Miorita Şi cel mai frăţesc, Iar dacă-i zări,

Că l-apus de soare Dacă-i întâlni

(culeasa de Vasile
Vreau să mi te-omoare Măicuţă bătrână,
Alecsandri) Baciul ungurean Cu brâul de lână,
Şi cu cel vrâncean! Din ochi lăcrimând,
- Oiţă bârsană, Pe câmpi alergând,
Pe-un picior de plai, De eşti năzdrăvană, Pe toţi întrebând
Pe-o gură de rai, şi de-a fi să mor Şi la toţi zicând:
Iată vin în cale, în câmp de mohor, "Cine-a cunoscut,
Se cobor la vale, Să spui lui vrâncean Cine mi-a văzut
Trei turme de miei, Şi lui ungurean Mândru ciobănel,
Cu trei ciobănei. Ca să mă îngroape Tras printr-un inel?
Unu-i moldovan, Aice, pe-aproape, Feţişoara lui,
Unu-i ungurean În strunga de oi, Spuma laptelui;
Şi unu-i vrâncean. Să fiu tot cu voi; Musteţioara lui,
Iar cel ungurean În dosul stânii Spicul grâului;
Şi cu ce-l vrâncean, Să-mi aud cânii. Perişorul lui,
Mări, se vorbiră, Aste să le spui, Peana corbului;
Ei se sfătuiră Iar la cap să-mi pui Ochişorii lui,
Pe l-apus de soare Fluieraş de fag, Mura câmpului? "
Ca să mi-l omoare Mult zice cu drag; Tu, mioara mea,
Pe cel moldovan, Fluieraş de os, Să te-nduri de ea
Că-i mai ortoman Mult zice duios; Şi-i spune curat
Ş-are oi mai multe, Fluieraş de soc, Că m-am însurat
Mândre şi cornute, Mult zice cu foc! Cu-o fată de crai,
Şi cai învăţaţi, Vântul, când a bate, Pe-o gură de rai.
Şi câni mai bărbaţi, Prin ele-a răzbate Iar la cea măicuţă
Dar cea mioriţă, Ş-oile s-or strânge, Să nu spui, drăguţă,
Cu lână plăviţă, Pe mine m-or plânge Că la nunta mea
De trei zile-ncoace Cu lacrimi de sânge! A căzut o stea,
Gura nu-i mai tace, Iar tu de omor C-am avut nuntaşi
Iarba nu-i mai place. Să nu le spui lor. Brazi şi paltinaşi,
- Mioriţă laie, Să le spui curat Preoţi, munţii mari,
Laie bucălaie, Că m-am însurat Paseri, lăutari,
De trei zile-ncoace Cu-o mândră crăiasă, Păserele mii,
Gura nu-ţi mai tace! A lumii mireasă; Şi stele făclii!
Ori iarba nu-ţi place, Că la nunta mea
Ori eşti bolnăvioară, A căzut o stea;
Drăguţă mioară? Soarele şi luna
- Drăguţule bace, Mi-au ţinut cununa.
Dă-ţi oile-ncoace, Brazi şi paltinaşi
La negru zăvoi, I-am avut nuntaşi,
Că-i iarbă de noi Preoţi, munţii mari,
Şi umbră de voi. Paseri, lăutari,
Stăpâne, stăpâne, Păserele mii,
Îţi cheamă ş-un câine, Şi stele făclii!
Cel mai bărbătesc