RELAȚIILE INTERNAȚIONALE ÎN SECOLUL XIX-Actul Final Al Congresului de La Viena-9 IUNIE 1815-Traducere Integrală

TRADUCERE COMPLETĂ A
TRATATULUI GENERAL DIN 9

IUNIE 1815 ÎNCHEIAT ÎN URMA
RELAȚIILE
CONGRESULUI DE LA VIENA.
PROFESOR LUCA OCTAVIAN

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 1, SAT
INTERNAȚIONALE
VOINEȘTI, COM. VOINEȘTI,
JUDEȚUL VASLUI.
ÎN SECOLUL AL XIX-
LEA.
CONGRESUL DE LA VIENA
CONGRESUL DE LA VIENA. DOCUMENTE.
TRATAT GENERAL*
între Marea Britanie, Austria, Franța, Portugalia, Prusia, Rusia, Spania și Suedia
Viena, 9 iunie 1815
În numele Preasfintei și Nedespărțitei Treimi
Puterile care au semnat Tratatul încheiat la Paris la 30 mai 1814, întrunindu-

se la Viena, în conformitate cu articolul 32 al acelui Act, împreună cu prinții și
statele aliate lor, pentru a completa prevederile tratatului menționat și pentru a le
adăuga aranjamentelor necesare situației în care Europa a rămas la sfîrșitul
ultimului război, dorind acum să cuprindă, într-o singură încheiere comună,
diferitele rezultate ale negocierilor lor, în scopul de a le confirma prin validarea
lor reciprocă, au autorizat Plenipotențiarii lor să unească, într-un instrument
general, reglementările de interes superior și permanent și să le alăture acelui
act, ca părți integrante ale acordurilor Congreselor, Tratatelor, Convențiilor,
Declarațiilor, Regulamentelor și altor acte specifice, după cum sunt menționate în
prezentul Tratat. Iar puterile menționate mai sus numindu-și plenipotențiarii la
Congres, și anume:
Majestatea Sa Împăratul Austriei, Regele Ungariei și Boemiei:
Domnul Klemens Wenzel Lothar, Prinț de Metternich-Winneburg-

Ochsenhausen, Cavaler al Lânii de Aur, decorat cu Marea Cruce a Ordinului Regal
al Sf. Ștefan, Cavaler al Ordinelor Sf. Andrei, a Sf. Alecsandr Nevski și a Sfintei Ana
de prim rang, Mare Cordon al Legiunii de Onoare, Cavaler al Ordinului Elefantului,
al Ordinului Suprem al Vestirii, al Vulturului Negru și Vulturului Roșu, al
Serafimului, al Sf. Iosif din Toscana, al Sf. Hubert, al Vulturului Auriu din
Würtemmberg, al Fidelității din Baden, al Sf. Ioan din Ierusalim și a multor altora;
Cancelar al Ordinului militar al Mariei Tereza, curator al Academiei de Arte
Frumoase, Șambelan, Consilier privat al Majestății sale Împăratul Austriei, rege al
Ungariei și Boemiei, Ministru de Stat, al Conferințelor și al Afacerilor Externe; și
domnul Johann Philip, Baron de Wessenberg, Cavaler decorat cu Marea Cruce a
Ordinului Militar și Religios al Sf. Mauriciu și Sf. Lazăr, cu Marea Cruce a Ordinului
Vulturului Roșu al Prusiei și al Coroanei Bavareze, Șambelan și Consilierul privat
al Majestății Sale Apostolice Imperiale și Regale.
__________________________________________________________________________________
*
Traducere după versiunile textului din limbile franceză și engleză: prof. Luca Octavian
Sursele textului: https://mjp.univ-perp.fr/traites/1815vienne2.htm#pb
The map of Europe by treaty (Harta Europei prin tratat), de Edward
Hertslet, Londra, 1875, vol. I, pag. 208-274.
1
Majestatea Sa Regele Spaniei și al Indiilor:
Don Pedro Gómez Labrador, Cavaler al Regalului și distinsului Ordin al lui

Carol al III-lea, Consilierul Său de stat.
Majestatea Sa Regele Franței și Navarrei:
Domnul Charles-Maurice de Talleyrand-Périgord, Prinț de Talleyrand,

Pair al Franței, Ministru, Secretar de Stat în Departamentul Afacerilor Externe,
Mare Cordon al Legiunii de Onoare, Cavaler al Ordinului Lânii de Aur, decorat cu
Marea Cruce a Ordinului Sf. Ștefan din Ungaria, al Ordinului Sf. Andrei, al
Ordinelor Vulturului Negru și Vulturului Roșu, al Ordinului Elefantului, al
Ordinului Sf. Hubert, al Coroanei Saxoniei, al Ordinului Sf. Iosif, al Ordinului
Soarelui Persiei, și celelalte;
Domnul Duce de Dalberg, Ministrul de Stat al Majestății Sale, Regele Franței

și Navarrei, Mare Cordon al Legiunii de Onoare, al celui al Fidelității din Baden și
Cavaler al Ordinului Sf. Ioan al Ierusalimului;
Domnul Conte Gouvernet de La Tour-du-Pin, Cavaler al Ordinului Regal și

Militar al Sf. Ludovic și al Legiunii de Onoare, Trimisul Extraordinar și Ministru
Plenipotențiar al numitei Majestății Sale către Majestatea Sa, Regele Țărilor de
Jos; și Domnul Alexis, Conte de Noailles, Cavaler al Ordinului Regal și Militar al Sf.
Ludovic, decorat cu Marea Cruce a Ordinului Regal și Militar al Sf. Mauriciu și Sf.
Lazăr, Cavaler al Ordinului Sf. Ioan al Ierusalimului, al lui Leopold, al Sf. Vladimir,
de Merit al Prusiei și colonel în serviciul Franței.
Majestatea Sa Regele Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei:
Drept Onorabilul Robert Stewart, Viconte de Castlereagh, Consilier Privat al

numitei Sale Majestăți, Membru al Parlamentului, Colonel al Regimentului
Milițienesc din Londonderry, principalul său Secretar de Stat pentru Afaceri
Externe și Cavaler al celui mai nobil Ordin al Garter-ului, și celelalte;
Cel mai excelent și mai ilustru Lord Arthur Wellesley, Duce, Marchiz și Earl
de Wellington, Marchiz de Duero, Viconte Wellington de Talavera și de Wellington
și Baron de Duero de Wellesley, Consilier Privat al amintitei Sale Majestăți,
Mareșal al armatelor sale, Colonel al Regimentului Regal al Gărzilor Călare,
Cavalerul celui mai nobil Ordin al Garterului și Cavaler decorat cu Marea Cruce al
__________________________________________________________________________________
*
2
celui mai onorabil Ordin Militar al Bath-ului: Duce de Ciudad Rodrigo și aristocrat
al Spaniei de prim rang, Duce de Vitória, Marchiz de Torres Vedras, Conte de
Vimeiro în Portugalia; Cavaler al celui mai ilustru Ordin al Lânii de Aur, al
Ordinului Militar al Sfântului Ferdinand al Spaniei, Cavaler decorat cu Marea Cruce
al Ordinului Militar și Imperial al Mariei Tereza, Cavaler decorat cu Marea Cruce al
Ordinului Militar al Sfântului Gheorghe al Rusiei de prim rang; Cavaler decorat cu
Marea Cruce al Ordinului Regal și Militar al Turnului și Sabiei al Portugaliei;
Cavaler decorat cu Marea Cruce al Ordinului Regal și Militar al Sabiei al Suediei, și
celelalte;
Prea onorabilul Richard Le Poer Trench, Earl de Clancarty, Viconte de Dunlo,

Baron de Kilconnell, Consilierul Privat al numitei Sale Majestăți, Președinte al
Comitetului pentru Afacerile Comerțului și Coloniilor, Maestru General al
Poștelor, Colonel al Regimentului Milițienesc Galway și Cavaler decorat cu Marea
Cruce al celui mai onorat Ordin al Bath-ului;
Prea onorabilul William Shaw, Earl de Cathcart, Viconte de Cathcart, Baron

de Cathcart și Greenock, Pair al Parlamentului, Consilier Privat al numitei Sale
Majestăți, Cavaler al celui mai vechi și mai onorabil Ordinului al Scai-ului și al
Ordinelor Rusiei, General al Armatelor sale, Viceamiral al Scoției, Colonel al celui
de-al doilea regiment al Gărzilor Vieții, Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar
al Majestății Sale Împăratul Tuturor Rusiilor;
Și onorabilul Charles William Stewart, Lord Stewart, Lord al Camerei

Majestății Sale amintite, Consilier Privat al Majestăți Sale, Locotenent-General al
armatelor Sale, Colonel al Regimentului al XX-lea al Dragonilor Ușori, guvernator
al Fort Charles din Jamaica, Cavaler decorat cu Marea Cruce al celui mai onorabil
Ordin militar al Bath-ului, Cavaler decorat cu Marea Cruce al Ordinelor Vulturului
Negru și Roșu al Prusiei, Cavaler decorat cu Marea Cruce al Ordinului Turnului și
Sabiei din Portugalia și Cavaler al Ordinului Sf. Gheorghe din Rusia.
Înălțimea Sa Regală Prințul regent al regatelor Portugaliei și Braziliei:
Don Pedro de Sousa Holstein, conte de Palmela, un membru al Consiliului

său, Comandant al Ordinului lui Hristos, căpitan al Companiei Germane a Corpului
de Gardă, decorat cu Marea Cruce a Ordinului Regal și distins al lui Carol al III-lea
al Spaniei;
__________________________________________________________________________________
*
3
Domnul António de Saldanha da Gama, un membru al Consiliului său și al
Finanțelor, Trimisul Său Extraordinar și Ministru Plenipotențiar al Majestății Sale
Împăratul Tuturor Rusiilor, Comandant al Ordinului Militar al Sfântului Benedict de
Avis, primul Mare Comis al Înălțimii Sale Regale Prințesa Braziliei;
Și Don Joaquim Lobo da Silveira, un membru al Consiliului său, Comandant

al Ordinului lui Hristos.
Majestatea Sa Regele Prusiei:
Prințul Hardenberg, Cancelarul său de Stat, Cavaler al Marilor Ordine ale

Vulturului Negru și Vulturului Roșu, al Sfântului Ioan de la Ierusalim și al Crucii de
Fier a Prusiei, al Ordinelor Sfântului Andrei, ale Sfântului Alecsandr Nevski și
Sfânta Ana de prim rang al Rusiei, decorat cu Marea Cruce a Ordinului Regal al
Sfântului Ștefan al Ungariei, Mare Cordon al Legiunii de Onoare, decorat cu Marea
Cruce a Ordinului lui Carol al III-lea al Spaniei, al Sf. Hubert al Bavariei, al
Ordinului Suprem al Vestirii din Sardinia, Cavaler al Ordinului Serafimului al
Suediei, al Elefantului din Danemarca, al Vulturului Auriu din Württemberg și al
câtorva altele;
Și Domnul Karl Wilhelm, Baron de Humboldt, Ministrul Său de Stat,

Șambelan, Trimisul Extraordinar și Ministru Plenipotențiar al Majestății Sale
Apostolice Imperiale și Regale, Cavaler al Marelui Ordin al Vulturului Roșu și al
Crucii de Fier din Prusia de prim rang, decorat cu Marea Cruce a Ordinului Sfintei
Ana a Rusiei, al Ordinului lui Leopold al Austriei și al Coroanei Bavariei.
Majestatea Sa Împăratul tuturor Rusiilor:
Domnul Andrei, prinț de Razumovsky, Consilierul său Privat actual, Senator,

Cavaler al Ordinelor Sf. Andrei, al Sf. Vladimir, ale Sf. Alecsandr Nevski și Sf. Ana
de prim rang, decorat cu Marea Cruce a Ordinului Regal al Sf. Ștefan și a celor ale
Vulturului Negru și Vulturului Roșu al Prusiei;
Domnul Gustav Conte de Stackelberg, Consilierul său Privat actual, Trimis

Extraordinar și Ministru Plenipotențiar al Majestății Sale Apostolice Imperiale și
Regale, Șambelan, Cavaler al Ordinului Sf. Alecsandr Nevski, decorat cu Marea
Cruce a Ordinului Sf. Vladimir și Sf. Ana de prim rang, decorat cu Marea Cruce a
Ordinului Sf. Ștefan, a Vulturului Negru și a Vulturului Roșu al Prusiei;
__________________________________________________________________________________
*
4
Și Domnul Karl Robert, Conte de Nesselrode, Consilierul său Privat,
Șambelan, Secretar de Stat pentru Afaceri Externe, Cavaler al Ordinului Sf.
Alecsandr Nevski, decorat cu Marea Cruce a Ordinului Sf. Vladimir de rang secund,
a Sf. Ștefan al Ungariei, a Vulturului Roșu al Prusiei, a Stelei Polare a Suediei și a
Vulturului Auriu din Württemberg.
Majestatea Sa Regele Suediei și Norvegiei:
Domnul Carl Axel, Conte de Löwenhielm, General-Maior al Armatelor sale,

Colonel al unui regiment de infanterie, Șambelan, Trimisul său Extraordinar și
Ministru Plenipotențiar al Majestății Sale Împăratul Tuturor Rusiilor, Vice-
Cancelar al Ordinelor sale, Comandant al Ordinului său al Stelei Polare și Cavaler
al Ordinului Sabiei; Cavaler al Ordinelor Rusiei, a Sf. Ana de prim rang și a Sf.
Gheorghe de rangul al patrulea; Cavaler al Ordinului Prusac al Vulturului Roșu de
prim rang și Comandant al Ordinului Sfântului Ioan al Ierusalimului.
Acești Plenipotențiari de mai sus, asistând la încheierea negocierilor, după

ce și-au dat ultimul cuvânt, găsit în formă bună și potrivită, au convenit să
introducă în numitul Instrument General, următoarele Articole și să-și aplice
semnăturile pe acestea:
ARTICOLUL I
Ducatul Varșoviei, cu excepția provinciilor și districtelor unde s-a hotărât

altfel prin următoarele articole, este unit cu Imperiul Rus, cu care va fi irevocabil
atașat prin Constituția sa, și va fi deținut de Majestatea Sa Împăratul Tuturor
Rusiilor, moștenitorii și succesorii săi pentru totdeauna. Majestatea Sa Imperială
își rezervă pentru sine să dea acestui stat, care se bucură de o administrație
separată, îmbunătățirile interioare pe care le va considera potrivite. El își va
asuma cu celelalte titluri pe acela de Țar, Rege al Poloniei, potrivit cu forma
stabilită pentru titlurile atașate celorlalte posesiuni ale sale.
Polonezii, respectiv care sunt cetățeni ai Rusiei, Austriei și Prusiei, vor

obține o reprezentare și instituții naționale, organizate potrivit gradului de
importanță politică pe care fiecare din guvernele de care aparțin vor considera
potrivit și cuvenit să li-l acorde.
__________________________________________________________________________________
*
5
ARTICOLUL II
Partea ducatului Varșoviei pe care Majestatea Sa Regele Prusiei o va deține

în deplină suveranitate și proprietate, pentru el însuși, moștenitorii săi, succesorii
săi, sub titlul de Mare Ducat de Poznań, va fi cuprins în interiorul următoarei linii:
Începând de la frontiera Prusiei de Est până la satul Neuhof, noua limită va

urma frontiera Prusiei Occidentale, așa cum a dăinuit din 1772 până la Pacea de la
Tilsit, până la satul Leibitsch, care va aparține Ducatului Varșoviei; de acolo se va
trasa o linie, care, lăsând Kompania, Grabowiec, și Szczytno Prusiei, trece Vistula,
lângă locul menționat ultima oară, până la vechea limită a districtului Netze, lângă
Gross Opoczko, așa că Sluzewo va aparține ducatului, și Przybranowa, Hollaender
și Maciejewo Prusiei. De la Gross Opoczko va trece prin Chlewiska, care va rămâne
Prusiei, spre satul Przybyslaw, și din acel loc prin satele Piaski, Chelmce,
Witowiczky, Kobylinka, Woyczyn, Orchowo, până la satul Powidz.
De la Powidz va continua până la punctul de confluență a râurilor Wartha și

Prosna.
Din acest punct va urca din nou pe cursul râului Prosna către satul Kościelna
Wieś, pe rază de o leghe spre orașul Kalisz.
Apoi lăsând acelui oraș (pe partea malului stâng al Prosnei) un teritoriu
semicircular măsurat prin distanța de la Kościelna Wieś la Kalisz, linia se va
întoarce pe cursul Prosnei, și va continua să-l urmeze, urcând din nou către
orașele Grabow, Wieruszów, Boleslawiec, pentru a se termina lângă orașul Gola,
deasupra frontierei Sileziei opusă Pitschin-ului.
ARTICOLUL III
Majestatea Sa Regală și Apostolică va deține, în deplină proprietate și

suveranitate, minele de sare de la Wieliczka și teritoriul aparținând acestora.
ARTICOLUL IV
Cursul sau albia Vistulei va separa Galiția de teritoriul orașului liber

Cracovia. Va servi în același timp ca frontieră între Galiția și acea parte a vechiului
__________________________________________________________________________________
*
6
Ducat al Varșoviei unită cu statele Majestății Sale Împăratul Tuturor Rusiilor, până
în vecinătatea orașului Zawichost.
De la Zawichost la Bug, frontiera de uscat va fi determinată de linia trasată

în Tratatul de la Viena din 1809, exceptând acele modificări care de comun acord
vor fi considerate necesare spre a fi introduse.
Frontiera de la Bug va fi restabilită în această parte între cele două imperii,

așa cum a fost înainte de tratatul menționat.
ARTICOLUL V
Majestatea Sa Împăratul Tuturor Rusiilor, cedează Majestății Sale Regale și

Apostolice districtele care au fost separate de Galiția de Est, în consecință a
Tratatului de la Viena din 1809, din zonele Złoczów, Brzeżany, Tarnopol și
Zalesczyk, și frontierele acestora vor fi restabilite, așa cum au fost înaintea datei
tratatului amintit.
ARTICOLUL VI
Orașul Cracovia, cu teritoriul său, este declarat pentru totdeauna liber,

independent și strict neutru, sub protecția Austriei, Rusiei și Prusiei.
ARTICOLUL VII
Teritoriul orașului liber al Cracoviei va avea ca frontieră pe malul stâng al

Vistulei, o linie care, începând din punctul de lângă satul Wolica, unde un râu se
varsă în Vistula, va urca pe acest curs prin Clo, Koscielniky până la Czulice, astfel
încât aceste sate să fie incluse în districtul orașului liber al Cracoviei; din acel loc
traversând de-a lungul frontierelor acestor sate, linia va continua prin
Dziekanowice, Garlice, Tomaszów, Karniowice, care trebuie de asemenea să
rămână în teritoriul Cracoviei, până în punctul unde începe limita care separă
districtul Krzeszowice de acela al Olkusz-ului; din acel loc va urma această limită
între cele două provincii menționate, până ajunge la frontierele Prusiei Sileziene.
ARTICOLUL VIII
Majestatea Sa Împăratul Austriei, dorind în special să faciliteze cât mai mult

posibil din partea sa relațiile comerciale și buna vecinătate între Galiția și orașul
__________________________________________________________________________________
*
7
liber al Cracoviei, garantează pentru totdeauna orașului Podgórze, privilegiile unui
oraș comercial liber, precum cele de care se bucură orașul Brody. Această
libertate a comerțului se va extinde pe o distanță de 500 de stânjeni* de la bariera
suburbiilor orașului Podgórze.
Ca urmarea a acestei concesii permanente, care care totuși nu va afecta

drepturile de suveranitate ale Majestății Sale Regale și Apostolice, vămile
austriece vor fi stabilite doar în locurile situate dincolo de acea limită. Nu va fi
alcătuit nici un stabiliment militar care să amenințe neutralitatea Cracoviei, sau să
împiedice libertatea comercială pe care Majestatea Sa Regală și Apostolică o
garantează orașului și districtului Podgórze.
ARTICOLUL IX
Curțile Rusiei, Austriei și Prusiei se angajează să respecte și să determine

să fie întotdeauna respectate neutralitatea orașului liber Cracovia și a teritoriului
său.
Nici o forță armată nu va fi introdusă sub nici un motiv. Pe de altă parte este
înțeles și menționat clar că nu va fi acordat nici un azil în orașul liber și teritoriul
Cracoviei, fugarilor, dezertorilor și persoanelor urmărite de lege, care aparțin
oricăreia din Înaltele Puteri menționate mai sus și în eventualitatea cererii predării
lor de către autoritățile competente, asemenea indivizi vor fi arestați și predați
fără întârziere, și conduși, sub o escortă potrivită, gărzii stabilite pentru a-i primi
la frontieră.
ARTICOLUL X
Dispozițiile constituției orașului liber al Cracoviei, privind Academia,

Episcopia și Adunarea bisericească a acelui oraș, așa cum sunt specificate în
articolele 7, 15, 16 și 17 ale tratatului adițional referitor la Cracovia, care este
anexat prezentului Tratat General, vor avea aceeași forță și valabilitate ca și când
ar fi fost textual cuprinse în acest Act.
ARTICOLUL XI
O amnistie specială generală va fi garantată în favoarea tuturor indivizilor,

de orice rang, sex sau condiție ar fi.
__________________________________________________________________________________
*
8
ARTICOLUL XII
În consecință a articolului anterior, nici o persoană nu va fi în viitor

persecutată sau deranjată în vreun fel, din motivul oricărei participări, directe sau
indirecte, în vreo perioadă, la evenimentele politice, civile sau militare din Polonia.
Toate măsurile, urmările sau persecuțiile sunt considerate neavenite,
sechestrările și confiscările provizorii vor fi eliminate, și toate actele promulgate
pe acest temei nu vor avea nici un efect.
ARTICOLUL XIII
De la aceste reglementări generale pe tema confiscărilor sunt exceptate

toate acele cazuri în care edictele sau sentințele, pronunțate final au fost deja
complet executate și nu au fost anulate de evenimente ulterioare.
ARTICOLUL XIV
Principiile stabilite pentru libera navigație pe râuri și canale, pe întregul

cuprins al vechii Polonii, la fel ca și comerțul în porturi, pentru circulația
articolelor, dezvoltarea și producția diferitelor provincii poloneze, și pentru
comerț, referitor la bunurile în circulație, așa cum sunt ele specificate în articolele
24, 25, 26, 28 și 29 ale Tratatului dintre Austria și Rusia, și în articolele 22, 23, 24,
25, 28 și 29 ale Tratatului dintre Rusia și Prusia, vor fi menținute fără nici o
schimbare.
ARTICOLUL XV
Majestatea Sa Regele Saxoniei renunță pentru totdeauna pentru sine și

descendenții săi, în favoarea Majestății Sale Regele Prusiei, la toate drepturile și
titlurile provinciilor, districtelor și teritoriilor sau părți ale teritoriilor, ale
Regatului Saxoniei numite în continuare; și Majestatea Sa Regele Prusiei va poseda
aceste țări în deplină suveranitate și proprietate, și le va uni monarhiei sale.
Districtele și teritoriile astfel cedate, vor fi separate de restul teritoriului Saxoniei
printr-o linie, care de aici înainte va forma frontiera între teritoriile Prusiei și
Saxoniei, astfel încât tot ceea ce este cuprins în limita formată de această linie, va
fi restituit Majestății Sale Regele Saxoniei; însă Majestatea Sa renunță la toate
districtele și teritoriile care sunt situate dincolo de acea linie, și care i-au aparținut
înainte de război.
__________________________________________________________________________________
*
9
Linia va începe de la frontierele Boemiei de lângă Wiese, în vecinătatea
Siedenberg-ului, urmând cursul râului Wittich, până la confluența acestuia cu
Neisse.
De la Neisse va trece prin zona Eigen, între Tauchritz, care va aparține

Prusiei, și Bertschoff, care va rămâne Saxoniei;apoi va urma frontier de nord a
zonei Eigen, până la unghiul dintre Paulsdorf și Ober-Sohland; din locul acela va
continua până la limitele care separă arealul Görlitz de cel al Bautzen-ului, în așa
fel încât Ober-, Mittel- și Nieder-Sohland, Olisch și Radewitz să rămână în posesia
Saxoniei.
Marele drum poștal dintre Görlitz și Bautzen va aparține Prusiei, până la

limitele numitelor areale. Apoi linia va urma frontiera arealului către Dubraucke,
apoi se va extinde asupra înălțimilor din dreapta Lobauer-Wasser-ului, astfel încât
acest râuleț, cu cele două maluri ale sale și zonele de deasupra lor, până la
Neudorf, va rămâne, cu acest sat, Saxoniei.
Linia va coborî apoi deasupra Spree și Schwartzwasser: Liska, Hermsdorf,

Hetten și Solchdorf sunt atribuite Prusiei.
De la Schwarze-Elster, lângă Solchdorf, o linie dreaptă va fi trasă la

frontiera domeniului Königsbrück, lângă Gross-Graebchen. Acest domeniu rămâne
Saxoniei, și linia va urma granița sa nordică până la domeniul Grossenhayn, în
vecinătatea Ortrandului. Ortrandul și drumul din acel loc prin Merzdorf,
Stolzenhayn și Grobeln către Mühlberg (cu satele de pe acel drum, astfel încât nici
o parte a sa să nu rămână dincolo de teritoriul prusac), vor fi sub administrarea
domeniului Mühlberg. Fichtenberg va fi proprietatea Prusiei.
De la Elba către frontiera ținutului Merseburg, va fi reglementat astfel încât

domeniile Torgau, Eilenburg și Delitsch să treacă la Prusia, în timp ce acele ale
Oschatz, Wurzen și Leipzig să rămână Saxoniei. Linia va urma frontierele acestor
domenii, divizând unele zone închise și semi-închise. Drumul de la Mühlberg către
Eilenburg va fi în întregime în teritoriul prusac.
De la Podelwitz (aparținând domeniului Leipzig și rămânând Saxoniei) până

la Eytra, care rămâne de asemenea ei, linia va diviza ținutul Merseburg în așa fel
încât Breitenfeld, Hainichen, Gross- și Klein-Dolzig, Mark-Ranstaedt et Knaut-
__________________________________________________________________________________
*
10
Nauendorf să rămână Saxoniei și Modelwitz, Skeüditz, Klein-Liebenau, Alt-
Ransthdt, Schköhlen și Zietschen, să treacă la Prusia.
Din acel loc linia va diviza domeniul Pegau, între Flossgraben și Weisse-
Elster. Cel dintâi, din punctul unde se separă mai sus de orașul Crossen (care este
parte a domeniului Haynsburg) de la Weisse-Elster, până în punctul unde se unește
cu Saale mai jos de orașul Merseburg, va aparține, în întregul său curs dintre
aceste două orașe, cu ambele sale maluri, teritoriului prusac.
Din acel loc, unde frontiera o atinge pe cea a ținutului Zeitz, linia va urma
până la granița ținutului Altenburg, lângă Luckau.
Frontierele arealului Neustadt, care cade în întregime sub dominația

Prusiei, rămân neatinse.
Arealele Voigtland, în districtul Reuss, adică Gefael, Blintendorf,

Sparenberg și Blankenberg sunt incluse în partea Prusiei.
Articolul XVI
Provinciile și districtele Regatului Saxoniei, care sunt transferate sub

stăpânirea Majestății Sale Regele Prusiei, vor fi distinse prin numele Ducatului
Saxoniei, și Majestatea Sa va adăuga la titlurile sale pe acelea de Duce de Saxonia,
Conte de Thuringia, Conte al celor două Lusații și Conte de Henneberg.
Majestatea Sa Regele Saxoniei va continua să poarte titlul de Conte al

Lusației Superioare. Majestatea Sa va continua de asemenea, în legătură cu, și în
virtutea dreptului său de succesiune a posesiunilor ramurei Ernestine, să poarte
titlul de Conte de Thuringia și Conte de Henneberg.
Articolul XVII
Austria, Rusia, Marea Britanie și Franța garantează Majestății Sale, Regele

Prusiei, descendenților și succesorilor săi, posesiunea țărilor evidențiate în
articolul XV, în deplină proprietate și suveranitate.
Articolul XVIII
Majestatea Sa Imperială, Regală și Apostolică, dorind să dea regelui Prusiei

o dovadă proaspătă a dorinței sale de a înlătura orice obiect al unei viitoare discuții
__________________________________________________________________________________
*
11
între cele două Curți ale lor, renunță pentru el și succesorii săi, la drepturile de
suveranitate asupra margravatelor Lusației Superioare și Inferioare, care îi
aparțin ca Rege al Boemiei, până în punctul în care aceste drepturi privesc
porțiunea acestor provincii plasate sub stăpânirea Majestății Sale Regele Prusiei,
în virtutea tratatului cu Majestatea Sa Regele Saxoniei, încheiat la Viena pe 18 mai
1815.
Cât despre dreptul de înapoiere al Majestății Sale Regale Apostolice a

numitei porțiuni a Lusațiilor unite cu Prusia, este transferat Casei de Brandenburg
acum domnind în Prusia, Majestatea Sa Apostolică Imperială și Regală, își rezervă
sieși și succesorilor săi, puterea de a recupera acel drept în cazul dispariției
numitei Case domnitoare.
Majestatea Sa Apostolică Imperială și Regală renunță de asemenea, în

favoarea Majestății Sale a Prusiei, la districtele din Boemia incluse în partea
Lusației Superioare cedate prin Tratatul din 18 mai 1815 Majestății Sale a Prusiei,
districte care cuprind zonele Güntersdorf, Taubentraenke, Neukretschen, Nieder-
Gerlachscheim, Winckel și Ginckel, cu teritoriile lor.
Articolul XIX
Majestatea Sa, Regele Prusiei și Majestatea Sa Regele Saxoniei, dorind în

general să înlăture orice obiect al unei viitoare concurențe sau dispute, renunță,
fiecare în partea sa, și reciproc în favoarea celuilalt, la toate drepturile feudale sau
pretențiile care pot fi sau au fost exercitate, dincolo de frontierele prezentului
tratat.
Articolul XX
Majestatea Sa Regele Prusiei promite să supravegheze ca grija cuvenită să

fie corespunzător luată pentru orice poate afecta proprietatea și interesele
respectivilor indivizi, după cele mai liberale principii.
Prezentul articol va fi respectat, în special privind interesele acelor indivizi

care au proprietăți atât sub stăpânirea Prusiei cât și a Saxoniei, ale comerțului din
Leipzig, și pentru toate celelalte lucruri de aceeași natură; și pentru ca libertatea
individuală a locuitorilor, atât a provinciilor cedate cât și a celorlalte, să nu fie
__________________________________________________________________________________
*
12
încălcată, le va fi permis să emigreze dintr-un teritoriu în altul, fără a fi însă scutiți
de serviciul militar, și îndeplinind formalitățile cerute de legi.
Ei își pot de asemenea transfera proprietățile fără a fi obiectul nici unei

amenzi sau rambursări.
Articolul XXI
Comunitățile, corporațiile și stabilimentele religioase, și acele pentru

învățământ public din provinciile cedate de Majestatea Sa, Regele Saxoniei, Prusiei
sau din provinciile și districtele rămânând Majestății Sale Saxone, își vor păstra
proprietatea, orice schimbări ar suferi, la fel ca și chiriile datorate lor, potrivit
actului fondării lor, sau pe care le-au dobândit printr-un titlu legal din acea
perioadă sub stăpânirea prusacă și saxonă; și nici o parte nu va interveni în
administrarea și colectarea veniturilor cu condiția ca ele să fie făcute într-o
manieră concordantă cu legile, și suportând taxele cărora toate proprietățile sau
chiriile de asemenea natură se supun, în teritoriul în care există.
Articolul XXII
Nici un individ domiciliat în provinciile de sub stăpânirea Majestății Sale

Regele Saxoniei, care nu mai este decât un individ domiciliat în acelea care prin
prezentul Tratat trec sub stăpânirea regelui Prusiei, nu va putea fi supărat în
persoană, proprietate, chirii, pensii sau venituri de vreun fel, în rang sau
demnitate, judecat sau chemat să depună mărturie în vreun fel, pentru vreo parte
pe care el, în care fie în calitate civilă sau militară, a luat-o în evenimentele care au
avut loc de la începutul războiului terminat prin pacea încheiată la Paris la 30 mai
1814.
Acest articol se extinde către aceia care, nefiind domiciliați în nici o parte a
Saxoniei, ar putea poseda în aceasta proprietăți agricole, chirii, pensii sau venituri
de vreun fel.
Articolul XXIII
Majestatea Sa regele Prusiei, reasumându-și drept consecință a ultimului

război provinciile și teritoriile care au fost cedate prin pacea de la Tilsit, este
recunoscut și declarat prin prezentul articol că Majestatea Sa, moștenitorii și
__________________________________________________________________________________
*
13
succesorii săi, vor poseda din nou, ca odinioară, în deplină proprietate și
suvernitate, următoarele ținuturi, și anume:
Acelea parte dintre vechile provincii poloneze specificate de articolul II:
-orașul Gdańsk și teritoriul său, așa cum s-a stabilit ultima dată prin Tratatul de la
Tilsit;
-zona Cottbus;
-Vechiul Margravat;
-partea zonei Magdeburg situată pe malul stâng al Elbei, împreună cu zona Saale;
-principatul Halberstadt împreună cu ținutul Derenbourg și Hassenrode; orașul și

teritoriul Quedlinburg (cu excepția drepturilor Înălțimii Sale Regale Prințesa
Sophia Albertina a Suediei, stareță de Quedlinburg, corespunzător înțelegerilor
făcute în 1803);
-partea prusacă a Comitatului Mansfeld;
-partea prusacă a Comitatului Hohenstein;
-Eichsfeld;
-orașul Nordhausen cu teritoriul său; orașul Mühlhausen cu teritoriul său;
-partea prusacă a districtului Treffurth cu Dorla;
-orașul și teritoriul Erfurt, cu excepția Klein-Brembach și Berlstedt, incluse în

Principatul Weimar, cedat Marelui Duce de Saxa-Wiemar prin articolul XXIX;
-domeniul Wandersleben, aparținând comitatului Untergleichen;
-Principatul Paderborn, cu partea prusacă a domeniilor Schwallemberg,

Oldenburg și Stoppelberg și domeniile Hagendorn și Odenhausen, situate în
teritoriul Lippe;
-Comitatul Mark cu partea Lippstadt-ului care îi aparține;
-Comitatul Werden;
__________________________________________________________________________________
*
14
-Comitatul Essen;
-partea Ducatului Clèves de pe malul drept al Rinului cu orașul și fortăreața Wesel,

parte a ducatului situat pe malul stâng, menționat în articolul 25;
-Consistoriul secularizat Elten; Principatul Münster, și anume partea prusacă a

fostei Episcopii Munster, cu excepția acelei părți care a fost cedată Majestății Sale
Britanice Regele Hanovrei, în virtutea articolului XXVIII;
-Parohia secularizată Cappenberg;
-comitatul Tecklenburg;
-comitatul Lingen, cu excepția acelei părți cedată Regatului Hanovrei prin articolul
XXVII;
-principatul Minden;
-comitatul Ravensberg;
-Consistoriul Herford;
-principatul Neufchâtel cu comitatul Valengin, așa cum sunt stabilite frontierele

lor prin Tratatul de la Paris și prin articolul LXXVI al acestui Tratat General;
Aceeași dispoziție se extinde și asupra drepturilor de suveranitate și

suzeranitate asupra Comitatului Werningerode, la aceea de mare protecție asupra
comitatului Hohenlimburg și asupra tuturor celorlalte oricare drepturi și pretenții
pe care Majestatea Sa Prusacă le poseda și exercita înainte de Pacea de la Tilsit și
la care nu a renunțat prin alte acte, tratate sau convenții.
Articolul XXIV
Majestatea Sa Regele Prusiei va alipi monarhiei sale în Germania de această

parte a Rinului, pentru a fi stăpânite de el și succesorii săi în deplină proprietate și
suveranitate următoarele ținuturi:
-provinciile Saxoniei desemnate în articolul XV, cu excepția locurilor și teritoriilor

cedate în virtutea articolului XXIX Înălțimii Sale Marele Duce de Saxa-Weimar;
__________________________________________________________________________________
*
15
-teritoriile cedate Prusiei de Majestatea Sa Britanică, Regele Hanovrei, prin
articolul XXIX;
-partea departamentului Fulda și teritoriile de acest fel cuprinse acolo după cum
sunt specificate în articolul XL;
-orașul și teritoriul Wetzlar, potrivit articolului XLII;
-Marele Ducat Berg cu domeniile Hardenberg, Broik, Styrum, Schöller și Odenthall

aparținând în trecut numitului ducat sub Guvernoratul Palatin;
-districtele vechii Episcopii de Köln, aparținând ultima dată Marelui Ducat Berg;
-Ducatul Westfaliei așa cum se afla ultima dată în posesia Înălțimii Sale Marele
Duce de Hesse;
-Comitatul Dortmund;
-Principatul Corbey;
-districtele mediatizate specificate în articolul 43;
Vechile posesiuni ale Casei Nassau-Dietz fiind cedate Prusiei de Majestatea Sa

Regele Țărilor de Jos, și o parte a acestor posesiuni fiind schimbate pentru
districtele aparținând Înaltei Serenități Ducele și Prințul de Nassau, regele Prusiei
le va poseda în suveranitate și proprietate și le va uni cu monarhia sa:
1. Principatul Siegen cu domeniile Burbach și Neunkirchen, cu excepția unei

părți cuprinzând 12000 de locuitori, va aparține Ducelui și Prințului de
Nassau.
2. Domeniile Hohen-Solms, Grelfenstoin, Braunfels, Freusberg, Friedewald,
Schönstein, Schönberg, Altenkirchen, Altenwied, Dierdorf, Neuerburg, Linz,
Hammerstein, cu Engers și Heddersdorf; orașul și teritoriul Neuwied;
zonele Hamme, aparținând domeniului Hachenburg; zona Horhausen, parte
constituantă a domeniului Hersbach, și părțile domeniilor Vallendar și
Ehrenbreitstein, pe malul drept al Rin-ului, desemnate în Convenția
încheiată între Majestatea Sa regele Prusiei și Înălțimea Sa Serenă Ducele și
Prințul de Nassau, anexate prezentului Tratat.
__________________________________________________________________________________
*
16
Articolul XXV
Majestatea Sa Regele Prusiei va poseda de asemenea, în deplină proprietate

și suveranitate, ținuturile de pe malul stâng al Rin-ului incluse în frontiera
desemnată mai jos:
Această frontieră va începe pe Rin la Bingen: de acolo va urca pe cursul

Nahe până la confluența acesui râu cu Glan, și de-a lungul Glan până la satul
Medart, mai jos de Lauterecken; orașele Kreutznach și Meisenheim, cu teritoriile
lor, vor aparține în întregime Prusiei; însă Lauterecken și teritoriul său va rămâne
dincolo de frontiera prusacă. De la Glan granița va trece prin Medart, Merzweiler,
Langweller, Neider și Ober-Feckenbach, Ellenbach, Creunchenborn, Ausweller,
Cronweller, Nieder-Branbach, Burbach, Booschweller, Heubweller, Hambach și
Rintzenberg până la limitele Cantonului Hermeskeil; zonele de mai sus vor fi
incluse în interiorul frontierelor prusace, și vor aprține, împreună cu teritoriile lor,
Prusiei.
De la Rintzenberg până la Saar linia de demarcație va urma limitele

cantoanelor, astfel încât cantoanele Hermeskeil și Conz (ultimul de la care,
oricum, sunt exceptate zonele de pe malul stâng al Saar) vor rămâne în întregime
Prusiei, în timp ce cantoanele Wadern, Merzig și Sarrebourg vor fi dincolo de
frontiera prusacă.
Din punctul în care limita cantonului Conz, mai jos de Gomlingen,

traversează Saar, linia va coborâ Saar până ce se varsă în Moselle; din acel loc va
urca din nou Moselle până la confluența sa cu Sauer, de la ultimul râu până la gura
Our-ului, și de-a lungul Our-ului până la limitele vechiului departament Ourthe.
Zonele traversate de aceste râuri nu vor fi toate împărțite, ci vor aprține, cu
teritoriile lor, guvernării statului în care cea mai mare parte din aceste teritorii vor
fi situate; râurile însele, atât cât formează frontiera, vor aparține în comun celor
două puteri care vor avea granița pe ele.
În vechiul departament Ourthe, cele cinci cantoane Saint-Vith, Malmédy,

Cronenbourg, Schleiden și Eupen, cu avanpostul cantonului Aubel, la sud de Aix-la-
Chapelle, va aparține Prusiei, și frontiera o va urma pe cea a acelor cantoane, în
așa fel încât o linie, trasă de la nord la sud, să poată tăia numitul punct al
cantonului Aubel, și să fie prelungită până la punctul de contact al celor trei vechi
__________________________________________________________________________________
*
17
departamnete ale Ourthe, Meuse-ului Inferior și Roer; părăsind acel punct,
frontiera va urma linia care separă aceste două ultime departamente până ce
atinge râul Worm, care se varsă în Roer, și va merge de-a lungul acestui râu până
în punctul unde iar atinge limitele acestor două departamente; când va urma
această limită până în sudul Hillensberg-ului va urca de acolo către nord, lăsând
Hillensberg-ul Prusiei, și tăind cantonul Sittard în două părți, aproape egale, astfel
încât Sittard și Susteren rămânând în stânga va atinge vechiul teritoriu olandez;
apoi urmând vechea frontieră a acelui teritoriu, până în punctul în care atinge
vechiul principat austriac al Gueldres, în partea Ruremonde, și îndreptându-se
către el mai estic punct al teritoriului olandez la nord de Schwalmen, va continua
să împrejmuiască acest teritoriu.
Apoi, pornind din cel mai estic punct, se alătură celeilate părți a teritoriului
olandez unde este situat Venlo, fără a include ultimul oraș și districtul său: din acel
loc până la vechea frontieră olandeză Mook, situată mai jos de Gennep, va urma
cursul Meuse, la o asemenea distanță de malul drept, încât toate locurile situate pe
o rază de o mie de yarzi renani de acest mal să aparțină cu teritoriile lor Regatului
Țărilor de Jos; înțelegându-se bine, oricum, în ceea ce privește reciprocitatea
acestui principiu, că nici un punct al malului Meusei nu va constitui o porțiune a
teritoriului prusac, numai dacă un asemenea punct este la mai mult de 800 de yarzi
renani de el.
Din punctul în care linia abia descrisă întâlnește vechea frontieră olandeză,
până la Rin, această frontieră va rămâne în esență așa cum era în 1795, între
Clèves și Provinciile Unite. Se va examina de către comisie, care va fi numită fără
întârziere, de cele două guverne, pentru a continua la stabilirea exactă a limitelor,
atât ale Regatului Țărilor de Jos cât și a Marelui Ducat de Luxembourg stabilite în
articolele LXVI și LXVIII, și această comisie va reglementa cu ajutorul experților,
orice probleme privind construcțiile hidrotehnice și alte probleme similare, în cel
mai echitabil mod, și corespunzător intereselor reciproce ale statelor Prusie și ale
Țărilor de Jos. Aceeași dispoziție se extinde și pentru stabilirea limitelor în
districtele Kyfwaerd, Lobith și în întreg teritoriul Kekerdom.
Zonele numite Huissen, Malbourg, Le Lymers, cu orașul Zevenaer și

domeniul Weel vor forma parte a Regatului Țărilor de Jos, și Majestatea Sa
Prusacă renunță la ele pentru totdeauna, el, moștenitorii și succesorii săi.
__________________________________________________________________________________
*
18
Majestatea Sa Regele Prusiei, cooperând cu noi, afirmă că provinciile și
districtele desemnate în prezentul articol, intră în întregime în drepturile sale și ia
asupra sa toate sarcinile și angajamentele prevăzute cu respectarea țărilor
dezmembrate de la Franța prin Tratatul de la Paris din 30 mai 1814.
Provinciile prusace de pe cele două maluri ale Rinului, până dincolo de

orașul Köln, care de asemenea va fi inclus cu districtul său, vor purta numele de
Marele Ducat al Renaniei Inferioare, și Majestatea Sa va accepta titlul acestora.
Articolul XXVI
Majestatea Sa Regele Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei, înlocuind

vechiul său titlu de Elector al Sfântului Imperiu Roman cu acela de Rege al
Hanovrei, și acest titlu fiind recunoscut de toate Puterile Europene și de prinții și
orașele libere germane, țările care compuseseră până acum Electoratul de
Brunswick- Lüneburg, după limitele lor care vor fi recunoscute și fixate pentru
viitor de următoarele articole, vor forma de acum înainte Regatul Hanovrei.
Articolul XXVII
Majestatea Sa Regele Prusiei cedează Majestății Sale Regele Regatului Unit

al Marii Britanii și Irlandei, pentru a fi stăpânit de Majestatea Sa și succesorii săi, în
deplină proprietate și suveranitate:
1. Principatul Hildelsheim, care va trece sub guvernarea Majestății Sale, cu toate

drepturile și toate obligațiile cu care principatul menționat a fost transferat sub
guvernarea prusacă.
2. Orașul și teritoriul Goslar.
3. Principatul Frisiei de Est, incluzând ținutul numit Harlingenland, în condițiile

prevăzute reciproc în articolul XXX pentru navigația pe Ems și comerțul portului
Emden: stările principatului își vor păstra drepturile și privilegiile lor.
4. Comitatul de Jos Lingen și partea principatului Münster-ului prusac care este

situată între acest comitat și partea Rheina-Wolbeck-ului ocupată de administrația
din Hanovra; dar de vreme ce s-a stabilit că Regatul Hanovrei va obține prin
această cesiune o sporire a teritoriului, cuprinzând o populație de 22000 de suflete,
și, de vreme ce Comitatul de Jos Lingen și partea principatului Münster aici
__________________________________________________________________________________
*
19
menționate ar putea să nu îndeplinească această condiție, Majestatea Sa Regele
Prusiei se obligă să facă ca linia de demarcație să fie extinsă în interiorul
principatului Münster, cât de departe ar fi necesar pentru a conține acea populație.
Comisia, pe care guvernele Prusiei și Hanovrei trebuie să o numească fără
întârziere să acționeze pentru stabilirea exactă a limitelor, va fi special însărcinată
cu îndeplinirea acestei prevederi.
Majestatea Sa Prusacă renunță pentru totdeauna, pentru el însuși, urmașii și

succesorii săi, la provinciile și teritoriile menționate în prezentul articol, la fel ca și
la toate drepturile care au vreun fel de relație cu ele.
Articolul XXVIII
Majestatea Sa Regele Prusiei renunță pentru totdeauna, pentru el însuși,

urmașii și succesorii săi, la toate drepturile și pretențiile de orice fel, pe care
Majestatea Sa în calitatea sa de Suveran de Eichsfefd, le-ar putea înainta Parohiei
Sfântului Petru, din târgul Noerten, sau dependențelor sale, situate în teritoriul
Hanovrei.
Articolul XXIX
Majestatea Sa Regele Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei, Rege al

Hanovrei, cedează Majestății Sale Regele Prusiei, pentru a fi stăpânit de el și
succesorii săi, în deplină proprietate și suveranitate:
1. Acea parte a Ducatului Lauenburg situată pe malul drept al Elbei, cu satele

Lüneburg-ului situate pe același mal. Partea Ducatului de pe malul stâng rămâne
Regatului Hanovrei. Ținuturile din acea parte a Ducatului care trece sub stăpânire
prusacă își vor păstra drepturile și privilegiile, în special cele întemeiate pe
prorogările provinciale din 15 septembrie 1702, și confirmate de Regele Marii
Britanii, care domnește acum, pe 21 iunie 1765.
2. Domeniul Klötze;
3. Domeniul Elbingerode;
4. Satele Rüdigershagen și Gaenseteich;
5. Domeniul Reckeberg.
__________________________________________________________________________________
*
20
Majestatea Sa Britanică, Rege al Hanovrei, renunță pentru el însuși, urmașii
și succesorii săi pentru totdeauna, la toate provinciile și districtele menționate în
prezentul articol și la toate drepturile care fac referire la ele.
Articolul XXX
Majestatea Sa Regele Prusiei, și Majestatea Sa Britanică, regele Hanovrei,

animați de dorința de a uniformiza în întregime avantajele comerțului pe Ems și al
portului Emden, și a-l face obișnuit supușilor lor, s-au înțeles asupra acestei părți
după cum urmează:
1. Guvernul Hanovrei se angajează să facă să fie executate, pe cheltuiala sa, în anii

1815 și 1816, lucrările pe care o comisie, compusă parțial din experți, și care va fi
imediat numită de Prusia și Hanovra, le vor considera necesare pentru a face
navigabilă acea parte a râului Ems care se extinde de la frontiera prusacă către
vărsarea sa, și să o mențină după executarea unor asemenea lucrări întotdeauna în
aceeași condiție în care asemenea lucrări au adus-o, pentru beneficiul navigației.
2. Supușilor prusaci le va fi permis să importe și să exporte, prin portul Emden,

toate tipurile de provizii, produse și bunuri, fie naturale sau artificiale, și să
mențină în orașul Emden depozite, unde să pună bunurile amintite timp de doi ani,
începând de la data sosirii lor în oraș, fără a fi obiectul vreunei alte inspecții decât
aceleia la care supușii din Hanovra sunt obligați.
3. Corăbiile prusace și negustorii aceleiași națiuni nu vor plăti pentru navigație,

pentru importul sau exportul mărfii sau pentru depozitare, vreo altă acciză sau
taxă decât cele care le sunt impuse supușilor Hanovrei. Aceste accize și taxe vor fi
reglementate printr-o înțelegere între Prusia și Hanovra, și nici o modificare nu va
fi făcută după aceea tarifului decât prin înțelegere reciprocă. Privilegiile și
libertățile tocmai menționate se extind în mod egal și asupra acelor supuși ai
Hanovrei care navighează pe acea parte a râului Ems care rămâne regelui Prusiei.
4. Supușii prusaci nu vor fi forțați să folosească negustorii din Emden pentru

comerțul pe care îl fac cu acel port; ei vor fi liberi să-și vândă mărfurile fie
locuitorilor orașului fie străinilor, fără a plăti alte taxe decât cele care sunt
aplicabile supușilor Hanovrei, și care nu pot fi crescute decât prin consens
reciproc.
__________________________________________________________________________________
*
21
Majestatea Sa Regele Prusiei pe de o parte, se angajează să garanteze
supușilor Hanovrei libera navigație pe canalul Stecknitz, astfel încât să nu pretindă
alte taxe decât cele care vor fi plătite de locuitorii Ducatului Lauenburg. Majestatea
Sa prusacă se angajează, pe lângă asta, să asigure aceste avantaje supușilor
Hanovrei, chiar dacă va ceda mai târziu Ducatul Lauenburg unui alt suveran.
Articolul XXXI
Majestatea Sa Regele Prusiei și Majestatea Sa Regele Regatului Unit al Marii

Britanii și Irlandei, Rege al Hanovrei, consimt reciproc asupra a trei drumuri
militare prin dominioanele lor respective:
1. Unul de la Halberstadt, prin ținutul Hildesheim către Minden.

2. Al doilea de la Vechiul Margravat, prin Gihorn și Neustadt către Minden.
3. Al treilea de la Osnabrück prin Ippenbüren și Rheina către Bentheim.
Primele două în favoarea Prusiei și al treilea în favoarea Hanovrei.
Cele două guverne vor numi, fără întârziere, o comisie pentru a pregăti, de
comun acord, reglementările necesare pentru stabilirea drumurilor menționate.
Articolul XXXII
Domeniul Meppen, aparținând Ducelui de Aremberg, ca și partea Rheina-

Wolbeck, aparținând Ducelui de Looz-Corswaren, care în acest moment sunt
ocupate provizoriu de guvernul Hanovrei, se vor afla cu guvernul Hanovrei în
relațiile pe care Constituția Federativă Germană le va stabili pentru teritoriile
mediate. Guvernele Prusiei și Hanovrei și-au rezervat totuși să aprobe în viitor,
dacă va fi necesar, la stabilirea unei alte linii de frontieră cu privire la ținutul
aparținând Ducelui de Looz-Corswaren; guvernele amintite vor însărcina comisia
pe care o vor numi pentru fixarea limitelor părții Comitatului Lingen cedat
Hanovrei, pentru a discuta în legătură cu aceasta, și pentru a stabili definitiv
frontierele acelei părți a ținutului aparținând Ducelui de Looz-Corswaren, care așa
cum s-a menționat anterior, va fi în stăpânirea guvernului Hanovrei.
Relațiile între guvernul Hanovrei și ținutul Bentheim vor rămâne precum au

fost stabilite de Tratatele de Ipotecă existente între Majestatea Sa Britanică și
Contele de Bentheim; și când înțelegerile derivate din acest tratat vor expira,
relațiile dintre comitatul Bentheim în legătură cu regatul Hanovrei vor fi de tipul
__________________________________________________________________________________
*
22
celor pe care Constituția Federativă Germană le va reglementa pentru teritoriile
mediate.
Articolul XXXIII.
Majestatea Sa Britanică, Regele Hanovrei, pentru a răspunde dorințelor

Majestății Sale Prusace de a procura o zonă potrivită a teritoriului pentru Înălțimea
Sa Serenă Ducele de Oldenburg, promite să-i cedeze acestuia un district conținând
o populație de 5000 de locuitori.
ART. XXXIV.
Înălțimea Sa Serenă Ducele de Holstein-Oldenburg își va asuma titlul de

Mare Duce de Oldenburg.
ART. XXXV.
Înălțimile Lor Serene Ducii de Mecklenburg-Schwerin și Mecklenbourg-

Strelitz, își vor asuma titlurile de Mari Duci de Mecklenburg-Schwerin și Strelitz.
ART. XXXVI.
Înălțimea Sa Ducele de Saxa-Weimar își va asuma titlul de Mare Duce de

Saxa-Weimar.
ART. XXXVII.
Majestatea Sa Regele Prusiei va ceda din teritoriul statelor sale, așa cum au
fost fixate și recunoscute de prezentul tratat, Înălțimii Sale Regale Marele Duce de
Saxa-Weimar, districte conținând o populație de 50000 de locuitori, învecinate sau
mărginite de principatul Weimar.
Majestatea Sa Prusacă se angajează de asemenea să cedeze Înălțimii Sale

Regale din acea parte a principatului Fulda care i-a fost dată în baza acelorași
prevederi, districte conținând o populație de 27000 de locuitori.
Înălțimea Sa Regală Marele Duce de Weimar va poseda districtele de mai

sus în deplină proprietate și suveranitate și le va uni pentru totdeauna cu actualele
sale state.
__________________________________________________________________________________
*
23
ART. XXXVIII.
Districtele și teritoriile care vor fi cedate Înălțimii Sale Regale Marele Duce
de Saxa-Weimar, în baza articolului precedent, vor fi stabilite de o convenție
particulară; și Majestatea Sa Regele Prusiei se angajează să încheie această
convenție, și să facă ca districtele și teritoriile de mai sus să fie date Înălțimii Sale
Regale, în termen de două luni de la data schimbării ratificărilor Tratatului încheiat
la Viena pe 1 iunie 1815, între Majestatea Sa Prusacă și Înălțimea Sa Regală Marele
Duce.
ART. XXXIX.
Majestatea Sa Regele Prusiei, oricum, cedează imediat, și promite să dea

Înălțimii Sale Regale, în timp de două săptămâni, socotind de la semnarea
tratatului mai sus menționat, următoarele districte și teritorii; și anume:
Domeniul Blankenhain, cu rezervarea ținutului Wandersleben, aparținând

Unter-Gleichen, care nu va fi cuprins în această cesiune.
Domeniul inferior Kranichfeld, districtele administrative ale Ordinului

Teutonic Zwaetzen, Lehesten și Liebstaedt, cu veniturile lor, care, constituind o
parte a domeniului Eckartsberga, sunt cuprinse în teritoriul Saxa-Weimar, la fel ca
și toate celelalte teritorii incluse în principatul Weimar și aparținând domeniului
numit; domeniul Tautenburg, cu excepția Droizen, Gaerschen, Wethaburg,
Wetterscheid și Mollschütz, care vor rămâne Prusiei. Satul Ramsla, la fel ca și
satelele Kleinbrembach și Berlstedt, cuprinse în Principatul Weimar, și aparținând
teritoriului Erfurt.
Proprietatea târgurilor Bischoffsroda și Probsteizella, cuprinse în teritoriul

Eisenach, a căror stăpânire aparține deja Înălțimii Sale Regale Marele Duce.
Populația acestor diferite districte se înțelege că formează partea celor

50000 de suflete, asigurată Înălțimii Sale Regale Marele Duce de Saxa-Weimar,
prin articolul XXXVII, și va fi dedusă din aceasta.
__________________________________________________________________________________
*
24
ART. XL.
Departamentul Fulda, împreună cu teritoriile învecinate vechii nobilimi,

incluse, în acest moment, sub administrația provizorie a acestui departament și
anume Mansbach, Buchenau, Werda, Lengsfeld, exceptând, oricum, următoarele
domenii și teritorii: adică domeniile Hammelburg, cu Talba și Saleck, Brückenau cu
Motten, Saalmünster cu Urzell și Sonnerz; de asemenea partea domeniului
Biberstein, care conține satele Batten, Brand, Dietges, Findlos, Liebharts, Melperz,
Ober-Bernhardt, Saiffertz și Thaiden, la fel ca și domeniul Holzkirchen, incluse în
Marele Ducat de Würzburg, sunt cedate Majestății Sale Regele Prusiei, și el va fi
pus în posesia acestora în termen de trei săptămâni începând cu 15 iunie acest an.
Majestatea Sa Prusacă se angajează să ia asupra sa în proporția acelei părți

a teritoriului pe care îl obține prin prezentul articol, partea sa de obligații pe care
toți noii posesori de până acum a Marelui Ducat de Frankfurt trebuiau să o
îndeplinească, și să transfere aceste angajamente prinților cu care Majestatea Sa
poate după aceea face schimburi sau cesiuni ale districtelor și teritoriilor
departamentului Fulda.
ART. XLI.
Domeniile Principatului Fulda și ale Comitatului Hanau fiind vândute

cumpărătorilor, care nu au făcut până acum toate plățile, va fi numită o comisie de
către prinții cărora domeniile amintite au fost transferate, pentru a reglementa,
într-o manieră uniformă, orice are legătură cu această tranzacție, și pentru a face
dreptate cumpărătorilor domeniilor menționate.
Această comisie va acorda o atenție specială Tratatului încheiat la Frankfurt

pe 2 decembrie 1813, între Puterile Aliate și Înățimea Sa Regală Electorul de
Hesse; se se stabilește ca un principiu, ca în cazul în care vânzarea acestor domenii
nu va fi considerată ca obligatorie, cumpărătorii să primească înapoi sumele deja
achitate, și ei nu vor fi obligați să le părăsească înainte ca asemenea restituire să
fie deplină.
ART. XLII.
Orașul și teritoriul Wetzlar trece, în deplină proprietate și suveranitate,

Majestății Sale Regele Prusiei.
__________________________________________________________________________________
*
25
ART. XLIII.
Următoarele districte mediatizate, și anume posesiunile pe care Prinții de

Salm-Salm și Salm-Kyrburg, Conții numiți de Rhein-und-Wildgrafen și Ducele de
Croy le-au obținut prin principalul edict* al Delegației Extraordinare a Imperiului
din 25 februarie 1803, din vechiul ținut al Westfaliei, la fel ca și Domeniile Anholt și
Gehmen, posesiunile Ducelui de Looz-Corswaren, care sunt în aceeași situație
(chiar dacă până acum nu sunt plasate sub conducerea Hanovrei), Comitatul
Steinfurt, aparținând Contelui de Bentheim-Bentheim, Comitatul Recklingshausen,
aparținând Ducelui de Aremberg, domeniile Rheda, Gütersloh și Gronau,
aparținând Contelui de Benthelm-Tecklenburg, Comitatul Rittberg, aparținând
Prințului de Kaunitz, domeniile Neustadt și Gimborn, aparținând Contelui de
Walmoden, și domeniul Homburg, aparținând Prinților de Sayn-Wittgenstein-
Berleburg, se vor afla cu monarhia prusacă în relațiile pe care Constituția
Federativă Germană le va stabili.
Posesiunile vechii nobilimi incluse imediat în teritoriul prusac, și mai ales

domeniul Wildenberg din Marele Ducat Berg, și baronatul de Schauen, în
principatul Halberstadt, vor aparține monarhiei prusace.
ART. XLIV.
Majestatea Sa Regele Bavariei va stăpâni, pentru el, moștenitorii și

succesorii săi, în deplină proprietate și suveranitate, Marele Ducat de Würzburg,
așa cum era stăpânit Înălțimea Sa Imperială Archiducele Ferdinand de Austria, și
principatul Aschaffenburg, așa cum constituia partea Marelui Ducat de Frankfurt,
sub numele de Departmentul de Aschaffenburg.
ART. XLV.
Cu respectarea drepturilor și prerogativelor, și menținerea Prințului Primat

ca vechi prinț ecleziastic, se stabilește:
1. El va fi tratat într-o manieră similară Articolelor Edictului care, în 1803, a

reglementat situația prinților secularizați și a practicii păstrate cu privire la ei.
2. El va primi pentru acest scop, începând cu 1 iunie 1814, suma de 100000 de

florini, plătibili trimestrial, în numerar, la cursul de 24 florini pentru o marcă, ca
rentă.
__________________________________________________________________________________
*
26
Această rentă va fi plătită de suveranii sub a căror guvernare trec provinciile
sau districtele Marelui Ducat de Frankfurt, proporțional cu partea pe care fiecare
din ei o va stăpâni.
3. Avansurile date de Prințul Primat, din fondurile sale private, vistieriei generale
a principatului Fulda, așa cum au fost demonstrate și plătite, vor fi restituite
acestuia, moștenitorilor săi, sau executorilor. Această cheltuială va fi plătită
proporțional de către suveranii care vor poseda provinciile și districtele care
formează principatul Fulda.
4. Mobila și alte obiecte care se vor dovedei că aparțin proprietății private a

Prințului Primat, vor fi restituite acestuia.
5. Funcționarii Marelui Ducat de Frankfurt, atât civili și religioși cât și militari și

diplomați, vor fi tratați conform principiilor articolului 59 al Protocolului
Imperiului, datând din 25 februarie 1803, și de la 1 iunie pensiile vor fi plătite
proporțional de suveranii care au intrat în posesia statelor care formau la 1 iunie
1814 Marele Ducat menționat.
6. Se va stabili fără întârziere o comisie, compusă din membrii desemnați de

suveranii menționați, pentru a reglementa tot ceea ce are legătură cu executarea
dispozițiilor cuprinse în acest articol.
7. Se înțelege că în virtutea acestui aranjament, orice revendicare care poate fi

făcută împotriva Prințului Primat, în poziția sa de Mare Duce de Frankfurt, va fi
anulată, și el nu va putea fi supărat pe baza nici unei reclamații de acest fel.
ART. XLVI.
Orașul Frankfurt, cu teritoriul său, așa cum era în 1803, este declarat liber,
și va constitui o parte a Ligii Germane. Instituțiile sale vor fi fundamentate pe
principiul unei egalități perfecte a drepturilor pentru diferitele confesiuni ale
religiei creștine. Această egalitate de drepturi se va extinde pentru toate
drepturile civile și politice, și va fi păstrată în toate chestiunile de guvernare și
administrație.
__________________________________________________________________________________
*
27
Disputele care pot apărea, fie cu privire la stabilirea Constituției, fie cu
privire la menținerea sa, vor fi deferite Dietei Germane, și pot fi rezolvate doar de
către aceeași.
ART. XLVII.
Înălțimea Sa Regală Marele Duce de Hesse, în schimbul Ducatului Westfalia,

cedat Majestății Sale Regele Prusiei, obține un teritoriu pe malul stâng al Rin-ului,
în vechiul department Mount-Tonnerre, conținând o populație de 140000 de
locuitori. Înălțimea Sa Regală va stăpâni acest teritoriu în deplină proprietate și
suveranitate. El va obține pe lângă acestea, proprietatea acelei părți a minelor de
sare de la Kreutznach care este situată pe malul stâng al Nahe, însă suveranitatea
lor va rămâne Prusiei.
ART. XLVIII.
Marchizul de Hesse-Homburg este restabilit în posesiunile, veniturile,

drepturile și relațiile politice de care a fost lipsit ca urmare a Confederației Rin-
ului.
ART. XLIX.
În departamentul precedent Sarre, în frontierele statelor Majestății Sale

Regele Prusiei, este rezervat un district, conținând o populație de 69000 de suflete,
pentru a fi orânduită în următorul mod:
-Ducele de Saxa-Coburg și Ducele de Oldenburg vor obține fiecare un teritoriu

conținând 20000 de locuitori.
-Ducele de Mecklenburg-Strelitz și Marchizul de Hesse-Homburg, fiecare un

teritoriu conținând 10000 de locuitori, și Contele de Pappenheim un teritoriu
conținând 9000 de locuitori.
Teritoriul Contelui de Pappenheim va fi sub suveranitatea Majestății Sale

Prusace.
ART. L.
Achizițiile atribuite de articolul precedent Ducilor de Saxa-Coburg,

Oldenburg, Mecklenburg-Strelitz și Marchizului de Hesse-Homburg, nefiind
__________________________________________________________________________________
*
28
învecinate cu respectivele lor țări, Majestățile Lor Împăratul Austriei, Împăratul
Tuturor Rusiilor și Regii Marii Britanii și Prusiei, promit să folosească bunele lor
oficii, la încheierea prezentului război, sau de îndată ce circumstanțele vor
permite, pentru a asigura pentru prinții menționați, fie prin schimburi sau orice
alte înțelegeri, avantajele care s-a decis să le fie asigure lor; și pentru ca
administrarea districtelor menționate să fie mai puțin complicată, s-a stabilit ca
ele să fie provizoriu sub administrație prusacă, în beneficiul noilor proprietari.
ART. LI.
Toate teritoriile și posesiunile, atât de pe malul stâng al Rin-ului, în vechile

departamente Sarre și Mont-Tonnere, ca și în fostele departamente Fulda și
Frankfurt, sau incluse în țările vecine, plasate la dispoziția Puterilor Aliate prin
Tratatul de la Paris din 30 mai 1814, și care nu au fost nominalizate de alte articole
ale prezentului tratat, vor trece în deplină suveranitate și proprietate, sub
guvernarea Majestății Sale Împăratul Austriei.
ART. LII.
Principatul Isemburg este plasat sub suveranitatea Majestății Sale

Apostolice Imperiale și Regale și îi va aparține, sub limitările pe care Constituția
Federativă a Germaniei le va reglementa pentru statele mediatizate.
ART. LIII.
Prinții Suverani și orașele libere ale Germaniei, sub care nume, pentru
scopul prezent, se înțeleg Majestățile Lor Împăratul Austriei, regii Prusiei,
Danemarcei și Țărilor de Jos; adică Împăratul Austriei și Regele Prusiei pentru
toate posesiunile lor care au aparținut în trecut Imperiului German, regele
Danemarcei pentru Ducatul Holstein și Regele Țărilor de Jos pentru Marele Ducat
de Luxembourg, stabilesc între ei o confederație perpetuă, care se va numi
Confederația Germană.
ART. LIV.
Scopul acestei Confederații este menținerea siguranței interne și externe a

Germaniei și a independenței și a inviolabilității statelor confederate.
__________________________________________________________________________________
*
29
ART. LV.
Membrii Confederației, ca atare, sunt egali cu privire la drepturile lor; și ei

toți sunt angajați să mențină actul care constituie uniunea lor.
ART. LVI.
Afacerile Confederației vor fi încredințate unei Diete Federative, în care toți

membrii vor vota prin plenipotențiarii lor, fie individual sau colectiv, în următorul
mod, fără prejudiciu poziției lor:
Vot
1. Austria 1
2. Prusia 1
3. Bavaria 1
4. Saxonia 1
5. Hanovra l
6. Württemberg 1
7. Baden 1
8. Hesse Electoral 1
9. Marele Ducat de Hesse 1
10. Danemarca, pentru Holstein 1
11. Țările de Jos, pentru Luxembourg 1
12. Casele Ducale și Mari Ducale ale Saxoniei 1
13. Brunswick și Nassau 1
14. Mecklenburg-Schwerin și Strelitz 1
15. Holstein-Oldenbourg, Anhalt și Schwarzburg 1
16. Hohenzollern, Lichtenstein, Reuss, Schaumburg-Lippe, Lippe și Waldeck 1

__________________________________________________________________________________
*
30
17. Orașele Libere Lübeck, Frankfurt, Bremen și Hamburgh 1
Total voturi 17
ART. LVII.
Austria va prezida Dieta Federativă. Fiecare stat al Confederației are dreptul

să facă propuneri și statul prezident le va supune deliberării până la un termen
definitiv.
ART. LVIII.
Oricând sunt adoptate legi fundamentale, schimbări făcute în legile

fundamentale ale Confederației, măsuri adoptate referitoare la însuși Actul
Federativ și instituțiile organice sau alte înțelegeri făcute pentru interesul comun,
Dieta se va constitui sub forma unei Adunări Generale, și, în acel caz, distribuția
voturilor va fi după cum urmează, calculată potrivit extinderii respective a statelor
individuale:
Voturi
Austria va avea 4
Prusia 4
Saxonia 4
Bavaria 4
Hanovra 4
Württemberg 4
Baden 3
Electoral Hesse 3
Marele Ducat de Hesse 3
Holstein 3
__________________________________________________________________________________
*
31
Luxembourg 3
Brunswick 2
Mecklenburg-Schwerin 2
Nassau 3
Saxa-Weimar 1
Saxa-Gotha 1
Saxa-Coburg 1
Saxa-Meimingen 1
Saxa-Hildburghausen 1
Mecklenburg-Strelitz 1
Holstein-Oldenburg 1
Anhalt-Dessau 1
Anhalt-Bernburg 1
Anhalt-Kothen 1
Schwarzburg-Sondershausen 1
Schwartzburg-Rudolstadt 1
Hohenzollern-Hechingen 1
Lichtenstein 1
Hohenzollern-Sigmaringen 1
Waldeck 1
Reuss, (Ramura în vârstă) 1
Reuss, (Ramura tânără) 1
Schaumburg-Lippe 1
__________________________________________________________________________________
*
32
Lippe 1
Orașul Liber Lübeck 1
Orașul Liber Frankfurt 1
Orașul Liber Bremen 1
Orașul Liber Hamburg 1
Total voturi 69
Dieta care deliberează asupra legilor organice ale Confederației va avea în

vedere dacă trebuie acordate unele voturi colective vechilor state mediatizate ale
Imperiului.
ART. LIX.
Problema, dacă un subiect va fi discutat de către Adunarea Generală,

conform principiilor stabilite mai sus, va fi rezolvată în adunarea comună printr-o
majoritate a voturilor.
Aceeași Adunare va pregăti proiectele rezoluțiilor care vor fi propuse

Adunării Generale, și va furniza ultimei toate informațiile necesare, fie pentru
adoptarea sau respingerea lor. Majoritatea voturilor va reglementa deciziile, atât
în Adunarea Comună cât și în cea Generală, cu această diferență, totuși, că, în
Adunarea Comună, o majoritate absolută va fi considerată suficientă, în timp ce, în
cealaltă, două treimi din voturi vor fi necesare pentru a forma majoritatea. Când
voturile sunt egale în Adunarea Comună, președintele va avea votul hotărâtor; însă
când Adunarea trebuie să delibereze asupra aceeptării sau schimbării oricăreia
dintre legile fundamentale, asupra instituțiilor organice, asupra drepturilor
individuale, sau asupra chestiunilor religioase, majoritatea voturilor va fi
considerată insuficientă, în fiecare din Adunările Comună sau Generală.
Dieta este permanentă: poate fi, oricum, când subiectele propuse spre
dezbatere sunt epuizate, suspendată pentru o perioadă fixă, care nu trebuie să
depășească patru luni.
__________________________________________________________________________________
*
33
Toate înțelegerile ulterioare referitoare la amânarea sau grăbirea
chestiunilor urgente, care pot apărea în timpul suspendării, vor fi rezervate pentru
Dietă, care le va avea în vedere când va fi angrenată în pregătirea legilor organice.
ART. LX.
Cu respectarea ordinii în care membrii Confederației vor vota, se stabilește,

că în timp ce Dieta va fi ocupată cu formularea legilor organice, nu va exista
reglementare fixă; și oricare ar fi ordinea păstrată cu asemenea ocazie, nu va
trebui nici să prejudicieze pe vreunul dintre membrii, nici să stabilească un
precedent pentru viitor. După formularea legilor organice, Dieta va delibera
asupra modului de organizare a acestei probleme printr-o reglementare
permanentă, scop pentru care se va îndepărta cât mai puțin posibil de acelea care
se păstrau în vechea Dietă, și mai ales potrivit Prorogării Delegației Imperiale din
1803. Ordinea care va fi adoptată nu va afecta în nici un fel statutul și precedența
membrilor Confederației, în afară de raporturile lor cu Dieta.
ART. LXI.
Dieta se va întruni la Frankfurt pe Main. Prima sa întâlnire este stabilită

pentru 1 septembrie 1815.
ART. LXII.
Primul subiect care va fi avut în vedere de Dietă după deschiderea sa, va fi

formularea legilor fundamentale ale Confederației și ale instituțiilor sale organice,
cu respectarea relațiilor exterioare, militare și interioare.
ART. LXIII.
Statele Confederației se angajează să apere nu doar întreaga Germanie, ci

fiecare stat individual al Uniunii, în caz că ar fi atacat, și ei își garantează reciproc
astfel de posesiuni ale lor așa cum sunt cuprinse în această Uniune.
Când va fi declarat război de către Confederație, nici un membru nu poate

iniția o negociere separată cu dușmanul, nici să facă pace, nici să încheie un
armistițiu, fără consimțământul celorlalți membri.
__________________________________________________________________________________
*
34
Statele confederate se angajează, în același mod, să nu poarte război unul
împotriva celuilalt, sub nici un pretext, nici să-și regleze disputele prin forța
armelor, ci să le supună Dietei, care va încerca o mediere prin intermediul unei
Comisii. Dacă aceasta nu va reuși, și o sentință judecătorească devine necesară,
recursul va avea loc într-o Curte Austregală bine organizată, la a cărei decizii
părțile în contradicție i se vor supune fără apel.
ART. LXIV.
Articolele cuprinse sub titlul de Înțelegeri Particulare în Actul Confederației

Germane, așa cum sunt anexate prezentului Tratat General, atât în original cât și
într-o traducere franceză, vor avea aceeași forță și valabilitate ca și cum ar fi fost
textual inserate aici.
ART. LXV.
Vechile Provincii Unite ale Țărilor de Jos și Provinciile Belgiene de până

acum, ambele în limitele fixate de articolul următor, vor forma, împreună cu țările
și teritoriile desemnate în același articol, sub suveranitatea Înălțimii Sale Regale
Prințul de Orange-Nassau, prinț suveran al Provinciilor Unite, Regatul Țărilor de
Jos, ereditar în ordinea succesiunii deja stabilită prin Actul de constituire al
numitelor Provincii Unite. Titlul și prerogativele demnității regale sunt
recunoscute de toate Puterile pentru Casa de Orange-Nassau.
ART. LXVI.
Linia conținând teritoriile care compun Regatul Țărilor de Jos, este

determinată în următorul mod: părăsește marea și se extinde de-a lungul
frontierelor Franței pe partea Țărilor de Jos așa cum s-a rectificat și fixat prin
articolul III al Tratatului de la Paris din 30 mai 1814, către Meuse; din acel loc, de-a
lungul acelorași frontiere până la vechile limite ale Ducatului Luxembourg. Din
acel punct urmează direcția limitelor dintre acel ducat și vechea Episcopie de
Liège, până când întâlnește (la sud de Deiffelt) limitele de vest ale acelui canton, și
pe acela al lui Malmedy, până în punctul unde ultimul atinge limitele dintre vechile
departamente Ourthe și Roer; apoi urmează aceste limite, până unde ele ating pe
acele ale fostului canton francez Eupen, din Ducatul Limburg, și urmând limita
__________________________________________________________________________________
*
35
vestică a acelui canton, într-o direcție nordică, lăsând în dreapta o mică parte a
fostului canton francez Aubel, se alătură punctului de contact al celor trei vechi
departamente Ourthe, Meuse-ul Inferior și Roer; plecând din nou din acest punct,
linia urmează pe aceea care separă ultimele două departamente, până când atinge
Worm-ul (un râu care se varsă în Roer), și merge de-a lungul acestui râu până în
punctul în care ajunge din nou la limitele acestor două departamente, urmează
această limită până la sud de Hillensberg (vechiul departament al Roer), de unde
urcă din nou către nord, și lăsând Hillensberg în dreapta și divizând cantonul
Sittard în două părți aproape egale, astfel încât Sittard și Susteren rămân în
stânga, atinge vechiul teritoriu olșandez; de unde, lăsând acest teritoriu în stânga,
continuă urmând frontiera sa estică până în punctul în care atinge vechiul principat
austriac Gueldres, în partea Ruremonde, și îndreptându-se către cel mai estic
punct al teritoriului olandez, la nord de Schwalmen, continuă să cuprindă acest
teritoriu.
În sfârșit, pornind din cel mai estic punct, se unește cu acea parte a
teritoriului olandez în care este situat Venlo; acel oraș și teritoriul său fiind inclus
în interiorul acestuia. Din acel loc până la vechea frontieră olandeză de lângă
Mook, situată mai sus de Gennep, linia urmează cursul Meuse-ului, la o asemenea
distanță față de malul drept, încât toate locurile pe o rază de 1000 de yarzi renani
de la el vor aparține, cu teritoriile lor, Regatului Țărilor de Jos; înțelegându-se
oricum, ca reciprocitate a acestui principiu, că teritoriul prusac nu va atinge în nici
un punct Meuse, sau se va apropia de el la o distanță mai mică de 1000 de yarzi
renani.
Din punctul unde linia tocmai descrisă atinge vechea frontieră olșandeză,
până la Rin, această frontieră va rămâne în mare măsură aceeași din 1795, dintre
Cleves și Provinciile Unite. Această linie va fi examinată de o comisie, pe care
guvernele Prusiei și Țărilor de Jos o vor numi fără întârziere, pentru scopul de a
acționa la determinarea exactă a limitelor, atât ale Regatului Țărilor de Jos cât și a
Marelui Ducat de Luxembourg, specificate în articolul LXVIII; și această comisie,
ajutată de persoane profesioniste, va reglementa orice privește construcțiile
hidrotehnice, și alte aspecte asemănătoare, în cel mai echitabil mod, și cel mai
corespunzător intereselor reciproce ale statelor Prusiei și a celor ale Țărilor de
Jos. Aceeași reglementare se referă la fixarea limitelor districtelor Kyfwaerd,
Lobith și ale întregului teritoriu până la Kekerdom.
__________________________________________________________________________________
*
36
Enclavele Huissen, Malburg, Lymers, cu orașul Sevenaer și domeniul Weel,
vor forma o parte a Regatului Țărilor de Jos; și Majestatea Sa Prusacă renunță
pentru totdeauna la ele pentru el, moștenitorii și succesorii săi.
ART. LXVII.
Acea parte a vechiului Ducat de Luxembourg care este cuprinsă în limitele

specificate în următorul articol, este de asemenea cedată prințului suveran al
Provinciilor Unite, acum Rege al Țărilor de Jos, pentru a fi stăpânită perpetuu de el
și succesorii săi, în deplină proprietate și suveranitate. Suveranul Țărilor de Jos va
adăuga titlurilor sale pe acela de Mare Duce de Luxembourg. Majestatea Sa își
rezervă privilegiul de a face pentru sine aranjamentele familiale pentru fii săi
prinții, referitoare la succesiunea Marelui Ducat, pe care le va considera
corespunzătoare intereselor monarhiei sale și intențiilor sale părintești.
Marele Ducat de Luxembourg, servind ca o compensație pentru principatele

Nassau-Dillenbourg, Siegen, Adamar și Dietz, vor forma unul din statele
Confederației Germane; și Prințul, Regele Țărilor de Jos, va intra în sistenul
acestei Confederații, ca Mare Duce de Luxembourg, cu toate prerogativele și
privilegiile de care se bucură ceilalți prinți germani.
Orașul Luxembourg, din punct de vedere militar, va fi considerat ca o

fortăreață a Confederației: Marele Duce, oricum, își va menține dreptul de a numi
guvernatorul și comandantul militar al acestei fortărețe, cu condiția aprobării de
către puterea executivă a Confederației, și sub alte asemenea condiții care vor fi
considerate necesar să fie stabilite, în conformitate cu renunțarea de asemenea la
principatul Fulda și cu viitoarea constituție a numitei Confederații.
ART. LXVIII.
Marele Ducat de Luxembourg va consta din întreg teritoriul situat între

Regatul Țărilor de Jos, așa cum a fost desemnat de articolul LXVI, Franța, Moselle,
până la gura Sure, cursul Sure, până la confluența cu Our, cursul acestui ultim râu,
până la limitele fostului canton francez Saint Vith, care nu va aparține Marelui
Ducat de Luxembourg.
__________________________________________________________________________________
*
37
ART. LXIX.
Majestatea Sa, Regele Țărilor de Jos, Mare Duce de Luxembourg, va stăpâni

perpetuu, pentru el și succesorii săi, în deplină suveranitate, acea parte a
Ducatului Bouillon, care nu este cedată Franței prin Tratatul de la Paris și care,
prin urmare, va fi unită cu Marele Ducat de Luxembourg.
Contestațiile care vor apărea asupra numitului Ducat de Bouillon, acela

dintre competitori ale cărui drepturi vor fi legal stabilite, va stăpâni în deplină
proprietate partea menționată a ducatului, așa cum a avut-o și ultimul duce, sub
suveranitatea Majestății Sale Regele Țărilor de Jos, Mare Duce de Luxembourg.
Această decizie se va lua prin arbitraj și va fi fără apel. Pentru acest scop vor
fi numiți un anumit număr de arbitri, unul de fiecare din cei doi competitori, și
ceilalți, în număr de trei, de către Curțile Austriei, Prusiei și Sardiniei. Ei se vor
întruni la Aix-la-Chapelle, de îndată ce situația războiului și alte circumstanțe o vor
admite, și decizia lor va fi făcută cunoscută în termen de șase luni de la prima
întâlnire.
În perioada interimară, Majestatea Sa Regele Țărilor de Jos, Mare Duce de

Luxembourg, va păstra proprietatea părții menționate a Ducatului Bouillon, pentru
a o putea returna, împreună cu veniturile administrației provizorii, competitorului
în favoarea căruia vor decide arbitrii; și numita Sa Majestate îl va despăgubi pentru
pierderea veniturilor care decurg din drepturile de suveranitate printr-un
aranjament echitabil. Dacă restituirea va fi făcută Prințului Charles de Rohan,
această proprietate, când va fi în posesia sa, va fi reglementată de legile înlocuirii
care constituie titlul său.
ART. LXX.
Majestatea Sa Regele Țărilor de Jos renunță pentru totdeauna pentru el,

moștenitorii și succesorii săi, în favoarea Majestății Sale Regele Prusiei, la
posesiunile suverane pe care Casa de Nassau-Orange le avea în Germania, și
anume la Principatele Dillenburg, Dietz, Siegen și Hadamar, cu domeniul Beilstein,
așa cum aceste posesiuni au fost reglementate definitiv între cele două ramuri ale
Casei de Nassau, prin Tratatul încheiat la Haga pe 14 iulie 1814. Majestatea Sa
renunță totodată la Principatul Fulda și la alte districte și teritorii care i-au fost
__________________________________________________________________________________
*
38
asigurate prin articolul 12 al Rezoluției Delegației Extraordinare a Imperiului din
15 februarie 1803.
ART. LXXI.
Dreptul și ordinea de succesiune stabilită între cele două ramuri ale Casei
de Nassau prin actul din 1783, numit Nassauischer Erbverein, este menținut și
transferat de cele patru Principate de Orange-Nassau Marelui Ducat de
Luxembourg.
Article LXXII.
Majestatea Sa Regele Țărilor de Jos, reunind sub stăpânirea sa țările

desemnate în articolele LXVI și LXVIII, intră în toate drepturile și ia asupra sa toate
obligațiile și toate angajamentele menționate referitor la provinciile și districtele
detașate de Franța din Tratatul de Pace încheiat la Paris pe 30 mai 1814.
Article LXXIII.
Majestatea Sa Regele Țărilor de Jos recunoscînd și sancționînd pe data de 21

iulie 1814, ca baze de unificare a Provinciilor Belgiene cu Provinciile Unite, cele 8
articole cuprinse în partea anexată prezentului tratat, articolele menționate vor
avea aceeași forță și validitate ca și când ar fi fost inserate, cuvânt cu cuvânt, în
tratatul actual.
ART. LXXIV.
Integritatea celor 19 cantoane, așa cum existau într-un corp politic, de la

semnarea Convenției din 29 decembrie 1813, este recunoscută ca bază a sistemului
helvet.
ART. LXXV.
Vallais, teritoriul Genevei și Principatul Neuchâtel sunt unite Elveției și vor

forma trei noi cantoane. Valea Dappes, formând o parte a cantonului Vaud, este
restituită acestuia.
__________________________________________________________________________________
*
39
ART. LXXVI.
Episcopia Basel și orașul și teritoriul Bienne vor fi unite cu Confederația

Helvetă și vor forma parte a cantonului Berna. Următoarele districte sunt
exceptate, oricum, de la această ultimă reglementare:
1. Un district de aproximativ trei leghe pătrate în întindere, incluzând Altschwaller,

Schoenbuch, Oberweller, Terweiller, Ettingen, Fürstenstein, Plotten, Pfaeffingen,
Aesch, Bruck, Reinach, Arlesheim, district care va fi unit cu cantonul Basel.
2. O mică enclavă, situată lângă satul Neuchâtel de Lignières, care este în prezent,
cu respectrea jurisdicției civile, dependentă de cantonul Neuchâtel, și cu
respectarea jurisdicției penale, de Episcopia de Basel, va aparține în deplină
suveranitate de Principatul Neuchâtel.
ART. LXXVII.
Locuitorii Episcopiei Basel și a celei de Bienne, unite cu cantoanele Berna și

Basel, se vor bucura, cu respect complet, fără vreo deosebire de religie (care va fi
menținută în situația actuală de aceleași drepturi civile și politice de care se
bucură, sau s-ar putea bucura locuitorii vechilor părți ale cantoanelor menționate:
ei vor fi, așadar, în mod egal competenți pentru a deveni candidați pentru pozițiile
de reprezentanți și pentru toate celelalte funcții, potrivit constituției cantoanelor.
Asemenea privilegii municipale, de vreme ce sunt compatibile cu Constituția și
reglementările generale ale cantonului Berna, vor fi păstrate orașului și satelor
care formează parte a jurisdicției sale.
Vânzarea domeniilor naționale trebuie confirmată și drepturile feudale și

dijmele nu pot fi restabilite.
Respectivele Acte de Uniune vor fi întocmite, conform principiilor

menționate mai sus, de comisii compuse dintr-un număr egal de delegați ai fiecărei
părți interesate. Acei din Episcopia Basel vor fi aleși de către canton dintre cei mai
eminenți cetățeni ai țării. Actele menționate vor fi garantate de Confederația
Helvetă. Toate punctele asupra cărora părțile nu pot cădea de acord, vor fi decise
de o curte de arbitraj, care va fi numită de către Dietă.
__________________________________________________________________________________
*
40
ART. LXXVIII.
Cesiunea făcută prin articolul 3 al Tratatului de la Viena din 14 octombrie

1809 a domeniului Razüns inclus în ținutul Grisons expirând și Majestatea Sa
Împăratul Austriei fiind repus în toate drepturile atașate posesiunii menționate,
confirmă dispoziția pe care a făcut-o acestuia printr-o declarație, datată 20 martie
1815, în favoarea cantonului Grisons.
ART. LXXIX.
Pentru a asigura comunicațiile militare și comerciale ale orașului Geneva cu

cantonul Vaud și restul Elveției, și cu dorința de a îndeplini în acest scop articolul 4
al Tratatului de la Paris din 30 mai 1814, Majestatea Sa Prea-Creștină consimte să
plaseze linia vămilor în așa fel încât drumul care duce de la Geneva în Elveția prin
Versoy, să fie, oricând, liber, și ca nici poșta, nici călătorii, nici transportul
mărfurilor să nu fie întrerupte de vreo examinare a ofițerilor vamali, nici să fie
obiectul vreunei taxe. Se înțelege în mod similar că trecerea trupelor elvețiene pe
acest drum nu va fi în nici un mod împiedicată.
În reglementările adiționale care vor fi făcute asupra acestei chestiuni,

punerea în aplicare a tratatelor referitoare la libera comunicație între orașul
Geneva și jurisdicția Peney va fi făcută în modul cel mai avantajos pentru locuitorii
Genevei. Majestatea Sa Prea-Creștină consimte de asemenea ca jandarmeria și
miliția din Geneva, după ce au comunicat asupra chestiunii cu cel mai apropiat post
al jandarmeriei franceze, să treacă pe drumul de la Meyrin, înspre și dinspre
jurisdicția menționată și orașul Geneva.
ART. LXXX.
Majestatea Sa Regele Sardiniei cedează acea parte a Savoiei care este

situată între râul Arve, Ron, limitele acelei părți a Savoiei cedate Franței și munții
Salève, până la Veiry inclusiv, împreună cu acea parte care se află între marele
drumul numit al Simplon-ului, lacul Geneva și prezentul teritoriu al cantonului
Geneva, de la Vénézas până în punctul unde râul Hermance traversează numitul
drum, și din acel loc, urmând cursul acelui râu până la vărsarea în lacul Geneva la
est de satul Hermance (întregul drum al Simplon-ului continuând să fie în
stăpânirea Majestății Sale Regele Sardiniei) pentru ca aceste ținuturi să fie
realipite cantonului Geneva; sub rezerva, oricum, de a determina mai precis, de
__________________________________________________________________________________
*
41
către comisarii respectivi, a limitelor lor, în particular a celei părți care se referă la
demarcația de mai sus de Veiry și a muntelui Salève; Majestatea Sa amintită
renunță pentru totdeauna, fără excepție sau rezervă, la toate drepturile de
suveranitate sau alte drepturi care i-ar putea aparține în locurile și teritoriile
cuprinse în această demarcație.
Majestatea Sa Regele Sardiniei este de acord de asemenea, ca comunicațiile

între cantonul Geneva și Vallais, prin drumul Simplon, să fie stabilite în același
mod în care s-a convenit și de către Franța, între Geneva și cantonul Vaud, pe ruta
Versoy. O comunicare liberă va fi de asemenea garantată oricând pentru trupele
geneveze, între teritoriul Genevei și jurisdicția Jussy și vor fi acordate la nevoie
facilitățile necesare pentru a porni pe lac către drumul Simplon.
Pe de altă parte, o scutire de la toate taxele de trecere va fi acordată pentru

toate mărfurile și bunurile care, venind din ținuturile Majestății Sale Regele
Sardiniei și din portul francez Genova, vor traversa drumul numit al Simplonului pe
întregul său traseu, prin Vallais și statul Geneva. Această scutire se va limita,
oricum, la trecere, și nu se va extinde nici asupra taxelor stabilite pentreu
întreținerea drumului, nici la taxele percepute asupra mărfurilor sau bunurilor
intenționate a fi vândute sau consumate în interior. Aceeași rezervă se va aplica și
comunicării garantate elvețienilor între Vallais și cantonul Geneva; și diferitele
guverne vor lua, în acest scop măsurile care, de comun acord le vor considera
necesare, fie pentru taxare sau pentru a preveni contrabanda în teritoriile lor
respective.
ART. LXXXI.
Cu intenția de a stabili compensații reciproce, cantoanele Argovie, Vaud,

Tessin și Saint-Gall, vor furniza vechilor cantoane Schwitz, Unterwald, Uri, Zug,
Glaris și Appenzell (Rhode-ul Interior) o sumă de bani pentru a fi folosită în scopul
invățământului public și pentru cheltuielile administrației generale, dar în
principal pentru primul scop, în cantoanele menționate.
Cota-parte, modalitatea de plată și diviziunile acestei compensații financiare

sunt stabilite după cum urmează:
__________________________________________________________________________________
*
42
Cantoanele Argovia, Vaud și St. Gall, vor furniza cantoanelor Schwitz,
Unterwald, Uri, Zug, Claris și Appenzell (Rhode-ul Interior) un fond de 500000 de
livre elvețiene.
Fiecare din fostele cantoane va plăti dobânda cotei sale parte, la valoarea de
5% anual, sau are opțiunea de a achita capitalul de bază fie în bani sau în
proprietăți finanțate.
Împărțirea, fie a plății sau a primirii acestor fonduri, va fi făcută potrivit

scării contribuțiilor stabilite pentru asigurarea cheltuielilor federale.
Cantonul Tessin va plăti în fiecare an cantonului Uri, o jumătate din suma

taxelor din Valea Levantină.
ART. LXXXII.
Pentru a pune capăt discuțiilor apărute, în legătură cu fondurile depuse în

Anglia de cantoanele Zurich și Berna, se stabilește:
1. Cantoanele Berna și Zurich își vor păstra proprietatea capitalului finanțat așa
cum exista în 1803, în perioada desființării guvernului elvețian și va primi dobânda
din el de la 1 ianuarie 1815.
2. Dobânda acumulată cuvenită din anul 1798 până în anul 1814 inclusiv, va fi
folosită la plata capitalului rămas al datoriei naționale, cunoscut sub numele de
debitul elvețian.
3. Surplusul debitului elvețian va rămâne în sarcina celorlalte cantoane, Berna și

Zurich fiind scutite de reglementarea de mai sus. Cota-parte a fiecăruia dintre
cantoane, care rămân încărcate cu acest surplus va fi calculată și plătită potrivit
proporției fixate pentru contribuțiile destinate să acopere cheltuielile federale.
Ținuturile încorporate Elveției începând cu 1813 nu vor fi evaluate în contul
vechiului debit elvețian.
Dacă se întâmplă să rămână un surplus după plata debitului de mai sus, acel
surplus va fi împărțit între cantoanele Berna și Zurich, potrivit proporției
capitalurilor lor respective.
__________________________________________________________________________________
*
43
Aceleași reglementări vor fi respectate cu privire la celelalte debite la care
fac referire documentele care sunt depuse în custodia președintelui Dietei.
ART. LXXXIII.
Pentru a concilia disputele referitor la distincțiile anulate fără compensație,

va fi dată o despăgubire persoanelor care sunt posesori ai unor asemenea; și cu
scopul de a evita toate neînțelegerile viitoare pe această temă între cantoanele
Berna și Vaud, ultimul va plăti guvernului din Berna suma de 300000 de livre
elvețiene, care vor fi împărțiți între pretendenții din Berna, posesori ai distincțiilor.
Plățile vor fi făcute la o rată de o cincime în fiecare an, începând cu 1 ianuarie 1816.
ART. LXXXIV.
Declarația din 20 martie, adresată de Marile Puteri care au semnat Tratatul

de la Paris Dietei Confederației Elvețiene și acceptată de Dietă prin Actul de
Adeziune din 27 mai este confirmată în întreg conținutul său; și principiile stabilite,
ca și reglementările stabilite în declarația amintită vor fi menținute fără nici o
schimbare.
ART. LXXXV.
Frontierele statelor Majestății Sale Regele Sardiniei vor fi:
În partea Franței, așa cum ele erau la 1 ianuarie 1792, cu excepția

schimbărilor efectuate prin Tratatul de la Paris din 30 mai 1814.
În partea Confederației Helvete, așa cum ele existau la 1 ianuarie 1792, cu

excepția schimbării produse de cesiunea în favoarea cantonului Geneva, după cum
este specificat de articolul LXXX al prezentului act.
În partea statelor Majestății Sale Împăratul Austriei, așa cum ele existau la 1
ianuarie 1792; și Convenția încheiată între Majestățile Lor Împărăteasa Maria
Tereza și Regele Sardiniei pe 4 octombrie 1751 va fi reciproc întărită în toate
prevederile ei.
În partea statelor Parma și Plaisance frontiera, cât privește vechile state ale
Regelui Sardiniei, vor continua să fie aceleași care erau la 1 ianuarie 1792.
__________________________________________________________________________________
*
44
Granițele fostelor state ale Genovei și ale țărilor numite Fiefuri Imperiale
unite cu statele Majestății Sale Regele Sardiniei, potrivit articolelor următoare, vor
fi aceleași cu cele care, la 1 ianuarie 1792 separau aceste țări de cele ale Parmei și
Plaisance și de cele ale Toscanei și Massei.
Insula Capraja, aparținând vechii Republici Genova este inclusă în cesiunea

Statelor Genovei către Majestatea Sa Regele Sardiniei.
ART. LXXXVI.
Statele care formau fosta Republică Genova sunt unite pentru totdeauna cu
cele ale Majestății Sale Regele Sardiniei, pentru a fi, ca și ultimele, stăpânite de el
în deplină suveranitate și proprietate ereditară, și pentru a fi moștenite, pe linie de
descendență masculină, pe baza dreptului de primogenitură, de cele două ramuri
ale casei sale, adică ramura regală și ramura de Savoia-Carignan.
ART. LXXXVII.
Regele Sardiniei va adăuga titlurilor sale actuale pe acela de Duce de

Genova.
ART. LXXXVIII.
Genovezii se vor bucura de toate drepturile și privilegiile menționate în actul

numit “Condiții care vor servi ca bază a uniunii dintre Statele Genoveze și cele ale
Majestății Sale Sarde” și actul menționat așa cum este anexat acestui Tratat
General, va fi considerat parte integrantă din acesta și va avea aceeași forță și
valabilitate ca și când ar fi fost textual inserat în articolul prezent.
ART. LXXXIX.
Țările numite Fiefuri Imperiale unite în trecut cu vechea Republică Ligurică

sunt unite definitiv cu statele Majestății Sale Regele Sardiniei, în același mod ca și
restul Statelor Genoveze; și locuitorii acestor țări se vor bucura de aceleași
drepturi și privilegii ca și cei din Statele Genovei, menționate în articolul
precedent.
__________________________________________________________________________________
*
45
ACT. XC.
Dreptul pe care Puterile care au semnat Tratatul de la Paris din 30 mai 1814
și l-au rezervat pentru ele însele, de a fortifica niște puncte ale statelor lor pe care
le vor considera potrivite pentru siguranța lor, este în mod egal rezervat, fără
restricție, Majestății Sale Regele Sardiniei.
ART. XCI.
Majestatea Sa Regele Sardiniei cedează cantonului Geneva districtele din

Savoia desemnate în articolul LXXX expus mai sus, potrivit condițiilor specificate în
act, intitulat “Cesiunea făcută de Majestatea Sa Regele Sardiniei cantonului
Geneva.” Acest act trebuie considerat ca parte integrantă a acestui Tratat General
căruia îi este anexat, și va avea aceeași forță și valabilitate ca și când ar fi fost
textual inserat în prezentul articol.
ART. XCII.
Provinciile Chablais și Faucigny, și întreg teritoriul Savoiei de la nord de

Ugine, aparținând Majestății Sale Regele Sardiniei vor forma o parte a neutralității
Elveției, așa cum este recunoscută și garantată de către Puteri.
Oricând, în consecință, puterile învecinate Elveției s-ar afla în stare de

ostilitate deschisă sau iminentă, trupele Majestății Sale Regele Sardiniei care ar fi
în acele provincii se vor retrage, și ar putea trece în acest scop prin Vallais dacă ar
fi necesar. Nici o altă armată sau vreo altă putere nu vor avea privilegiul de a trece
sau a rămâne în teritoriile și provinciile menționate, exceptând cele pe care
Confederația Helvetă va considera potrivit să le așeze acolo; se înțelege desigur, că
această stare de lucruri nu trebuie în nici un fel să deranjeze administrarea
acestor țări, în care agenții civili ai Majestății Sale Regele Sardiniei ar putea în plus
să folosească garda municipală pentru păstrarea bunei ordini.
ART. XCIII.
Potrivit renunțărilor convenite prin Tratatul de la Paris din 30 mai 1814,

Puterile care semnează prezentul tratat recunosc pe Majestatea Sa Împăratul
Austriei, moștenitorii și succesorii săi ca suverani legitimi ai provinciilor și
teritoriilor care au fost cedate, fie în întregime sau parțial prin Tratatele de la
Campo-Formio din 1797, de la Lunéville din 1801, de la Presburg din 1805, prin
__________________________________________________________________________________
*
46
Convenția adițională de la Fontainbleau din 1807 și prin Tratatul de la Viena din
1809; posesiune a provinciilor și teritoriilor pe care Majestatea Sa Apostolică
Imperială și Regală a obținut-o drept consecință a ultimului război precum Istria,
atât austriacă cât și venețiană, Dalmația, vechile insule venețiene din Adriatica,
gurile Cattaro, orașul Veneția cu apele sale, la fel ca și toate celelalte provincii și
districte ale fostelor State ale Terra Firma de pe malul stâng al Adige, Ducatele
Milano și Mantova, Principatele Brixen și Trente, Comitatul Tyrol, Vorarlberg,
Frioul-ul austriac, vechiul Frioul venețian, teritoriul Montefalcone, guvernoratul și
orașul Trieste, Carniola, Carinthia Superioară, Croația în dreapta Savei, Fiume și
litoralul maghiar și districtul Castua.
ART. XCIV.
Majestatea Sa Apostolică Imperială și Regală va uni monarhiei sale, pentru a

fi stăpânite de el și succesorii săi, în deplină proprietate și suveranitate:
1. În afară de porțiunile Terrei Firma din Statele Venețiene menționate în articolul

precedent, celelate părți ale acelor state, la fel ca și întreg teritoriul situat între
Tessin, Pad și Marea Adriatică.
2. Văile Valteline, Bormio și Chiavenna.
3. Teritoriile care formau în trecut Republica Ragusa.
ART. XCV.
Drept consecință a prevederilor stabilite în articolele precedente,

frontierele statelor Majestății Sale Apostolice Imperiale și Regale în Italia vor fi:
1. În partea statelor Majestății Sale Regele Sardiniei, așa cum erau la 1 ianuarie
1792.
2. În partea statelor Parma, Plaisance și Guastalla, cursul Padului, linia de

demarcație urmând talvegul râului.
3. În partea Statelor Modenei, așa cum ele erau la 1 ianuarie 1792.
4. În partea Statelor Papale, cursul Padului, până la gura Goro-ului.
__________________________________________________________________________________
*
47
5. În partea Elveției, vechea frontieră a Lombardiei și aceea care separă văile
Valteline, Bormio și Chiavenna de cantoanele Grisons și Tessino.
În acele locuri unde talvegul Padului formează frontiera se stabilește ca

schimbările pe care cursul râului le va avea nu vor afecta pe viitor în nici un fel
proprietatea insulelor cuprinse acolo.
ART. XCVI.
Principiile generale adoptate de Congresul de la Viena pentru navigația pe

râuri vor fi aplicabile și Pad-ului.
Comisarii vor fi numiți de statele cu granițe pe râuri în termen de cel târziu

trei luni de la terminarea Congresului, pentru a reglementa tot ceea ce privește
punerea în aplicare a prezentului articol.
ART. XCVII.
De vreme ce este indispensabil pentru a proteja pentru stabilimentul

cunoscut sub numele de Monte Napoleone din Milano mijloacele pentru a-și
îndeplini angajamentele către creditorii săi, se stabilește ca proprietatea funciară
și alte proprietăți imobile ale acestui stabiliment, în țări care au format parte a
vechiului Regat al Italiei și au trecut de atunci sub stăpânirea diferiților prinți ai
Italiei, la fel ca și capitalul stabilimentului menționat depozitate pentru dobândă în
aceste țări diferite, să fie alocate aceluiași obiectiv.
Datoriile neconsolidate și nelichidate ale Monte Napoleone, precum cele

apărute din restanțele cheltuielilor sale, sau din orice altă creștere a cheltuielilor
acestui stabiliment, vor fi împărțite între teritoriile car au format vechiul Regat al
Italiei; și această împărțire va fi reglementată potrivit bazelor reunite ale
populației și veniturilor lor. Suveranii țărilor menționate vor numi comisari în
termen de trei luni, începând de la terminarea Congresului pentru a organiza cu
comisarii austrieci orice este în legătură cu acest lucru.
Această comisie se va întruni la Milano.
__________________________________________________________________________________
*
48
ART. XCVIII.
Înălțimea Sa Regală Arhiducele François d'Este, moștenitorii și succesorii

săi, vor stăpâni, cu deplină suveranitate Ducatele Modena, Reggio și Mirandole, așa
cum ele existau la semnarea Tratatului de la Campo-Formio.
Înălțimea Sa Regală Arhiducesa Marie-Béatrix d'Este, moștenitorii și

succesorii săi, vor stăpâni cu deplină suveranitate și proprietate Ducatul Massa și
Principatul Carrara, la fel ca și Fiefurile Imperiale Lunigiana. Ultimele pot fi
folosite cu scopul de schimb sau alte aranjamente făcute prin consimțământ comun
și potrivit interesului reciproc cu Înălțimea Sa Imperială Marele Duce de Toscana.
Drepturile de succesiune și înapoiere, stabilite în ramurile Caselor

Arhiducale ale Austriei referitoare la Ducatele Modena, Reggio și Mirandole, la fel
ca și Principatele Massa și Carrara sunt păstrate.
ART. XCIX.
Majestatea Sa Împărăteasa Marie-Louise va stăpâni, cu deplină suveranitate

și proprietate Ducatele Parma, Plaisance și Guastalla, cu excepția districtelor
aflate în interiorul statelor Majestății Sale Apostolice Imperiale și Regale de pe
malul stâng al Padului.
Înapoierea acestor țări va fi reglementată prin consimțământ reciproc cu

Curțile Austriei, Rusiei, Franței, Spaniei, Angliei și Prusiei; cu atenție la drepturile
de înapoiere ale Casei de Austria și ale Majestății Sale Regele Sardiniei pentru
țările menționate.
ART. C.
Înălțimea Sa Imperială Arhiducele Ferdinand al Austriei este restabilit, el,

moștenitorii și succesorii săi în toate drepturile de suveranitate și proprietate în
Marele Ducat al Toscanei și dependențelor sale pe care el le stăpânea înainte de
Tratatul de la Lunéville.
Prevederile articolului 2 al Tratatului de la Viena din 3 octombrie 1735 dintre

Împăratul Carol al VI-lea și Regele Franței cu care celelalte Puteri au fost de acord
sunt complet reînnoite în favoarea Înălțimii Sale Imperiale și descendenților săi, la
fel ca și garanțiile rezultând din acele prevederi.
__________________________________________________________________________________
*
49
Vor fi de asemenea unite cu ducatul menționat, pentru a fi stăpânite în
deplină proprietate și suveranitate de Marele Duce Ferdinand, moștenitorii și
descendenții săi:
1. Statul Présides.
2. Acea parte a insulei Elba și proprietăților sale care se aflau sub suzeranitatea
Majestății Sale Regele celor Două Sicilii înainte de anul 1801.
3. Suveranitatea Principatului Piombino și a dependențelor sale.
Prințul Ludovic Buonaparte va reține pentru el și succesorii săi legitimi,

întreaga proprietate pe care familia sa a stăpânit-o în Principatul Piombino și în
insula Elba și dependențele sale înainte de ocuparea acestor țări de trupele
franceze în 1799, împreună cu minele, topitoriile și ocnele de sare. Prințul Ludovic
își va păstra de asemenea dreptul de pescuit și se va bucura de o scutire totală de
taxe, atât pentru exportul produselor din minele, topitoriile, ocnele și domeniile
sale, cât și pentru importul lemnului și al altor articole necesare pentru lucrul în
mine; el va fi de asemenea despăgubit de Înălțimea Sa Imperială Marele Duce de
Toscana pntru toate veniturile familiei ultimului rezultate din taxe de coroană,
înainte de anul 1801. În caz că vor apărea dificultăți în aprecierea acestei
despăgubiri, părțile interesate se vor supune deciziei Curților de la Viena și a
Sardiniei.
4. Recentele Fiefuri Imperiale Vernio, Montauto și Monte Santa-Maria, aflate în

interiorul Statelor Toscane.
ART. CI.
Principatul Lucca va fi stăpânit în deplină proprietate și suveranitate de

Majestatea Sa Infanta Marie-Louise și descendenții ei pe linie de succesiune
masculină. Principatul este stabilit ca ducat și va avea o formă de guvernământ
bazată pe principiile aceleia pe care a primit-o în 1805.
O rentă de 500000 de franci va fi adăugată la venitul Principatului Lucca, pe

care Majestatea Sa Împăratul Austriei și Înălțimea Sa Imperială Marele Duce al
Toscanei se angajează să o plătească regulat, atât timp cât circumstanțele nu
permit găsirea unui alt stabiliment pentru Majestatea Sa Infanta Marie-Louise, fiul
ei și descendenții săi.
__________________________________________________________________________________
*
50
Această rentă va fi special ipotecată asupra domeniilor din Boemia,
cunoscute sub numele de Palatinatul Bavariei care, în cazul în care Ducatul Lucca
este înapoiat Marelui Duce al Toscanei vor fi scutite de această taxă și vor forma
din nou o parte a domeniului privat al Majestății Sale Apostolice Imperiale și
Regale.
ART. CII.
Ducatul Lucca va fi înapoiat Marelui Duce al Toscanei: fie în caz că devine

vacant prin moartea Majestății Sale Infanta Maria Louisa sau a fiului ei Don Carlos
și a descendenților lor direcți pe linie masculină, sau moștenitorii ei direcți vor
obține orice alt stabiliment sau vor fi succesori ai unei alte ramuri a dinastiei lor.
Marele Duce al Toscanei se angajează oricum, în cazul în care înapoierea

menționată îi revine lui, să cedeze Ducelui de Modena, de îndată ce a intrat în
posesia Principatului Lucca, următoarele teritorii:
1. Districtele toscane Fivizano, Pletra-Santa și Barga.
2. Districtele din Lucca, Castiglione și Gallicano, aflate în interiorul Statelor

Modenei, la fel ca și pe cele ale Minucciano și Monte-Ignose, învecinate cu ținutul
Massa.
ART. CIII
Marelles, cu Camerino și dependențele lor, la fel ca și Ducatul Benevento și

Principatul Ponte-Corvo, sunt restituite Sfântului Scaun.
Sfântul Scaun își va recupera posesia legațiilor din Ravenna, Bologna și

Ferrara, cu excepția acelei părți a Ferrarei care este situată pe malul stâng al Pad-
ului.
Majestatea Sa Apostolică Imperială și Regală și succesorii săi vor avea

dreptul să așeze garnizoane în Ferrara și Commacho.
Locuitorii țărilor care se întorc sub guvernarea Sfântului Scaun, ca și

consecință a prevederilor Congresului, se vor bucura de avantajul articolului 16 al
Tratatului de la Paris din 30 mai 1814. Toate achizițiile făcute de indivizi, în virtutea
unui document recunoscut ca legal de legile existente vor fi considerate valabile și
__________________________________________________________________________________
*
51
aranjamentele necesare pentru garantarea datoriei publice și plata pensiilor va fi
stabilită printr-o convenție particulară între Curțile de la Roma și Viena.
ART. CIV.
Majestatea Sa Regele Ferdinand al IV-lea, moștenitorii și succesorii săi, este

restaurat pe tronul din Neapole, și Majestatea Sa este recunoscut de Puteri ca
Rege al Regatului celor Două Sicilii.
ART. CV.
Puterile, recunoscând echitatea revendicărilor Înălțimii Sale Regale Prințul

Regent al Portugaliei și Braziliei asupra orașului Olivença și a celorlalte teritorii
cedate Spaniei prin Tratatul de la Badajoz din 1801 și văzând restituirea acestora
ca o măsură necesară pentru a asigura acea armonie perfectă și permanentă între
cele două regate ale peninsulei, menținere care în toate părțile Europei a fost
obiectivul permanent al aranjamentelor lor, se angajează oficial să-și dea silința
maximă pentru a obține, prin mijloace pașnice, retrocedarea teritoriilor
menționate în favoarea Portugaliei. Și Puterile declară, atât cât depinde de ele, că
acest aranjament va avea loc cât mai curând posibil.
ART. CVI.
Pentru a înlătura problemele care s-au opus ratificării din partea Înălțimii
Sale Regale Prințul Regent al Regatelor Portugaliei și Braziliei ale Tratatului
semnat pe 30 mai 1814 între Portugalia și Franța, se stabilește ca prevederile
conținute în articolul 10 al acelui tratat și toate cele care se referă la el vor fi fără
efect, și, prin consimțământul tuturor Puterilor, prevederile conținute în articolul
următor le vor înlocui, fiind considerate singurele valabile: cu această excepție,
toate celelate clauze ale Tratatului de la Paris de mai sus vor fi menținute și privite
ca obligatorii reciproc pentru cele două Curți.
ART. CVII.
Înălțimea Sa Regală Prințul Regent al Regatelor Portugaliei și Braziliei

dorind să dea o dovadă clară de considerație pentru Majestatea Sa Prea-Creștină
se obligă să restituie Guyana Franceză Majestății Sale amintite, până la râul
Oyapock, a cărui gură este situată între gradele 4 și 5 latitudine nordică, și care a
__________________________________________________________________________________
*
52
fost întotdeauna considerată de către Portugalia ca limita stabilită de Tratatul de la
Utrecht.
Perioada pentru cedarea acestei colonii va fi stabilită, de îndată ce

împrejurările o vor permite, printr-o convenție particulară între cele două Curți, și
ele vor iniția un acord pașnic, cât de curând posibil, cu privire la stabilirea
definitivă a limitelor Guyanei Portugheze și Franceze, corespunzător sensului
precis al articolului 7 al Tratatului de la Utrecht.
ART. CVIII.
Puterile a căror state sunt separate sau traversate de același râu navigabil,
se obligă să reglementeze, prin consimțământ comun, tot ceea ce privește
navigația. În acest scop ele vor numi comisari, care se vor întruni, cel mai târziu la
șase luni după terminarea Congresului și care vor adopta ca bază a măsurilor lor
principiile stabilite de următoarele articole.
ART. CIX.
Navigația pe râuri, de-a lungul întregului lor curs, menționată în articolul

precedent, din punctul în care fiecare dintre ele devine navigabil, până la gura de
vărsare, va fi în întregime liberă și, privitor la comerț, nu va fi interzisă nimănui;
înțelegându-se că reglementările stabilite cu privire la poliția acestei navigații vor
fi respectate; și vor fi elaborate la fel pentru toți și cât mai favorabil posibil pentru
comerțul tuturor națiunilor.
ART. CX.
Sistemul care va fi stabilit atât pentru colectarea taxelor cât și pentru

întreținerea poliției va fi, pe cât posibil, același de-a lungul întregului curs al
râului; și se va extinde, de asemenea, cu excepția situației în care circumstanțe
particulare îl împiedică, pentru acelea dintre brațe și confluențe care, în cursul lor
navigabil, separă sau traversează diferite țări.
ART. CXI.
Taxele de navigație vor fi reglementate într-un mod uniform și neschimbat și

cu o referire cât mai mică la calitatea diferită a mărfii, pentru ca o examinare
minuțioasă a încărcăturii să nu fie necesară, cu excepția scopului de a preveni
__________________________________________________________________________________
*
53
frauda și evaziunea. Suma taxelor, care nu trebuie în nici un caz să depășească pe
cele plătite acum, va fi stabilită de contextele locale, care cu greu permit o regulă
generală în această privință. Tariful va fi stabilit într-o asemenea manieră încât să
încurajeze comerțul prin înlesnirea navigației; scop pentru care taxele vamale
stabilite pe Rin și valabile acum pe acel râu pot servi ca regulă de aproximație
pentru alcătuirea sa.
Tariful odată stabilit, nici o creștere a sa nu va avea loc, decât prin

consimțământul comun al statelor riverane și nici navigația nu va fi îngreunată cu
alte taxe decât acelea stabilite în reglementare.
ART. CXII.
Oficiile pentru colectarea taxelor, al căror număr va fi redus cât mai mult
posibil, vor fi stabilite după reglementarea de mai sus, și nici o schimbare nu va fi
apoi făcută, decât prin consimțământ comun, decât dacă vreunul dintre statele
având granițe pe râuri vor dori să diminueze numărul celor care aparțin exclusiv
aceluiași.
ART. CXIII.
Fiecare stat cu granița pe râuri va cheltui pentru a menține funcționale

potecile edecului care trec prin teritoriul său și pentru susținerea lucrărilor
necesare pe aceeași extindere, pentru ca nici un obstacol să nu fie întâlnit pentru
navigație.
Reglementarea avută în vedere va stabili modalitatea în care statele cu

granițe pe râuri vor participa la aceste din urmă lucrări, acolo unde malurile opuse
aparțin guvernelor diferite.
ART. CXIV.
Nicăieri nu vor fi stabilite depozite, porturi sau taxe pentru acostare forțată.
Cele care există deja, vor fi păstrate doar atât timp cât statele cu graniță pe râuri
(fără referire la interesul local al locului sau țării unde ele sunt stabilite) le vor
considera necesare sau utile pentru navigație și comerț în general.
__________________________________________________________________________________
*
54
ART. CXV.
Vămile aparținând statelor cu graniță pe râuri nu se vor amesteca în

drepturile de navigație. Vor fi stabilite reglementări pentru a preveni ofițerii
vamali, în exercițiul funcției lor, să pună obstacole pentru navigație; însă se va avea
grijă, prin mijoacele unei poliții severe pe mal, să se prevină orice încercare a
locuitorilor de a face contrabandă cu bunuri prin intermediul marinarilor.
ART. CXVI.
Tot ceea ce este exprimat în articolele precedente va fi fixat printr-un acord

general, în care trebuie de asemenea să fie inclus orice ar avea nevoie de o
precizare ulterioară. Acordul odată fixat, nu va fi schimbat decât de și prin
consimțământul tuturor statelor cu granițe pe râuri și ele vor avea grijă să se
asigure de punerea sa în aplicare cu atenție la circumstanțe și localitate.
ART. CXVII.
Reglementările particulare referitoare la navigația pe Rin, Necker, Main,

Moselle, Meuse și Scheldt, așa cum sunt anexate actului prezent, vor avea aceeași
forță și valabilitate ca și când ar fi fost textual inserate aici.
ART. CXVIII.
Tratatele, Convențiile, Declarațiile, Reglementările și alte acte particulare

care sunt anexate prezentului document, și anume:
1. Tratatul dintre Rusia și Austria din 21 aprilie/3 mai 1815.
2. Tratatul dintre Rusia și Prusia din 21 aprilie/3 mai 1815.
3. Tratatul adițional referitor la Cracovia, dintre Austria, Prusia și Rusia, din 21

aprilie/3 mai 1815.
4. Tratatul dintre Prusia și Saxonia din 18 Mai 1815.
5. Declarația Regelui Saxoniei despre drepturile Casei de Schönburg, din 18 mai

1815.
6. Tratatul dintre Prusia și Hanovra din 29 mai 1815.
__________________________________________________________________________________
*
55
7. Convenția dintre Prusia și the Marele Duce de Saxa-Weimar din 1 iunie 1815.
8. Convenția dintre Prusia și Ducele și Prințul de Nassau din 31 mai 1815.
9. Actul privind Constituția Federativă a Germaniei din 8 iunie 1815.
10. Tratatul dintre Regele Țărilor de Jos și Prusia, Anglia, Austria și Rusia, din 31
mai 1815.
11. Declarația Puterilor asupra afacerilor Confederație Helvete din 20 martie și

Actul de Suplimentare al Dietei din 28 mai 1815.
12. Protocolul din 29 martie 1815, asupra cesiunilor făcute de Regele Sardiniei
cantonului Geneva.
13. Tratatul dintre Regele Sardiniei, Austria, Anglia, Rusia, Prusia și Franța, din 21
mai 1815.
14. Actul numit “Condiții care vor servi ca baze ale uniunii Statelor Genoveze cu
cele ale Majestății Sale Sardine.”
15. Declarația Puterilor asupra abolirii comerțului cu sclavi din 8 februarie 1815.
16. Reglementările privind libera navigație pe râuri.
17. Reglementarea privind rangul agenților diplomatici.
Vor fi considerate ca părți integrante din acordurile Congresului și vor avea,

peste tot, acceași forță și valabilitate ca și când ar fi fost cuvânt cu cuvânt inserate
în Tratatul General.
ART. CXIX.
Toate Puterile întrunite în Congres, la fel ca și Prinții și orașele libere, care

au contribuit la înțelegerile specificate și la actele confirmate în acest Tratat
General, sunt invitate să subscrie acestora.
ART. CXX.
Limba franceză fiind exclusiv folosită în toate copiile prezentului tratat, se

declară, de către Puterile care au contribuit la acest Act, că folosirea acelei limbi
nu trebuie să constituie un precedent pentru viitor; fiecare Putere, prin urmare, își
__________________________________________________________________________________
*
56
rezervă să adopte pentru viitoarele negocieri și convenții limba pe care a folosit-o
până atunci în relațiile diplomatice; și acest Tratat nu trebuie citat ca un precedent
contrar practicii stabilite.
ART. CXXI.
Prezentul Tratatul trebuie să fie ratificat și ratificările schimbate în termen

de șase luni și de Curtea Portugaliei în termen de un an, sau mai curând dacă este
posibil.
O copie a acestui Tratat General va fi depozitată în Arhivele Curții și ale

Statului Majestății Sale Apostolice Imperiale și Regale la Viena, în caz că oricare
din Curțile Europei va considera de cuviință să consulte textul original al acestui
document oficial.
Credință cu care respectivii Plenipotențiari au semnat acest document

aplicând la acesta pecețile armelor lor.
Încheiat la Viena pe 9 iunie, în anul Domnului Nostru 1815.
(Urmează semnăturile în ordinea alfabetică a Curților.)
Austria,
(L. S.) Prințul de Metternich.
(L. S.) Baronul de Wessenderg.
Spain,
France,
(L. S.) Prințul de Talleyrand,
(L. S.) Ducele de Dalberg.
(L. S.) Contele Alexis de Noailles
Marea Britanie,
(L. S.) Clancarty.
__________________________________________________________________________________
*
57
(L. S.) Cathcart.
(L. S.) Stewart, Locotenent-General
Portugalia,
(L. S.) Contele de Palmella.
(L. S.) Antonio da Saldanha da Gama.
(L. S.) D.Joaquim.Loro da Silveira.
Prusia,
(L. S.) Prințul de Hardenberg.
(L. S.) Baronul de Humboldt.
Rusia,
(L. S.) Prințul de Rasoumoffsky
(L. S.) Contele de Stackelberg.
(L. S.) Contele de Nesselrode.
Suedia,
(L. S.) Contele Charles-Axel de Loewenhielm, doar cu rezerva asupra articolelor

101, 103 și 104 din Tratat.
ART CV
Foreign Office p. 51:
Extras din Tratatul de Pace și Prietenie dintre Spania și Portugalia

__________________________________________________________________________________
*
58
Badajoz, 6 iunie 1801.
Аrt. III.
(Extras)
Cu toate acestea Majestatea Sa Catolică va păstra drept cucerită și va adăuga

domeniilor sale fortăreața Olivença, cu teritoriul său și ținuturile situate pe
Guadiana, în așa fel încât acest fluviu să fie granița celor două Regate în această
parte.
SURSE FOLOSITE:
https://mjp.univ-perp.fr/traites/1815vienne2.htm#pb
The map of Europe by treaty (Harta Europei prin tratat), de Edward Hertslet,
Londra, 1875, vol. I, pag. 208-274.
__________________________________________________________________________________
*
59

RELAȚIILE INTERNAȚIONALE ÎN SECOLUL XIX-Actul Final Al Congresului de La Viena-9 IUNIE 1815-Traducere Integrală

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

RELAȚIILE INTERNAȚIONALE ÎN SECOLUL XIX-Actul Final Al Congresului de La Viena-9 IUNIE 1815-Traducere Integrală

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TRADUCERE COMPLETĂ A

TRATATULUI GENERAL DIN 9

PROFESOR LUCA OCTAVIAN

Viena, 9 iunie 1815

În numele Preasfintei și Nedespărțitei Treimi

Puterile care au semnat Tratatul încheiat la Paris la 30 mai 1814, întrunindu-

Majestatea Sa Împăratul Austriei, Regele Ungariei și Boemiei:

Domnul Klemens Wenzel Lothar, Prinț de Metternich-Winneburg-

Don Pedro Gómez Labrador, Cavaler al Regalului și distinsului Ordin al lui

Majestatea Sa Regele Franței și Navarrei:

Domnul Charles-Maurice de Talleyrand-Périgord, Prinț de Talleyrand,

Domnul Duce de Dalberg, Ministrul de Stat al Majestății Sale, Regele Franței

Domnul Conte Gouvernet de La Tour-du-Pin, Cavaler al Ordinului Regal și

Majestatea Sa Regele Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei:

Drept Onorabilul Robert Stewart, Viconte de Castlereagh, Consilier Privat al

Prea onorabilul Richard Le Poer Trench, Earl de Clancarty, Viconte de Dunlo,

Prea onorabilul William Shaw, Earl de Cathcart, Viconte de Cathcart, Baron

Și onorabilul Charles William Stewart, Lord Stewart, Lord al Camerei

Înălțimea Sa Regală Prințul regent al regatelor Portugaliei și Braziliei:

Don Pedro de Sousa Holstein, conte de Palmela, un membru al Consiliului

Și Don Joaquim Lobo da Silveira, un membru al Consiliului său, Comandant

Majestatea Sa Regele Prusiei:

Prințul Hardenberg, Cancelarul său de Stat, Cavaler al Marilor Ordine ale

Și Domnul Karl Wilhelm, Baron de Humboldt, Ministrul Său de Stat,

Majestatea Sa Împăratul tuturor Rusiilor:

Domnul Andrei, prinț de Razumovsky, Consilierul său Privat actual, Senator,

Domnul Gustav Conte de Stackelberg, Consilierul său Privat actual, Trimis

Majestatea Sa Regele Suediei și Norvegiei:

Domnul Carl Axel, Conte de Löwenhielm, General-Maior al Armatelor sale,

Acești Plenipotențiari de mai sus, asistând la încheierea negocierilor, după

Ducatul Varșoviei, cu excepția provinciilor și districtelor unde s-a hotărât

Polonezii, respectiv care sunt cetățeni ai Rusiei, Austriei și Prusiei, vor

Partea ducatului Varșoviei pe care Majestatea Sa Regele Prusiei o va deține

Începând de la frontiera Prusiei de Est până la satul Neuhof, noua limită va

De la Powidz va continua până la punctul de confluență a râurilor Wartha și

Majestatea Sa Regală și Apostolică va deține, în deplină proprietate și

Cursul sau albia Vistulei va separa Galiția de teritoriul orașului liber

De la Zawichost la Bug, frontiera de uscat va fi determinată de linia trasată

Frontiera de la Bug va fi restabilită în această parte între cele două imperii,

Majestatea Sa Împăratul Tuturor Rusiilor, cedează Majestății Sale Regale și

Orașul Cracovia, cu teritoriul său, este declarat pentru totdeauna liber,

Teritoriul orașului liber al Cracoviei va avea ca frontieră pe malul stâng al

Majestatea Sa Împăratul Austriei, dorind în special să faciliteze cât mai mult

Ca urmarea a acestei concesii permanente, care care totuși nu va afecta

Curțile Rusiei, Austriei și Prusiei se angajează să respecte și să determine

Dispozițiile constituției orașului liber al Cracoviei, privind Academia,

O amnistie specială generală va fi garantată în favoarea tuturor indivizilor,

În consecință a articolului anterior, nici o persoană nu va fi în viitor

De la aceste reglementări generale pe tema confiscărilor sunt exceptate

Principiile stabilite pentru libera navigație pe râuri și canale, pe întregul

Majestatea Sa Regele Saxoniei renunță pentru totdeauna pentru sine și

De la Neisse va trece prin zona Eigen, între Tauchritz, care va aparține

Marele drum poștal dintre Görlitz și Bautzen va aparține Prusiei, până la

Linia va coborî apoi deasupra Spree și Schwartzwasser: Liska, Hermsdorf,

De la Schwarze-Elster, lângă Solchdorf, o linie dreaptă va fi trasă la

De la Elba către frontiera ținutului Merseburg, va fi reglementat astfel încât

De la Podelwitz (aparținând domeniului Leipzig și rămânând Saxoniei) până

Frontierele arealului Neustadt, care cade în întregime sub dominația

Arealele Voigtland, în districtul Reuss, adică Gefael, Blintendorf,

Provinciile și districtele Regatului Saxoniei, care sunt transferate sub

Majestatea Sa Regele Saxoniei va continua să poarte titlul de Conte al

Austria, Rusia, Marea Britanie și Franța garantează Majestății Sale, Regele

Majestatea Sa Imperială, Regală și Apostolică, dorind să dea regelui Prusiei