Sunteți pe pagina 1din 11

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

CURSUL
DREPT CIVIL. DREPTURILE REALE PRINCIPALE

REFERAT

MECANISMELE DE PROTEŢIE A DREPTURILOR


EXPROPRIETARULUI ÎN PROCESUL EXPROPRIERII BUNULUI
PENTRU CAUZĂ DE UTILITATE PUBLICĂ

Dr., conf.univ. Tatiana Tabuncic

Prenumele şi numele studentului Dirvici Corina

Nr.grupei, anul de studii 1807,ANUL II

Data remiterii 29.11.2019


2

CUPRINS

Introducere ..................................................................................................2

1.Noţiunea exproprierii ...............................................................................4

2.Procedura exproprierii ..............................................................................5

3.Drepturile exproprietarului .......................................................................8

Concluzie .....................................................................................................9

Bibliografie .................................................................................................11
3

Introducere

Proprietatea l-a însoţit pe om din zorile civilizaţiei. El este singura fiinţă care, dotată cu
raţiune, a pus stăpânire nu numai pe mediul său natural, ci şi pe celelalte fiinţe. Asupra a tot ce-l
înconjoară, asupra a tot ce descoperă s-a declarat stăpân şi aplică sau cere aplicarea faţă de alţi
semeni a normelor sociale prin intermediul puterii, la început a comunităţilor obşteşti, mai apoi a
statului. Toate curentele, toate concepţiile au rămas unanime în a susţine importanţa şi necesitatea
chestionarii instituţiei „exproprierii”, care este o instituție relativ recentă, dar care are rădăcini și
origini încă din cele mai vechi timpuri.

Definirea noţiunii de expropriere a constituit una dintre preocupările autorilor de drept,


dintotdeauna de când a apărut noţiunea de stat şi administrarea acestuia într-o formă sau alta, dar
în folosul comun, şi a continuat evident şi în perioada actuală. În perioada ultimilor ani, tema este
cu atât mai actuală cu cât situaţia economică şi, pe cale de consecinţă şi situaţia socială, sunt
indisolubil legate de dezvoltarea infrastructurii, iar ca parte relevantă a acesteia, a reţelei de drumuri
publice, de autostrăzi, şosele, etc. Neclarităţile legislative de la momentul actual şi implicarea într-
o mare măsură a politicului în sfera administraţiei publice determină realizarea unei analize
detaliate a principalelor probleme teoretice şi practice existente în domeniul raporturilor
patrimoniale ale autorităţilor publice şi găsirea unor soluţii viabile.
Faţă de cele menţionate mai sus, lucrarea de faţă îşi propune să studieze „fenomenul”
exproprierea pentru cauză de utilizate publică raportat la dispoziţiile actelor normative în vigoare
la momentul redactării şi a proiectelor legislative. Noţiunile şi conceptele relevante în acest
domeniu trebuie utilizate în aşa fel încât să nu creeze confuzii sau incertitudini.
Deşi specialiştii în domeniul dreptului au adus contribuţii valoroase, apreciem că această
temă nu este epuizată, din contră, actualitatea temei este justificată şi de contextul legislativ aflat
în continuă modificare şi transformare.
Actualitatea temei cercetate este indiscutabilă întru-cât au existat și continuă să existe o
multitudine de diferende judiciare în care nu se resepectă principii simple a instituției respective.
Astfel prin stabilirea unor principii de urmat si de respectat în cadrul procedurii de expropriere,
legiuitorul a dorit asigurarea apărării proprietății private împotriva abuzului și arbitrajului
administrației publice, acesta fiind unul din motivele pentru care expoprierea a fost limitată în ceea
4

ce privește scopul pentru care se poate face, bunurile care pot fi expropriate, autoritățile care pot
face exproprieri și procedura de expropriere, însă în practică acest deziderat a rămas greu de atins.1

1.Noțiunea exproprierii

Punctul de pornire al cercetării fenomenului exproprierii îl constituie analiza termenului


„expropriere”. Termenul de expropriere, constituie un mod de dobândire a dreptului de proprietate
pentru exproprietar, iar pentru expropriat este un mod de incetare a acestui drept.

Constituţia Republicii Moldova2 consfinţeşte dreptul la proprietatea privată şi protecţia


acesteia. În plus, dispoziţiile de la alin.(2) art.46 confirmă că ,,[n]imeni nu poate fi expropriat decît
pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire”.
De asemenea şi Codul Civil al RM (în continuare ,,Cc RM”)3 în art.501 alin. (2) prevede că
,,[d]reptul de proprietate este garantat. Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afara numai
pentru cauză de utilitate publică pentru o dreaptă şi prealabilă despăgubire. Eproprierea se
efectueaza în condiţiile legii.” La această ultimă remarcă încercăm să expunem nişte meditaţii,
intuind că cunoaşterea exactă a regimului cauzei de expropriere va avea ca efect soluţionarea
eventualelor litigii.
Existenţa în sistemul legal actual a unei legi speciale ce reglementează subiectul dat, ne
înlesneşte munca. Legea nr.488 din 08.07.1999 exproprierii pentru cauză de utilitate publică (în
continuare ,,Legea nr.488/1999”).4
Definiţia noţiunii e localizată în cuprinsul art. 1 din Legea nr.488/1999, prin expropriere
înţelegându-se transferul de bunuri şi de drepturi patrimoniale din proprietate privată în proprietate
publică în scopul efectuării de lucrări pentru cauză de utilitate publică de interes naţional sau de
interes local, în condiţiile prevăzute de lege, după o dreaptă şi prealabilă despăgubire. Suplimentar,
formele de perimetru se conturează prin transferul către stat de bunuri proprietate publică ce aparţin
unei unităţi administrativ-teritoriale sau, după caz, cedarea către stat sau către o unitate
administrativ-teritorială a drepturilor patrimoniale.
Capacitatea de rezistenţă a formulei descinde din cumularea indicilor:

1
Dumitru Florescu şi Monica Rotaru et al. Exproprierea pentru cauză de utilitate publică, București,
Editura Universul Juridic, 2013, p.23.
2
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.1 din 12.08.1994.
3
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.82-86 din 22.06.2002.
4
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.42-44 din 20.04.2000.
5

a) transferul de bunuri şi de drepturi patrimoniale din proprietate privată în proprietate


publică;
b) în scopul efectuării de lucrări pentru cauză de utilitate publică de interes naţional sau
de interes local;
c) după o dreaptă şi prealabilă despăgubire.

2. Procedura exproprierii
,,Exproprierea se bazează pe motive de utilitate publică, care se declara pentru lucrări de
interes naţional sau de interes local”.5 Legea nr.488/1999 în art.5 alin.(3) prevede lucrările care
răspund obiectivelor şi interesului întregii societăţi sau ale majorităţii ei sînt de utilitate publică de
interes naţional, iar în alin.(4) lucrările de utilitate publică de interes local sunt acelea care răspund
obiectivelor şi interesului unei localităţi, ale unui grup de localităţi din cadrul unei unităţi
administrativ-teritoriale.
Legea nr.488/1999 în art.6 alin.1 enumeră autorităţile competente pentru a declara
utilitatea publică, de exemplu: pentru lucrări de interes naţional utilitatea publică se declară de
Parlamentul Republicii Moldova, pentru cele de interes local, aceasta se declară de către consiliul
local al unitatii administrativ-teritoriale, pentru lucrările de interes comun al mai multor raioane
şi/sau municipii utilitatea publică se declară de către consiliile lor, iar în caz de divergenţe de către
Guvern, iar pentru lucrările de interes comun al mai multor oraşe şi/sau sate din teritoriul unui raion
de către consiliile acestor oraşe şi/sau sate, iar în caz de divergenţe de către consiliul raional.
Declararea utilităţii publice se face numai după efectuarea unei cercetări prealabile şi
numai în cazul în care există toate condiţiile pentru expropriere. Cercetarea prealabilă se face de
către comisii formate în condiţiile art.7 alin.(2) şi (3). Respectiv cercetarea prealabilă pentru
lucrările de interes naţional se face de către comisii formate de Guvern din reprezentantul
administraţiei publice centrale coordonatoare a domeniului de activitate pentru care se realizează
lucrarea de utilitate publică, din reprezentantul Ministerului Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării
Teritoriului, din reprezentantul Ministerului Finanţelor, din reprezentantul Ministerului Economiei,
precum şi din preşedintele raionului şi primarul localităţii în a cărei rază teritorială se desfăşoară
lucrarea de utilitate publică, fapt care îl desprindem din Legea nr.488/1999 art.7 alin. (2).

5
Sergiu Baieş şi Nicolae Roşca, Drept Civil. Drepturile reale principale, ed.a 3-a, Chişinău,
Editura Tipografia Centrală, 2016, p.111.
6

Obiectivul cercetării prealabile constă în determinarea existenţei elementelor justificative


ale interesului national sau local, premiselor economico-sociale,ecologice, si de alta natura ale
necesitatii lucrarilor,incadrarii lor in planurile de urbanism si de amenajare a teritoriului, aprobate
conform legii.6
Conform Legii nr.488/1999, art.8 alin. (1) actul de declarare a utilitatii publice de interes
national si de interes local se aduce la cunostina publica prin afisarea la sediul consiliuliu local in
a carei raza este situat obiectivul exproprierii si se publica in Monitorul Oficial al Republicii
Moldova.
Acţiunile de înaintare a propunerii de expropriere au loc în termen de 10 zile de la
publicarea actului de declarare a utilităţii publice. Proprietarul obiectului exproprierii este informat
în scris despre propunerea de expropriere de către organul care face această propunere şi este în
drept să-şi dea consimţământul pentru o imediată şi echitabilă compensare. Propunerea va conţine
notificarea adresată persoanelor fizice şi juridice titulare de drepturi reale asupra obiectului
exproprierii, oferta de despăgubire, modalitatea transferului de bunuri şi de drepturi patrimoniale
sau, după caz, modalitatea de cedare a drepturilor patrimoniale. Asigurarea păstrării integrităţii
acestor proprietăţi este o îndatorire a proprietarului şi titularului de alte drepturi reale asupra
obiectului exproprierii care, după primirea notificării, sînt obligaţi să ia măsurile de conservare ale
lui. În cazul exproprierii de locuinţă sau teren, proprietarului i se va propune în proprietate o altă
locuinţă sau un alt teren, cu remunerarea diferenţei costului.7 Concomitent, se poate recurge la
posibilitatea de atac a propunerii de expropriere.
Corespunzător art.10 alin.(2) din Legea nr.488/1999, întâmpinarea este actul prin care
expropriatul înaintează exigenţele proprii privind condiţiile exproprierii. Ea se depune, în termen
de 45 de zile de la primirea notificării, la organul care a făcut propunerea de expropriere.
Întâmpinările vor fi soluţionate în termen de 30 de zile de către o comisie constituită prin hotărîre
a Guvernului pentru lucrările de interes naţional sau prin decizie a consiliului local pentru lucrările
de interes local. Proprietarii şi titularii de alte drepturi reale asupra obiectelor exproprierii, rudele
şi afinii lor pînă la al patrulea grad inclusiv, persoanele care deţin funcţii în administraţia publică
centrală sau locală şi care au interes în executarea lucrărilor, membrii comisiei care au efectuat
cercetarea prealabilă nu pot face parte din comisia pentru soluţionarea întâmpinărilor. Decizia

6
Ibid.
7
Sergiu Baieş şi Aurel Băieşu et al. Drept civil. Drepturile reale. Teoria generală a obligaţilor, Chişinău, Editura
ARC, 2005, p.123.
7

motivată a comisiei se ia prin vot secret şi se comunică părţilor în termen de 5 zile de la adoptare,
ea servind drept temei pentru determinarea cuantumului despăgubirii, care nicidecum nu poate fi
mai mic decît cel stabilit în propunerea de expropriere. În afara procedurii judiciare de expropriere,
acordul dintre părţi va fi autentificat notarial, cheltuielile aferente fiind suportate de expropriator.
Dacă părţile nu ajung la un acord asupra exproprierii, aceasta nu poate fi făcută decît prin
hotărîre judecătorească cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. Pentru cazurile de expropriere în
scopul asigurării apărării ţării, ordinii publice şi securităţii naţionale, procedurile de expropriere se
fac în regim secret ca să nu se divulge informaţiile şi, în felul acesta, să nu se aducă prejudicie
potenţialului de apărare al ţării, ordinii publice şi securităţii naţionale.
Coordonatele desfăşurate de art.13 alin.(3) stabilesc dreptul expropriatorului să renunţe la
expropriere, inclusiv în cazul hotărîrii definitive a instanţei de judecată privitoare la despăgubire
dacă aceasta din urmă nu s-a efectuat. Expropriatul, în acest caz, are dreptul să ceară despăgubirea
prejudiciului cauzat.
De aici decurge şi faptul că expropriatului îi revine obligaţia să informeze expropriatorul
şi instanţa de judecată despre titularii de alte drepturi reale asupra obiectului exproprierii în termen
de 10 zile de la data la care instanţa notifică examinarea cazului. În caz contrar, expropriatul riscă
să rămână răspunzător cu indemnizare faţă de titulari. Terţii, interesaţi în procesul exproprierii,
trebuie să-şi medieze creanţele în temeiul cărora se va stabili cuantumul despăgubirii.
La apariţia litigiului asupra cuantumului despăgubirii, instanţa de judecată instituie o
comisie de experţi la care pot participa cîte un reprezentant al expropriatorului şi al expropriatului.
Experţii vor determina despăgubirile ce se cuvin proprietarului, separat de cele ce se cuvin
titularilor de alte drepturi reale. Plata despăgubirilor se va face în modul convenit între părţi. În
lipsa unui acord între ele, instanţa de judecată va hotărî depunerea de mijloace pe contul bancar al
expropriatului, stabilind şi termenul de plată, care nu va depăşi 30 zile de la data rămînerii definitive
a hotărîrii judecătoreşti. Cuantumul despăgubirii terţilor cointeresaţi se stabileşte de către instanţa
de judecată, urmînd a fi plătit în baza drepturilor cuvenite cu titlu de despăgubire.

3. Drepturile exproprietarului

Legea nr.488/1999 cuprinde în capitolul V „Drepturile exropriatului” care enumeră trei


drepturi speciale ale exproprietarului. Acestea sunt: 1)dreptul la preemţiune (art.18); 2)dreptul la
închiriere şi dreptul la retrocedare (art.19); 3) dreptul de retenţie (art.20).
8

A.Dreptul de preemţiune exprimă implicit o pledorie în apărarea ideii conservării unor


drepturi general - umane. Acest drept reprezinta posibilitatea expropriatului de a inainta careva
actiuni in cazul in care scopul pentru care a fost efectuata expropriere nu sau atins. Aşa cum
proprietatea privată este intangibilă, preemţiunea e referită expropriatului care, în anumite condiţii,
are prioritatea de a cumpăra obiectul exproprierii la un preţ negociabil ce nu poate fi mai mare decît
despăgubirea actualizată. Dacă expropriatorul doreşte să instrăineze imobilul e expropriat ori sa
cedeze drepturile asupra acestui imobil, fostul titular de drepturi, are dreptul preferential de a
cumpara bunul care ia fost expropriat. Expropriatorul si expropriatul convin asupra pretului de
vinzare al bunului,care nu poate fi mai mare decat despagubirea actualizata. Astfel, conform
articolului 19 din Legea mentionata, expropriatorul se va adresa în scris fostului proprietar,
oferindu-i pentru răspuns un termen de 30 de zile, ceea ce coincide cu principiile fundamentale ale
legislaţiei cu privire la petiţionare. Atunci cînd este încălcat dreptul de preemţiune se aplica art.552
alin. (3) din Codul Civil: Când cota-parte se vinde fără respectarea dreptului de preemţiune, orice
coproprietar poate intenta, în decursul a 3 luni, acţiune în instanţa de judecată pentru a i se atribui
drepturile şi obligaţiile de cumparător.
B.Dreptul la închiriere și dreptul la retrocedare. Totodată, respectînd teoria dreptului
natural, Legea nr.488/1999 art.19 atribuie exproprietarului prioritatea de a închiria obiectul
expropriat oferit spre închiriere.
Se pot intalni cazuri cand bunul expropriat este dat, pana la efectuarea lucrarilor de utilitate
publica in folosinta temporara. In acest caz expropriatul are dreptul preferential de a inchiria bunul
expropriat.
Legiuitorul a reglementat în Legea nr.488/1999 art.19 alin. (2)-(4), situatii în care
exproprietarul nu efectuaează în decursul a unui an din momentul exproprierii,lucrările pentru care
a fost expropriat bunul. Astfel, în cazul bunurilor imobile expropriate sau drepturile asupra acestora
nu au fost utilizate în termen de un an la destinaţia prevăzută, foştii proprietarii pot să ceară
retrocedarea lor, dacă nu sa făcut o nouă declaraţie de utilitate publică. Exproprietarul depune o
cerere la instanţa de judecată prin care motivează cerinţele retrocedării. Dacă în şedinţa de judecată
se dovedeşte că bunul expropriat nu se foloseşte în decursul a unui an, instanţa de judecată emite o
hotărîre de retrocedare către fostul proprietar al bunului. Totodată instanţa urmează să stabilească
preţul imobilului retrocedat, care nu va fi mai mare decât despăgubirea actualizată.
9

C.Dreptul de retenţie. Atât Constituţia în art.46 cât şi Codul Civil în art.501 şi Legea
nr.488/1999 dispun că exproprierea se efectuează doar cu dreapta şi prealabila despăgubire.8 Din
aceste considerente a fost stipulat dreptul de retenţie, în Legea nr.488/1999. În conformitate cu
art.20 din Legea nr.488/1999, expropriatul poate retine obiectul exproprieii pana la data primirii
despagubirii ce i se cuvine şi va efectua cheltuielile necesare pînă se va asigura folosirea obiectului
la destinaţie.

Concluzie

Prezenta lucrare reprezintă o analiză a celor mai importante aspecte ale exproprierii pentru
un interes de utilitate publică.

Pentru început ar fi de menționat încă o data evoluția acestei instituții, care sub diferite
denumiri şi aspecte a existat din cele mai vechi timpuri, atingându-şi apogeul abia în secolul XX,
când se determină construcția juridică a exproprierii și mai mult, începe a fi fixată în Constituții.
Esența neschimbată a exproprierii legitime constă în racordarea intereselor particulare cu cele ale
statului privitor la dispunerea de un bun oarecare, indiferent dacă aceasta a fost executată cu
respectarea sau nerespectarea principiilor și a drepturilor expropriaților în diverse perioade ale
istoriei dreptului.

În urma celor analizate prin prezenta lucrare, putem conchide că această instituţie a
dreptului are o importanță primordială, întru-cât exproprierea reprezintă un mod de dobândire
originar a dreptului de proprietate pentru expropriator (statul), și un mod de pierdere a dreptului de
proprietate a exproprietarului, observăm astfel caracterul dublu al obligaţiilor şi drepturilor ce le
revin fiecărei parte contractantă.

Efectul esenţial al exproprierii constă în trecerea imobilului expropriat din proprietatea


privată în proprietatea publică, prin hotărâre judecătorească, liber de orice sarcini 9. La momentul
exproprierii se va ţine cont de totalitatea de principii prevăzute de legislaţia în vigoare şi de
procedura sub care se realizează acest fenomen al exproprierii. Nerespectarea atît a principiilor cât

8
Sergiu Baieş şi Nicolae Roşca, Op.cit.,p.114.
9
Gabriel Boroi, Mona Maria Pivniceru et al. Drept Civil. Drepturi reale principale, Bucuresti, Editura Hamangiu,
2011, p.16.
10

și a procedurii de expropriere va duce la survenirea nulității acesteia. La fel această instituţie


abordează în alt mod reglementarea relaţiilor ditre stat şi persoană. Astfel pentru a nu repeta
greşelile din societăţile anterioare și pentru a acorda un liber drepturilor cetăţenilor, această
instituţie a fost adaptată la realităţile contemporane prin limitarea acţiunilor din partea statului
privind exproprierea pentru a evita un eventual abuz.

Această instituţie, prin principiile pe care le conferă, asigură drepturile cetățeanului în


stat, intru-cât în caz de expropriere se vor respecta anumite reguli şi se vor urma careva principii
pentru despăgubirea exproprietarului. Persoana fizică şi persoana juridică au dreptul la respectarea
dreptului de proprietate asupra bunurilor lor. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât
pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale
dreptului internaţional cuprinse în Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului.
11

Bibliografie

Acte normative:

1) Constituţia Republicii Moldova, din 29.07.1994. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
nr.1 din 12.08.1994.

2) Codul civil al Republicii Moldova nr.1107-XV din 06 iunie 2002, în Monitorul Oficial nr.82-86
din 22.06.2002, intrat ân vigoare la 1 ianuarie 2003, modernizat prin Legea nr.133 din 15.11.2018
privind modernizarea Codului civil și modificarea unor acte legislative(în continuare- Legea
nr.133/2018), în Monitorul Oficial nr.467-479 din 14.12.2018, intrat în vigoare la 01.03.2019.

3) Legea nr.488-XIV din 08.07.1999 cu privire la expropriere pentru cauză de utilitate publică.
În: Monitorul Oficial al Republcii Moldova, nr. 42-44 din 20.04.2000.

Monografii, articole de specialitate:

1) Dumitru Florescu şi Monica Rotaru et al. Exproprierea pentru cauză de utilitate publică,
București, Editura Universul Juridic, 2013.

2) Sergiu,Baieş şi Nicolae Roşca, Drept Civil. Drepturile reale principale, ed.a 3-a, Chişinău,
Editura Tipografia Centrală, 2016.

3) Sergiu Baieş şi Aurel Băieşu et al. Drept civil. Drepturile reale. Teoria generală a obligaţilor,
Chişinău, Editura ARC, 2016.

4) Gabriel Boroi, Mona Maria Pivniceru et al. Drept Civil. Drepturi reale principale, Bucuresti,
Editura Hamangiu, 2011.