turbina.

Lucrul mecanic este transformat de generator in energie

electrica.Combustibilul, moderatorul si agentul de racire formeaza asa numita filiera a
reactorului termic care determina caracteristicile specifice centralelor
nucleare.Combustibilul introdus in reactor are forma unor pilule compactate sub forma
de bare.Intre barele de combustibil se gasesc barele de control. Acestea contin cadmiu
(element chimic ce absoarbe neutroni). Ele au rolul de a regla numarul de neutroni ce
pot produce noi reactii de fisiune,astfel incat puterea produsa de reactor sa ramana
constanta in timp.Pentru mentinerea reactiei in lant, in unele tipuri de
reactoare,neutronii emisi in reactiile de fisiune trebuie incetiniti. In timpul franarii
neutronilor are loc un transfer de energie de la acestia la moderator,temperatura
moderatorului si a combustibilului marindu-se.Controlul reactoarelor nucleare se face
computerizat (inclusiv al sistemelor utilizatepentru protectia reactorului si a mediului
inconjurator).Centralele nucleare au intre 1 si 8 reactoare (unitati), fiecare cu o putere
instalata de cel putin 600 MW.In Romania, a intrat in functiune, pe 2 decembrie 1996,
centrala nucleara de la Cernavoda, care functioneaza cu apa grea ca moderator,
foloseste uraniu imbogatit si produce cu un singur reactor, aproximativ 10% din totalul
energiei electrice produse in tara.

Centrala de la Cernavoda

Centrala de la Cernavoda se bazeaza pe sistemul canadian CANDU siare o putere

instalata de 706 MW in prezent. Structura unui reactor CANDU consta intr-un recipient
cilindric orizontal, cu tuburi pentru barele decombustibil si pentru lichidul de racire (apa
grea) plasate orizontal.In jurulacestor tuburi se afla apa grea, care actioneaza ca
moderator. Apa grea contine doi atomi de deuteriu (un izotop neradioactiv al
hidrogenului) si un atom de oxigen. Apa grea este mult mai eficienta ca moderator
decat apa obisnuita si permite folosirea uraniului natural drept combustibil. Ea se
obtine in intreprinderi specializate, prin separarea sa din apa naturala (exista o astfel de
intreprindere la Drobeta Turnu-Severin).

Securitatea centralelor nuclearo electrice

In regim de functionare normala, cantitatile de substante radioactive eliberate de
centrala nucleara sunt nesemnificative.Pericolul specific, pentru populatie si mediul
ambiant, consta in eliberarea necontrolata de substante radioactive. Sistemele tehnice
de securitate sunt destinate sa limiteze distrugerile zonei active a reactorului.De la
descoperirea fisiunii nucleare, populatia a fost saturata cu povestiri alarmante si cu
exagerari despre energia nucleara. S-a emis astfel ipoteza ca orice reactor poate
exploda oricand ca o bomba nucleara.In pricipiu, nici un reactor nuclear nu poate
exploda ca o bomba. Sunt insa posibile accidente in care reactoarele sa se
supraincalzeasca, iar componentele lor, depinzand de materialele din care sunt
realizate, sa se topeasca sau sa arda. Cresterea presiunii agentului de racire poate
deveni cauza unor explozii "mecanice"care ar deteriora invelisul reactorului sau al
sistemului de racire. Astfel, pot fi Imprastiate in spatiu materiale radioactive, care sa
contamineze mediul inconjurator. Centralele nucleare actuale sunt proiectate astfel
incat probabilitatea unor accidente de acest tip sa fie minima.Toate reactoarele
nucleare moderne sunt inchise in containere extrem de sigure. Acestea sunt proiectate
astfel incat sa previna orice scurgeri radioactive care ar putea rezulta in urma unor
accidente de operare.Centralele nucleare sunt astfel proiectate incat sa cuprinda
sisteme care sa previna producerea accidentelor nucleare. Acestea sunt dispuse "in
linie", astfel incat, daca un sistem de protectie se defecteaza, un altul sa ii ia locul si asa
mai departe. Desigur,este posibil ca toate sistemele din "linia" de protectie sa cada unul
dupacelalalt, dar probabilitatea producerii unui astfel de eveniment este extrem de
mica.

REACTORUL NUCLEAR

Reactorul nuclear este o instalație în care este inițiată o reacție nucleară în lanț,
controlată și susținută la o rată staționară (în opoziție cu o bombă nucleară, în care
reacția în lanț apare într-o fracțiune de secundă și este complet
necontrolată).Reactoarele nucleare sunt folosite pentru numeroase scopuri. Cea mai
semnificativă utilizarea curentă este pentru generarea de putere electrică. Reactoarele
de cercetare sunt folosite pentru producerea de izotopi și pentru experimente cu
neutroni liberi.Din punct de vedere istoric, prima folosire a reactoarelor nucleare a fost
producerea plutoniului pentru bomba atomică. O altă utilizare militară este propulsia
submarinelor și a vapoarelor (deși aceasta presupune un reactor mult mai mic decât cel
folosit într-o centrală nuclearo-electrică).În mod curent,toate reactoarele nucleare
comerciale sunt bazate pe fisiunea nucleară și sunt considerate problematice datorită
nesiguranței lor și riscurilor asupra sănătății. Din contra, alții consideră centrala
nucleară ca fiind o metodă sigură și nepoluantă de generare a electricității.Instalația de
fuziune este o tehnologie bazată pe fuziunea nucleară în locul fisiunii nucleare.Există și
alte instalații în care au loc reacții nucleare într-o manieră controlată, incluzând
generatoarele termoelectrice radioizotope și bateriile atomice, care enerează căldură și
putere exploatând dezintegrările radioactive pasive,cum ar fi, de exemplu, instalațiile
Farnswoth-Hirsch de producere a radiațiilor neutronice.

Aplicații
Principalele aplicații ale reactoarelor nucleare sunt:În centrale nuclearo-electrice:
producție de căldură pentru generare de electricitate; producție de căldură pentru
încălzire domestică și industrială; producție de hidrogen; la desalinare.În propulsia
nucleară: pentru propulsie nucleară marină; există propuneri pentru rachete termo
nucleare;există propuneri pentru rachete propulsate prin puls nuclear.În transmutație
de elemente: la producția de plutoniu, adesea pentru utilizarea în arme nucleare; la
obținerea diverșilor izotopi radioactivi, cum ar fi americiu pentru detectorii de fum,
respectiv cobalt-60, molibden-99 și alții,folosiți în medicină.În cercetare: pentru
asigurarea unei surse de radiație cu neutroni și pozitroni (cum ar fi pentru Analiza cu
activare neutronică și Datarea cu potasiu-argon); pentru dezvoltarea de tehnologii
neclare.

Scurt istoric
Deși omenirea a îmblânzit recent puterea nucleară, primele reactoare nucleare au
apărut în mod natural. Cincisprezece reactoare defisiune naturale au fost găsite în trei
depozite separate de minereu la mina Oklo din Gabon, în vestul Africii. Descoperite
pentru prima dată de FrancisPerrin, acestea sunt numite ca „Reactoarele Fosile Oklo”.
Aceste reactoarefuncționează de aproximativ 150 milioane de ani, având o putere
medie de100 kW.

De asemenea, emisia de căldură, lumină și radiații de la stele se bazează pe fuziunea

nucleară. Conceptul unui reactor nuclear natural a fost teoretizat încă din 1956 de Paul
Kurola la University of Arkansas.Enrico Fermi și Leo Szilard,ambii de la University of
Chicago, au fost primii care au construit o pilă nucleară și au prezentat o reacție în lanț
controlată, pe 2 Decembrie 1942. În 1955 ei și-au împărțit patentul de invenție pentru
reactorul nuclear U.S.Patent 2.708.656.Primul reactor nuclear a fost utilizat pentru
agenera plutoniu pentru bomba nucleară. Alte reactoare au fost folosite înnavigație
pentru propulsarea submarinelor și chiar avioane. La mijlocul lui1950 Uniunea Sovietică
și țările vestice și-au extins cercetările pentru ainclude și utilizarea nemilitară a
atomului. Totuși, ca și programul militar,multe din lucrările nemilitare au fost făcute în
secret.Pe 20 Decembrie 1951, în SUA, a fostgenerat pentru prima dată curent electric
folosind putere nucleară la Experimental Breeder Reactor-I (EBR-1) localizat lângă Arco,
statul Idaho. Pe 26 Iunie 1954, la ora 5:30 a început să genereze curent electric prima
centrală nucleară sovietică, la Obninsk, Kaluga Oblast. Ea a produs 5 MW,asigurând
electricitate pentru 2.000 de case.Prima centrală nucleară de tip comercial din lume a
început să funcționeze pe 17 Octombrie 1956, la CalderHall. Un alt reactor de putere
timpuriu a fost Shippingport Reactor în Pennsylvania (1957).Chiar înainte de accidentul
din 1979 d la Three Mile Island, au fost oprite unele comenzi pentru centrale nucleare
în USA din rațiuni economice legate în primul rând de durata lungă de construcție. De
altfel din1978 nu s-au mai construit centrale în SUA; situația s-ar putea schimba după

2010. Spre deosebire de accidentul de la Three Mile Island

accidentul din 1986 de la Cernobîl nu a înăsprit reglementările cu privire la reactoarele

din Vest. Acesta deoarece reactoarele de la Cernobîl, de tip RBMK, erau cunoscute ca
avândun proiect nesigur, fără clădiri de siguranță și operate nesigur, iar Vestulauzite
prea puține despre ele. Au fost și precipitări politice: Italia a ținut un referendum în anul
următor, 1987, ale cărui rezultate au condus la oprirea apatru centrale nucleare.În1992
centrala turcească Turkey Point Nuclear Generation Station a fost lovitădirect de
uraganul Andrew. Au fost pagube de peste 90 milioane de dolari,cele mai mari la un
rezervor de apă și un coș de fum al unei unitățifuncționând cu combustibili fosili, dar
clădirile de protecție nu au avut desuferit.Prima structură dedezvoltare a sistemelor
nucleare de putere utilitare, și anume US Navy, estesingura din lume cunoscută ca
având o activitatea total curată. US Navy aoperat mai multe reactoare decât orice altă
entitate, chiar și Soviet Navy,fără incidente majore făcute publice. Două submarine
americane, USSScorpion și Thresher au fost pierdute în mare, din motive ce nu au
avutlegătură cu reactoarele lor, epavele lor fiind astfel situate încât riscul de poluare
nucleară este considerat scăzut.Perspective de viitorÎn 2006, centrala Watts Bar 1, era
ultimul reactor nuclear comercial operațional pus în funcțiune, în 1997. Acest fapt este
adesea citat ca o dovadă a succesului campaniei mondiale pentru închiderea treptată a
centralelor nucleare. Oricum, rezistența politică față de centralele nucleare a avut din
când în când succes în diferite părți ale Europei, în Noua Zeelandă,în Filipine și în Statele
Unite. Cu toate acestea, în SUA și Europa au continuat investițiile în cercetări privind
ciclul combustibilului nuclear și, deși unii experți prezic viață scurtă electricității,
creșterea prețului combustibilului fosil și preocuparea legate de actualele emisii de gaze
și efectul de seră vor în noi cererea de centrale nucleare.Multe țări rămân active în
dezvoltarea centralelor nucleare, incluzând aici: Japonia, China și India, toatetrei
dezvoltând atât tehnologii termice cât și reproducătoare, Coreea de Sud și Statele Uite,
ambele dezvoltând numai tehnologii termice, și Africa de Sudși, din nou, China,
dezvoltând versiuni ale reactorului de tip PBMR (PebbleBed Modular Reactor = Reactor
modular cu strat granular). Finlanda și Franțaîși continuă în mod activ programele
nucleare; Finlanda are în construcție unnou European Pressurized Reactor. Japonia are
un program activ de construcții pentru noi unități ce a început din 2005. În Statele
Unite, trei consorții au răspuns încă din 2004 solicitării Department of
Energy(Departamentului de Energie) privind Programul Energetic Nuclear 2010
învederea construirii inclusiv a unui reactor de generația a IV-a, tip VHTR,destinat
producerii de electricitate și hidrogen. Pe 22 Septembrie 2005, s-a anunța deja
selectarea a două locații din SUA destinate construirii de noi reactoare. Centralele
nucleare reprezintă un interes particular pentru China și India, ambele construind
reactoare de tip FBR. În politica energetică a Marii Britanii se prevede construirea în
viitor cel puțin a unei noi centrale nucleare și menținerea și prelungirea duratei de viață
a celor existente deja.

Tipuri de reactoare
Deși s-au dezvoltat diferite tehnologii de realizare a reactoarele nucleare de fisiune,
acestea pot fi împărțite riguros în două clase, depinzând de energia neutronilor utilizată
pentru a susține reacția de fisiune în lanț:

•Reactoarele termice(lente) folosesc neutroni termici. Acestea sunt caracterizate ca

având materiale de moderare care sunt destinate încetinirii neutronilor până când
aceștia ajung la nivelul mediu al energiei cinetice al particulelor din mediul înconjurător.
Neutronii termici au o probabilitate mare de ciocnire cu nucleele fisionabile de 235U și,
comparativ cu neutronii rapizi rezultați din fisiune, o probabilitate mică de captură din
parte nucleelor de 238U. Pe lângă moderator, reactoarele termice au combustibil
încapsulat, vase sub presiune,scuturi și instrumentație de monitorare și control pentru
toate sistemele reactorului. Multe reactoare de putere de acest tip, ca și primele
reactoare de producere a plutoniului au fost reactoare termice având moderator de
grafit.Unele reactoare sunt mai termalizate decât altele. Centralele moderate cu grafit
(de exemplu reactoarele rusești RBMK) și apă grea (de exemplureactorul canadian
CANDU) tind să fie mult mai termalizate decât cele de tipPWR și BWR, acestea din urmă
utilizând ca moderator apa ușoară; datorită gradului mai înalt de termalizare,
reactoarele de acest tip trebuie să folosească uraniu natural (neîmbogățit).

•Reactoarele rapide(FBR) folosesc neutroni rapizi pentru a întreține reacția de fisiune

în lanț și sunt caracterizate prin lipsa materialului de moderare. Ele funcționează cu
combustibil (uraniu) puternic îmbogățit sau plutoniu, pentru a reduceprocentul de U-
238 care ar captura neutronii rapizi. Unele reactoare sunt capabile să producă mai mult
combustibil decât au consumat, în mod uzualconvertind U-238 în Pu-239. Unele stații
de putere timpurii au folosit reactoare rapide, cum ar fi cele folosite la propulsia unor
submarine și vase rusești, altele se află încă în construcție, dar acest tip de reactor nu a
egalat succesul reactoarelor termice în nici un domeniu.
Reactoarele termice de putere pot fi împărțite și ele în trei tipuri și anume: cu vas de
presiune, cu canale combustibile presurizate,respectiv cu răcire cu gaz.Reactoare cu
vase de presiune se întâlnesc în multe centrale comerciale dar și în propulsia unor
nave. În acest tip de reactor termic, vasul de presiune joacă, în același timp, și rolul de
scut de protecție și, respectiv, de container pentru combustibilul nuclear.Ca scut
protector, vasul (recipientul) de presiune este destinat asigurării reactorului nuclear
contra cutremurelor sau/și bombardamentelor. El trebuie să fie atât de robust
construit, încât în situațiile critice menționate nu are voie nici crăpături (fisuri) să
obțină.Canalele presurizate suntfolosite în reactoarele de tip RBMK și CANDU.
Reactoarele de acest tip prezintă avantajul de a putea fi aprovizionate (încărcate) cu
combustibil proaspăt chiar în timpul funcționării.Reactoarele răcite cu gaz folosesc
(prin recirculare) un gaz inert, de obicei heliu, dar pot utiliza și azot sau bioxid de
carbon.Utilizarea căldurii variază de la reactor la reactor. Unele reactoare trimit căldura
în turbine cu gaz, direct sau prin intermediul unui schimbător de căldură. Reactorul de
tip PBMR, de exemplu, este răcit cu gaz.Atâta timp cât apa servește ca moderator, ea nu
poate fi folosită ca fluid de răcire în reactoarele rapide. Cele mai multe reactoare rapide
sunt răcite cu metal lichid, de obicei sodiu topit. Ele sunt de două

tipuri: cu piscină, respectiv cu buclă. Sistemul de răcire al unui reactor nuclear trebuie
să multiplu asigurat. Această siguranță multiplu realizată este imperios necesară, findcă
în cazul unei nerăciri a unui reactor în funcțiune se poate ajunge, din cauza
supraîncălzirii sale rapide, la topirea reactorului ceea ce ar fi o catastrofă nucleară
(atomică).Ciclul combustibilului nuclear. Reactoarele termice depind, în general, de
uraniul rafinat și îmbogățit. Unele reactoare nucleare pot să opereze cu o mixtură de
plutoniu și uraniu (MOX). Procesul prin care minereul de uraniu este extras din mină,
procesat, îmbogățit, folosit, posibil reprocesat și depozitat este cunoscut ca ciclul
combustibilului nuclear.Uraniul este scos din mină ca orice metal. Minereul brut de
uraniu depe teritoriul Satelor Unite are o concentrație de oxid de uraniu cuprinsă între
0,05% și 0,3%. Minereul de uraniu nu este rar; cele mai probabile resurse largi,
exploatabile la un cost de 80$/kg sunt localizate în Australia,Kazakhastan, Canada,
Africa de Sus, Brazilia, Namibia, Rusia și Statele Unite.Minereul brut este măcinat și
tratat chimic. Pudra rezultată de oxid de uraniu este transformată apoi în hexaflorură de
uraniu în vederea pregătiriipentru îmbogățire.Izotopul ușor fisionabil U-235 reprezintă
sub 1% dinuraniul natural, astfel încât cele mai multe reactoare solicită uraniu
îmbogățit. Îmbogățirea presupune creșterea procentajului de U-235 și se realizează,
uzual, cu ajutorul difuziei gazoase sau prin centrifugare de gaz.Materialul îmbogățit
rezultat este convertit în pudră de UO2 care este sinterizat (= presat și copt) sub formă
de pastile. Pastilele sunt introduse în tuburi închise etanș care se numesc elemente
(bare) combustibile. Într-un reactor nuclear se folosesc (se „ard”) un număr mai mare
sau mai mic deastfel de elemente combustibile.Cele mai multe reactoare comerciale de
tip BWR și PWR folosesc uraniu îmbogățit până la 4%, alte reactoare de cercetare
folosesc îmbogățirimai mari, în timp ce unele reactoare comerciale cu economie
ridicată de neutroni nu necesită de loc combustibil îmbogățit.Reîncărcarea reactoarelor
nucleare.Cantitatea de energie din rezervorul unui combustibil nuclear este frecvent
exprimată prin numărul de „full-power days” (zile la putere maximă), adică numărul
perioadelor de 24 de ore (numărul de zile) cât este reactorul planificat să opereze la
putere maximă pentru generarea energiei termice. Acest ciclu, cu alte cuvinte numărul
de zile de operare la putere maximă (între două încărcări / aprovizionări ale reactorului
cu combustibil proaspăt) depinde de cantitatea de U-235 conținut în combustibilul
nuclear la începutul ciclului. Evident, cu cât procentajul de U-235 este mai mare la
începutul ciclului, cu atât mai multe zile la putere maximă va lucra reactorul până la
următoarea reîncărcare.La sfârșitul ciclului deoperare, combustibilul din unele
configurații este „consumat” și estedescărcat și înlocuit cu combustibil nou, proaspăt.
Cu toate că, în practică,reacția de otrăvire din combustibilul nuclear este cea care
determină duratade viată a combustibilului într-un reactor. Fracția de combustibil din
centrul reactorului care se înlocuiește cu ocazia reîncărcării este de un sfert pentru

BWR și o treime pentru PWR.Nu toate reactoarele trebuie oprite pentru reîncărcare cu
combustibil proaspăt; de exemplu,reactoarele de tip PBMR, RBMK, MSR, MAGNOX și
CANDU permit alimentarea cu combustibil proaspăt chiar în timpul funcționării. Într-un
reactor CANDU sepermite de asemenea mutarea elementelor combustibile în diferite
poziții dincentrul acestuia, convenabile din punctul de vedere al cantității de U-235
dinelement.Cantitatea de energie extrasă din combustibilul nuclear se numește „burn
up” (arsă complet) și este exprimatăîn termeni de energie termică produsă pe unitatea
inițială de masă decombustibil. „Burn up” se mai exprimă și prin MW / tone de metal
greu.Managementul deșeurilor radioactive Stadiul final al ciclului de combustibil
nuclear este managementul combustibilului „ars”, foarte înalt radioactiv, care
constituiecea mai problematică componentă a fluxului de deșeuri nucleare. După 50 de
ani de energetică nucleară întrebarea „cum să se administreze aceste resturi
materiale” se confruntă cu probleme de securitate și tehnice, una din importantele
direcții de acțiuni a criticilor industriei nucleare fiind chiar aceste costuri și riscuri pe
termen lung asociate cu managementul deșeurilor radioactive.Administrarea
combustibilului ars poate include variate combinații de stocare, reprocesare și
depozitare finală. În practică, combustibilul ars este stocat în piscine cu apă ușoară
(normală), deobicei chiar în incinta centralei. Apa asigură răcirea combustibilului ars și
este un ecran de protecție împotriva radioactivității acestuia. După perioada de răcire și
diminuare a nivelului de radiații, combustibilul ars este stocat(stocare uscată) fie în
containere intermediare de oțel și beton monitorizate cu atenție, fie în depozite finale
sub formă de puțuri adânci săpate în diferite formațiuni geologice.Reprocesarea
combustibilului ars este atractivă deoarece

(1) permite reciclarea combustibilul nuclear

(2) asigură pregătirea deșeurilor pentru depozitarea finală.

Totuși, experiența Franței, de exemplu, a arătat că depozitarea finală este mult mai
economică deoarece reprocesarea combustibilului ars conducela creșterea de 17 ori a
cantității de deșeuri radioactive sub formă lichidă.

Reactoare nucleare naturale Un reactor nuclear de fisiune natural poate să apară în

unele circumstanțe care reproduc condițiile dintr-un reactor construit. Singurul reactor
nuclear natural cunoscut s-a format acum 2 miliarde de ani la Oklo, în Gabon – Africa.

Asemenea reactoare nu se mai pot forma pe Pământ:dezintegrarea radioactivă pe

această durată imensă de timp a redus proporția de U-235 în uraniul natural sub limita
cerută pentru a susține o reacție nucleară în lanț. Reactoarele nucleare naturale s-au
format atunci când depozitele de minerale bogate în uraniu au fost inundate de apa
freatică, acționând ca un moderator de neutroni și determinând inițierea reacției în
lanț.Aceste reactoare naturale sunt studiate de către oamenii de științăinteresați de
depozitarea geologică a deșeurilor radioactive. Respectivele reactoare reprezintă un caz
deosebit de studiu al migrației izotopilor radioactivi în scoarța Pământului, subiect
abordat, de altfel, și de criticii actualei tehnologii nucleare, mai ales în legătură cu
depozitarea deșeurilor

radioactive provenite din centralele de putere

Dezastrul de la Cernobal
IN DIMINEATA ZILEI DE 26 APRILIE 1986, O EXPLOZIE IN REACTORUL UNITATII 4 A
CENTRALEI ELECTRICE NUCLEARE DIN CERNOBAL, UCRAINA, ADUS LA ELIBERAREA IN
ATMOSFERA A UNUI NOR DE PRAF. ACEST NOR CONTINEA DE MAI MULTE ORI
RADIATIA CREATA DE BOMBELE ATOMICE ARUNCATE ASUPRA ORASELOR NAGASAKI
SI HIROSHIMA IN JAPONIA LA SFARSITUL CELUI DE-AL DOILEA RAZBOI
MONDIAL(1939-1945). Praful radioactiv a cazut sub forma de ploaie pe intinderi mari
de paduri si teren agricol pe intreaga emisfera nordica, unde o mare parte din ela
ramas. Efectele continue pe care le-a avut explozia de la Cernobal asupra sanatatii
umane, asupra economiei si a mediului sunt aproape incalculabile.Efectele sale vor fi
simtite timp de multi ani si in viitor.
 Centrala electrica de la Cernobal a fost construita in 1977 laPryp’yat, la cateva mile
distanta de Cernobal, aproape de granita intre Bielorusia, Rusia si Ucraina, atunci
apartinand URSS.

Proectarea celor 4 reactoare de la fabrica de la Cernobal a fost cruciala pentru

succesiunea de evenimente care a dus la iesirea de sub control a Unitati 4 in timpul
accidentului. Acest tip de reactor cu apa presurizata nu a fost construit in afara URSS –
ului si era foarte diferit de reactoarele folosite in alte parti ale lumii pentru ca era
conceput pentru a produce plutoniu pentru explozibili nucleari precum si energie
electrica.

CONSTRUCTIE NEOBISNUITA.
 Asemenea altor centrale electrice nucleare proiectul sovietic avea un miez de reactor
care continea tije de combustibil radioactiv de uranium. In reactoarele de la Cernobal
au fost folosite ca moderator blocuri de grafit In grafit se aflau incastrate tije de control
din bor. Caldura emanata de tijele de combustibil era inlaturata din miez de un agent de
racire –in acest caz apa normala aflata sub mare presiune. Apa era pompata in miez
unde fierbea si crea un jet de aburi extreme de calzi. Apa si aburi erau separate intr-
unseparator de abur aflat langa miez. Apa era pompata inapoi in miez, iar aburi treceau
prin turbine producand energie electrica. Accidentul de Cernobal a aparut in timpul
unui test in care reactorul mergea pe energie redusa . Testul era programat sa coincida
cu o inchiderede rutina a reactorului. In mod ironic testu era conceput pentru a arata
ca in timpul unei intreruperi a energiei electrice reactorul ar functiona in conditii sigure.

ESECUL TESTULUI
Controlorii reactorului au estimat ca in timp ce reactorul functiona cu propia putere,
apa de racire va fi pompata prin miez cu o viteza suficienta pentru ca reactorul sa
functioneze in siguranta. Nu se stie exact ce sa intamplat cu Unitatea 4 in secundele
dupa inceperea testului .Exploziile si incendiu au distrus o mare parte din dovezi.

Nu au supravietuit martori, dar majoritatea au trait mai multe saptamani inainte de a

muri si au putut ajuta investigatorii in reconstituirea evenimentelor.Toti ceilalti reactori
de aceeasi constructie au fost modificati pentru a impiedica un accident similar.
Explozia sa produs in jurul orei 01:30 .Aceste explozi au ridicat capacul de pe capsula
de beton din jurul reactorului. Aerul a patruns in interior si a reactionat cu moderatorul
de grafit fierbinte si radioactiv creand CO gazos inflamabil si incendiind reactorul. In
total 8 tone de substante radioactive au fost aruncate din reactor si imprastiate in jurul
zonei sau luate de vant. Dupa explozia de Cernobal din 1986 oamenii de stiinta
sovietici din domeniul nuclear au inceput sa lucreze la procesul laborious –si foarte
periculos – de a construi un invelis de siguranta pentru reactorul nuclear distrus .

URMARILE DEZASTRULUI
Autoritatile sovietice au sperat ca nimeni nu va observa , dar la 27 aprilie locuitorii din
Pryp’yat au fost evacuate. Dupa ce au ascuns adevarul,sovietici au admis ca a avut loc
un accident la Cernobal si ca incendiul de la reactor inca nu era sub control. Expunandu-
se unui risc foarte mare pompierii au incercat sa opreasca scurgerile de radiatii .
Trei oameni murisera in explozie . Alti 29 au murit in saptamaniile urmatoare din cauza
arsurilor si bolilor provocate de radiatii. Aproximativ 200 de mii de alti oameni care
locuiau in zonele din jur au primit doze mari de radiatii si arsuri. Praful radioactiv a
cazut sub forma de ploaie pe toata Ucraina, Belorusia si Rusia .Norul a transportat praf
chiar si in Siberia,Iran ,Arabia, Franta , Italia, Marea Britanie etc. Multe tarii au fost
nevoite sa distruga toate plantele comestibile cultivate in zonele de contaminare. Multe
dintre restrictii mai sunt vizibile si astazi. Fauna a fost grav afectata de radioactivitate,
Multe defecte de nastere au fost inregistrate in randul animalelor salbatice si
domestice, in mod similar copii nascuti chiar dupa accident au avut o incidenta
neobisnuit de mare de probleme clinice.Numarul total al cazurilor de deces provocate
de accidentul de la Cernobal sar putea sa nu fie cunoscut niciodata.