . Numarul de avorturi facute din acest motiv
va creste fara nici un dubiu , deoarece testele prenatale devin din ce în ce mai obisnuite si
anomaliile din ce în ce mai frecvente .
Pentru multe femei decizia de a face sau nu un avort este foarte agonizanta si este
luata doar dupa ce este considerat binele mamei si al potentialului copil , cât si al tuturor
celor implicati (în special al tatalui) .

6
4 . CONSILIERE PRE SI POST AVORT

Consilierea este discutia cu pacienta care a solicitat avortul şi se simte într-o stare
de criză , despre sentimentele ei şi alte subiecte afiliate procedurii de avort cu scopul de
a-i diminua neliniştea înainte de procedură . Procesul de consiliere poate fi facilitat prin
oferirea de informaţii în scris referitor la subiectele discutate .
Ar mai trebui luat in considerare si un alt aspect , si anume : frica de interventii .
Frica de intervenţii chirurgicale este o senzaţie naturală . Teama de eventuala procedura
de avort poate fi însoţită de un şir întreg de alte emoţii negative menţionate mai sus .
Aceste temeri (de dureri , de injecţii şi de anestezie) pot fi combătute sau diminuate .
Un şir de paciente au o frică extraordinară de dureri şi medicul trebuie să recunoască
onest posibilitatea acestora . Identificarea procedeelor pe care le foloseşte , de obicei ,
pacienta pentru a suporta durerile poate fi de mare ajutor . Dacă pacienta recunoaşte că
are o frică foarte mare de dureri , medicul o poate întreba cum ea le depăşeşte în alte
situaţii şi s-o încurajeze să aplice tehnicile respective în timpul avortului . Pacientei i se
va spune că durerile au funcţii importante şi că pot servi ca un semnal de decurgere
normală a procedurii . De exemplu , “Se crede că durerile sunt un semn de boală . Dar
dacă o să simţiţi dureri în timpul procedurii , ele nu sunt un semnal care indică că ceva nu
este în regulă . Ele arată că uterul se contractă , se face mai mic şi opreşte hemoragia . Ele
sunt un semnal care arată că procedura e pe sfârşite .“
Multe paciente au o frică de injecţii mai mare decât cea provocată de avortul
propriu-zis . Pentru a reduce o astfel de anxietate , pacienta trebuie sa fie preintampinata
despre felul cum ea va simţi injecţia : “ Puteţi simţi o pişcătură uşoară , sau ceva de felul
înţepăturii unui bold . ” Se va menţiona că colul uterin conţine mai puţine terminaţii
nervoase decât palma sau piciorul , astfel durerile vor fi mult mai mici decât , de
exemplu, cele din timpul unei vaccinări . Dr. Irving Rust de la Planned Parenthood NYX
Bronx Center a stabilit că , plasând acul lângă punctul viitoarei injecţii şi propunând

7
pacientei să tuşească , mucoasa cervicală se deplasează peste ac , micşorând senzaţiile de
durere . Tusea , de asemenea , sustrage atenţia pacientei de la injecţie .
Frica de anestezie - majoritatea medicilor încep dilatarea colului uterin peste
câteva minute de la injectarea anestezicului . Efectul lui , în majoritatea cazurilor , se
manifestă peste două – cinci minute . Dilatarea colului uterin este , de obicei , cea mai
dureroasă etapă a procedurii . Pacientei i se va reaminti că poate avea dureri
asemănătoare unor crampe menstruale puternice . Femeilor care nu au avut astfel de
crampe li se sugerează că pot avea dureri abdominale care amintesc cele cauzate de
acumularea de gaze sau cele provocate de contracţii spastice ale muşchilor abdominali .
Cea mai complicată parte a comunicării cu pacientele o constituie întrebările
dificile. Întrebările de mai jos sunt extrem de complicate , în primul rând , din cauza că
este foarte greu de a determina semnificaţia lor ascunsă , în al doilea rând , din cauza
efectului pe care îl pot avea răspunsurile asupra pacientelor .
- “Ce faceţi cu copilaşul după avort?”

Cuvântul “copilaş” ne poate face să presupunem că pacienta se simte vinovată sau îi pare
rău . Pentru a evita un răspuns bazat pe această presupunere , s-ar putea da urmatorul
raspuns : “ Multe femei pun această întrebare . Poţi să-mi explici mai detaliat ce anume te
interesează? ” . Pacienta ar putea apoi să precizeze că ar vrea să ştie unde este dus
copilaşul . Unele paciente pot menţiona că speră că corpul fătului va fi folosit în scopuri
medicale , ori că el va fi tratat cu respect . Un răspuns potrivit ar fi : “ Medicul va
examina ţesutul fetal pentru a se convinge că procedura s-a terminat şi că nimic nu a
rămas în uter . ”
Înainte de a da răspuns la o întrebare cu un presupus component emoţional ,
trebuie de clarificat conţinutul şi semnificaţiile ascunse ale acestei întrebări .
Astfel , pentru a face faţă întrebărilor dificile este necesar :

· de a fi receptiv la emoţiile femeii , atât la cele exprimate prin cuvinte , cât şi la cele
oferite de comportament (non - verbale) ;

· de a clarifica sensul întrebării şi a înţelege sentimentele pacientei ;

8
· de a-i oferiri informaţia corectă .
Consilierea iniţială (înainte de procedură)

Se ajută pacienta să ia o decizie corectă în ceea ce priveşte eventuala procedură şi


a se obţine consimţământul informat . Se discută opţiunile privitor la sarcina actuală :
continuarea sau întreruperea ei . Se asigură pacienta în privinţa corectitudinii opţiunii
alese pentru întreruperea sarcinii . Se explică etapele procedurii şi se pregăteşte pacienta
pentru a face faţă senzaţiilor fizice pe parcursul ei . Se obţine consimţământul informat
care include explicarea riscurilor şi complicaţiilor ce pot surveni în urma procedurii de
avort şi semnarea formularului de consimţământ informat .
Femeile sunt cuprinse de multiple emoţii ocazionate de eventuala întrerupere a sarcinii :
nelinişte sau frică , ruşine , confuzie , tristeţe , neajutorare , etc. Multe dintre ele sunt
constrânse să ia o decizie importantă , să depăşească o etapă dificilă din viaţă lor .
Majoritatea simt o uşurare de la faptul că pot obţine un avort .
Sentimentele se pot manifesta în mod variat . Putem intalni diverse paciente nervoase ,
supărate , închise în sine sau care vorbesc mult sau care sunt calme . Consilieri
competenţi trebuie să evalueze sentimentele fiecărei paciente în timpul consilierii pre-
avort . Uneori , însă , reacţia emoţională a pacientei faţă de avort poate să nu fie discutată
suficient de competent înainte de procedură . În astfel de situaţii pot reapărea senzaţii şi
sentimente puternice în momentul când pacienta întâlneşte medicul care va efectua
procedura . Se pune accentul pe următoarele : evaluarea necesităţilor emoţionale ale
pacientelor , acestea având o legătură directă cu conduita în procedura de avort ; tehnicile
nemedicale de depăşire a durerilor ; răspunsurile posibile la cele mai frecvente întrebări
despre avort şi / sau despre cele ce se pot întâmpla pe parcursul procedurii de întrerupere
a sarcinii ; temerile de bază şi întrebările dificile puse de paciente ; acţiunile generate de
unele situaţii speciale .
Puncte cheie in discutia de consiliere :
Discuţia de consiliere este un proces care decurge de-a lungul întregii vizite a pacientei :
înainte , în timpul şi după procedura de avort . Scopurile discutiei de consiliere sunt de a

9
reduce anxietatea , a ne asigura de decizia corectă a pacientei , de a-i oferi cunoştinţele
necesare şi de a-i insufla siguranţă .

Principii generale.

A . Scopurile discuţiei de consiliere


1. Reducerea anxietăţii pacientei
2. Asigurarea că pacienta a luat o decizie informată despre întreruperea sarcinii sale.
3. Ridicarea nivelului de cunoştinţă a pacientei şi a încrederii în sine.

B . Modurile de atingere a scopurilor consilierii:


Discuţia de consiliere eficientă are loc înainte, în timpul şi după procedură
1. Personal medical specializat poate fi desemnat pentru a consilia pacienţii , dar acesta
nu este singurul factor care asigură calitatea serviciilor şi nu exclude responsabilitatea în
acest domeniu al restului echipei medicale .
2. Fiecare membru al personalului contribuie la îndeplinirea scopurilor discuţiei de
consiliere .

C . Componentele principale ale unei discuţii de consiliere efeiciente :


1. Comunicarea potrivită şi sensibilă
a. A nu judeca
b. A pune întrebări şi a invita pacientul la discuţie
c. A discuta toate opţiunile posibile
d. A recunoaşte şi a accepta sentimentele şi temerile pacientei şi de a o ajuta să le
depăşească
e. A da pacientei informaţie explicită, folosind un limbaj accesibil, nemedical
f. A folosi traducători când pacienta şi doctorul vorbesc limbi diferite
2. Confidenţialitatea. Toată informaţia acordată de pacientă va rămâne secretă.
3. Asigurarea intimităţii
a. A asigura intimitatea vizuală, tet-a-tet

10
b. A asigura intimitatea auditivă în limitele posibilităţii
4. Consimţământul. Este important ca pacientele să fie informate de riscurile şi de
benificiile procedurii şi să ia singure hotărârea pe baza informaţiei primite. Acest proces
nu trebuie să întârzie efectuarea avortului, decât în cazul că aceasta e decizia pacientei.
5. A furniza pacientei informaţia corectă şi exactă, ce include:
- La ce poate să se aştepte în timpul procedurii, ce se va întâmpla în timpul vizitei în
clinică
- Informaţie despre starea sănătăţii ei şi starea gravidităţii
- Informaţie despre procedura :
* A explica pacientei amănunte despre procedura
* A discuta diferite opţiuni despre controlul durerii şi a oferi pacientei dreptul de a alege.
* Dacă se foloseşte anestezia locală , pacienta trebuie informată că se va afla în conştienţă
, măsurile ce vor fi întreprinse ce o vor face să se simtă confortabil şi descrierea gradului
şi duratei disconfortului eventual .
* A asigura prezenţa personalului care în timpul procedurii va fi alături de pacientă
pentru a o calma şi a-i alina durerea .
* A o informa despre durata procedurii .
* În timpul procedurii , a informa pacienta despre mersul operaţiei (dacă ea doreşte) ,
senzaţiile care vor urma , despre durata lor .
4. A o informa când va putea merge acasă :
- A o informa despre evoluţia perioadei de convalescenţă
- Semnele clinice de avertizare şi măsurile care trebuie întreprinse în astfel de cazuri
- Informaţie despre asistenţa post-avort de rutină şi contracepţie
- Toată informaţia oferită de pacientă va fi cofidenţială .

D . A oferi informaţie despre contracepţie , consilierea contraceptivă şi a oferi aceste


servicii dacă femeia doreşte să evite graviditatea pe viitor .
1. A fi sigur că pacienta cunoaşte că ovulaţia poate surveni la a 11-cea zi după avort .
2. Informaţia despre contracepţie, în urma procedurii , este mai bine însuşită când starea
de anxietate a femeii este redusă .

11
a. Dacă este folosită anestezia generală sau sedarea puternică, imediat după avort femeia
va fi insuficient de conştientă pentru a primi informaţia oferită .
b. A oferi atât informaţie verbală , cât şi scrisă despre metodele de contracepţie .
3 . Metodele contraceptive care presupun o procedură clinică imediată după perioada de
avort , de genul DIU sau Depo provera, sunt necesare a fi înţelese şi aprobate de pacientă
înainte de avort . Astfel , consimţământul pacientei pentru metoda contraceptivă
practicată în condiţii de clinică (DIU , Depo-provera) este absolut necesar .
O alta varianta de consiliere in Sindromul Post Avort este data de catre Centrul de
Formare si Consiliere Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril . Acest model ne arata ca
religia, respectiv credinta poate fi folosita in scop terapeutic . Sustinatorii spun : “În cazul
unui avort , multe persoane nu recunosc faptul că este vorba despre o pierdere şi de aceea
nu înţeleg nevoia ca acea durere sufletească să fie plânsă . Această atitudine din partea
oamenilor crează un climat care face foarte dificilă plângerea corespunzătoare a durerii .
În plus , avortul determină o stare psihică ambivalentă în ce priveşte natura pierderilor .
Capacitatea individuală de tolerare a unor nivele diferite de durere emoţională poate
întrerupe sau încetinii procesul de plângere a durerii . Un alt obstacol ce se poate interfera
cu plângerea durerii este faptul de a nu şti cu adevărat ce ai pierdut ” .

Paşii procesului de vindecare sunt:

1 . Ieşirea din întuneric.

Majoritatea femeilor în urma unui avort încearcă un sentiment de uşurare „gata ,


nu mai trebuie să iau nici o altă decizie . S-a terminat . Pot să-mi continui viaţa”. Ele cred
că sentimentul de teamă nu mai are putere asupra lor , la fel cum avortul întruchipase
pentru ele promisiunea că vor scăpa de povara unei sarcini nedorite . O mare parte a
femeilor trec însă în mod conştient sau inconştient de la sentimentul de uşurare direct la
negare (credinţa că avortul nu i-a afectat viaţa şi chiar că nu a avut loc niciodată) . În
schimb negarea ajută la construirea unei imagini distorsionate a realităţii şi afectează
capacitatea de a fi sincer cu tine însuţi şi cu cei din jur . Negarea ajută femeia să-şi
suprime sentimentele cu privire la evenimentul ce au rănit-o , însă nu trebuie să dureze
decât o vreme – până când sistemul personal se pregăteşte să facă faţă durerii . Multe
femei care folosesc negarea ca mijloc de tratare a avortului suferit persistă prea mult în

12
negarea efectelor avortului şi îşi construiesc o „carapace” protectoare mult prea groasă în
jurul lor .

Chiar dacă negarea este un mecanism legitim de supravieţuire , un mod eficace de


a face faţă situaţiei pe moment , femeia nu trebuie să persiste în această stare de negare .
Procesul de ieşire din starea de negare este la rândul său dureros şi greu . Dar , vindecarea
post-avort poate începe numai din momentul în care femeia acceptă realitatea că avortul
pe care l-a făcut i-a afectat viaţa.

În această primă etapă este important răspunsul la următoarele întrebări :

Ce alte posibilităţi ai mai fi avut?

Cine şi ce le-a influenţat?

Care au fost împrejurările în care te-ai aflat când ai luat decizia avortului?

Cum te-ai simţit atunci?

Ce mesaje verbale şi non-verbale te-au ajutat la formarea şi luarea deciziei (familie,


prieteni, biserică, mesaje interne)?

2.Recunoaşte sentimentele reale şi pierderile reale

Această etapă se referă la recunoaşterea sentimentelor pe care le are o femeie în


legătură cu avortul suferit . Ea va începe să-şi plângă durerea numind pierderile pe care
le-a suferit ca rezultat al avortului . Prin aceasta va începe procesul de îngropare a
trecutului şi de deschidere deplină a vieţii faţă de present . Femeia trebuie să-şi specifice
sentimentele pe care le-a avut sau le are : astăzi , în ziua avortului , faţă de tatăl copilului ,
faţă de cei care i-au întrerupt efectiv sarcina , faţă de ea însăşi . Femeia îşi poate face un
inventar al pierderilor suferite în urma avortului :

• pierderi principale: pe tine însuţi , pe copilaşul tău , sănătatea fizică , o schimbare


în relaţia cu tatăl copilaşului , părinţii tăi , Dumnezeu sau alţii ;

13
• pierderi secundare: imaginea de sine , inocenţa , pacea minţii , bucuria , siguranţa
, convingerile , capacitatea de a avea încredere în ceilalţi ;
• pierderi suferite ca urmare a comportamentului faţă de probleme : băutura,
medicamente , tulburări de alimentaţie , mania , depresia .

3.Anulează „tranzacţiile fără acoperire”

Femeile cu antecedente de avort fac deseori „tranzacţii” pentru a depăşi stresul


post-avort . Majoritatea dintre ele negociază prin „mecanisme de apărare” dificultatea de
a primi responsabilitatea avortului şi urmărilor lui . Aceste mecanisme sunt:

• negarea – este un mecanism de apărare care încearcă prin nerecunoaşterea


gravităţii problemei sau neacceptării realităţii lucrului înfăptuit ca fiind o
problemă, încearcă să depăşească problema;
• compensarea – majoritatea femeilor negociază făcând fapte bune , aderând la o
cauză sau devenind mame, asistente, învăţătoare, îngrijitoare sau persoane
„perfecte”. Multe mame vor să aibă un copil, imediat ce au pierdut unul. O mamă
îndurerată face aceasta în efortul de a compensa pierderea sau în încercarea de
restituire;
• explicaţia logică – este tot o încercare de justificare a deciziei sau de remediere cu
ajutorul raţiunii, în speranţa că durerea va dispărea. Femeia se poate înconjura de
mesaje care să-i spună că decizia ei a fost corectă sau să o convingă de faptul că
nu avea altă posibilitate;
• represiunea – este un mod de a face faţă situaţiei prin completa înlăturare a
evenimentului din conştiinţă, mergând mult mai profund decât negarea;
• proiectarea – unele femei nu-şi asumă nici o responsabilitate pentru acţiunile lor,
învinuind pe altcineva pentru decizia avortului;
• formarea unei reacţii – este o încercare de a justifica alegerea făcută şi de a
îngropa sentimentele printr-o implicare activă într-o cauză ce sprijină acele
acţiuni. O femeie poate să facă din susţinerea acelei cauze scopul vieţii ei.

14
• o altă formă de negociere se manifestă prin cuvintele pe care femeia şi le repetă
mereu:”Nu voi mai face niciodată aşa ceva ”, „Îmi pare nespus de rău pentru ceea
ce am făcut”;

Aceste negocieri dau greş din mai multe motive. În primul rând , trebuie să ne
uităm la temelia pe care se bazează negocierile sus amintite: această temelie se aseamănă
cu un scaun cu trei picioare:teamă, şansa şi imaginaţia.

Teama este bazată pe dorinţa de a nu simţi nici durere, nici mânie, nici vină, nici
neajutorare. Însă teama nu poate fi stabilă, ea poate dezerta în orice moment, lăsându-l pe
cel care se tânguieşte singur, lipsit de orice putere şi prăbuşit la pământ.

Şansa nu se bazează pe o relaţie cauză-efect, ci este ca într-un joc cu zaruri.


Femeia şi-ar dori să se întâmple ceva pentru a nu mai suferi, ar face orice pentru a avea
şansa de a nu se mai simţi frustrată.

Imaginaţia sau convingerea că sentimentele vor dispărea odată cu timpul,


determină de cele mai multe ori pe femei să creadă că nu au suferit nici o pierdere sau că
pierderea suferită va dispărea dacă o va îngropa suficient de adânc. Imaginaţia este un
mod de a fugi de realitate, însă dacă o femeie îşi analizează viaţa după ani de ascundere
de realitate şi trăire în imaginar, va descoperi că are aceleaşi probleme care probabil sau
acutizat cu timpul şi acum ies la suprafaţă cu mai multă durere şi intensitate.

Există însă unele negocieri care merită făcute. Aceste negocieri trebuie să aibă
următoarea temelie: realitatea. Realitatea priveşte adevărul în faţă, fără al schimba şi
nefolosind o mască pentru a trăi mai bine. Adevărul spune:”Am avut un avort. Am suferit
o pierdere şi mă doare. Trebuie să-mi plâng durerea.”Pentru o bună negociere trebuie
analizată cu atenţie şi exactitate situaţia, analizând toate variantele care există şi care este
cea mai avantajoasă în situaţia dată şi are mai puţine riscuri.

Dacă o femeie învaţă să ia decizii corecte înseamnă că se poate opri să nu mai


încheie „tranzacţii fără acoperire” care oprind în cursa unor permanente lupte, prin care
încearcă să fugă de trecut sau prin care ajunge să fie distrusă de trecut.

15
4.Eliberează-te de vină şi de ruşine

Vina şi ruşinea motivează puternic comportamentul oamenilor. Între vină şi ruşine


este o mare diferenţă. Vina este un sentiment ce-l simte o persoană când conştiinţa îi este
chinuită de o acţiune pe care a făcut-o şi care se află în afara sistemului său de valori.
Reacţia este „Am făcut o greşeală”. Ruşinea este mai mult o stare ca urmare a faptului că
o viaţă întreagă o persoană a auzit de la alţii că nu e bună de nimic.

Vina autentică şi sănătoasă vine dinăuntru. Ea spune unei persoane că a păşit


dincolo de limitele sale etice. Vina autentică determină ca acea persoană să vrea singură
să repare stricăciunea şi să se împace cu sine şi cu ceilalţi.

Ruşinea este un sentiment puternic ce de termină pe o persoană să creadă că este


lipsită de valoare. Mesajul pe care-l va transmite nu va fi „Am făcut o greşeală” ci „Sunt
o greşeală”.

Spre deosebire de vină, care îşi are originea în interiorul fiinţei şi care are o
funcţie sănătoasă, ruşinea îşi are sursa în exterior. Există două surse majore ale ruşinii.

În primul rând, ruşinea este învăţată prin mesajele de dragoste condiţionată din
partea părinţilor, profesorilor, fraţilor şi prietenilor. Orice mesaj pe care-l primeşte o
persoană de la cineva care4 te lasă să înţelegi că dragostea şi grija lui pentru ea depinde
de comportamentul acelei persoane, de realizările ei este un mesaj de dragoste
condiţionată. Când comportamentul respectivei persoane nu mai corespunde cu
aşteptările celorlalţi, aceştia din urma îşi retrag dragostea şi persoana este cuprinsă de
ruşine.

În al doilea rând, abuzul de orice natură creează, de asemenea ruşine. Abuzul


poate fi fizic, emoţional, sexual sau verbal. Un prim mesaj din partea celui care face
abuzul este acela că victima merită ceea ce i se întâmplă.

Ruşinea este alimentată de genul de mesaje pe care persoana şi le spune


singură: sunt lucrurile pe care le crede despre sine ca urmare a dragostei condiţionate sau
abuzului suferit. Multe spune spun:” Sunt o proastă, nu sunt bună de nimic, sunt absolut

16
răspunzătoare că am rămas gravidă”, „Dacă află cineva voi fi judecată şi condamnată.
Trebuie să trăiesc cu acest secret tot restul vieţii”, „Trebuie să caut o cale de a abuza de
mine sau să-i las pe alţii să abuzeze de mine pentru că asta merit”.

În al doilea rând, ceea ce stă la baza ruşinii femeii este comportamentul. Uneori
femeile care au avut un avort aleg di nou la nivelul conştientului sau subconştientului un
anumit comportament şi un anumit mod de viaţă ce aduc şi mai multă ruşine în viaţa
lor(dependenţa de alcool sau medicamente, relaţii abuzive, tulburări de alimentaţie,
izolare şi păstrarea secretului). Aceste mesaje şi atitudini comportamentale întăresc ceea
ce femeia crede deja – că nu este bună de nimic, că este o persoană lipsită de valoare – .

Pentru a întrerupe ciclul ruşinii sau pentru a reacţiona la vină într-un mod sănătos,
trebuie mai întâi ca femeia ce a suferit avortul să facă distincţie între cele două. Dacă
recunoaşte vina în legătură cu ceea ce a spus sau făcut, ea trebuie să repare greşeala într-
un fel sau altul: să ceară scuze, să caute iertare, să-şi schimbe comportamentul, să se ierte
pe sine însăşi pentru greşeala făcută.

După ce femeia face deosebirea dintre ruşinea şi vina ei, următorul pas este acela
de a se elibera din strânsoarea ruşinii şi să înlocuiască minciunile pe care le-a crezut. În
loc să reacţioneze emoţional la un mesaj, femeia trebuie să discearnă ce este adevărat şi
ce nu este adevărat în fiecare situaţie ce-ţi trezeşte un sentiment de ruşine sau vină. Ea
trebuie să noteze ce-i activează sentimentele de ruşine şi cum reacţionează.

5.Eliberează „supapa de presiune”

Ruşinea nerezolvată duce întotdeauna la mânie. Această mânie din stresul post-
avort este exprimată de femeie ca mânie împotriva ei sau ca furie îndreptată împotriva
altora.

Mânia funcţionează ca un fel de oală sub presiune, care este umplută cu emoţii
dureroase:pierdere, ruşine, durere, tristeţe şi teamă. Pentru a nu simţi toate acestea sau
pentru a nu deveni vulnerabili faţă de o persoană care a rănit-o, femeia îşi exprimă
sentimentele numai în interiorul oalei şi împiedică funcţionarea supapei de presiune.

17
această supapă este mânia. Însă mânia este o parte validă a procesului de vindecare. Este
normal ca femeia să se simtă supărată, mai mult, să se simtă cuprinsă de mânie ca răspuns
la sentimentele dureroase pe care i le-a provocat avortul. Dacă persoana acceptă să fie
cuprinsă de mânie şi să-i facă faţă, este deja un pas mai aproape de vindecare. Ea nu
trebuie să fugă de mânie, ci să-i facă faţă într-un mod adecvat. De aceea este important ca
femeia cea suferit avortul să-şi exprime aceste emoţii sau sentimente. Alte moduri de
exprimare a mâniei sunt prin consemnarea gândurilor în jurnal, scrierea unor scrisori
sau chiar a unor poeme, poezii. Scopul este acela de a se ajunge până la cele mai adânci
sentimente de teamă, durere, respingere care stau la baza mâniei .Ori de câte ori i se pare
unei persoane că este din nou încercată de mânie în legătură cu avortul suferit, ea trebuie
să re pete metoda de exprimare care a dat cele mai bune rezultate în cazul ei. Aceasta nu
înseamnă că nu a depus toate eforturile pentru a-şi înlătura mânia, ci pur şi simplu arată
că mai poate exista mânie în străfundurile sufletului ei pe care trebuie să o înlăture.

6.Nu ceda în faţa depresiei

Depresia este un hoţ de energie şi speranţă. Pe măsură ce depresia epuizează


energia unei persoane, aceasta îşi pierde ş dorinţa şi capacitatea de a duce o viaţă
sănătoasă şi productivă. Cel puţino parte a depresiei unei femei ce a făcut un avort este un
simptom al pierderii rezultate în urma avortului şi pe care nu a plâns-o. Femeile se luptă
cu depresia mai ales în jurul datelor aniversare – data la care s-ar fi născut copilul, data
avortului - cât şi în preajma sărbătorilor şi a schimbării anotimpurilor.

Femeile care au avut un avort în viaţa lor rămân adesea depresive pentru mult
timp din cauza mesajelor de vină şi ruşine pe care şi le repetă mereu. Împărtăşirea
gândurilor, a necazurilor şi sentimentelor este cel mai eficient mod de a o împiedica pe o
femeie să cedeze depresiei. Şi asta ori vorbind cu cineva ori scriind în jurnal.

7.Găseşte libertate în iertare

Iertarea înseamnă atunci când o femeie care a făcut un avort nu mai consideră
vinovat de avort nici pe sine nici pe alţii. Actul iertării determină o întoarcere a cărării
dinspre trecut înspre o relaţie înnoită cu sine, ceilalţi şi cu Dumnezeu.

18
Iertarea este uşa prin care femeia iese şi se depărtează de sclavia trecutului, începe
să trăiască în prezent. Iertarea este o lucrare a inimii - a vedea şi a simţi durerea. Dacă ea
este intelectuală, se face pentru amăgirea şi aparenta pace.

Există obstacole în calea iertării:

• persistarea în mânie şi teamă este răspunsul normal de lezare pe care o aduce un


avort, şi e firesc în aceste situaţii că nu mai încape iertarea;
• încercarea de a justifica un anumit comportament pentru a se scoate de sub
învinuire împiedică iertarea , pentru că pentru a putea ierta trebuie evaluată corect
situaţia, şi acordată actului în sine responsabilitatea cuvenită;
• „Nu pot să mă iert pentru că nu voi putea uita niciodată ce s-a întâmplat” este o
afirmaţie des întâlnită, însă a ierta nu înseamnă a uita, ci fiecare trebuie să-şi
amintească ceea ce s-a întâmplat pentru a putea face schimbări, iar un lucru iertat
nu se impune a fi uitat;
• „De ce trebuie să îl iert dacă lui nici măcar nu-i pare rău?” exprimă un alt obstacol
în iertare. Femeile simt că ar fi înşelate dacă ar ierta pe cineva căruia nu-i pare rău
pentru ceea ce a făcut. Dar cel mai important este ca femeia în cauză să
responsabilizeze greşeala celuilalt şi să o ierte;
• gândul că trebuie să-şi câştige iertarea este un alt obstacol în iertare. Problema se
pune de la cine se cere iertarea şi cum vrea să o câştige. Iertarea pentru avortul
suferit se cere numai de la Dumnezeu, de la copilaşii avortaţi, şi preţul este acela
de a recunoaşte greşeala şi nevoia de ajutor de la Dumnezeu pentru a se ierta, la
rândul ei. Deci nu este un obstacol ci un dar în sine şi un ajutor pentru apropierea
de Dumnezeu.
• ultimul obstacol este conceptul iertării lui Dumnezeu – majoritatea femeilor cred
că Dumnezeu nu le iertă , dar problema principală este că nici ele măcar nu se
iartă.

Când o femeie este pregătită să înceapă procesul iertării este bine să facă o listă cu
oamenii pe care simte că trebuie să-i ierte. După ce a alcătuit această listă, se recomandă
să facă o listă cu lucrurile specifice pe care este gata să le ierte fiecărei persoane.

19
Următorul pas este decizia de a ierta, prin automotivare. Odată ce s-a hotărât să ierte ,
femeia citeşte lista şi iartă verbal pe fiecare persoană în parte şi pentru fiecare lucru în
parte. După aceasta lista este bine să fie distrusă, pentru asigurarea intimităţii şi ca un
gest simbolic a deciziei de iertare şi de eliberare de trecut.

Iertarea poate fi cel mai îndelungat proces, dar cel mai important lucru este acela de a
persista în ea şi de a avea răbdare.

8.Împacă-te!

În împăcare este vorba despre încheiere, integrare şi despre îmbrăţişarea vieţii în cel mai
deplin sens al ei.

Prima etapă în încheierea acestei experienţe în ce priveşte avortul pe care l-a făcut
o femeie este împăcarea cu copilaşul ei. Această etapă se referă la restabilirea unei
„legături” cu copilul avortat prin imaginarea înfăţişării lui, felului de a fi, vorbi, zâmbi.
Este indicat ca mama să-i pună un nume , să vorbească cu el şi chir să-i scrie ceea ce este
mai dureros în legătură cu el. Ultimul pas în împăcarea cu el este găsirea a unui obiect, zi
sau eveniment care să-i amintească de el. Amintirile împiedică pe mamă să uite persoana
pe care a pierdut-o. Aceste amintiri dau în acelaşi timp prilejul ca femeile care au făcut
avortul să recunoască deschis, în faţa lumii, realitatea durerii prin care trece.

A doua etapă în încheierea acestei împăcări se referă la împăcarea cu alţii. Indiferent dacă
persoana(femeia) a vorbit sau nu în mod direct cu cineva, prin faptul că a iertat acea
persoană sau şi-a cerut iertare rugându-se lui Dumnezeu , se poate ca ea să fi primit
vindecarea de care avea nevoie acea relaţie.

5 . CONCLUZII

Astfel , principiile generale in consilierea pre si post avort sunt :

20
1 . Discutaţi despre decizia de a întrerupe sarcina şi despre sentimentele ei în legătură cu
asta . Convingeţi-vă că decizia de a întrerupe sarcina este una benevolă .
2 . Oferiţi informaţii exacte despre opţiunile posibile de a întrerupe sarcina , descrieţi
riscurile şi beneficiile fiecărei metode . Această informaţie poate fi oferită atât în discuţie
individuală , cât şi în grup .
3 . Oferiţi informaţii exacte despre metodele de anestezie a procedurii , descrieţi riscurile
şi beneficiile fiecărei metode . Această informaţie poate fi oferită atât în discuţie
individuală , cât şi în grup .
4 . Oferiţi informaţii exacte despre tehnica procedurii .
5 . Oferiţi informaţii exacte despre complicaţiile procedurii .
6 . Discutaţi opţiunile de contracepţie imediată după avort . Dacă pacienta pledează
pentru DIU , fiţi gata să-l inseraţi imediat după completarea avortului . Oferiţi pacientei
orice altă metodă de contracepţie aleasă de ea , sau referiţi pacienta la serviciile de
planificare familială pentru alegerea contracepţiei de lungă durată .
7 . Respectaţi toate precauţiile rezonabile pentru a păstra confidenţialitatea pe parcursul
consilierii .
8 . Dacă problemele şi necesităţile femeii se extind dincolo de scopurile şi posibilităţile
consilierii , referiţi pacienta la serviciile oportune din comunitate .
9 . Obţineţi acordul informat . Acordul informat are ca scop de a se asigura că decizia de
a întrerupe sarcina este benevolă şi informată , şi de a obţine permisiune legală pentru
avort . Permisiunea legală pentru avort este un document scris , în care pacienta afirmă că
ea înţelege esenţa procedurii şi alternativele ; riscurile potenţiale , beneficiile şi
complicaţiile ; că decizia ei este fermă şi benevolă ; că ea este pregătită pentru a avea un
avort . Informaţia necesară pentru a semna acest document este oferită de obicei pe
parcursul consilierii . Oferiţi informaţii suplimentare solicitate de pacientă pentru a semna
acordul informat .

21
Stresul Post Avort este o formă particulară a unui diagnostic mi amplu , cunoscut
în literatura de specialitate drept Tulburări de Stres Post-traumatic . Stresul post-traumatic
este o reacţie de stres pe care o au unele femei după avort . Manifestarea acestei reacţii
poate avea loc oricând , imediat sau la ani de zile după efectuarea avortului . În mare
parte stresul post-avort este provocat de incapacitatea femeii de a-şi exprima sentimentele
în legătură cu sarcina ei şi avortul suferit .

22
BIBLIOGRAFIE :
1 . Freed Lucci; Penny Yvonne Salazar, Anotimpul vindecării, ed. Cartea
creştină, Oradea, 1999, p. 18
2 . www.sfintii-arhangheli.ro
3 . www.avort.ro
4 . www.avort.net
5 . Taylor R., Ford J. (eds.), Social Work and Health Care, London, Jessica
Kingsley Publishers, 1991
6 . Băban Adriana, Stress şi personalitate, Cluj-Napoca, Editura Presa
Universitară Clujeană, 1998
7 . See Edwin , M. Schur ; “ Abortion and the Social System “ , 1955
8 . Edwin Schur ; “ Deviant Behavior and public policy “
9 . www.calificativ.ro

23
24