Sunteți pe pagina 1din 20

https://radulblog.wordpress.

com/2017/12/18/cei-4-eroi-care-au-schimbat-
timisoara/?fbclid=IwAR1l4Me2ZwMqaAorX0kwkEpPQcvf0hfYNwABzhHQhBokXWJDE9dzH0TXMdM

CEI 4 EROI CARE AU SCHIMBAT TIMIȘOARA


1 răspuns

Un bulgar- avocatul CAROL TELBISZ, un german – arhitectul LUDWIG von Ybl, un maghiar arhitectul LASZLO
SZESZTAY și un român –inginerul STAN VIDRIGIN, au schimbat Timișoara la cumpăna dintre secolul XIX și XX,
prefigurînd orașul de azi (fig. 1).

100

fig. 1 -2014, Timișoara, prefigurată de activitatea celor 4 CAROL TELBISZ, LUDWIG von Ybl, LASZLO
SZESZTAY și STAN VIDRIGIN de acum mai bine de 100 de ani (sursă foto: prin amabilitatea Muntean Lucian);

(note personale, pentru o discuție inregistrată video cu prietenul meu, Marcel Tolcea 2017.12.15., bazate pe
informații din Opriș Mihai 1987 – TIMIȘOARA, Mică monografie urbanistică, ed. Tehnică București).

CAP. I. CONJUNCTURA GEOSTRATEGICĂ – DATE ESENȚIALE PENTRU IMPORTANȚA TIMIȘOAREI și a


BANATULUI.

-1663 Austriacul Henrik Ottendorf, ajungând la Timișoara spunea despre aceasta că e situată dincolo de Dunăre şi
de Tisa (privind de la Viena, n. n.) “Pentru că prin aşezarea sa locul este foarte roditor şi populat, turcii înşişi spun
despre Timişoara că cine a luat Buda n-a obţinut decât un oraş, cine însă a luat Timişoara a obţinut o ţară întreagă”;

-1716 după recucerirea Banatului de către Habsburgi în 1718 se semnează pacea de la Passarowitz și aceștia pun
stăpînire pe Banat și parțial pe Oltenia. Banatul devine “Țară a Coroanei” autonomă (Kronland). Din cele 4 cetăți
militare Oradea, Arad, Timișoara, NoviSad, doar Timișoara (fig.2) avea în cetatea militară și locuitori; după 1739
cînd imperiul s-a retras de pe Olt pînă după munții Carpați, importanța orașului Timișoara a scăzut treptat. Zona a
fost colonizată cu populație din Imperiu, cu preponderență pe axa strategică spre Viena.

102

fig. 2 – 1750 cca. Timișoara – în centru Cetatea și la distanță de 949 m de suburbii (la nord vest-Mehala, la vest sud
Josefinul, la sud Maiere germane/Valahe, la est Fabric);

-1849 (fig.3), asediul Timișoarei de către trupele revoluționare maghiare. În amintirea înfrîngerii lor s-a ridicat în
1852 statuia Fidelității (simbolul umilinței revoluționarilor maghiari și aroganței habsburgice) în piața Libertății, ce
a fost mutată în 1936 în cimitirul din Calea Lipovei.

103

fig.3- 1849, Timișoara a rămas aproape neschimbată față de 1750;

1857, în Timișoara apare calea ferată, respectiv legătura cu Budapesta/Viena și în 1858 legătura spre sud cu Baziaș
la Dunăre, pe unde primul rege la României a venit la București (fig.4).
Capture 2

fig.4- 1866 -zona Timișoara și suburbiile sale. Apare calea ferată respectiv legătură cu Budapesta/Viena din 1857 și
legătură cu Baziaș din 1858;

-1867 Imperiul Habsburgic se transformă în Imperiul Austro-Ungar cu 2 guverne, 2 constituții, 2 parlamente, dar cu
un singur monarh simbolic (1868) cu 2 state, din care un regat national maghiar. Banatul și Timișoara (fig.4) aparțin
Regatului Ungariei. Zona a fost colonizată cu sate cu populație maghiară, cu preponderență pe axa strategică a
Canalului Bega.

-1872-73 Criza economică, în Timișoara 3 bănci și 13 întreprinderi dau faliment; Revenirea s-a produs abia după
1891, cînd existau în Timișoara 1322 firme, din care sunt 650 ateliere mici;

-1875. In Cetate se putea pătrunde greu numai prin cele trei porți existente din 1750: spre Fabric prin Poarta
Transilvaniei (din Cazarma Transilvania); spre Mehala prin Poarta Vienei (actuala Piață Mărăști), spre Josefin prin
Poarta Petrovaradinului (din fața Operei). Porțile au devenit un inpediment pentru dezvoltarea urbei, mai ales că la
ora 9 seara se inchideau porțile dinspre Mehala și Fabric, iar la ora 11 se inchidea și poarta spre Josefinului. Se
intîmpla ca cetățenii ce intîrziau în Cetate să nu se mai poată duce acasă în suburbi (Fabric, Josefin, Elisabetin,
Mehala) și invers (fig.5).

Capture 3

fig.5 – Poarta Petrovaradin–ului din fața Teatrului, cu o penetrație nouă pentru tramvaie;

–1918, după perioada în care cele patru personalități au influențat Timișoara existau în oraș cca 60 fabrici, 1200
magazine; 5 tîrguri de 4 zile și 104 tîrguri săptămînale, 32 bănci.

CAP. II. TELBISZ CAROL (azi o stradă mică din Cetate îi poartă numele)

1885-1914 Telbisz Carol a schimbat statutul orașului din cetate fortificată preponderent militară (fig .5) într-un oraș
modern ce în ierarhia Austro-Ungară (după unii) era considerat al treilea oraș (după Viena, Budapesta sau după
Budapesta, Bratislava). Dezvoltarea a fost bazată pe un program amplu ce a cuprins toate laturile unei dezvoltări
integrate (urbanistic, economic, social, cultural, educațional, sportiv, edilitar, etc) după modelul Orașului Belle
Epoque/Beatiful City, combinînd experiența artistică a Vienei cu pragmatismul antreprenorial al Parisului lui
Haussman. Telbisz s-a născut la Cenad, într-o familie săracă de bulgari bănățeni din Dudeștii Vechi. După ce a luat
bacalaureatul la Seghedin, a absolvit Facultatea de Drept din Budapesta și apoi a devenit doctor în „drept
administrativ” la Universitatea din Viena. S-a stabilit la Timișoara ca avocat, unde a fost numit „avocat superior
urban” lucrînd 3 ani în administrația locală. În 1885, la doar 31 de ani, Telbisz Carol devine primar al Timișoarei
până în 1914, când se îmbolnăvește și moare. Timp de aproape trei decenii cât a condus Primăria (1885-1914), el a
reușit să ridice urbea la un nivel care a surprins pe toată lumea. Telbisz a fost înmormântat în cimitirul din Calea
Lipovei.

CAP. III. MODELE TEORETICE ALE STRATEGIEI/MANAGEMENTULUI URBAN

Desigur Telbisz a cunoscut prin doctoratul său experiența estetică a Vienei, dar și cea pragmatică a Parisului, ambele
dominate urbanistic de elementele majore al neobarocului, bulevardul cu aliniamentele sale de arbori ca spaţiu
teatral pentru etalare socială și inelul (ring-ul) ca spațiu de circulație.

1900, Viena. Din punct de vedere tehnologic şi organizatoric Viena a rămas în urmă față de alte capitale europene: a
interzis magazinele universale pînă în 1900, a obligat proprietarii de magazine să vîndă un sortiment limitat de
produse, apa era adusă încă cu butoaiele, băile din apartamente erau aproape inexistente, funcţionarii dispreţuiau
maşina de scris, etc. Orașul era dominat de aristocraţia care avea averi fabuloase din taxele imperiale. Industria era
slab dezvoltată, ceea ce născut doar un puternic curent intelectual. Deşi în capitala imperiului era un număr
impresionant de oameni cu energie, din cauza imposibilităţii de a ajunge la oportunităţi de afaceri şi de politică, ei s-
au reorientat doar spre meditaţie/cultură. Aceştia respectau salonul (tradiţia aristocrată), care era simbolul familiilor
clasei de mijloc, dominat de educaţia muzicală. Creativitatea artistica vieneză a provenit dintr-un eşec politic,
datorită restricţionări drepturilor cetăţeneşti, de a integra burghezia liberală urbană în structura statului Habsburgic.
Vienezii erau indiferenţi față de noile tehnologii. În suburbii canalizarea, căile de comunicaţii, lifturile erau aproape
inexistente.

1850/1871, Paris epoca Haussmaniană este caracterizată printr-un management urban foarte modern. Soluţia
adoptată de acesta a fost aplicarea teoriei cheltuielilor productive. În perioada amintită a crescut de 6 ori bugetul
pentru educaţie și aproape l-a dublat pe cel pentru sănătate. A eliminat din oraş industria grea, oferind o capacitate de
adaptare de peste 50 de ani la noile presiuni ale vremii, reorientînd manufactura spre servicii. Programul său consta
în adaptarea oraşului la creşterea traficului prin modelarea unei capitale monumentale cu bulevarde largi care să
dreneze populația din cartiere spre centru, îmbunătăţind condiţiile de viaţă ale locuitorilor și prin generarea unei noi
structuri majore de apă/canal. În 15 ani a consumat de 44 ori bugetul de la începutul administrației sale (1851).
Bugetul local, după concepția lui Haussman, poate fi controlat fără taxe adiţionale, ci doar prin creşterea veniturilor
în urma „afacerilor fertile”. Acest program s-a bazat pe expropierea în afara limitelor vechilor străzi, dacă ceea ce
rămînea nu corespundea noilor standarde ca mărime şi formă pentru locuinţe. Terenul astfel obţinut urma să fie
vîndut la noua valoare. Fiecare contract de vînzare a unei parcele de teren avea prevăzută o clauză, care impunea
reguli clare de construire. Ca și la Viena bulevardele au fost concepute ca spaţii teatrale pentru etalare socială.
Arhitecţii, care erau şi antreprenori, au înţeles rapid că era în avantajul lor financiar să respecte viziunea autorităţilor
care presupunea standardizarea proiectelor. Noua rețea de apa se baza pe două servicii: unul public (pentru fîntîni
publice, hidranţi contra incendiilor cu apă de suprafaţă) şi unul privat de 7 ori mai mare (pentru domeniul industrial,
domestic şi instituţional) cu apă de izvor. Canalizarea a fost concepută cu un colector imens numit “Cloaca Maxima
Pariziană”. Apa pluvială este separată de cea menajeră. A realizat 22 scuaruri verzi, de cca 5.000mp în fiecare zonă
rezidenţială și 2 parcuri în suburbii.

CAP. IV. PROGRAMUL INVESTIȚIONAL de sub conducerea lui TELBISZ CAROL

În timpul mandatului său Cetatea Timișoara a fost conectată prin bulevarde largi la suburbiile sale, a fost clădit
sistemul de canalizare și alimentare cu apă, a fost revoluționat transportul feroviar, naval, a înflorit economia,
cultura, educația, sportul, solidaritatea socială, etc. prin:

IVa- RIDICĂRI TOPO: le-a finalizat între 1901/1903, constituind baza reală pentru lucrările de investiții;

IVb- ECONOMIC: după 1892 s-a recuperat criza din 1872. Din vînzarea terenurilor de după demolarea
fortificațiilor s-a constituit FONDUL pentru DEZVOLTAREA ORAȘULUI. A oferit noilor societăţi comerciale
terenuri şi materiale de construcţie gratuit, scutiri de taxe şi impozite pe 15 ani, astfel încât oraşul ajunge să se
dezvolte aproape singur, utilizînd teoria cheltuielilor productive și a afacerilor fertile;

IVb1-INDUSTRIE/FABRICI- s-au realizat prin acțiuni private (fig.6):

-nou construite: Fabrica de Pantofi Turul, Fabrica Kandia (1890), Întreprinderea de Pălării-Paltim (1899), Fabrica de
Chibrituri, Filatura, Centrul Timişorean al Fabricii de Unt „Hungaria”, Fabrica de Textile, Fabrica de Ciorapi,
Fabrica Fructus, Fabrica de Trăsuri, Abatorul (1905), Fabrica de lanțuri (1911), etc.;

-modernizate: Fabrica de Bere (1890), Moara Timişoara, Fabrica de Spirt Solventul 1891, Fabrica de Săpun, etc.;

Primăria a preluat marile intreprinderi – Uzina Electrică (1907/1910), Abatorul, Fabrica de Cărămida – care aduceau
un profit substantial la bugetul local;

Implicaţii economice au mai avut Palatul Societăţii de Hidrologie Timiş – Bega 1913/1914 (Regionala C.F.R.),
Palatul Poştei 1910/1913, etc.

În 1910 din cei 68.471 locuitori 11.745 erau muncitori (cu familii peste 30% din populație).

fig.6- Fabrica de Pălării, Fabrica de Lanțuri, Fabrica Solventul, Fabrica de Pantofi, Abatorul, Fabrica Fructus.
IVb2-FINANȚE/BĂNCI – s-au realizat: Banca de Scont (1906, str. Gh. Lazar), Banca de Stat (visavis de Hotel
Continental), Banca Agricolă (actualul rectorat UPT din Piața Victoriei), Banca Timişoreană de Comerț SA, (1911 -
concernul Szana) cu capital investit în 35 intreprinderi din care 28 în Timișoara (preocupare inexistentă azi în Banat,
existînd doar în Transivania); Camera de Comerţ şi Industrie a fost reformată.

IVb3-EDUCAȚIE:

-1870 existau 19 unități de învățămînt cu 91 cadre didactice;

-1910 existau 80 de unități de învățămînt cu 445 cadre didactice;

Pentru educaţie, s-a construit Liceului de Băieţi („C.D. Loga” 1903), Liceului de Fete (“Carmen Silva” 1903/4),
Preparandia pentru Învăţători 1895/96 (actualul Liceu „J. L. Calderon”), Şcoala Profesională (actualul Liceu
Electromotor Asănești), Liceul Comercial (1914 actualul sediu al Primăriei din Timișoara), Institutul Teologic,
Liceul Piariștilor.

IVb4 -CULTURĂ/ CULTE:

– a luat ființă muzeul rezultat din fuziunea a 2 societăți științifice (1885), au fost deschise 6 biblioteci populare și
una științifică, 12 tipografii, 35 ziare și reviste în 1910 (opt cotidiene), 2 cinematografe (teatrul cinematografic lîngă
actualul Capitol 1908, cinematograful Apolo 1909, Biblioteca Academiei 1886/1891, iar Palatul Baroc este
modificat 1885/1886, după moda vremii;

– Sinagoga din Fabric (1899), biserica din Pța Bălcescu 1912/1919, biserica Mileniului din Pța Romanilor
1896/1901, biserica greco-catolica Fabric, biserica ortodoxa din Fabric 1911/1912.

IVb5 -SPORT: –se dezvoltă ciclismul (pista de ciclism Velocitas 1897); Clubul de fotbal Chinezul (1902) cu primul
stadion modern din Timişoara (stadionul CFR 1913), canotajul (Asociația de Canotaj reorganizată în 1899 și cu
Clubul său Regata 1910), vînătoarea, înotul, tenisul, tirul, patinajul, polo-ul pe apă, handbalul, scrima, gimnastica,
etc.

IVb6 -SPAȚII VERZI/ PARCURI: -se continuă salba de parcuri de pe malul Canalului Bega cu parcul Copiilor
1891, parcul Regina Maria din Fabric 1868/1900 -1914, și Parcul Doina 1898, Scuarul Plevna după 1900.

IVb7 -SOCIAL: -Institutului de surdomuţi 1894/1912; orfelinatul Gisella 1901 (str. Pestalozzi/Universitatea de
Vest);

-ansamblul de locuințe sociale “6 case” de pe Take Ionescu 1914, de la turnul de apă Josefin, Casa de raport a
municipiului TM 1909/1910 – din Piata Traian;

-Baia Hungaria 1913/1914 (băile Neptun);

-a înfiinţat diferite fonduri de ajutorare a saracilor şi cantine sociale cu o fabrica de pîine și un centru de lapte
propriu.

IVb8 -SĂNĂTATE: – a inființat complexul spitalicesc Boli infectioase la Pădurea Verde (bdul Gh. Adam), azilul și
policlinica de copii 1904 (actualul Spital de copii).

IVc –INFRASTRUCTURA:

IVc1 -RETEA FEROVIARĂ: se modernizează în 1897 Gara Mare/de Nord. Se prelungește calea ferată ce leagă
orașul de Viena spre Orșova prin Lugoj prin sud-est, (ce blochează legătura Cetate-Fabric și dezvoltarea orașului
spre sud-est);

-1908 se finalizează cele 9 direcţii feroviare care legau Timişoara de Sistemul său Urban prin construirea celei mai
importante reţele de căi ferate regionale pentru navetiştii din regiune în vederea consolidării Timisoarei industriale.

IVc2 -RETEA TRANSPORT PUBLIC URBAN:

-1899 – este înlocuit cu tramviul electric vechiul tramvai cu cai 1869 (traseul Pța Sf Gheorghe spre Pța Romanilor;
Pța Sf Gheorghe spre str. Văcărești, continuată în 1871 spre Gară).

IVc3 -RETEA RUTIERĂ: -se realizează:

-7 bulevarde principale ce leagă Cetate de suburbii;

-Programul celor 6 poduri 1901-1903 (str. Reșița/Fabrica Țigări, de la Maria, de la Mihai Viteazul, de la Neptun, de
la Badea Cârțan, de la Turbine) prin înlocuirea podurilor din lemn cu cele metalice (fig. 7). Program finalizat pînă în
1914.

106

fig .7- Programul celor 6 poduri 1901-1903 (str. Reșița/Fabrica Țigări, de la Maria, de la Mihai Viteazul, de la
Neptun, de la Badea Carțan, de la Turbine).

IVc4-RETEA NAVALĂ:

–1902 a început modificarea traseului canalului navigabil Bega spre nord-est (fig.6), eliminînd vechiul traseu prin
străzile din Fabric.

IVc5-REȚEA EDILITARĂ:

-1910 s-a realizat stația de epurare, sistemul de canalizare și de apă industriala/casnică (finalizat în 1914), turnurile
de apă în Fabric și Josefin, finalizate în 1913.

IVc5-SERVICII PUBLICE:

–1905, se realizează cazarma pompierilor din Cetate, și din Josefin;

-1912, se încheie parțial relocarea unităților militare din Cetate în partea de nord.

CAP V. URBANISM:

-1868 se reduce zona de interdictie de construcție a Cetății de la 949m la 569m; în 1877 apare Uniunea Inginerilor și
Arhitecților din Timișoara; în 1867 apare Serviciul Tehnic al Municipiului Timișoara;

-1870-1871 După războiul franco-prusac fortificațiile se dovedesc inutile și apare ideea în Timișoara (fig. 8) de a
demola fortificațiile pentru a unifica orașul și a forma o rețea de apă/canalizare și pentru a crea 2 bulevarde ce leagă
Cetatea cu Josefin și cu Fabric.

107

fig. 8 – cca. 1875, Timișoara propunere de demolare a fortificațiilor și de realizare a unui oraș de tip Belle Epoque
prin unificarea Cetății cu suburbiile existente.

-1889 intră in vigoare noul regulament de construcții ce permite realizarea de Planuri de Urbanism întocmite de
Serviciul Tehnic Municipal.

-1892-1910 demolarea parțială a fortificațiilor -se decide sistarea caracterului strategic/militar al Cetății din
Timisoara și demolarea fortificațiilor în două etape: prima între 1892-1906 (fig. 9) cu mutarea unităților militare
(Clădirilor Înlocuitoare) în nord și apoi accelerat în rest între 1906-1910. Se începe și demolarea porților de acces.
Demolarea zidurilor presupune o suprafață eliberată de 138 ha, după care municipalitatea a reușit să mai cumpere și
terenul din jurul Cetatii de 124 ha teritoriu neconstruibil (în total 262ha libere pentru dezvoltare).

108

fig. 9- 1902, Timișoara – etapa I de demolare a fortificațiilor și de relocare a căzărmilor în partea de nord se încheie
în 1906. Se trasează Bdul Take Ionescu, str. Gh Lazăr, etc.

CAP. VI. PERSONALITĂȚILE CARE ALĂTURI de CAROL TELBISZ au SCHIMBAT TIMIȘOARA- LUDWIG
von YBL, LASZLO SZESZTAY, STAN VIDRIGIN;

VIa – 1893-95, arh. LUDWIG von YBL (azi o stradă mică din sudul orașului îi poartă numele) elaborează tema
Planului Urbanistic în 1894 și mai multe variante în sistem radial-concentric (fig. 10), după modelul vienez cu
Ringul său (din 1859).

109

fig. 10 -1892-4, Timișoara, planul de sistematizare întocmit de arh. LUDWIG von YBL și sistemul propus radial-
concentric.

Se propun două ringuri rutiere după modelul vienez (realizate parțial), mutarea căii ferate spre sud spre Baziaș și la
nord spre Lugoj (realizată), mutarea gării principală la intersecția Calea Aradului și al doilea ring (nerealizată), noi
trasee rutiere: actualele Bdul. Republicii, Bdul Revoluției 1989, bdul Take Ionescu. str. Gh Lazar, Bdul
Michelangelo, Bdul 16 decembrie 1989, str. 1 decembrie, (realizate), o străpungere est vest prin Cetate, ce lega
Fabricul de Mehala (parțial realizată), esplanada (actuala Piață Victoria) în fața teatrului (realizat de
Fellner&Hellmer 1872/1874) de 400m/120m cu un cap de perspectiva un palat de justiție (realizată cu modificări), 3
porturi (nerealizate), etc.

VIb –1902 arh. LASZLO SZESZTAY (azi nici o stradă nu îi poartă numele) propune un nou plan mai pragmatic
(fig.11) ce cuprinde: centura verde în jurul Canalului Bega (realizată), reducerea esplanadei la 320m/50m (realizată),
menținerea demolării fortificațiilor inclusiv a Cazarmei Transilvania (realizată după 1965), mutarea căii ferate în
nord în rambleu (realizată); regularizarea canalul Bega pe noul traseu în nord-est după planul ing. sef Emil Szilard
(realizat); construirea turbinelelor (realizată), etc.

Se propune ierarhizarea străzilor după importanță pe 4 categorii după lățime: (I) -45 m- str. Michelangelo, 40m- str
Cluj, Bdul Take Ionescu; (II)-34 m str. Kogălnceanu, 30m Bdul Revoluției 1989; (III) -24m bdul CD Loga, bdul
Politehnicii, 20m bdul Republicii, str. Hector; (IV) -16m str. Buftea, str. Eminescu, 14m str. Lenau, etc (realizate),
ramificarea străzii Cluj;

Se propun străpungerile dinspre Piața Bălcescu spre str. Feldioara și spre str. 1 Decembrie (realizate); traversarea
Cetății cu un bulevard mare est- vest pe traseul Bdul Revoluției 1989, Bdul Proclamația de la Timișoara, str.
Brediceanu, Calea Bogdăneștilor (partial realizată, fără a distruge Cetatea), dacă proiectul ar fi fost realizat în
integralitate ar fi distrus coerența cartierului central Cetate. Idee de a străpunge orașul de la est- vest este reluată azi
prin propunerea “Bulevardului Paulista” în locul căii ferate, (ce ar trebui îngropată sub formă de metrou).
Reunificarea Mehalei cu orașul, necesita noi studii și astfel ing. șef Szilard și ing. Iosef Briger întocmesc o nouă
schiță în 1911 (extrase în fig.12a/b), intrată în vigoare în 1913 și în care se propune mutarea căii ferate spre Baziaș
din fața actualei catedrale Mitropolitane (realizat după 1930) pe noul traseu estic;Capture 4

fig. 11 -1902, Timișoara, planul de sistematizare întocmit de arh. LASZLO SZESZTAY

Capture 6

fig.12a. – transformarea spațialității Pieței Victoria între 1893 (Ybl) și 1911 (Szilard);

VIc –ing. STAN VIDRIGIN (o stradă/fosta Calea Buziașului, îi poartă numele), cu un stagiu de perfecționare în
Germania şi Anglia, realizează stația de epurare și apoi între 1904-1907 rețeaua modernă de apă (finalizată 1914) și
de canal (finalizat 1912), aducînd la acea vreme Timișoara în rîndul puținelor orașe din lume cu o rețea edilitară
modernă.

CAP. VII ARHITECTURA:

1910 au fost construite 5234 case noi într-un singur an;

VIIa. Cetate: 1982-1902 –conform noilor regulamente se edifică cca. 20 clădiri cu P+2E, marcate cu un turn pe colț.
După 1910 începe construcția de vile pe Bdul CD Loga, de imobile mari pe Bdul Revoluției 1989 și frontul vest al
Pieții Victoria, cu noua dimensiune 342m/57m și cu alveola semicirculară din fața Materna/Rectorat (conf. plan de
urbanism din 1910);

VIIb. Fabric: 1898 – 1913 -pierde prioritatea economică în favoarea Josefinului. Frontul rezidențial (ce ar trebui să
fie rezervație de arhitectură) de pe Bdul 3 August 1919, ce începe inițial în 1898 din piața Mircești, pînă în 1913 spre
Băile Neptun și între 1889-1901 pînă în Piața Romanilor, cu noua biserică a Mileniului 1896-1901. Frontul de pe
partea vestică a Pieței Badea Cîrțan se finalizează în această perioadă. În sudul cartierului se construiește o colonie
cu 200 case (1909-1914) cu credit acordat de Ministerul Agriculturii rambursat în 20 ani (după care muncitorii
agricoli au devenit proprietari). Industria se relocă/consolidează pe malul noului traseu al Canalului Bega și în sudul
cartierului;

VIIc. Josefin: (în 1773 împăratul Iosif al II-lea de Habsburg acceptă numele cartierului de Josefin). Calea ferată
(1857) ce lega Timişoara – prin Budapesta şi Viena – de Europa (cu prima gară din 1857 modernizată în 1897)
determină apariția atelierelor în noua zonă industrială ce se mută aici din Fabric: Atelierele Feroviare, Morile 1867-
1879 (Elisabeta, Prochaska, Moara Mare etc.), Fabricile de Țigări (1846 – prima de pe actualul teritoriu al României
de azi), Fabrica de Chibrituri (1878), mici ateliere unde s-au dezvoltat ulterior fabricile Electromotor, Elba,
Solventul, etc. Zona rezidențială se dezvoltă spre sud, unde sunt terenuri libere. Se dezvoltă astfel zona rezidențeală
P+2E de pe Spaiul T. Vladimirescu, din Piața Kuttle (ce începe 1895), de pe Bdul 16 Decembrie 1989 (1898-1903),
care ar trebui să fie rezervație de arhitectură;

VIId. Elisabetin: (din 1896 se schimba denumirea din Maiere în Elisabetin) cartierul pierde autonomia în 1891,
alipindu-se Josefinului, apoi revine în 1904-1905 la autonomia sa administrativă. Se extinde rezidențial spre nord
(Josefin) și spre nord (Cetate). Între 1906-1910 este cel mai activ cartier noi prin construirea imobilelor de pe Splaiul
T. Vladimirescu, Piața Crucii, Piața Eforie, Piața Plevnei, Piața Bălcescu cu biserica sa (începută 1913-
finalizată1919);

VIIe. Mehala: după 1900 se intemeiază coloniile Blașcovici, Ronaț pentru muncitorii feroviari;

VIIf Calea Șagului: în sudul cartierului apar construcții fară AC.

VIII. EVOLUȚIA GEOPOLITICĂ A TIMIȘOAREI/BANATULUI DUPĂ TELBISZ.

1914.06.28 la Saraievo este asasinat Franz Ferdinand, cel desemnat a fi viitorul Împărat Austro-Ungar, fapt ce a
declanșat Primul Război Mondial (Franz Ferdinand a declarat că dacă va ajunge împărat va impune o singură limbă,
o singură capitală și un singur parlament pentru Imperiul pe care îl va conduce);

1914.07.14 la Timișoara moare Carol Telbisz, după o scurtă suferință;

1918.10.30/31 la Budapesta a avut loc “revoluţia crizantemelor”, în urma căreia puterea a fost preluată de Consiliul
Naţional Maghiar, ce a declarat încheierea războiului, prăbușirea Imperiului Austro-Ungar și înființarea Republicii
Maghiare (de sorginte social-democrată);

1918.10.31 la Timișoara se declară Republica Autonomă Bănățeană de către avocatul Otto Roth, reprezentantul
Partidului Social Democrat din Ungaria. Preşedintele organizaţiei Timiş a Partidului Naţional Român Aurel Cosma
s-a opus, declarînd în schimb că se supune doar Marelui Sfat Național Român;

1918 Populaţia Republicii Bănăţene era de 1.582.133 de persoane, dintre care 592.049 români (37,42%) etnie
majoritară. Sârbii reprezentau 17,97 %, cu 284.329 de persoane. Germanii şi ungurii, au fost în număr de 629.797,
reprezentând împreună 39,81% (387.545 germani şi 242.152 unguri);

1918.11.15. primarul Josef Gemml a predat în mod oficial oraşul Timișoara armatei sîrbe;

1919.06.13 Conform filosofiei wilsoniene “Dreptul popoarelor de a dispune de ele însele” pe baza majorității etnice,
la Conferinţa de Pace de la Paris se împarte Banatul între România şi Serbia (decizie comunicată oficial la 30 iunie).
Woodrow Wilson (în Timișoara nu există nici o stradă cu acest nume), istoric și specialist în științele politice, a fost
cel de al 28 președinte al Statelor Unite ale Americii;

1919.09.01 -1922.08.31 (cu intermitențe) – Stan Vidrigin ajunge primul primar al Timișoarei din România Mare. Nu
a luat nici o măsură punitivă împotriva reprezentanților celorlalte etnii care au avut alte opinii (impotriva intrării
Banatului în România), a continuat realizarea strategiei urbane stabilite înainte de război, în care arhitecții ce au
profesat înainte 1918 (germani, evrei, magiari, etc.) și-au desfășurat activitatea cu succes alături de cei noi din
România Mare și după noua apartenență statală a Timișoarei;

CAP IX. EVOLUTIA POPULATIEI TIMIȘOAREI:

1880 37.000 locuitori;

1900 55.820; după recensămînt maghiar Timişoara avea o 60.551 de locuitori, din care 30.892 germani, 19.162
maghiari, 6.312 români (18%), 2.730 sârbi, restul fiind de alte etnii. 1920 (primul recensământ românesc, neoficial),
86.850 locuitori (32.097 -germani, 27.189 –maghiari, 16.047 – români şi 8.307 evrei);

1937 în Timişoara trăiau 96.603 locuitori. Dintre aceştia, 28.731 s-au declarat de etnie română (33%), 26.823
germani, 26.117 maghiari, 11.973 evrei, 2.362 sârbi, restul fiind romi, bulgari şi alte etnii (ziarul „Fruncea”,
„Aproape o treime din locuitorii oraşului Timişoara sunt români”, „Capitala Banatului se românizează prin excedent
natural şi imigrare – nu prin desnaţionalizarea minorităţilor”);

2011: în Timişoara trăiau 319.621 locuitori din care 259.754 români (81%), 15.564 maghiari, 4.843 sârbi, 4.193
germani, 2.145 romi, 859 bulgari, 556 ucraineni, 385 slovaci, 176 evrei. 30.000 fără naționalitate declarată.

CAP X TESTAMENTUL LUI CAROL TELBISZ

1910.- Carol Telbisz, “Dacă privim la ceea ce am realizat şi la acele planuri care ne aşteaptă, atunci putem spune că
am terminat doar începutul şi am asigurat doar bazele necesare dezvoltării în continuare. Generaţia următoare are
datoria de a transforma Timişoara într-un oraş mare, frumos şi modern”.

S-a întîmplat oare așa?

Dacă reprivim imaginea de la începutul postării noastre, cea din 2014 (fig. 1) putem spune că Timișoara s-a
transformat într-un oraș mare, frumos, modern. Ultimele două caracteristici au depins, depind și vor depinde și de
noi, locuitorii lui.

RADOSLAV RADU

19.12.2017