Calea Mosilor si agonia cladirilor istorice

09 ianuarie 2011 Cristina Iosif Unknown Bucharest

Acum cateva zile s-a prabusit o casa de pe Calea Mosilor. Starea ei facea sfarsitul previzibil. Si
alte cladiri istorice, a caror degradare pare a-si fi atins ultima limita, cum ar fi Hanul Solacoglu
sau vechiul hanisor de langa Biserica cu Sfinti, asteapta aceeasi soarta iminenta. Importanta
data de tipologia caracteristica, de vechime si de istoria cuprinsa intre zidurile lor ar impune
respect si grija fata de aceste nu multe vestigii ale trecutului care ne-au mai ramas.

Calea Mosilor (sau Podul Targului din Afara) a fost unul din cele mai importante drumuri
din Bucuresti inca de la inceputurile sale, de fapt a fost premergator intemeierii orasului.
Podul Targului din Afara se prelungea cu marea cale comerciala care facea legatura spre rasarit
cu Moldova si mai departe spre Lvov (Liov), dar si cu vechile porturi Galati si Braila .

Podul Targului de Afara incepea de langa Curtea Domneasca, din locul cunoscut ca Piata Sf.
Anton, ca toate celelalte poduri domnesti, si facea legatura-dupa cum o arata si numele-cu targul
din afara, targul sau oborul de animale al Bucurestilor care trebuia sa fie dincolo de bariera
orasului. Cum targul s-a tot mutat (de langa Biserica Sfintilor in locul din preajma Bisericii
Oborul Vechi (langa Foisorul de Foc)- al carei nume aminteste tocmai acest lucru- iar in fine in
zona cunoscuta azi a Oborului), Calea Mosilor s-a prelungit mereu catre Est. .
Importanta Caii Mosilor este sugerata de faptul ca a fost primul drum pavat cu piatra (in
1825– fiind intrebuintata piatra de rau, intentia fiind a se utiliza „piatra cea mai tare aflata in
muntii Tarii Romanesti, asa ca sa fie acest caldaram mai bun decat acel care este facut la cetatea
Brasovului”).

Calea Mosilor porneste azi de undeva din spatele magazinului Cocor, trece pe langa fostul
magazin „La Vulturul de mare cu pestele in gheare”, primul „magazin universal” din Bucuresti,
cu etaj, fost intai la Piata de Flori inainte de a se fi mutat aici (azi sediu de banca), prin dreptul
Bisericii Sf. Gheorghe Vechi, ctitorie a boierilor Balaceni de secol XV (distrusa la Marele Foc
din 1847 si ulterior refacuta in forma pe care o vedem) care se intrezareste pe dreapta printre
doua case…
Trebuie stiut ca fosta mahala Sf Gheorghe Vechi ale carei ulicioare au fost taiate de prelungirea
Bulevardului Coltei spre Piata Mare in anii ’40 este cea mai veche vatra a orasului, aici la o
mare raspantie de drumuri unde Calea care unea Targul Dinlauntru cu Targul din Afara
se incrucisa cu prelungirea Ulitei celei Mari (Lipscani) trebuiesc cautate urmele satului
ciobanului Bucur.
Intersectia Calea Mosilor cu Sf. Vineri este azi o rascruce cu terenuri virane si o parcare ce nu
mai spune nimic despre importanta acestor vechi locuri legate de istoria si evolutia orasului.

Istoria care mai poate fi citita prin cladirile ramase este foarte putina. Constructiile cele mai
vechi existente in zona „protejata” cuprinsa intre Bd. Bratianu si Bd. Carol, in afara de biserici,
nu sunt mai vechi de mijlocul secolului XIX. Este adevarat ca nu toate. Orasul de secol XIX este
amestecat cu blockhouse-uri din perioada interbelica, parcari betonate, locuri virane si chiar
constructii moderne (si anoste) care afecteaza si mai mult o zona oricum alterata de timp.

La intersectia cu Sf Vineri pe dreapta Caii Mosilor, intre doua terenuri virane, este o casa veche
negustoreasca de sfarsit de secol XIX. Parterul este alterat de termopane insa la etaj batranele
ziduri si ferestrele au ramas atinse doar de vreme.
Pe stanga, mica Biserica Razvan (sec.XVI):

Langa Biserica Razvan era candva Hanul Nicolescului frecventat de evrei, han care avea si
sinagoga construita in 1789; cativa ani mai tarziu, cu prilejul unei reclamatii cercetata de
stapanire (atunci austriaca), mahalagii se plangeau ca „acea mahala s-a umplut toata de evrei,
dand pe pravalii indoit pret chirie”.
Peste drum de Biserica Razvan este Hanul Polonez, iar alaturi casele farmacistului Nierecher de
secol XIX, cele cu fatada lunga:
 Aceleasi cladiri apar din perspectiva opusa intr-o fotografie din aprilie 1978, cu fix 32 de ani in
urma, ceea ce ne permite sa observam degradarea caselor petrecuta intr-un interval relativ atat de
scurt de timp:
O alta fotografie din 1978 priveste spre intersectia cu Hristo Botev:

Casa din centrul imaginii in spatele tramvaiului:

Dincolo de intersectia cu Hristo Botev, in preajma Bisericii Sfintilor strada sinuoasa si ingusta
pastreaza un front relativ compact de case negustoresti, case cu un etaj si pravalii la parter,
cu bolta si curte interioara, hanuri (latura de nord a Caii Mosilor, langa Biserica Sfintilor, si
casele de pe Strada Sfintilor din spatele Bisericii):
In dreptul altarului bisericii a existat candva o „fantana de raspantie” pe care primarul Pache
Protopopescu pusese sa se construiasca.
Vechiul hanisor din spatele Bisericii Sfintilor (sus); intr-o fotografie din 1985, realizata de dl.
Cristian Popescu (pe care nu o pot posta) hanul acesta inca arata decent…
Biserica Sfintilor (1728) si Strada Sfintilor:

.Peste drum de Biserica Sfintilor, in spatele gardului metalic, bucata de zid (vezi foto de mai jos)
este un vestigiu al fostului Han Cernica,construit in a doua jumatate a sec. XVIII. Aici calugarii
de la Manastirea Cernica de la marginea de N-E a Bucurestilor se adaposteau cand veneau sa
incaseze veniturile caselor si pravaliilor pe care manastirea la avea in Bucuresti. Hanul desfacea
si o parte din produsele manastirii. Strada alaturata (care azi se cheama Parintele Staniloae) purta
pana nu demult numele hanului;
Urcand in continuare pe Calea Mosilor, pe dreapta niste case cu fatada urmand curba strazii sunt
fostele case ale asociatilor Popp si Bunescu (cei care au ridicat magazinul „Bucuresti” din gura
Lipscanilor):
Dupa coltul cu Strada Paleologu Calea Mosilor ajunge la ruinele Hanului Solacoglu:
Este probabil cea mai veche constructie ramasa pe Calea Mosilor. Hanul a fost construit la 1859,
anul Unirii, cand fratii Solacoglu au ridicat un cat deasupra pravaliilor existente. Cladirea are
doua ganguri boltite prin care se intra in curtea interioara, pivnite, pravalii si apartamente de
locuit la catul de sus. Fatada prelunga numara 20 de ferestre la etaj. Zidurile au peste un metru
grosime. Sub toata mizeria cladirii care a vazut si a patit multe, cu toata tencuiala cazuta,
ferestrele sparte, zidurile roase de igrasie, inca se mai vad ornamentele delicate ale ferestrelor si
cornisei.
De curand o parte din acoperisul Hanului Solacoglu care a depasit 150 de ani s-a prabusit. Nu s-
au putut gasi solutii pentru a salva macar acest vestigiu reprezentativ pentru Calea Mosilor si
pentru Bucurestii veacului XIX.
Dupa intersectia cu Bulevardul Carol, Calea Mosilor sistematizata nu mai pastreaza nimic din
istoria ei.

UPDATE
Prin amabilitatea d-lui George M. am primit fotografii ale casei de pe Calea Mosilor ce s-a
prabusit de curand, luate in iunie 2009: