UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA DIN IAȘI

FACULTATEA DE FILOSOFIE ȘI ȘTIINȚE SOCIAL-POLITICE

SPECIALIZAREA ASISTENȚĂ SOCIALĂ, AN 3, GRUPA 2

Tulburare bipolară tip I

PROFESOR COORDONATOR - Dr. Moron Nicoleta

STUDENT – Condurachi Sorana-Andreea

IAȘI
2019

1
 I. Date generale despre boală

1. Istoricul bolii

Tulburarea bipolară este una dintre cele mai investigate tulburări neurologice.
Detalierea simptomelor acestor tulburări a început în secolul I în Grecia însă, notele referitoare
la depresie si manie au trecut neobservate timp de secole. Grecii și romanii antici au fost
responsabili pentru termenii „manie” și „melancolie”, care sunt astăzi „maniacal” și „depresiv”.
Aceștia au descoperit faptul că folosirea sărurilor de litiu în băi a calmat oamenii maniacali și pe
cei deprimați. Astăzi, litiu este un tratament comun pentru persoanele cu tulburări bipolare.
În această perioadă se obișnuia ca oamenii ce aveau tulburări bipolare și alte afecțiuni
mentale să fie executați iar, dogma religioasă strictă afirma că acești oameni erau posedați de
demoni și, prin urmare, trebuiau omorâți.
Conceptul modern psihiatric de tulburare bipolară își are originea în secolul al XIX-lea.
În 1854, Jules Baillarger (1809-1890) și Jean-Pierre Falret (1794-1870) au prezentat în mod
independent descrierile tulburării la Académie de Médicine din Paris. Baillarger a numit boala
folie à double forme („nebunie de formă dublă”), în timp ce Falret a numit-o folie circulaire
(„nebunie circulară”).Pe lângă faptul că a documentat unul din primele diagnostice, Falret a
remarcat și conexiunea genetică în tulburarea bipolară, lucru pe care profesioniștii medicali îl
susțin încă până în zilele noastre.
Istoria tulburărilor bipolare s-a schimbat odată cu Emil Kraepelin, un psihiatru german
care s-a desprins de teoria lui Sigmund Freud conform căreia societatea și reprimarea dorințelor
au jucat un rol important în bolile mintale si a fost desemnată notiunea de "stare de nebunie
maniaco-depresiva" . Mania se referea la o stare de excitatie psihică iesită din comun iar
termenul de depresie prezinta o stare opusă maniei caracterizată prin scaderea tonusului psihic.

2. Definiție și manifestări
The Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM) ne vorbeşte despre
tulburarea bipolară ca fiind un diagnostic psihiatric format dintr-un cumul de tulburări
emoţionale caracterizate de apariţia mai multor episoade de energie anormală. Aceasta,
cunoscută și ca boală maniaco-depresivă, este o tulburare la nivelul creierului ce provoacă
schimbări neobișnuite de dispoziție . Uneori aceste persoane se simt foarte fericite si mai active

2
ca deobicei (manie) iar alteori sut foarte triști și mai puțin activi (depresie) . Schimbările de stări
din tulburarea bipolară nu sunt aceleași ca schimbările obișnuite pe care toți le avem.
Simptomele bipolare sunt mult mai puternice de atât. Pot afecta relațiile , școala sau locul de
muncă. Unele persoane suferă ani înainte să fie diagnosticați și tratați. La fel ca diabetul si bolile
inimii, tulburarea bipolară este o boală pe termen lung ce trebuie luată în serios.
2.1 Diferența dintre schimbările obișnuite de stări si cele prezente în tulburarea
bipolară

Intensitate – Schimbările de stări prezente în tulburările bipolare sunt de obicei mult mai severe
decât cele prezente în schimbările obișnuite.
Lungimea – O stare proastă trece de obicei în câteva zile dar mania sau depresia pot ține
săptămâni sau luni.
Interferența cu viața – Schimbările de stări prezente în tulburarea bipolară pot provoca
probleme serioase. De exemplu, depresia poate face o persoană incapabilă să realizeze activități
de zi cu zi iar mania poate determina o persoana sa mearga zile intregi fara să doarmă sau să
cheltuie bani pe care nu-i are.
2.2 Simptome

Simptome de depresie
 Tristețe, iritabilitate
 Fără interes în activitățile pe care înainte le realiza cu plăcere
 Schimbări majore in apetit și greutate
 Insomnie sau prea mult somn
 Agitație
 Se simte inutil și se învinovățește constant
 Dificultăți în concentrare
 Gânduri de suicid

Simptome de manie

3
  Nivel ridicat de energie
 Stima de sine foarte ridicată
 Nevoie scăzută de somn fără să simtă oboseala
 Vorbește mai mult ca de obicei
 Este distras ușor, sare de la un subiect la altul

Persoanele care trăiesc cu tulburare bipolară mai pot experimenta

 Dependență de alcool sau de substanțe
 Se pot răni singure
 Obsesie
 Anxietate
 Atacuri de panică
 Se izolează
 Halucinații

2.3 De ce tulburarea bipolară este greu de diagnosticat?

Deoarece simptomele tulburării bipolare sunt atât de variate încât de multe ori pare a fi
altceva. Unii oameni consideră că schimbările de dispoziție experimentate de persoanele care
trăiesc cu tulburarea bipolară se întâmplă brusc , dar, in realitate, aceste schimbări pot fi foarte
treptate și aproape neobservabile. Uneori , din cauza acestor subtilități, tulburarea bipolară este
nediagnosticată, mai ales atunci când există abuzuri de substanță sau alte tulburări. Alteori,
tulburarea bipolară poate fi diagnosticată greșit, deseori ca depresie, deoarece oamenii caută
ajutor atunci când sunt deprimați și, dacă nu li se pun întrebări despre posibile simptome
maniacale, boala este netratată. În mod similar, o persoană care se confruntă cu un episod
maniacal poate căuta tratament și poate fi diagnosticat cu un deficit de atenție. Unele persoane cu
tulburare bipolară încearcă să se trateze singure folosind alcool sau droguri și pot solicita ajutor
pentru dependența de substanțe.
2.4 Cum este diagnosticată tulburarea bipolară?
Un psihiatru sau un psiholog va pune întrebări pentru a evalua starea generală de sănătate.
Testarea tulburării bipolare implică înrebări despre simptome De cât timp au apărut și cum vă

4
afectează acestea viața. De asemenea specialistul vă va întreba despre anumiți factori de risc
pentru tulburarea bipolară, istoricul medical al familiei și abuzul de droguri/alcool

II. Etiologie
1. Cauzele apariției bolii
Cei mai des întâlniţi factori de risc care intervin în apariţia tulburării bipolare sunt:
evenimente care produc o stare de stres negativă ( decesul unei persoane apropiate, divorţul,
pierderea locului de muncă) sau pozitivă( căsătoria, naşterea unui copil); existenţa unei alte boli
somatice cum ar fi diabetul zaharat , cancere, boli cardio vasculare sau maladia alzheimer;
oboseala accentuată; munca în ture de noapte; stres social, discriminare socială, alte condiţii
psihiatrice cum ar fi abuzul de alcool si substanţe, anumite medicamente utilizate .
Tulburarea bipolară nu pare să aibă o singură cauză dar este rezultatul unor mai mulți factori.
Factori genetici - Unele studii au sugerat că există o componență genetică a tulburării bipolare
prin urmare este mai probabil să apară la o persoană care are un membru în familie cu această
afecțiune.
Dezechilibrul la nivelul creierului - Acesta joacă un rol cheie în multe tulburări de dispoziție ,
inclusiv în cele bipolare.
Dezechilibrul hormonal - Acesta poate declanșa sau provoca tulburări bipolare.
Factori de mediu - Abuz fizic sau verbal asupra copilului, maltratare si abuz sexual, creşterea
copilului într-un mediu în care se consumă alcool si droguri, neglijarea emoţională a copilului,
conflicte între membrii familiei, dezvoltarea psihică a copilului lânga mame care sufera de
tulburări psihice.

III. Clasificare
In DSM IV apare următoarea clasificare a tulburărilor bipolare: tulburarea bipolară
I,tulburarea bipolară II, tulburarea ciclotimică si tulburarea bipolar fără altă specificație.

1. Tulburare bipolară I
Elementul esențial al tulburării bipolar îl constituie evoluția clinic, aceasta fiind
caracterizată prin apariția unuia sau a mai multor episoade maniacale ori episoade mixte. Un
bolnav cu această afecţiune prezintă perioade de timp caracterizate prin chef de viaţă scăzut ,

5
devalorizarea propriei persoane, sentimente de inferioritate faţă de cei din jur, stare depresivă,
insomnii, alternând mai apoi cu perioade de euforie în care se consideră lider, se implică în foarte
multe acţiuni pe care nu le poate duce la bun sfârşit. Aceste trăiri emoţionale comportamentale si
cognitive atât de diferite crează dezechilibre în viaţa persoanei care devin foarte greu de
gestionat.
2. Tulburare bipolar II
Elementul esențial al tulburării bipolare II îl constituie evoluția clinic caracterizată prin
apariția unuia ori a mai multor episoade depressive majore, acompaniate de cel puțin un episode
hipomaniacal. La fel ca şi în cazul tulburării bipolare de tip I simptomele alternează de la o
extremă la alta având însă o intensitate mai scăzută, acest lucru permiţănd persoanei sa aibă o
viaţă socială relativ normală. In timpul episoadelor de hipomanie persoana prezintă chiar o
perioadă de creativitate si productivitate ridicată, fiind cunoscut faptul că mai multe personalităţi
române şi străine suferă de acest fel de tulburare . Şi în cazul ecestei tulburări există risc de
suicid acesta fiind totuşi mai scăzut decât în cazul tulburării bipolare de tip I.

3. Tulburarea ciclotimică
Elementul esențial al tulburării ciclotimice îl constituie o perturbare afectivă fluctuantă,
cronică, implicând numeroase perioade de simptome hipomaniacale si numeroase perioade de
simptome depresive. Simptomele specifice acestui tip de tulburare nu produc o deteriorare severă
a comportamentului persoanei , sunt reduse ca durată şi ca număr. Totuşi apar destul de frecvent,
neexistând perioade mai lungi de 2 luni fără prezenţa a cel puţin unui simptom. Ciclotimia se
întinde pe o perioada de minim 1 an în cazul copiilor şi adolescenţilor şi pe o perioadă de minim
2 ani în cazul adulţilor.
4. Tulburarea bipolar fără altă specificație
Categoria tulburării bipolar fără altă specificație include tulburări cu elemente bipolar
care nu satisfac criteriile pentru nici o tulburare bipolară specifică.
Exemplele includ
a. Alterarea foarte rapidă (în decurs de câteva zile) între simptome maniacale și
simptome depressive care satisfac criteriile de prag pentru simptme, dar nu satisfac
criteriile de durată minimă pentru un episode maniacal ori pentru un episode depresiv
major.

6
 b. Episoade hipomaniacale recurente fără simptome depressive intercurente
c. Un episode maniacal sau mixt suprapus peste tulburarea delirantă, schizofreia
reziduală ori tulburarea psohotică fără altă specificație.
d. Episoadele hipomaniacale împreună cu simptome depressive cornice, care sunt prea
rare pentru a justifica un diagnostic de tulburare ciclotimică.
e. Situațiile în care clinicianul a concluzionat că este prezentă o tulburare bipolar, dar
este incapabil să precizeze dacă aceasta este primară, datorată unei condiții medicale
generale ori indusă de o substanță.

o Diagnosticul diferenţial dintre tulburare bipolară de tipul I şi cea de tipul II

Tulburarea bipolara de tip I (TB-I) se diferenţiază de cea de tip II (TB-II) prin prezenta a
unuia sau a mai multor episode maniacale sau mixte. Acest criteriu este esential pentru un
diagnostic corect in asa masura incat daca un pacient este diagnostical cu tulburare bipolara de
tip II si face un episod maiacal/mixt , diagnosticul trebuie automat schimbat in tulburare bipolara
de tip I.

IV. Tratamente
1. Tratamentul medicamentos
Tulburarea bipolară este o afecţiune de natură recurentă, din acest motiv tratamentul se
realizează în funcţie de episoadele suferite. In fazele acute ale bolii se urmareşte remisia
simptomelor iar în perioadele intercritice scopul este acela de a preveni recăderile şi a stabiliza
pacientul pe un termen căt mai lung. Pentru perioadele scurte de depresie sau manie se folosesc
calmante şi antidepresive. Litiul este cel mai des folosit în profilaxia tulburării bipolare deoarece
reduce atât severitatea cât şi numărul recăderilor. Pentru un efect mai puternic se combină mai
multe medicamente antipsihotice. Femeile care suferă de tulburare bipolară şi doresc să rămână
însărcinate trebuie sa renunţe la tratamentul medicamentos deoarece acesta poate avea efecte
negative asupra fătului. In cele mai multe cazuri tratamentul durează toata viaţa chiar dacă
simptomele nu mai sunt prezente.

7
 2. Tratamentul psihoterapeutic
Psihoterapia se utilizează pentru a reduce intensitatea simptomelor povocate de tulburarea
afecivă bipolară, pentru a identifica în timp util factorii de risc ce duc la declanşarea episoadelor
de boala, pentru a reduce emoţiile negative apărute în relaţiile interpersonale ale pacientului,
pentru a ajuta pacientul sa recunoască simptomele care marchează începutul unei crize, pentru a
oferi suport emoţional familiei.
Cele mai utilizate metode terapeutice folosite în tratarea maniaco-depresivităţii sunt :
terapia cognitiv comportamentală, terapia de familie, psihoeducaţia, terapia de grup, intervenţia
în criză, terapia interpersonala si socială.

V. Rolul Asistentului Social în lucrul cu beneficiarul

Asistenții Sociali au un rol crucial in îmbunătățirea serviciilor oferite persoanelor ce suferă
de afecțiuni psihice. Aceștia aduc o perspectivă social în munca lor bazată pe drepturi. Aceștia le
permit oamenilor să gestioneze factorii sociali din viața lor, cum ar fi relațiile, locul de muncă și
familia pentru a-i ajuta sa-si formeze o altă perspectivă asupra vieții lor. Boala mintală limitează
căile de comunicare dintre oameni şi astfel deranjează şi distorsionează relaţiile psihologice şi
psihice ale tuturor celor implicaţi, în special relaţiile de la nivelul familiei.
Astfel, din acest punct de vedere, sarcinile asistentului social sunt: de a asista la aceste
comunicări deficitare, de a ajuta la reabilitarea relaţiilor de familie şi de a căuta să sprijine sau să
restabilească optimul social de funcţionare al familiei şi al individului. Pentru a putea realiza
acest lucru, asistentul social are nevoie în primul rând să poată genera o bună relaţie de lucru,
bazându-se pe abilitatea de a demonstra pacientului acele sentimente care au rolul de a face
clientul să se simtă în voia sa şi anume de simpatie, sinceritate şi căldură. Pentru aceasta, este
însă nevoie de ascultare atentă şi concentrată, încuviinţare a ceea ce i se spune şi exprimarea
preocupării. Aceste aptitudini fundamentale constituie baza pe care se vor acumula multe alte
intervenţii verbale şi mai sofisticate. Pentru activitatea socială legată de bolnavul psihic există
trei direcţii principale:
O primă direcţie în acest sens este aceea că asistentul social trebuie să susţină o
comunicare bazată pe realitate, concentrându-se asupra aspectelor „aici” şi „acum” şi să evite
atragerea într-o discuţie cu caracter ireal, bazată pe concepţiile false pe care le are clientul.

8
 O altă direcţie ce trebuie urmărită este cea conform căreia asistentul social trebuie să
stabilească un ritm al comunicării şi al intervenţiei la o viteză pe care pacientul şi familia sa le
înţeleg şi le percep ca atare, fără a-şi forma idei fără fundament real. Cu alte cuvinte, asistentul
social trebuie să vorbească mai rar, liniştit şi pe un ton calm, ridicându-l doar atunci când acesta
consideră că este necesar.
Cea din urmă direcţie care trebuie urmată o constituie faptul că în toate cazurile asistentul
social trebuie să fie conştient de forţa potenţială care există în client şi în familia acestuia,
precum şi ale slăbiciunilor aparente pe care le poate manifesta şi de ariile de disfuncţie pe care
le-a observat de-a lungul anchetei. Acest lucru este necesar pentru a dobândi o imagine de
ansamblu asupra circumstanţelor psiho-socio-economice ale clientului şi familiei sale.

VI. Drepturile persoanelor cu tulburări psihice

Lege 487/2002

Secțiunea a 3-a din Legea 487/ 2002

Art. 35. -
(1) Orice persoană cu tulburări psihice are dreptul la cele mai bune servicii medicale și îngrijiri
de sănătate mintală disponibile.
(2) Orice persoană care suferă de tulburări psihice sau care este îngrijită ca atare trebuie tratată
cu omenie și în respectul demnității umane și să fie apărată împotriva oricărei forme de
exploatare economică, sexuală sau de altă natură, împotriva tratamentelor vătămătoare și
degradante.
(3) Nu este admisă nici o discriminare bazată pe o tulburare psihică.
(4) Orice persoană care suferă de o tulburare psihică are dreptul să exercite toate drepturile
civile, politice, economice, sociale și culturale recunoscute în Declarația Universală a Drepturilor
Omului, precum și în alte convenții și tratate internaționale în materie, la care România a aderat
sau este parte, cu excepția cazurilor prevăzute de lege.
(5) Orice persoană care suferă de o tulburare psihică are dreptul, în măsura posibilului, să
trăiască și să lucreze în mijlocul societății. Administrația publică locală, prin organismele
competente, asigură integrarea sau reintegrarea în activități profesionale corespunzătoare stării
de sănătate și capacității de reinserție socială și profesională a persoanelor cu tulburări psihice.

9
(6) Orice persoană cu tulburare psihică are dreptul să primească îngrijiri comunitare, în sensul
definit de prezenta lege.
Art. 36. -
(1) Orice pacient cu tulburări psihice are dreptul la:
a) recunoașterea de drept ca persoană;
b) viață particulară;
c) libertatea de comunicare, în special cu alte persoane din unitatea de îngrijire, libertatea de a
trimite și de a primi comunicări particulare fără nici un fel de cenzură, libertatea de a primi vizite
particulare ale unui consilier ori ale unui reprezentant personal sau legal și, ori de câte ori este
posibil, și ale altor vizitatori, libertatea de acces la serviciile poștale și telefonice, precum și la
ziare, la radio și la televiziune;
d) libertatea religioasă sau de convingere.
(2) Mediul și condițiile de viață în serviciile de sănătate mintală trebuie să fie pe cât posibil cât
mai apropiate de viața normală a persoanelor de vârstă corespunzătoare.
(3) Pentru petrecerea timpului liber orice pacient cu tulburări psihice are dreptul la:
a) mijloace de educație;
b) posibilități de a cumpăra sau de a primi articolele necesare vieții zilnice, distracțiilor sau
comunicării;
c) mijloace care să permită pacientului să se consacre unor ocupații active, adaptate mediului său
social și cultural, încurajări pentru folosirea acestor mijloace și măsuri de readaptare profesională
de natură să îi ușureze reinserția în societate.
(4) Pacientul nu poate fi obligat să presteze o muncă forțată.
(5) Activitatea efectuată de către un pacient într-un serviciu de sănătate mintală nu trebuie să
permită exploatarea fizică sau psihică a acestuia.
Art. 37.
Studiile clinice și tratamentele experimentale, psihochirurgia sau alte tratamente susceptibile să
provoace vătămări integrității pacientului, cu consecințe ireversibile, nu se aplică unei persoane
cu tulburări psihice decât cu consimțământul acesteia, în cunoștință de cauză, și cu condiția
aprobării de către comitetul de etică din cadrul unității de psihiatrie, care trebuie să se declare
convins că pacientul și-a dat cu adevărat consimțământul, în cunoștință de cauză, și că acesta
răspunde interesului pacientului.

10
Art. 38.
(1) Din momentul admiterii într-un serviciu de sănătate mintală fiecare pacient trebuie să fie
informat de îndată ce este posibil, într-o formă și într-un limbaj pe care să poată să le înțeleagă,
asupra drepturilor sale, în conformitate cu prevederile legii, iar această informare va fi însoțită de
explicarea drepturilor și a mijloacelor de a le exercita.
(2) Dacă pacientul nu este capabil să înțeleagă aceste informații și atât timp cât această
incapacitate va dura, drepturile sale vor fi aduse la cunoștință reprezentantului său personal sau
legal.
(3) Pacientul care are capacitatea psihică păstrată are dreptul să desemneze persoana care va fi
informată în numele său, precum și persoana care va fi însărcinată să îi reprezinte interesele pe
lângă autoritățile serviciului.
Art. 39.
Persoanele care execută pedepse cu închisoarea sau care sunt deținute în cadrul unei urmăriri sau
al unei anchete penale și despre care s-a stabilit că au o tulburare psihică, precum și persoanele
internate în spitalul de psihiatrie ca urmare a aplicării măsurilor medicale de siguranță prevăzute
de Codul penal primesc asistență medicală și îngrijirile de sănătate mintală disponibile, conform
prevederilor legii.

VII. Integrarea/ Reintegrarea persoanelor cu tulburări mintale

Persoanele cu tulburări mintale se confruntă cu stigmatizarea și discriminarea. De cele
mai multe ori, când se aude de persoane cu probleme de sănătate mintală, reacția celor din jur
este aceea de respingere a acestora, ceea ce le accentuează suferința. Deși atitudinea societății s-a
schimbat mult în ultima perioadă, oameni încă înțeleg greșit bolile mintale încearcă. Ignoranța
este principalul factor ce cauzează intoleranță. Lipsa informațiilor despre un fenomen generează
teamă, iar teama favorizează apariția prejudecăților.

Sugestii pentru integrare/reintegrare

- Individualizarea și adaptarea consilierii și psihoterapiei respectând unicitatea ființei
umane
- Responsabilizarea și implicarea comunității în procesul de incluziune sociala
- Modificarea atitudinilor și percepției societații civile privind tulburarea mintală
- Oferirea de șanse egale la cultură și informații , la viață comunitară în general

11
- Informare în școli
- Împărțirea de pliante pe stradă

12
 Studiu de caz

Nume: X
Prenume: X
Sex: Masculin
Varsta: 46 de ani
Domiciliu: Sat Chicerea, Tomesti, Iasi
Ocupatie: -
Motivul internarii – Acesta a fost adus la Spitalul Socola din Iasi de catre ambulanta, in urma
unui episod psihotic acesta a lesinat. Inainte de acest episod, pacientul a spus ca de cateva
saptamani are stari de neliniste, tristete, nu poate dormi bine noaptea , are halucinatii.
Istoricul Cazului
Pacientul X., in vârstă de 46 de ani, născut pe 13 februarie, necăsătorit, are 2 frati si o
soră, tatăl decedat , mama recăsătorită, născut în Iași, locuieste în prezent în sat Chicerea ,
Tomești împreună cu mama. Scolarizare : 10 clase, în prezent fără loc de muncă.. Mai are 1
frate și o soră. Fratele are vârsta de 39 de ani iar sora 37.Tatăl a decedat acum 2 ani din cauza
cancerului pulmonar. Tatal consuma alcool si isi neglija cei 3 copii in copilarie, ii inchidea pe
balcon, ii scotea afara iarna, cand ningea in picioarele goale si imbracati subtire pentru perioade
lungi de timp, pe fata a auzat-o sexual, pacientul fiind martor la aceasta scena. Nu le dadea sa
manance, pe fata nu o lasa sa iasa din casa prea des , pe motiv ca “are treburi cu baietii” . Tatal a
facut puscarie iar dupa ce a iesit , parintii au divortat. Mama s-a recasatorit cu un barbat care nu
dadea foarte mare importanta copiilor. Mama ii abuza fizic, pe pacient il dadea cu capul de masa
sau de perete, il punea sa-I cumpere bautura si tigari iar daca vanzatoarea nu ii dadea pentru ca
era minor, il bate ape acesta. Aceasta ii spunea pacientului ca nu a fost dorit si mai bine il avorta,
era lipsita de afectiunea pe care o mama trebuie sa o arate fata de copii ei. In prezent este singura
cu care se intelege . In timpul scolii acesta a prezentat un comportament agresiv. Se batea des la
scoala sip e strada cu orice persoana indifferent daca era provocat sau nu. A suferit multe
traumatisme: coaste rupte, glezna rupta, traumatisme la nivelul capului, hernie inghinala. In jurul
varstei de 17 ani, acesta a inceput consului de alcool si de substante, in mare parte marijuana si

13
cocaine. A avut o singura relatie de cativa ani, in care si-a abuzat partenera sexual si fizic.
Aceasta a ramas insarcinata de 2 ori dar a fost obligate de sot sa faca intreruperi de sarcina. A
lucrat timp de cativa ani in Italia dar din cauza afectiunii, prezenta un comportament agresiv fata
de angajati si chiar client. A beneficiat de ajutor de somaj, in present este incadrat in gradul II de
handicap.A suferit si un episod depresiv major marcat de insomnii puternice și ideație suicidară.
Pacientul a prezentat tulburare afectiv –bipolară, tulburare depresivă majoră, ideație suicidară
cu tentativă de suicid și episoade maniacale cu agitație psihomotorie. Acesta a incercat sa se
sinucida de mai multe ori dar, spune acesta, nicodata nu a avut curajul sa o duca pana la capat.

Istoricul medical psihiatric : Acesta a fost internat de 3 ori la sectia de psihiatrice a Spitalului
Socola din Iasi

Diagnosticul este de Tulburare afectivă bipolară tip I, Episod actual maniacal sever
cu elemente psihotice.

Dintre criteriile DSM IV pentru Episod maniacal sever cu simptome psihotice, pacientul
le-a întrunit pe următoarele:

– perioadă distinctă de dispoziție crescută, expansivă sau iritabilă anormală și persistentă,

durând cel puțin o săptămână;

– persistența următoarelor simptome în timpul perioadei de perturbare a dispoziției

– stimă de sine exagerată sau grandoare; scăderea necesității de somn; mai locvace decât
în mod uzual; distractibilitate; agitație psihomotorie;

implicare excesivă în activități plăcute, dar care au un înalt potențial de consecințe

nedorite;

– deteriorare semnificativă în funcționarea profesională sau în activitățile sociale uzuale

ori în relațiile cu alții; necesitatea spitalizării pentru a preveni vătămarea sa sau a altora; existența
elementelor psihotice;

– toate aceste simptome nu au drept cauze efectele fiziologice directe ale unei substanțe
ori o condiție medicală generală.

14
 Factori precipitatori: divorțul părinților , abuzurile fizice si verbale ale tatălui asupra
membrilor familiei, mediu familial cu grad ridicat de delicvență.
Factori favorizanți : mediu social și familial dezorganizat, antecedente familiale
antisociale, antecedente heredocolaterale de posibile afectări psihice, lipsa afectivității materne si
paterne, dezvoltarea unui atașament dezorganizat, prezența alcoolismului în familie, a
tulburărilor de impuls pe filon filogenetic manifestate prin masculinitate accentuată, dezinhibiție
sexuală și potențial de a ucide.
Factori declanșatori : consum de substanțe de la vârsta de 15-16 ani ( prenandez,
marijuana, cocaina, ), consum de tutun, alcool, comportament opozant –provocator , lipsa de
suport social si familial

15
 Bibliografie

1. Romila, Aurel, 2003, Manualul de Diagnostic si statistica a tulburarilor mentale, Editia a

4-a, Editura Asociatiei Psihiatrilor Liberi din Romania, Bucuresti
2. Fast, A. Julie, Preston, D. John, 2006, Take change of Bipolar Disorder
3. Basco, Monica, 2005, The bipolar workbook, Second Edition
4. Frank, Ellen, Treating Bipolar Disorder, 2005
5. Miklowitz, J. David, The Bipolar Disorder Survival Guide, Second Edition: What you
and your Family need to know;
6. Bork, Lesley, A guide for caregivers of people with bipolar disorder
7. Understanding bipolar disorder, 2005, Mind for better mental health
8. CAMH bipolar clinic staff, Bipolar disorder.An information guide, CAMH
9. http://ipsi.uprrp.edu/opp/pdf/materiales/bipolar_easy.pdf accesat la data de 02.12.2019
10. https://www.healthline.com/health/bipolar-disorder/history-bipolar#th-and-th-century
accesat la data de 02.12.2019
11. https://www.guilford.com/excerpts/miklowitz2_ch1.pdf?t accesat la data de 04.12.2019
12. https://www.helpguide.org/articles/bipolar-disorder/living-with-bipolar-
disorder.htm?pdf=12983 accesat la data de 05.12.2019
13. https://gamian.eu/wp-content/uploads/2014/06/Bipolar-Companion-Guide.pdf accesat la
data de 05.12.2019
14. https://www.healthline.com/health/bipolar-disorder/bipolar-diagnosis-guide#mental-
health-evaluation accesat la data de 07.12.2019
15. https://www.dbsalliance.org/pdfs/brochures/printable/Just_Diagnosed_Printable_Version.
pdf accesat la data de 08.12.2019
16. Legea 487/2002 - https://lege5.ro/Gratuit/gm4doojy/legea-sanatatii-mintale-si-a-
protectiei-persoanelor-cu-tulburari-psihice-nr-487-2002?d=2019-12-13 accesat la data de
12.12.2019
17. https://www.medicalnewstoday.com/articles/37010.php#causes accesat la data de
12.12.2019

16