Ori-care cap îngust un geniu pară-și,

Cu versuri, goale de cuprins, să placă,

Și, cum dorește, sgomot mare facă,
Cununi de laur de la plebe ceară – și.

Ci muza mea cu sine se împacă.

Eu am un singur, dar iubit tovarăș,
Și lui închin a mele șiruri iarăși,
Cântarea mea de glorie săracă.

Când dulcii – i ochi pe linii or s ‘alerge.

Și cumpănind în iambi turnata limbă,
Ici se va pune, dincolo va șterge.

Atuncea ea în lumea mea se plimbă,

Cu-a gândurilor mele navă merge,
Și al ei suflet pe-al meu și-l schimbă.