Sunteți pe pagina 1din 48

UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV FACULTATEA DE

ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR


Programul de studii: FINANȚE BĂNCI

LUCRARE DE LICENŢĂ

Conducător ştiinţific,

Lect. Dr. Botiş Sorina

Absolvent,

Bărbulescu Oana Sorina

Braşov 2016
UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV FACULTATEA DE
ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR
Programul de studii: FINANȚE BĂNCI

TITLUL LUCRĂRII: CURSUL VALUTAR ȘI ECHILIBRAREA


BALANȚEI DE PLĂȚI
STUDIU DE CAZ :EVOLUȚIA CURSULUI DE SCHIMB EUR/ROL
ȘI INFLUENTA ACESTUIA ASUPRA SCHIMBURILOR
COMERCIALE INTERNAȚIONALE ÎN INTERVALUL 2012-2014

Conducător ştiinţific,

Lect. Dr. Botiş Sorina

Absolvent,

Bărbulescu Oana Sorina

Braşov 2016
CUPRINS:

INTRODUCERE ................................................................................................................... 1
CAPITOLUL I. PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE CURSULUI VALUTAR ŞI
REGIMULUI DE CURS DE SCHIMB ÎN ROMÂNIA ....................................................... 2
1.1 CURSUL DE SCHIMB .................................................................................................... 2
1.2 TIPOLOGIA CURSURILOR DE SCHIMB ................................................................... 3
1.3 FUNCŢIILE CURSURILOR DE SCHIMB ..................................................................... 8
1.4. INTERVENŢIA BNR PE PIAŢA VALUTARĂ PENTRU SUSŢINEREA ................. 9
CURSULUI DE SCHIMB AL LEULUI ................................................................................ 9
1.5. REGIMURI DE CURS DE SCHIMB ÎN ROMÂNIA .................................................. 14
1.6. FLOTAŢIA ADMINISTRATĂ .................................................................................... 15
CAPITOLUL II. BALANŢA DE PLĂŢI............................................................................ 17
2.1 CONCEPTUL DE BALANŢA DE PLAŢI ŞI FORMELE SALE ................................. 17
2.2 STRUCTURA BALANŢEI DE PLĂŢI EXTERNE ...................................................... 21
2.3 ROLUL BALANŢEI DE PLĂŢI ................................................................................... 25
2.4 IMPACTUL POLITICII BUGETARE ASUPRA BALANŢEI DE PLĂŢI .................. 26
CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ :EVOLUȚIA CURSULUI DE SCHIMB EUR/ROL ȘI
INFLUENȚA ACESTUIA ASUPRA SCHIMBURILOR COMERCIALE INTERNAȚIONALE
ÎN INTERVALUL 2012-2014 ............................................................................................ 29
CAPITOLUL IV. CONCLUZII .......................................................................................... 40
BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................. 42
LISTA TABELELOR
Tabelul 2.1 Evoluția regimurilor valutare din România......................................................Error!
Bookmark not defined.
Tabelul 3.1 Situaţia balanţei de plăţi a României în anul 2012...........................................Error!
Bookmark not defined.2
Tabelul 3.2 Situația balanțre de plăți a României în anul 2013...........................................34
Tabelul 3.3 Situaţia balanţei de plăţi a României în anul 2014.......................................... 37

LISTA FIGURILOR
Figura 2.1 Impactul politicii bugetare asupra balanţei de plăţi...........................................Error!
Bookmark not defined.
Figura 3.1. Evoluția cursului de schimb euro/leu în anul 2012...........................................Error!
Bookmark not defined.
Figura 3.2. Evoluția cursului de schimb euro/leu în anul 2013...........................................Error!
Bookmark not defined.
Figura 3.3. Evoluția cursului de schimb euro/leu în intervalul 03.01.2013- 31.01.2013....Error!
Bookmark not defined.
Figura 3.4. Evoluția cursului de schimb euro/leu în anul 2014...........................................Error!
Bookmark not defined.
Figura 3.5. Evoluţia importurilor şi a exporturilor României în perioada 2012-2014.........Error!
Bookmark not defined.
INTRODUCERE
În relaţiile economice internaţionale, este foarte importantă cunoaşterea valorii unităţii
monetare a unui stat faţă de cea a altui stat. Raportul dintre acestea, stabilit la un moment dat pe
piaţă, se numeşte curs valutar sau curs de schimb.
Am fost atrasă de acest domeniu din anul al doilea de studiu, de când am început cursul de
Monedă și credit, importanța majora a cursului de schimb m-a determinat să aleg o temă cu
privire la acesta pentru lucrarea de licență.
Consider că este o parte importantă în domeniul specializării mele, finanțe bănci și de accea
am hotărât să îmi aprofundez cunoștiințele în ceea ce privește regimul de curs de schimb din
România, precum și influențele acestuia asupra schimburilor comerciale internaționale.
Prin lucrarea de fața am urmarit să scot în evidența importanța cursului de schimb în
economia unei țari dar și să prezint relaţiile existente între componentele balanţei de plăţi şi
cursul de schimb.
Cursul valutar are, de regulă, un impact substanţial asupra celor două componente majore
ale balanţei comerciale: exporturile şi importurile. Întărirea monedei naţionale în raport cu cele
străine are drept consecinţă scumpirea exporturilor şi ieftinirea importurilor.
În prezenta lucrare sun prezentate principalele caracteristici ale cursului valutar și regimului
de curs de schimb în România precum și structura, rolul si obiectivele balanței de plăți a
Romaîniei.
Cursul de schimb influenţează situaţia exporturilor şi a importurilor a unui stat. De remarcat
este şi faptul că şi situaţia balanţei comerciale poate să influenţeze cursul de schimb. Politica
valutară adoptată de către Banca Naţională a României constituie o pârghie importantă în
interiorul programelor de stabilizare macroeconomică, mai ales în ceea ce priveşte eliminarea
tensiunilor induse în activitatea economică de către dezechilibrul balanţei comerciale.
În vederea unei reliefări cât mai sugestive a evoluției cursului valutar din România, am
realizat câteva grafice a celor mai importante momete ale cursului EUR/RON, pentru diferite
perioade.
Îmi doresc ca lucrarea de față să stârnească interesul cititorilor specializați, și nu numai,
deoarece este un subiect de o importanță deosebită în ceea ce privește stabilitatea economiei unei
țări.

1
CAPITOLUL I. PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE CURSULUI
VALUTAR ŞI REGIMULUI DE CURS DE SCHIMB ÎN ROMÂNIA
1.1 CURSUL DE SCHIMB

Regimul valutar din România este cel de flotare administrată iar Banca Centrală intervine
ori de câte ori crede aceasta că este de cuviinţă pentru a susţine cursul leului. Astfel, guvernatorul
Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, afirma în anul 2007 că banca centrală poate să
intervină pe piața valutară fără aviz sau explicații, deoarece modificările semnificative în cursul
de schimb al leului “nu fac bine unei economii mici și deschise cum este cea a României”.1
Cursul de schimb reprezintă raportul valoric dintre moneda unei ţări şi moneda altei ţări
sau preţul unei valute exprimat în altă valută. Într-o altă formulare, cursul valutei exprimă preţul
la care o monedă naţională se schimbă cu altă monedă.2
Altfel spus, cursul de schimb reprezintă preţul la care o monedă naţională se schimbă cu o
altă monedă. Raportul de schimb dintre valute are un caracter sintetic, deoarece acesta permite
compararea produsului intern brut, a preţurilor, a salariilor dar şi a productivităţii muncii. Cursul
de schimb este considerat şi “preţul cel mai sintetic” dintr-o economie, deoarece acesta
influenţează relaţiile economice, sociale şi politice, fiind, în acelaşi timp un instrument important
al politicii economice. Traiectoria cursului de schimb defineşte, pe de o parte obiectivele
strategice ale politicii economice per ansamblu, iar pe de altă parte măsurile tactice întreprinse
pentru realizarea acestor obiective. Schimburile economice internaţionale deoarece sunt
exprimate în valută presupun cunoaşterea detaliată a cursului valutar precum şi a factorilor ce
exercită influenţă asupra acestuia.
Nu trebuie confundată noţiunea de curs valutar cu aceea de paritate, care se exprimă prin
acelaşi raport. Diferenţa este aceea că paritatea este o noţiune abstractă, teoretică şi nu
corespunde întotdeauna cu aceea de curs valutar, care rezultă pe piaţă în urma unei conjuncturi
economice, politice etc.

1
***, Isărescu spune că fluctuațiile mari de curs nu fac bine economiei, 2007, http://www.businessadviser.
ro/analize_isarescu_fluctuatii.html
2
Constantin, Floricel - Relaţii şi tehnici financiar-monetare internaţionale, Ed. Didacticǎ şi Pedagogicǎ RA,
Bucureşti, 1994, p.12

2
Plăţile şi încasările ce se derulează prin cadrul tranzacţiilor economice internaţionale se
fac prin intermediul monedelor naţionale ce au grade de convertibilitate şi utilizare diferită şi
între care se stabilesc rapoarte cantitative ce sunt necesare pentru precizarea valorii monedei de
plată.
Importanţa cursurilor de schimb se deduce din faptul că ele determină preţul efectiv sub
care se comercializează diferitele mărfuri pe piaţa internaţională în lupta cu concurenţa din
comerţul internaţional, factorul valutar concretizat în cursurile de schimb având un rol important
alături de factorii materiali ai competitivităţii. Piaţa schimburilor reprezintă locul unde se
schimbă devizele şi constituie cursul de schimb.
Momentul precum şi posibilitatea transferului monedei naţionale într-o monedă liber
convenţională este legat de gradul de dezvoltare economică a ţării respective, precum şi de
competitivitatea economică în raport cu alte economii, îndeosebi faţă de ţările dezvoltate.
Ansamblul regulilor, normelor, instrumentelor dar şi a acţiunilor ce guvernează formarea şi
mişcarea cursurilor de schimb, formează mecanismul cursurilor valutare. Prin intermediul
acestuia se asigură transferul capacităţii de cumpărare între monedele naţionale.

1.2 TIPOLOGIA CURSURILOR DE SCHIMB

Cursul de schimb fiind calculat ca preţul unei monede în raport cu altă monedă, nivelul
său de echilibru pe piaţa liberă se calculează, în principal, în funcţie de cererea şi oferta de
monedă. Acestea sunt influenţate pe piaţa mondială de către dimensiunea activităţilor
investitorilor, comercianţilor, speculatorilor, experţilor în arbitraj valutar dar şi a altora.
Pe piaţa valutară internaţională este stabilită o lege ce spune că exprimarea cursului se
face printr–un număr întreg cu 4 zecimale, iar în prezent pentru monedele ce intră în componenta
EURO, regula spune că se folosesc doar cursuri fixe exprimate printr-un număr întreg cu 6
zecimale.
Pentru a determina cursul de schimb dintre două monede ce aparţin ţărilor participante la
Sistemul Monetar European, se foloseşte metoda triangulaţiei, la baza acesteia stând principiul
potrivit căruia nu se poate exprima cursul invers al sumei variabile al monedei EURO care revine
la o unitate de monedă membră.
Valutele convertibile se negociază dar şi se tranzacţionează pe pieţele valutare, cursurile
de schimb clasificându-se după anumite criterii într-o varietate de tipuri.

3
Tipologia cursului de schimb are la bază criterii care se referă la:
 condiţiile modificării cursului de schimb;
 locul stabilirii cursului de schimb;
 termenul la care cursul este valabil;
 obiectivele de analiză.

1) În ce priveşte condiţiile modificării, deosebim:


a) cursul de schimb flotant (fluctuant) – se formează pe piaţa valutară în raport cu cererea
şi oferta privind valuta respectivă, în condiţii similare celor de pe piaţa mărfurilor. Aceste
cursuri sunt practicate de majoritatea statelor lumii, îndeosebi de ţările cu monede liber
utilizabile sau cu convertibilitate deplină; nu ridică problema credibilităţii pentru banca
centrală, care nu se angajează prin promisiuni în menţinerea cursului de schimb între
anumite limite; permite adaptarea convertibilităţii depline.Se caracterizează prin
flexibilitate, în funcţie de cererea şi oferta pentru valuta de rezervă.3
b) cursul de schimb fix (stabil), existent în multe ţări înainte de anul 1973, are în vedere
obligativitatea guvernelor (pentru statele membre în FMI) de a menţine variaţia cursului
de schimb aflat sub influenţa factorilor pieţei, între limitele de  1% (ulterior s-a stabilit o
limită de  2,25%) în jurul parităţii monetare oficiale. Menţinerea între astfel de limite se
realizează prin intermediul vânzărilor sau cumpărăturilor de valute de către banca
centrală.
Pot fi întâlnite de asemenea şi alte variante precum:
 curs de schimb ancorat („pegged”) de o valută forte (în raport cu care este stabilită o
zonă monetară) sau de către un coş valutar (DST) în raport cu care moneda fluctuează;
 sistem de parităţi glisante – în sensul corelării cursului de schimb cu evoluţia unor
indicatori economici importanţi precum PIB şi IGP;
 acorduri de cooperare monetară, ce presupun o înţelegere între mai multe ţări privind
paritatea.

3
Dan Octavian Paxino, ,,Politica valutară şi managementul riscurilor în tranzacţiile internaţionale” , Editura
Economica, Bucureşti, 2003

4
2) În raport cu locul stabilirii cursului de schimb al unei monede putem deosebi:
a. cursul de schimb oficial – se stabileşte de către autoritatea monetară din ţara respectivă.
În relaţie direct cu cursul de schimb oficial se întâlnesc şi termenii de curs de schimb
nominal (prin care se specifică preţul unităţii monetare pentru principalele valute în raport
cu moneda natională), curs oficial convenţional (stabilit unilateral de guvernele ţărilor cu
moneda neconvertibilă) şi fixing (curs de caracter oficial stabilit de către un grup restrâns
de specialişti solicitaţi de banca centrală).
b. cursul de schimb al pieţei – constituie cursul stabilit pe piaţă în raport cu cererea şi
oferta. Cu acelaşi sens este folosit şi termenul de curs de schimb bancar sau cotaţie
oficială a pieţei.
Cursul de bursă constituie cursul de schimb stabilit în ţările în care pentru stabilirea
preţului monedelor este utilizat sistemul burselor.
Cursul de casă sau la ghişeu este cursul publicat şi la care banca efectuează
preschimbarea în bani lichizi a diverselor valute. Poate fi vorba de curs de cumpărare (aflat pe
poziţia I şi mai mic decât cursul de vânzare, fiind preţul în monedă naţională la care se cumpără o
unitate valutară straină), respectiv curs de vânzare (aflat pe poziţia II, mai mare decât cel de
cumpărare, arătând preţul la care este vândută de bancă sau de către casa de schimb valuta).
Cursul de schimb tolerat denumit şi cursul negru sau gri este stabilit pe aşa-numita
bursă neagră în condiţii în care sunt impuse nişte restricţii cu privire la operaţiunile instituţiilor
legale de schimb sau în cazul unor monede neconvertibile, care nu sunt cotate la bănci sau burse.

3) În funcţie de termenul sau momentul la care cursul este acceptat, întâlnim:


 cursul de schimb la vedere („spot”) reprezintă cursul la care o moneda poate fi
schimbată cu alta şi la un moment dat, tranzacţia executându-se în cel mult două zile
lucrătoare de la încheierea ei;4
 cursul de schimb la termen („forward”) este cursul ce va fi luat în calcul la virarea
banilor în conturi, acţiune ce este considerată că se va desfăşura după trecerea unui
interval de timp mai mare de 48 ore;

4
Ion Ignat, Spiridon Pralea, “Economie mondială”, Editura Sedcom Libris, Bucureşti, 2006

5
 cursul de deschidere constituie cursul la care au fost operate tranzacţiile la începutul
zilei respective şi care, de obicei, nu diferă prea mult de cursul de închidere al zilei
anterioare;
 cursul de închidere – aplicat în cazul ultimelor operaţiuni din ziua la care un astfel de
curs se referă. Acest tip de curs reprezintă elementul de referinţă în contracte, dar şi la
stabilirea valorii DST publicată în ziua următoare;
 cursul la sfârşitul perioadei face referire la nivelul cursului din ultima zi a săptămânii,
lunii, trimestrului, respectiv la media cursurilor dintr-o perioadă (zi, săptămână etc) şi
prezintă interes îndeosebi în descrieri şi analize statistice.
Dacă avem în vedere cursul de schimb dar şi factorul timp mai putem întâlni şi o serie de
termeni utilizaţi în limbajul dealerilor, precum:
 over night – cursul de schimb de astăzi pentru mâine (la deschidere);
 tom next – cursul la vedere pentru ziua următoare (mâine) şi ziua viitoare;
 spot next – cursul la vedere pentru ziua următoare.

4) În raport cu obiectivele de analiză economică deosebim:


 cursul de schimb efectiv – se calculează ca o medie aritmetică ponderată a modificărilor
valutei respective în raport cu celelalte valute importante;
 cursul de schimb real este cursul valutar efectiv pentru care se ia în calcul şi rata
inflaţiei din aceleaşi ţări; din calcule deducem atât un curs efectiv, cât si un curs real care
să arate puterea de cumpărare a monedelor incluse în calculul pentru determinarea
cursului valutar;
 cursul de schimb de echilibru implică neintervenţia guvernului pe piaţa valutară (flotare
pură) şi este reprezentat, pe termen scurt, de cursul dominant în sistemul cursurilor
bilaterale, respectiv pe termen lung, de acel nivel al cursului de schimb care a contribuit
semnificativ la echilibrul balanţei de plăţi externe pentru o perioadă suficient de
îndelungată (2-3 ani)5.

5
Pecican Eugen Ştefan - Piaţa valutară, bănci şi econometrie, Editura Economică, Bucuresti, 2000, pag. 110-
114

6
Un nou tip de curs de schimb este cel practicat de ţările Ungaria si Polonia, curs numit
crowling peg . În acest tip de regim moneda este ajustată periodic cu mici sume la un curs fix sau
ca un răspuns la modificarea indicatorilor cantitativi selectaţi precum diferenţialul de inflaţie faţă
de partenerii comerciali şi financiari principali, diferenţialul între ţinta inflaţiei şi expectaţiile
inflaţioniste ale acestora.
Menţinerea unui curs de schimb fix ajustabil impune băncii centrale constrângeri în
politica monetară similare cursului de schimb fix convenţional. Cursurile crowling peg , prezintă
avantajul că nu impun costuri mari asupra economiei. Dacă anticipările inflaţioniste domină
comportamentul agenţilor economici, atunci acest tip de sistem reduce transferurile de avere dar
şi limitează efectele de inflaţie. Dezavantajul acestui tip de sistem se manifestă în cazul aprecierii
monedei, iar ţările ce utilizează acest sistem au înregistrat niveluri ale inflaţiei mai mari decât
celelalte. 6
În vederea asigurării unui curs optim al valutelor, statul poate interveni pe pieţele
valutare.7
Prin intervenţia pe piaţa valutară se subînţelege activitatea desfăşurată de către banca centrală de
a cumpăra sau de a vinde unele valute cu scopul de a ridica, respectiv de a scade cursul acestor
valute în raport cu moneda naţională, prin influenţarea cererii dar şi a ofertei. Rolul autorităţii
monetare constă în a interveni prin vânzarea sau cumpărarea pe piaţa valutei celei mai solicitate,
în vederea readucerii cursului la nivelul stabilit anterior. Statul intervine indirect, prin intermediul
taxei scontului. În acest sens, dacă intenţionează să majoreze oferta de valută pentru a face
presiuni asupra cursului, statul creşte taxa scontului, ceea ce conduce la creşterea nivelului
general al dobânzilor pe piaţa respectivă, atragând în acest sens capitalul străin. Prin această
intervenţie, este uşurată pătrunderea valutei străine în ţara respectivă .
Devalorizarea constă în micşorarea oficială a valorii unei monede. Aceasta are drept
consecinţă micşorarea puterii de cumpărare a monedei şi modificarea raportului de preschimbare
faţă de alte monede.
Deprecierea valutară este fenomenul prin care o monedă, pe un interval stabilit, îşi
diminuează puterea de cumpărare faţă de alte monezi.

6
Dan Octavian Paxino, ,,Politica valutară şi managementul riscurilor în tranzacţiile internaţionale”, Editura
Economică, Bucureşti, 2003
7
Kiritescu Costin – Relaţiile valutar-financiare internaţionale, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978,
pag. 88-89

7
Revalorizarea reprezintă majorarea oficială, prin lege, a valorii unei monede şi are drept
consecinţă directă creşterea puterii de cumpărare a monedei revalorizate dar şi modificarea
raportului de preschimbare faţă de alte valute. Ca şi devalorizarea, revalorizarea nu este utilizată
prea des pe piaţa valutară.
Reprecierea valutară constituie fenomenul prin care o monedă , pe un interval de timp
dat, îşi măreşte puterea de cumpărare, aceasta fiind opusul deprecierii.

1.3 FUNCŢIILE CURSURILOR DE SCHIMB

Cursul de schimb este un preţ special, cu funcţii în ce priveşte interacţiunea economiei


naţionale cu celelalte componente ale economiei mondiale. Funcţiile sale exprimă şi derivă din
natura modului de funcţionare a economiei dar şi din felul regimului său de curs flexibil sau ca şi
curs fix - ajustabil, variante intermediare.
Cursul de schimb al valutei îşi exprimă menirea prin următoarele funcţii:
1) Funcţia de măsurare, de evaluare a bunurilor şi serviciilor în cadrul relaţiilor
economice internaţionale, are loc atunci când prin intermediul cursului de schimb se exprimă în
valoare externă, o anumită parte, sau toată producţia naţională. De obicei, această funcţie se
exercită doar pentru o parte a producţiei naţionale deoarece aceasta este formată din bunuri şi
servicii ce pot intra în circuitul comerţului extern, dar şi din bunuri şi servicii ce nu îndeplinesc
cerinţele pieţei externe sub aspectul preţului sau a calităţii, şi în urmare nu pot fi estimate direct
pe piaţa externă.
Cu toate acestea, funcţia de măsurare poate fi pusă în aplicare dincolo de partea din
producţia naţională materializată în bunuri şi servicii comercializabile, dacă se are în vedere
faptul că în cadrul consumului intern, acestea pot fi substituite de bunuri necomercializabile,
eliberându-se astfel disponibilităţi pentru export - ca şi cum producţia pentru export ar fi mai
ridicată decât dacă ar fi nevoită să acopere şi nevoi interne. Cu cât procesul de substituire este
mai vast dar şi mai intens, cu atât nivelul cursului valutar se apropie mai mult de către cel ce ar
trebui să rezulte din aprecierea externă a întregii producţii naţionale. Pentru funcţia de măsurare,
un rol important îl joacă pertinenţa preţurilor relative interne.
2) Funcţia de schimb, de instrument de conversie şi de comparare a puterii de cumpărare
a monedelor din diverse ţări.

8
3) Funcţia informaţională are în vedere transmiterea informaţiilor şi a semnalelor cu
privire la procesele şi fenomenele de la nivelul economiei mondiale. Importanţa acestei funcţii
este strâns legată de funcţionarea cursului valutar, ca parte a mecanismului de funcţionare a
economiei, dar şi de procesele de ajustare internă, iniţiate sau intrate sub incidenţa proceselor şi
tendinţelor din economia mondială.
4) Funcţia de transmitere- internaţionalizarea semnalelor, arată impactul modificărilor
intervenite în preţurile relative pe piaţa mondială asupra economiei naţionale prin intermediul
unui sistem de interconectare a preţurilor interne cu cele externe. Această funcţie depinde de
mecanismul de funcţionare a economiei, fiind important pentru orientarea agenţilor economici,
atunci când aceştia îşi reglează cererea şi oferta în raport cu schimbările în preţuri.
5) Funcţia de stimulare a agenţilor economici în scopul obţinerii unui randament sporit
şi a unei eficienţe superioare. Datorită avantajelor comparative ale economiei, prin mecanismul
preţurilor are loc orientarea producţiei către bunuri şi servicii cu rentabilitate mai ridicată.
6) Funcţia de echilibrare a balanţei de plăţi are loc ca urmare a mişcării cursurilor
fluctuante, fiind determinată de către dinamica cererii şi ofertei, ce acţionează asupra raportului
între preţurile interne şi cele externe, rezultând în final la modificări în ofertele şi cererile de
bunuri.
7) Funcţia de instrument de politică economică. O mare parte din obiectivele politicii
economice a statului pot fi urmărite prin intermediul cursului de schimb. Atunci când se doreşte
influenţarea unui curs flotant, statul intervine prin stabilirea sau prin menţinerea la un anumit
nivel a cursului fix-ajustabil sau prin alterarea sistemului de control, restricţii, subvenţii şi taxe, al
intrărilor şi ieşirilor de devize. De asemenea, cursul de schimb este utilizat ca instrument de
politică economică prin acţiunile organelor de decizie economică de devalorizare, respectiv
revalorizare a cursului, în scopul echilibrării balanţei curente sau pentru a declanşa ofensiva de
export.

1.4. INTERVENŢIA BNR PE PIAŢA VALUTARĂ PENTRU SUSŢINEREA


CURSULUI DE SCHIMB AL LEULUI

Cursul de schimb are o influenţa mare asupra dinamicii inflaţiei şi a produsului agregat. Ca
urmare, politica valutară ocupă un loc important în cadrul mixului de politici implementat de
către banca centrală.

9
Într-o economie de piaţă, fixarea cursului de schimb prin metode administrative este
exclusă. Cursul de schimb se stabileşte pe piaţa valutară interbancară prin confruntarea cererii şi a
ofertei de valută la un moment dat. În aceste condiţii, pentru a influenţa nivelul cursului de
schimb, banca centrală este nevoită să joace după aceleaşi reguli ca şi ceilalţi operatori de pe
piaţă.
Intervenţia băncii centrale pe piaţa valutară este definită ca reprezentând cumpărarea,
respectiv vânzarea de valute convertibile efectuată de către banca centrală cu scopul de a
influenţa cursul de schimb al monedei naţionale la un moment dat. Operaţiunile de cumpărare de
valută de către banca centrală au ca efect creşterea volumului lichidităţilor din sistemul bancar,
ceea ce conduce la deprecierea monedei naţionale. Invers, vânzarea de valută de către banca
centrală are ca efect aprecierea monedei naţionale prin reducerea volumului de lichidităţi în
monedă naţională de care dispun băncile comerciale.
Influenţarea nivelului la un moment dat al cursului de schimb nu este, însă, singura raţiune
a intervenţiei băncii centrale pe piaţa valutară. Sistemul Rezervelor Federale (Fed) indică patru
motive pentru care ar putea interveni pe piaţa valutară 8
1. influenţarea evoluţiei cursului de schimb
2. calmarea unor pieţe dezorganizate
3. reconstituirea deţinerilor de rezerve internaţionale
4. sprijinirea băncilor membre în realizarea operaţiilor lor valutare

Alături de aceste motive, mai poate fi amintit faptul că în cazul ţărilor cu economii mici şi
deschise, cu pieţe financiare puţin dezvoltate flotarea liberă a cursului de schimb poate să inducă
o volatilitate extremă. Aceasta poate avea efecte negative asupra importurilor şi exporturilor,
putând să determine, în acelaşi timp, creşterea presiunilor inflaţioniste. Intervenţia pe piaţa
valutară presupune, în acest caz, că banca centrală cunoaşte nivelul de echilibru al cursului de
schimb şi dispune de mijloacele necesare pentru orientarea cursului spre acest nivel. De
asemenea, având în vedere că rata de schimb reprezintă o relaţie între preţurile a două valute,
rezultă că măsurile de politică valutară ale unui stat vor avea efecte asupra variabilelor
macroeconomice din celălalt stat.

8
Georgescu Goloșoiu, Ligia – Mecanisme valutare, Ed. ASE, ediția a II-a, București, 2006, p.118

10
Pentru a promova stabilitatea schimburilor şi a împiedica câştigurile de competitivitate prin
deprecierea monedei naţionale, membrii Fondului Monetar Internaţional au hotărât în 1977 să
respecte anumite obligaţii legate de cursul de schimb:
Ţările membre nu trebuie să manipuleze cursul de schimb pentru a evita ajustări ale balanţei
de plăţi sau pentru a câştiga, pe această cale, avantaje de competitivitate în detrimentul altor ţări;
Ţările membre trebuie să intervină pentru a contracara anumite dezordini ce se manifestă în
piaţă;
Fiecare ţară trebuie să ia în considerare interesele celorlalte ţări în momentul în care stabileşte
măsurile de politică valutară.
Din cele de mai sus se poate desprinde concluzia că intervenţia băncii centrale este
considerată a avea efect asupra cursului de schimb şi a volatilităţii acestuia.
Intervenţia pe piaţa valutară este încurajată atâta timp cât promovează o piaţă valutară
ordonată. Noţiunea de piaţă valutară ordonată depinde, însă, de obiectivele de politică valutară
ale fiecărui stat în parte. De aceea, în luarea deciziilor cu privire la intervenţia pe piaţa valutară
trebuie să se urmărească armonizarea acestor obiective.
În literaturǎ cu privire la intervenţia băncii centrale pe piaţa valutară se face distincţia între
intervenţiile care modifică baza monetară şi cele care nu modifică baza monetară. Primul tip de
intervenţie este numit intervenţie nesterilizată, iar cel de al doilea tip de intervenţie este numit
intervenţie sterilizată.

Intervenţia nesterilizată are loc atunci când banca centrală vinde băncilor comerciale
valută contra monedei naţionale si reiese o reducere a rezervelor valutare ale băncii centrale
concomitent cu reducerea lichidităţii din sistemul bancar. Prin efectul de multiplicare aceasta va
determina reducerea ofertei de monedă naţională şi, în final, aprecierea monedei naţionale.
În mod similar, cumpărarea de către banca centrală de valută străină de la băncile comerciale
contra monedei naţionale determină creşterea lichidităţii din sistemul Bancar.
Efectul final va fi reprezentat de creşterea ofertei de monedă naţională şi, deci, deprecierea
monedei naţionale. Intervenţia nesterilizată pe piaţa valutară reprezintă o versiune alternativă de
implementare a politicii monetare, în care sunt utilizate obligaţiuni în devize şi nu obligaţiuni
denominate în moneda naţională, ca şi în cazul operaţiunilor clasice de open-market.

11
Intervenţia sterilizată pe piaţa valutară presupune compensarea modificării activelor
externe printr-o modificare de sens contrar a activelor interne, astfel încât în urma acestor
operaţiuni masa monetară să nu se modifice 9.
Intervenţia sterilizată poate să ia diferite forme. Atunci când banca centrală vinde valută
băncilor comerciale contra monedei naţionale, ea poate anula deficitul de lichiditate prin
efectuarea de plasamente pe piaţa interbancară sau cumpărarea de titluri de stat cu angajament de
răscumpărare.
Dacă reducerea rezervelor externe este perfect compensată de creşterea titlurilor cumpărate
cu angajament de răscumpărare, lichiditatea din sistemul bancar rămâne nemodificată. Scade,
însă, ponderea deţinută de obligaţiunile în valută în activul băncii centrale şi creşte ponderea
deţinută de titlurile emise în monedă naţională. Similar, în portofoliul de investiţii al băncilor
comerciale creşte ponderea deţinută de titlurile în valută şi scade ponderea titlurilor emise în
monedă naţională
. Dacă aceste modificări ce se manifestă la nivelul bilanţului băncilor comerciale au efect
asupra cursului de schimb depinde de gradul de substituţie între titlurile străine şi cele emise în
monedă naţională. Dacă titlurile străine şi cele emise în monedă naţională sunt perfect
substituibile, altfel spus, dacă în condiţia de paritate a ratei dobânzii nu există termenul ce
reprezintă prima de risc, intervenţia sterilizată pe piaţa valutară nu are efecte asupra cursului de
schimb.
Rolul intervenţiei sterilizate asupra cursului de schimb poate fi explicat, însă, în cazul în
care titlurile externe şi cele emise în monedă naţională nu sunt perfect substituibile. Categoria de
modele care permit această analiză este cunoscută în literatură sub denumirea de
“portfolio-balance models”.
Dacă titlurile străine şi cele emise în monedă naţională nu sunt perfect substituibile
(există primă de risc în condiţia de paritate a ratei dobânzii), vânzarea sterilizată de valută de
către banca centrală determină reducerea primei de risc pentru moneda naţională. Ca urmare a
sterilizării efectului intervenţiei ratele dobânzii rămân nemodificate. De asemenea, se poate
considera că pe termen scurt şi anticipările cu privire la cursul de schimb rămân nemodificate. În

9
Drăgoescu, Elena – Relații valutare și financiare internaționale, Ed. Dimitrie Cantemir, Târgu Mureș, 2000, p.
42

12
aceste condiţii, reducerea primei de risc va determina o apreciere a monedei naţionale.
În comparaţie cu vânzarea de valută, atunci când banca centrală cumpără valută de la
băncile comerciale are loc o creştere a lichidităţii din sistemul bancar. Banca centrală poate să
sterilizeze excesul de lichiditate prin atragerea de depozite de la băncile comerciale sau prin
vânzarea cu angajament de răscumpărare de titluri pe care le deţine în portofoliu.
În cazul în care titlurile externe şi cele în monedă naţională nu sunt perfect substituibile, are
loc o depreciere a monedei naţionale care rezultă din noul echilibru al portofoliilor deţinute de
băncile comerciale (portfolio-balance channel). Eficienţa canalului de determinare a cursului de
schimb prin echilibrarea portofoliilor de titluri ale instituţiilor financiare poate fi testată în
condiţiile în care există date cu privire la deţinerile de titluri ale diferiţilor operatori financiari,
ceea ce restricţionează analiza la utilizarea unor frecvenţe lunare sau chiar mai mici.
De asemenea, intervenţia băncii centrale fie că este sau nu sterilizată poate să influenţeze
anticipările operatorilor de pe piaţă cu privire la cursul de schimb. Acelaşi efect îl au şi anunţurile
oficiale făcute de factori de decizie din cadrul autorităţii monetare. Dacă operatorii de pe piaţă
consideră că banca centrală utilizează intervenţia sau anunţurile oficiale pentru a semnala mersul
viitor al politicii monetare, anticipările acestora cu privire la oferta de monedă naţională se vor
modifica.
Această modificare determină revizuirea anticipărilor cu privire la cursul de schimb şi
implicit modificarea cursului de schimb la momentul actual.
Pentru ca intervenţia să fie eficientă este necesar ca operatorii de pe piaţă să nu fi anticipat
modificarea de politică monetară. Presupunând cǎ banca centrală dispune de un set de informaţii
superior celui de care dispun ceilalţi operatori de pe piaţă, ea poate influenţa nivelul cursului de
schimb prin intervenţia pe piaţa valutară.
Acest canal de determinare a cursului de schimb este eficient în măsura în care intervenţia
pe piaţa valutară reuşeşte să influenţeze anticipările agenţilor şi percepţia acestora cu privire la
factorii macroeconomici. Dacă banca centrală nu are o percepţie clară cu privire la acţiunile
viitoare de politică monetară sau nu reuşeşte să implementeze modificările anunţate, anticipările
agenţilor nu vor fi realizate şi acest canal de determinare a cursului de schimb va deveni
ineficient.

13
1.5. REGIMURI DE CURS DE SCHIMB ÎN ROMÂNIA
Având în vedere cazul României, Fondul Monetar Internaţional, a evidenţiat evoluţia
regimurilor valutare adoptate de autoritatea monetarǎ în perioada de tranziţie:

Tabelul 2.1 Evoluția regimurilor valutare din România

1990 ancorare convenţionalǎ a cursului valutar faţǎ de un coş de valute


1991
1992
1993
flotare adminstratǎ strict (tightly managed floating)
1994
1995
1996
1997
backward - looking crawling peg
1998
1999
forward – looking crawling peg
2000
2001
2002 forward – loking crawling band
2003
2004
flotare administratǎ
2005
2006
flotare administratǎ
2007

Etapele liberalizǎrii pieţei valutare au fost reprezentate de modificǎrile mecanismului şi


regimului valutar:
-1992 (regimul valutar prin care agenţii economici puteau sǎ pǎstreze integral valuta
încasatǎ);
- 1994: liberalizarea de facto a licitaţiei valutare interbancare;
- 1997: liberalizarea cursului de schimb şi adoptara unui nou regulament valutar;
- 2005: noul regulament valutar prin care se asigurǎ şi liberalizarea contului de capital.

14
În perioada 1997-2004, politica de curs de schimb a fost, de jure, de flotare administratǎ a
cursului valutar, BNR intervenind frecvent pe piaţa valutarǎ interbancarǎ. Anul 2000 a adus
schimbarea monedei de referinţǎ (de jure): trecerea de la USD la un coş de valute format din
EURO şi USD; vorbim de un coş valutar format din: 60% euro; 40% usd, cele douǎ ponderi fiind
date de importanţa celor douǎ monede în comerţul exterior al României şi în tranzacţiile
financiare. Din 2004 structura coşului de valute s-a schimbat: 75% euro; 25% usd. Anul 2005
reprezentând data de la care valuta oficialǎ de referinţǎ este EURO

1.6. FLOTAŢIA ADMINISTRATĂ

Regimul flotării administrate reprezintă o pârghie de reducere a deficitului extern atunci


când teoria elasticităţilor critice permite acest lucru, adică atunci când suma dintre elasticitatea
cererii de import şi cea a cererii de export este supraunitară. Dar, îndeplinire oblictivelor unei
politici monetare restrictive este cel puţin problematică, deoarece acest regim de curs are o
orientare mai degrabă socială. Este uşor de menţinut şi se bucură de largă susţinere socială şi
politică.
Flotarea administrată a fost regimul adoptat de România imediat după ieşirea din
comunism şi a fost menţinut mai mult de 10 ani. Pe fondul acestui regim, România a traversat o
tranziţie foarte lungă, fără progrese imediate în plan macroeconomic 10.
Din anul 1997, politica valutară a Băncii Naţionale a României este cea de flotare
administrată, banca centrală având posibilitatea să intervină pe piaţă ca simplu participant.
După anul 1999, intervenţiile băncii centrale au fost orientate pentru evitarea deprecierii
masive a monedei naţionale într-un context naţional şi internaţional dificil.
România aplică un regim valutar de tip „flotare administrată” (în practică este mai
cunoscut sub numele de „dirty float”) prin care atunci când BNR consideră că evoluţia cursului
de schimb este mult prea abruptă şi pune în pericol economia naţională intervine prin cumpărare
de valută (cursul va creşte, moneda locală se va deprecia) sau prin vânzare de valută (cursul va
scădea, moneda locală se va aprecia). Efectul scontat este cel de temperare a cursului de
schimb11.
Principalele avantaje ale acestui tip de regim de curs de schimb valutar sunt urmatoarele:
10
Szeles Raileanu, Monica, Relaţii monetar financiare internaţionale, note de curs
11
Szeles Raileanu, Monica, Relaţii monetar financiare internaţionale, note de curs

15
– Oferǎ autonomie politicii monetare. Autoritatea monetarǎ, în speţa BNR, poate sǎ-şi
stabileascǎ o politicǎ monetarǎ cu obiective proprii şi cu instrumente proprii de acţiune.
– Oferǎ o vulnerabilitate redusǎ pentru economie în faţa modificǎrilor de preţuri pe pieţele
externe.
– Permite stabilizarea economiei naţionale prin mecanismul în care se realizeazǎ managementul
cursului de schimb.
Principalele dezavantaje ale acestui regim de curs de schimb sunt urmǎtoarele:
– Este dificil de realizat şi de controlat o disciplinǎ a bǎncii centrale.
– Posibilitatea destabilizǎrii economiei naţionale prin fluctuaţiile prea mari de curs de valutar
– Scade nivelul relaţiilor comerciale internaţionale.
– Oferǎ iluzia unei autonomii monetare.
Flotarea administratǎ presupune implicarea pe perioade scurte de timp a Bǎncii Centrale
în evoluția cursului de schimb prin vânzarea de valută în cazul unei deprecieri bruște a
monedei naţionale sau cumpǎrarea de valutǎ atunci când cursul cunoaşte o apreciere bruscǎ ce ar
putea dezechilibra piaţa.
Pe lângǎ problema legatǎ de resursele necesare administrǎrii cursului de schimb, este
importantǎ şi alegerea momentului intervenţiei pe piaţa valutarǎ, cât şi determinarea cantitǎţii de
valutǎ ce trebuie aruncatǎ pe piaţǎ pentru a obţine efectul dorit.12

12
www.stiucum.com

16
CAPITOLUL II. BALANŢA DE PLĂŢI

2.1 CONCEPTUL DE BALANŢA DE PLAŢI ŞI FORMELE SALE

Odată cu intensificarea schimburilor economice internaţionale au apărut şi s-au dezvoltat


o serie de instrumente de înregistrare sintetică a creanţelor de încasat şi a obligaţiilor de plată în
valută. În vederea reflectării creanţelor şi datoriilor din raporturile cu străinătatea, ţările dispun de
un „document întocmit de organele competente ale statului, care cuprinde înregistrarea
sistematică a ansamblului încasărilor şi plăţilor determinate de tranzacţiile reale şi financiare
dintr-o perioadă dată ale unei ţări cu restul lumii – balanţa de plăţi globală – sau cu o ţară”.13
Poziţia unei economii naţionale, raporturile ei cu restul lumii este reflectată în două
documente: balanţa de plăţi şi balanţa de creanţe şi angajamente externe, a căror cunoaştere este
necesară în procesul elaborării politicii economice externe a oricărei guvernări într-o lume tot mai
interdependentă.
Balanţa de plăţi este un document de sinteză a activităţii economico – financiare a unei
ţări cu străinătatea, ce se întocmeşte de regulă anual şi care înregistrează fluxurile de resurse între
economia unei ţări şi alte ţări, regiuni, mişcările de active şi angajamente externe rezultate din
tranzacţiile economice şi transferurile fără contrapartidă.14
Conform definiţiei de referinţă internaţională din „Balance of payment manual”, Ediţia a
V-a, 1994, editat de Fondul Monetar Internaţional, balanţa de plăţi reprezintă „un tablou statistic
sub formă contabilă, care înregistrează sistematic ansamblul fluxurilor reale, financiare şi
monetare intervenite între rezidenţii unei economii şi restul lumii”15, în cursul unei perioade de
regulă un an. Sunt consideraţi rezidenţi agenţii economici naţionali sau străini, persoane fizice
sau juridice, care trăiesc şi desfăşoară activităţi în mod obişnuit şi permanent în cadrul unei ţări,
inclusiv filialele şi sucursalele companiilor străine. Din această categorie sunt excluse
ambasadele, consulatele, instituţiile internaţionale şi reprezentanţii acestora. Diferenţierea dintre
cele două categorii de agenţi economici are în vedere accepţiunea economică a rezidenţei: centrul
principal de interese sau de activitate.

13
Costin C. Kiriţescu – „Monedă mică enciclopedie”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978 p. 36
14
Ion Stoian, Aurel Berea – „Balanţa de plăţi externe”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977, p.4
15
***IMF - „Balance of payments manual”, Ediţia a V- a, 1993, p. 6

17
În accepţiunea F.M.I. asupra balanţei de plăţi rezultă două trăsături:
 balanţa de plăţi exprimă fluxurile diverse într-o economie şi restul lumii pe o perioadă
determinată de timp de regula un an;
 balanţa de plăţi reflectă tranzacţiile de bunuri, servicii şi venituri care determină fluxurile
de resurse în valută.
La baza elaborării balanţei de plăţi stă noţiunea de tranzacţie internaţională prin aceasta
înţelegându-se schimbul de proprietate asupra bunurilor materiale şi/sau a drepturilor financiare,
prestarea de servicii sau disponibilitatea de forţă de muncă sau de capital în relaţiile dintre
rezidenţi şi nerezidenţi.
Balanţa de plăţi se referă doar la operaţiunile desfăşurate de rezidenţii ce acţionează în
cadrul teritoriului economic.16 Teritoriul economic nu coincide întotdeauna cu teritoriul naţional,
putând fi mai restrâns, excluzându-se din teritoriul economic enclavele sau teritoriile ce aparţin
altor ţări sau instituţiilor internaţionale, sau mai extins.
Evaluarea tranzacţiilor se face la preţul pieţei, care este definit ca fiind suma de bani pe
care un potenţial cumpărător o plăteşte pentru a achiziţiona bunuri şi servicii de la un potenţial
vânzător, ambii parteneri fiind părţi independente care efectuează tranzacţia respectivă din
interese pur comerciale. Momentul înregistrării acestor fluxuri în balanţă este stabilit în funcţie de
momentul tranferului de proprietate între rezidenţi şi nerezidenţi.
Tranzacţiile economice pe care o ţară le are cu restul lumii se înregistrează sub forma a
două mari categorii de fluxuri: fluxurile reale şi fluxurile financiare.
Fluxurile reale se concretizează în schimburile internaţionale de bunuri şi servicii. În
balanţă aceste fluxuri sunt înregistrate valoric, diferenţa dintre exporturi şi importuri constituind
balanţa comercială a unei ţări. Fluxurile de bunuri sunt reflectate şi contabilizate separat de
comerţul cu servicii respectiv importurile şi exporturile de invizibile. În cadrul acestor servicii
sunt incluse serviciile de transport, comunicaţii, asigurări, consultanţă, comerţul cu drepturi de
autor.
Fluxurile reale reflectă interdependenţele dintre ţări în planurile economiei reale ca efect
al adâncirii treptate a diviziunii mondiale a muncii şi al specializării agenţilor economici din
diferite ţări.

16
Pentru a putea fi înregistrată în balanţa de plăţi a unei ţări este obligatorie prezenţa unui rezident în această
operaţiune. Operaţiunile între nerezidenţi se înregistrează în balanţa de plăţi a acestora.

18
Dacă în statisticile vamale, înregistrarea exporturilor se face la valoarea „FOB” 17 şi a
importurilor la valoarea „CIF”18 pentru a fi aduse la aceeaşi paritate şi pentru a fi comparate, în
balanţa de plăţi înregistrarea importurilor şi a exporturilor se face la valoarea „FOB”, iar valoarea
„CIF” a importurilor fiind corectată cu o marjă de 5%, pentru a obţine în ambele cazuri aceaşi
bază: FOB/FOB serviciile de transport şi asigurare fiind înregistrate ulterior în alte poziţii din
balanţă.
Fluxurile financiare se structurează pe două componente: contul de capital şi contul
financiar. Renmunerarea fluxurilor financiare este înregistrată în contul curent, la capitolul
„invizibile”. Aceste fluxuri sunt detaliate în funcţie de tipul lor în fluxuri de investiţii (directe sau
de portofoliu), credite externe (garantate sau negarantate), active de revervă (aur, DST, devize).
Soldul global reprezintă diferenţa între intrările şi ieşirile de capitaluri.
În sens economic balanţa de plăţi semnifică relaţia curentă sau continuă dintre cele două
fluxuri de plăţi unul care intră şi altul care iese dintr-o ţară. Pentru reliefarea balanţei de plăţi în
sens statistic definitorie este definiţia dată de Fondul Monetar Internaţional.
Balanţa de plăţi este un document contabil de sinteză fundamentat pe principiul
contabilităţii în partidă dublă, a înscrierii în credit şi debit. Sistemul dublei înregistrări utilizat în
elaborarea balanţei presupune compensarea unei furnizări de resurse reale sau financiare de către
un rezident unui nerezident prin încasări şi respectiv compensarea unei achiziţii de resurse reale
sau financiare printr-o plată. Dacă această compensare nu se produce operaţia este considerată a
fi un transfer. Balanţa de plăţi îmbracă forma unui bilanţ anual în care fiecare tranzacţie este
evidenţiată prin două intrări de sens contrar care au aceeaşi valoare, pe această cale sunma tuturor
intrărilor fiind egală cu suma tuturor ieşirilor soldul net al balanţei fiind întotdeauna zero.
Pentru încadrarea operaţiilor în coloanele de credit sau debit din balanţa de plăţi se aplică
două metode:
 metoda care face distincţia între operaţiunile autonome şi operaţiunile deduse.
Operaţiunile autonome se înscriu în credit dacă generează venituri şi în credit dacă
ocazionează cheltuieli, iar operaţiunile deduse se înscriu în credit sau debit în funcţie de
efectele pe care le generează.

17
FOB – Free On Board – reprezintă valoarea mărfii + ambalajul pentru transport + transportul pâna la portul de
încărcare + încărcarea pe vas;
18
CIF – Cost, Insurance, Freight – cost, asigurare, navă.

19
 metoda care porneşte de la patrimoniul în care se reflectă bunurile, drepturile şi
angajamentele finaciare şi monetare. Intrările de resurse sunt înregistrate în creditul
balanţei iar ieşirile sunt înregistrate în debitul balanţei.19
În practica economică se utilizează în general două forme fundamentale de prezentare a
balanţei de plăţi: forma standard şi forma de bilanţ analitic.
Forma standard presupune înregistrarea datelor statistice cu privire la fluxurile reale şi
financiare într-o structură proprie sau după structura recomandată de FMI. Pentru a asigura cadrul
necesar comparabilităţii între ţări, FMI a depus eforturi în vederea elaborării unor reguli standard
cu privire la structura şi la metodologia de înregistrare a datelor în balanţa de plăţi.
Schema elaborată în manualul FMI cu privire la balanţa de plăţi cuprinde trei părţi:
 partea întâi: bunuri şi servicii, transferuri unilaterale (fără contrapartidă);
 partea a doua: mişcarea capitalurilor şi activelor de rezervă;
 partea a treia: corelarea între partea întâi şi partea a doua (erorile şi omisiunile).20
Forma de bilanţ analitic a balanţei de plăţi aduce în plus faţă de forma standard, utilizarea
unor tabele ajutătoare care să permită o analiză atentă din partea specialiştilor care recomandă
politici şi stategii de urmat pentru asigurarea unor poziţii mai bune în tranzacţiile economice
internaţionale.
Din punct de vedere al operaţiunilor comerciale şi finaciare care se reflectă în balanţa de
plăţi a unei ţări se deosebesc:
 balanţa de plăţi bilaterală – înregistrează operaţiunile economice din tranzacţiile
comerciale şi finaciare dintre două ţări;
 balanţa regională – sintetizează relaţiile valutar – financiare ale unei ţări cu un grup de ţări
dintr-o zonă;
 balanţa de plăţi globală - evidenţiază fluxurile de intrări şi ieşiri de valută din tranzacţiile
internaţionale ale unei ţări cu restul lumii.
În funcţie de scopul pentru care se elaborează balanţa de plăţi poate fi:
 balanţa de plăţi program – reflectă previziunile asupra fluxurilor de intrări şi ieşiri de
valută ale unei ţări cu celelalte ţări pe un orizont de timp viitor, proiecţiile referindu-se la

19
Gheorghe M. Voinea – „Mecanisme şi tehnici valutare şi financiare internaţionale”, Editura Sedcom Libris, Iaşi,
2004, p.319
20
*** IMF – „Balance of payments manual”, Ediţia a V-a, 1993, p.41

20
contul curent şi la investiţiile nete în economie. În funcţie de aceste valori se va determina
necesarul de resurse pentru a acoperi eventualele deficite de cont curent.
 Balanţa de creanţe şi angajamente externe – înregistrează creanţele în valută de încasat şi
angajamentele de plată la un moment dat de regulă la finele anului.

Balanţa de plăţi globală reflectă fluxurile finaciar – valutare ce decurg din exporturi,
importuri, transferuri unilaterale nete, mişcări de capital pe termen lung, mişcări de capital pe
termen scurt ale sectorului nebancar şi din operaţiuni monetare ale sectorului bancar şi public.
Balanţa de plăţi externe poate fi una statică atunci când sunt surprinse toate creanţele şi
obligaţiile de plată la un moment dat indiferent de scadenţa lor sau dinamică, situaţie în care sunt
înregistrate fluxurile ce au luat naştere în cadrul unei perioade determinate.
O altă formă de prezentare a balanţei de plăţi este balanţa „peste linie” şi „sub linie”.
Pentru autorităţile financiare tranzacţiile înregistrate „deasupra liniei” sunt acelea care necesită
fie o finanţare a deficitului fie o capitalizare a excedentului, iar cele înregistrate „sub linie” sunt
cele care soluţionează dezechilibrul posturilor situate „desupra liniei ” printr-un dezechilibru în
sens invers.21

2.2 STRUCTURA BALANŢEI DE PLĂŢI EXTERNE

Deşi nu se poate vorbi de un model unanim acceptat de către ţările lumii, balanţa de plăţi
externă poate fi structurată pe două capitole sau conturi: contul curent sau balanţă de plăţi externă
curentă; contul de capital sau financiar sau balanţa mişcărilor de capital.
Pornind de la această schemă, fiecare ţară realizează propria detaliere pe capitole şi
posturi în funcţie de specializarea să internaţională, dar şi de interesele economice şi financiare pe
care la promovează.
În vederea alinierii ţării noastre la recomandările Fondului Monetar Internaţional, Banca
Naţională a României întocmeşte balanţa de plăţi externă în funcţie de natură tranzacţiilor la care
se referă, fluxurile de încasări şi plăţi sunt grupate în cadrul structurii balanţei de plăti externe în
cadrul a două conturi:

21
Minică Boajă, Claudiu Sorin Radu - “Relaţii Financiar Monetare Internaţionale”, Editura Universitară, Bucureşti,
2007, p.242

21
1. Contul curent sau balanţă de plăţi externă curentă, în care se înregistrează încasările
şi plăţile valutare din tranzacţiile economice cu străinătatea, este format din:
A. Bunuri şi servicii, care la rândul lor, cuprind:
• balanţă comercială, care reflectă volumul tranzacţiilor de import-export la preţul f.o.b. sau
franco-frontieră română, şi se referă, în principiu, la toate bunurile mobile pentru care schimbul
de proprietate se face între rezidenţi şi nerezidenţi. În balanţă de plăti importurile apar cu minus,
deoarece pentru contravaloarea acestora trebuie plătiţi bani rezidenţilor străini, iar exporturile
apar cuplus, deoarece ele aduc bani în ţară. Diferenţa valorică dintre exportul şi importul de
mărfuri constituie soldul balanţei comerciale, acesta având următoarea semnificaţie: dacă balanţă
comercială a unei ţări înregistrează un deficit, această înseamnă că ţară importă mai mult decât
exportă, iar deficitul poate fi echilibrat cu un excedent, adică un surplus la alte poziţii ale balanţei
plăţilor curente.
• balanţa serviciilor (invizibilelor), care cuprind încasările şi plăţile pentru servicii de transport,
turism, asigurări, deplasări oficiale, construcţii, sport, cultură, reclamă şi publicitate comercială,
servicii de poştă şi telecomunicaţii etc.
B. Venituri. Această poziţie, denumită şi balanţa veniturilor, cuprinde în principal
venituri din muncă şi din drepturi de autor, precum şi dobânzi şi dividende ale investiţiilor de
capital în străinătate, încasate de rezidenţi sau plătite de ei pentru împrumuturile şi investiţiile în
ţara ale nerezidenţilor.
C. Transferuri curente. Această poziţie, denumită şi balanţa donaţiilor şi transferurilor
unilaterale, cuprinde ajutoare internaţionale publice sau private, subvenţii primite sau acordate
pentru susţinerea bugetului, subvenţii acordate de unele state în favoarea altora, taxe, impozite,
burse şcolare, donaţii etc.

2. Contul de capital şi financiar sau balanţă mişcărilor de capital, în care se


înregistrează intrările şi ieşirile de capital pe termen lung (peste un an) sub formă de investiţii
directe pentru cumpărarea sau înfiinţarea de întreprinderi, investiţii cu valori imobiliare (acţiuni,
obligaţii etc.) împrumuturi acordate sau efectuate de autorităţile publice, finanţarea unei filiale
externe de către o întreprindere mama etc. şi cele pe termen scurt (până la 1 an), care se
concretizează în constituirea de active bancare în străinătate sau repatrierea lor, împrumuturi
acordate nerezidenţilor de către rezidenţi şi invers, tranzacţii oficiale ale efectelor financiare în

22
afară ţării, mişcări de capital cu caracter speculativ etc. Cu alte cuvinte, în acest cont se
înregistrează tranzacţiile internaţionale cu active şi pasive financiare.
Activele externe reprezintă creanţe financiare ale României asupra rezidenţilor, în timp
ce pasivele externe reprezintă creanţe financiare ale străinătăţii asupra unor persoane fizice şi
juridice române.
Creşterile de active externe sunt înregistrate cu minus în balanţă mişcărilor de capital,
deoarece conduc la ieşiri de devize din ţară atunci când sunt achiziţionate, iar reducerea activelor
externe este notată cuplus în contul de capital.
Dimpotrivă, creşterea pasivelor externe se înregistrează cu plus în balanţă de capital, deoarece
ele duc la intrări de devize în ţară, iar reducerea pasivelor externe este înregistrată cu minus.
În concluzie, balanţă mişcărilor de capital cuprinde două grupări importante:
A. Contul de capital, care cuprinde toate operaţiile de încasări sau plăti în vederea
transferului internaţional al capitalului, precum şi achiziţionarea sau vânzarea de active
nefinanciare (pământul, bogăţiile solului) şi active intangibile (brevete, mărci, închirieri etc.)
tranzacţionate între rezidenţi şi nerezidenţi.
B. Contul financiar include toate tranzacţiile rezultate în urmă schimbării proprietăţii
activelor financiare străine, inclusiv crearea sau lichidarea de creanţe faţă de străinătate în cadrul
activelor şi pasivelor financiare externe ale unei economii. Fluxurile incluse în contul financiar se
împart din punct de vedere funcţional în:
• Investiţii directe, care cuprind: investiţii ale rezidenţilor în străinătate, investiţii directe ale
nerezidenţilor în România etc.;
• Investiţii de portofoliu (sau tranzacţii ce au că obiect valori mobiliare de natură acţiunilor sau
obligaţiilor), care cuprind: creanţe deţinute de rezidenţi asupra nerezidenţilor şi angajamente ale
rezidenţilor (active obligatorii);
• Alte investiţii de capital, se referă la credite comerciale, împrumuturile şi creditele de la Fondul
Monetar Internaţional, depozitele bancare, documentele de import-export în curs de decontare
etc.;
• Conturile în tranzit cuprind sumele a căror provenienţă sau destinaţie este în curs de stabilire;
• Conturile de clearing/barter cuprind operaţiunile de cliring (compensarea globală a tuturor
creanţelor şi angajamentelor reciproce între două ţări), operaţiunile de barter (schimb direct marfă

23
contra marfă sau o plata contra alteia echivalente), operaţiuni de compensare, operaţiuni de
cooperare, toate acestea având că efect evitarea transferului de valută.
• Activele de rezervă se află sub controlul şi la dispoziţia autorităţii monetare din fiecare ţară în
vederea corectării dezechilibrelor înregistrate de balanţă de plăti externe, dar şi pentru a interveni
pe piaţă valutară pentru a susţine cursul de schimb al monedei naţionale sau pentru a execută alte
influenţe. În esenţă activele de rezervă sunt constituite din: aur valutar, DST, disponibilităţi în
valute străine şi alte creanţe.

3. Erorile şi omisiunile apar de regulă, datorită faptului că, datele necesare alcătuirii
balanţei provin din surse diferite, ceea ce face că procesul de contabilizare prin dublă intrare să
nu fie perfect. Însă, deoarece aceste neconcordanţe tind să se compenseze, mărimea diferenţei
nete nu poate fi considerată că indicator al acuratetei unei balanţe. Totuşi, dacă aceste diferenţe
sunt mari şi persistă în timp există riscul afectării întregii credibilităţi a balanţei, determinând
totodată îngreunarea analizei şi interpretării diferitelor posturi şi capitole din balanţă.
Soldul balanţei reflectă relaţia în care se găsesc cele două conturi principale ale balanţei de plăţi
externe (contul curent şi cel de capital) din punct de vedere al intrărilor şi ieşirilor generate de
tranzacţiile internaţionale.
Dacă soldul general al balanţei de plăţi (adică, soldul balanţei plăţilor curente şi al
balanţei mişcărilor de capital) este excedentar, această înseamnă că economia primeşte mai multe
mijloace de plata din străinătate (înregistrări în plus) decât trebuie să plătească (înregistrări în
minus). În acest caz, rezervele de devize ale ţării pot creşte sau surplusul se poate utiliza pentru a
rambursa creditele obţinute din străinătate sau pentru a cumpără active în străinătate.
Un excedent al balanţei de plăţi datorat, de pildă, unui excedent al balanţei comerciale, înseamnă
că exporturile depăşesc importurile, iar intrările în fluxul circular depăşesc ieşirile. Prin urmare,
nivelul general al activităţii economice va creşte, rată şomajului va scădea, dar inflaţia ar putea să
se situeze pe o curbă ascendentă.
Dacă soldul balanţei de plăţi, în ansamblu, este deficitar, această înseamnă că,
înregistrările cu minus (plăţi făcute către străinătate) depăşeşte pe cele cu plus (încasări din
străinătate). În acest caz, întrucât balanţa globală a unei ţări nu poate rămâne dezechilibrată,
acoperirea deficitului se poate face prin: diminuarea rezervelor valutare, contractarea de credite
externe, vânzarea de active în străinătate.

24
Spre exemplu, un deficit al balanţei de plăti, datorat deficitului balanţei comerciale,
înseamnă că importurile depăşesc exporturile. Ieşirile din fluxul circular depăşesc intrările, astfel
încât nivelul general al activităţii economice va scădea, lucru care poate să conducă implicit la
creşterea şomajului, în timp ce rată inflaţiei ar putea să scadă.
Datorită conţinutului sau, balanţa de plăţi externă constituie instrumentul principal de
asigurare a echilibrului valutar şi sursa cea mai importantă de informaţii pentru evaluarea
schimburilor internaţionale.

2.3 ROLUL BALANŢEI DE PLĂŢI

Rolul balanţei de plăti este de a compara sub raport cantitativ şi calitativ schimburile
reale şi financiare ale ţării cu străinătatea. Fiind un tabel de sinteză detaliat pe conturi şi
subconturi analitice elaborate pe o anumită perioadă, balanţa de plăţi oferă posibilitatea de a
determina lipsurile ori surplusurile economiei, precum şi avantajele sau dezavantajele României
în comparaţie cu alta. Fluxurile financiare se înregistrează în contul de capital sau contul
financiar şi se detaliază având în vedere tipul lor (investiţii, credite externe, active de rezervă) în
timp ce fluxurile reale vizează importul de bunuri şi servicii, diferenţa dintre ele reprezentând
balanţa comercială a ţării.
Obiectivul balanţei de plăţi externe este identificat ca fiind necesitatea echilibrării, pe
termen lung, a plăţilor cu încasările internaţionale, şi este determinat de existenţa unor costuri în
cazul inegalităţii dintre plăţi şi încasări.
Echilibrarea balanţei de plăţi externe reprezintă o necesitate pe termen lung. De aceea,
excedentul, şi mai ales deficitul extern al ţării trebuie apreciate nu numai din punct de vedere al
efectelor economice imediate, ci şi prin prisma sumelor date, respectiv luate cu împrumut în
scopul echilibrării acestuia.
Excedentul şi deficitul balanţelor componente ale balanţei de plăţi externe nu semnalează
neapărat o situaţie favorabilă, respectiv, defavorabilă. De exemplu, excedentul balanţei
comerciale înseamnă a ceda mai multe bunuri străinătăţii decât se primesc în schimb. Ca atare, o
balanţă comercială excedentară poate fi considerată, în unele cazuri, defavorabilă22.

Gheorghe Zaman, Balanța de plăți a României. Factori de influență. Restricții și oportunități, Editura ASE,
22

București, 2009

25
Existenţa unui deficit al contului curent poate fi tolerată pe termen scurt (atâta timp cât
deficitul extern poate fi finanţat din rezerve, investiţii străine sau /şi împrumuturi), deoarece
acesta reprezintă un influx de resurse în ţară.
Însă această toleranţă a finanţării deficitului de cont curent nu poate fi dusă la extrem,
deoarece în felul acesta pierderea se va adânci şi mai mult pe măsură ce va trece timpul, iar
creşterea deficitului de cont curent va fi dificil de evitat dacă avem în vedere ciclicitatea intrărilor
de capitaluri.

2.4 IMPACTUL POLITICII BUGETARE ASUPRA BALANŢEI DE PLĂŢI


Balanța de plăţi este influenţată de mai multi factori, care pot fi factori endogeni sau
factori exogeni. În crearea soldului pasiv (deficitar) al balanţei de plăţi externe, factorii endogeni
au un rol fundamental.
Factorii endogeni de destabilizare a BPE sunt următorii:
 Reducerea semnificativă a exporturilor cauzată de calamităţi naturale sau de evenimente
fortuite (revoluţii, războaie civile);
 Creşterea importurilor pe fondul intensificării cererii interne;
 Insuficienta acoperire a cererii interne (reducerea exporturilor);
 Diminuarea competitivităţii externe a produselor autohtone (calitate scăzută, preţuri
ridicate);
 Scăderea gradului de prelucrare al exporturilor;
 Deteriorarea climatului de afaceri intern;
 Insuficienta promovare / stimulare a exporturilor;
 Politică comercială (tarifară / netarifară) ineficientă;
 Structura pe ramuri a economiei naţionale.

Factorii exogeni de destabilizare a BPE sunt următorii:


 Dereglarea preţurilor mondiale la produsele cu pondere mare în structura comerţului
exterior;
 Politica comercială a altor state (atât cea tarifară cât şi cea netarifară);
 Lipsa avantajelor competitive (comparative) reale;
 Dereglarea fluxurilor comerciale zonale ca urmare a unor conflicte / dispute comerciale
internaţionale.
26
 Este evident faptul că numărul factorilor care pot avea impact direct sau indirect asupra
situaţiei balanţei de plăţi externe este mult mai mare.

Echilibrarea balanţei de plăţi


Statul are la dispoziţie mai multe politici pe care le poate utiliza în vederea ajustãrii deficitelor
din balanţa de plãţi externe:
Politici monetare: ratele de dobândã, operaţiuni pe piaţa liberã efectuate de banca
centralã, rezervele bancare obligatorii. Aceste politici pot avea o influenţã directã asupra
fluxurilor de capital în sensul atragerii lor printr-o creştere a ratelor de dobândã.
Politicile bugetare: sunt politici care vizează creşterea veniturilor din impozite şi taxe (se
poate realiza printr-o fiscalitate sporită sau printr-o mai bună colectare a fondurilor datorate
statului) şi reducerea cheltuielilor bugetare. În general sunt vizate acele impozite şi taxe care pot
afecta puternic fluxurile financiare şi reale înregistrate de balanţa de plăţi externe. Aceste politici
au rolul de a limita dimensiunea deficitului bugetar intern care de multe ori este finanţat extern
prin fonduri împrumutate (mai ales în cazul ţărilor în curs de dezvoltare). În plus, aceste deficite
sunt adesea finanţate inflaţionist prin emisiune de monedă, fapt ce poate fi dăunător exporturilor,
agravând şi mai mult deficitul contului curent.
Stimularea şi promovarea exporturilor prin diferite metode (subvenţii de export, credite
de export subvenţionate, facilităţi fiscale, asigurarea şi garantarea creditelor de export etc.)
conduce la reechilibrarea balanţei comerciale. Promovarea exporturilor include: susţinerea
financiară sau logistică a participării la târguri şi expoziţii internaţionale pentru companiile
locale, încheierea de tratate comerciale, acorduri de navigaţie sau comerţ, crearea de zone de liber
schimb sau uniuni vamale, crearea de centre de informare în ţară menite să sprijine activitatea de
export sau intensificarea reprezentării comerciale în străinătate.
Atragerea de investiţii străine directe şi de portofoliu contribuie la reechilibrarea balanţei
de plăţi prin capitalul străin injectat în economie care poate reduce din presiunile asupra cursului
de schimb generat de o balanţă comercială deficitară. Atragerea investitorilor străini se poate face
prin acordarea de facilităţi (concesionarea de terenuri, spaţii comerciale, clădiri, utilităţi) sau

27
stimulente fiscale pe de o parte (reduceri la impozitul pe profit, reduceri sau scutiri la impozitele
indirecte23) dar şi prin promovarea imaginii în străinătate pe de altă parte.
Schematic, câteva din căile prin care politica bugetară influenţează balanţa de plăţi sunt
redate în figura de mai jos.

Figura 2.1 Impactul politicii bugetare asupra balanţei de plăţi


Sursa: preluare după Enache Eugen Cosmin, Politică bugetară şi creştere economică, Editura
Universităţii de Vest, Timişoara, 2009, p. 59.

Un alt mod prin care politica bugetară interacţionează cu balanţa de plăţi este prin intermediul
exportului și importului.

23
Cea mai frecventă reducere vizează recuperarea taxei pe valoare adăugată.

28
CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ :EVOLUȚIA CURSULUI DE SCHIMB
EUR/ROL ȘI INFLUENȚA ACESTUIA ASUPRA SCHIMBURILOR
COMERCIALE INTERNAȚIONALE ÎN INTERVALUL 2012-2014

Cursul de schimb influenţează situaţia exporturilor şi a importurilor a unui stat. De


remarcat este şi faptul că şi situaţia balanţei comerciale poate să influenţeze cursul de schimb.
Astfel, o balanţă de plăţi externă excedentară conduce la aprecierea cursului iar situaţia de deficit
influenţează moneda naţională în sensul deprecierii acestuia.
Politica valutară adoptată de către Banca Naţională a României constituie o pârghie
importantă în interiorul programelor de stabilizare macroeconomică, evoluţia cursului valutar
având parte de o atenţie sporită din partea băncii centrale, mai ales în ceea ce priveşte eliminarea
tensiunilor induse în activitatea economică de către dezechilibrul balanţei comerciale.
Efectele fluctuaţiei cursului de schimb depind de structura schimburilor comerciale, de
prestările de servicii, de valuta în care sunt exprimate relaţiile economice internaţionale, de
conjunctura de pe pieţele valutare, de situaţia economico-financiară a participanţilor la
schimburile internaţionale.24
În condiţiile cursurilor administrate, devalorizarea are un caracter implicit datorită
reducerii puterii de cumpărare a monedei pe piaţă, în funcţie de cerere şi ofertă, fiind numită
depreciere, în timp ce revalorizarea implicită reflectă creşterea puterii de cumpărare a monedei pe
piaţă, ceea ce înseamnă că moneda se apreciază.
Deprecierea reflectă scăderea puterii de cumpărare a monedei pe piaţă, în funcţie de
cerere şi ofertă şi se calculează în funcţie de noul şi vechiul curs de schimb al monedei faţă de o
altă monedă.
Aprecierea sau revalorizarea implicită a valutei arată creşterea puterii de cumpărare faţă
de alte valute şi se calculează pe baza vechiului curs de schimb al monedei şi al noului curs faţă
de o altă monedă.
Deprecierea monedei naţionale stimulează exporturile şi frânează importurile deoarece
importatorii având nevoie de sume mai mari pentru a-şi procura mărfurile necesare îşi reduc

24
Ghe. Voinea, Relaţii valutar-financiare internaţionale, Ed. Universităţii Alexandru Ioan Cuza, Iaşi, 2009, p. 87

29
cantităţile. Deprecierea îi avantajează pe debitori, ce îşi achită datorii în monedă depreciată şi îi
dezavantajează pe creditori.
Aprecierea monedei limitează exporturile şi stimulează importurile unei ţări. Importurile
sporesc ca urmare a efortului valutar mai redus pentru achitarea lor. Aprecierea monedei
dezavantajează debitorii, care îşi achită datoriile în monedă mai puternică, iar creditorii sunt
avantajaţi în urma încasării creanţelor în moneda respectivă.
Deprecierea monedei determinată de variaţiile cursului de schimb influenţează balanţa de
plăţi prin preţurile bunurilor şi serviciilor. Efectele deprecierii monedei asupra echilibrului
balanţei de plăţi externe depind de elasticitatea preţurilor bunurilor destinate exporturilor şi
elasticitatea preţurilor bunurilor importate.
În condiţiile în care elasticitatea cererii pentru import şi export este mai mare decât unu,
devalorizarea contribuie la îmbunătăţirea situaţiei balanţei de plăţi. În cazul în care suma
elasticităţii cererii este real mai mică decât unu, devalorizarea influenţează negativ balanţa
comercială.25
Atunci când aprecierea valutei, datorată variaţiilor cursului valutar, determină o
restrângere moderată a exporturilor şi menţinerea sau creşterea importurilor în limite controlabile,
starea de echilibru a balanţei de plăţi se menţine.
Importanţa cursurilor de schimb se deduce din faptul că ele determină preţul efectiv sub
care se comercializează diferitele mărfuri pe piaţa internaţională în lupta cu concurenţa din
comerţul internaţional, factorul valutar concretizat în cursurile de schimb având un rol important
alături de factorii materiali ai competitivităţii.
Cursul de schimb este un preţ special, cu funcţii în ce priveşte interacţiunea economiei
naţionale cu celelalte componente ale economiei mondiale. Funcţiile sale exprimă şi derivă din
natura modului de funcţionare a economiei dar şi din felul regimului său de curs flexibil sau ca şi
curs fix - ajustabil, variante intermediare.

25
Gheorghe Voinea, Relaţii valutar-financiare internaţionale, Ed. Universităţii Alexandru Ioan Cuza, Iaşi, 2009,
p. 89

30
În anul 2012 cursul valutar a înregistrat fluctuaţii masive,iar evolutia acestuia a fost
urmatoarea:

EVOLUŢIA CURSULUI DE SCHIMB EURO/LEU


4.7
4.6481
4.6
4.5693
4.5275 4.5342
4.5
4.4646 4.4792
4.4435 4.4287
4.4 4.3529
4.3733
4.3558
4.3 4.3219

4.2

4.1
4 IAN. 10 FEB. 7 MAR. 13 APR. 17 MAI. 5 IUN. 9 IUL 3 AUG. 16 SEP. 16 OCT. 20 NOI. 31 DEC.

Figura 3.1. Evoluția cursului de schimb euro/leu în anul 2012

Sursa: Reprezentarea grafică aparține autorului, pe baza datelor preluate de la BNR:


www.cursbnr.ro .
În figura de mai sus este prezentată evoluţia cursului euro/leu pe perioada 4 ianuarie-31
decembrie. În primele 8 luni ale anului se poate observa o depreciere masivă a leului ajungând de
la 4,3219 lei pentru un euro în data de 4 ianuarie 2012 , la 4,6481 lei pentru un euro în 3 august
2012, iar la sfârșitul anului se înregitreaza o apreciere a leului.
Cauza deprecierii leului s-a datorat în mare parte modului de acţiune a tuturor
organizaţiilor financiare, fonduri, companii, bǎnci, care pot fi asociate cu o organizaţie tip
speculativ. Ei au profitat de starea politicǎ care se afla în ţarǎ şi au încercat sǎ fructifice aceastǎ
stare şi sǎ culeagǎ foloasele.
Deprecierea leului este un proces necesar ajustării macroeconomice. Această depreciere
încurajează exporturile şi consumul descurajând importurile şi economisirea. În plus, o astfel de
depreciere este reversibilă cu condiţia ca economia românească să crească mai repede decât
economiile celorlate ţări la a căror monedă se raportează.

31
Tabelul 3.1 Situaţia balanţei de plăţi a României în anul 2012

Perioada 2012
Componente
Credit Debit Sold
1. CONTUL CURENT 56961 63013 -6052
Bunuri şi servicii 49774 56232 -6458
Bunuri 39901 48832 -8931
Servicii 9873 7400 2473
Venituri 2372 4676 -2304
Transferuri curente 4815 2105 2710
2. CONTUL DE CAPITAL ŞI
FINANCIAR 728 1954 -1226
A. Contul de capital 2237 357 1880
Transferuri de capital 1787 190 1597
Achiziţionarea/vânzarea de active
nemateriale-nefinanciare 451 167 284
B. Contul financiar -1509 1597 -3106
Investiţii directe -183 2195 -2378
Investiţii de portofoliu 468 4013 -3545
Derivate financiare -300 -477 177
Active de rezervă ("-" creştere, "+"
scădere) -1452 0 -1452
3. ERORI ŞI OMISIUNI (NET) 0 0 1066
Sursa: Banca Naţională a României, Balanţa de plăţi şi poziţia investiţională a României. Prelucrare după
Balanța de plăți 2012.

În anul 2012 balanţa de bunuri şi servicii a înregistrat o valoare a exporturilor egală cu


49774 milioane euro, iar cea a importurilor de 56232 milioane euro, rezultand astfel un deficit de
6458 milioane euro; scăderea acestuia cu 11,4 la sută faţă de anul precedent s-a datorat creşterii
excedentului provenit din comerţul cu servicii şi uşoarei reduceri a deficitului rezultat din
comerţul cu bunuri precum şi datorită deprecierii monedei naţionale ce stimulează exporturile şi
frânează importurile.
Aprecierea leului in luna decembrie a condus la atingerea celui mai mic nivel al
exportului din anul 2012 in valoare de (3 149 milioane euro), după ce în noiembrie se înregistrase
cel mai mare nivel lunar (4 203 milioane euro). Media lunară realizată la export a fost de 3 756
milioane euro, cu 18 milioane euro mai mică decât în anul precedent.

32
Deprecierea monedei naţionale frânează importurile deoarece importatorii au nevoie de
sume mai mari pentru a-şi procura mărfurile necesare și îşi reduc cantităţile. Acest lucru s-a
întamplat si în cazul Romăniei la începutul anului 2012 , caînd in luna ianuarie s-a înregistrat cel
mai redus nivel al importului in valoare de 3 786 milioane euro.
Deprecierea îi avantajează pe debitori, ce îşi achită datorii în monedă depreciată şi îi
dezavantajează pe creditori.

EVOLUŢIA CURSULUI DE SCHIMB EURO/LEU

4.5
4.4847
4.4551
4.45 4.4484
4.4416 4.4359
4.4153 4.4291 4.4201
4.4 4.397 4.396

4.35 4.3524
4.3395

4.3

4.25
3 IAN. 8 FEB. 7 MAR. 12 APR. 17 MAI. 5 IUN. 9 IUL 5 AUG. 16 SEP. 16 OCT. 2 NOI. 31 DEC.

Figura 3.2. Evoluția cursului de schimb euro/leu în anul 2013


Sursa: Reprezentarea grafică aparține autorului, pe baza datelor preluate de la BNR:
www.cursbnr.ro .

Anul 2013 a debutat cu o reducere a volatilităţii cursului de schimb după aprecierea


semnificativă a leului în raport cu moneda europeană de la sfârşitul anului 2012. Ulterior însă, pe
fondul tensiunilor din pieţele internaţionale şi al ieşirilor nete de capital din pieţele emergente,
volatilitatea cursului leu/euro s-a amplificat semnificativ, în cursul lunii iunie
2013 atingând nivelul de 12,2 la sută.
Aşteptările investitorilor cu privire la evoluţia cursului de schimb EUR/RON au evoluat
diferit în 2013, în funcţie de orizontul de timp considerat. Drept urmare, volatilitatea implicită la
3 luni a cursului de schimb a rămas relativ constantă în primele 6 luni ale anului 2013, cu

33
excepţia lunii ianuarie, când aceasta s-a redus brusc pe fondul aprecierii leului în raport cu euro.26
Începând cu al doilea semestru din 2013, volatilitatea cursului de schimb leu/euro a
consemnat fluctuaţii considerabil mai reduse decât cele înregistrate în anii precedenţi.
În luna august 2013 BNR a limitat variaţiile de curs valutar determinate de intrǎrile şi
ieşirile de capital din România.
Tabelul 3.2 Situaţia balanţei de plăţi a României în anul 2013

Perioada 2013
Componente
Credit Debit Sold
1. CONTUL CURENT 65158 66326 -1168
Bunuri şi servicii 57306 58049 -743
Bunuri 43879 49322 -5443
Servicii 13427 8727 4700
Venituri 2505 5617 -3112
Transferuri curente 5347 2660 2687
2. CONTUL DE CAPITAL ŞI
FINANCIAR 5198 487 4711
A. Contul de capital 3163 125 3038
Transferuri de capital 3021 115 2906
Achiziţionarea/vânzarea de active
nemateriale-nefinanciare 142 10 132
B. Contul financiar 2035 362 1673
Investiţii directe -27 2897 -2924
Investiţii de portofoliu 225 5656 -5431
Derivate financiare -432 -397 -35
Active de rezervă ("-" creştere, "+"
scădere) 2143 0 2143
3. ERORI ŞI OMISIUNI (NET) 0 0 -197
Sursa: Banca Naţională a României, Balanţa de plăţi şi poziţia investiţională a României. Prelucrare după
Balanța de plăți 2013.

În anul 2013, balanţa bunurilor şi serviciilor a înregistrat un deficit de 743 milioane euro,
reprezentând 11,5 la sută din valoarea consemnată în anul precedent, ca efect al unei reduceri
substanţiale a deficitului rezultat din comerţul cu bunuri şi al dublării excedentului obţinut din
comerţul cu servicii.

26
http://www.bnr.ro/ 24 www.bnr.ro Raport asupra stabilitatii financiare 2013
34
Exportul de bunuri a însumat 43 879 milioane euro12, în creştere cu 10 la sută faţă de
anul 2012, fiind influenţat favorabil de extinderea cererii externe, cu precădere din afara zonei
euro. Surplusul valoric al exportului a fost de 3 978 milioane euro.
Importul de bunuri (FOB) a atins 49 322 milioane euro13, în creştere cu 1 la sută faţă de
anul 2012, respectiv cu 490 milioane euro. Cel mai redus nivel al importului din anul 2013 s-a
înregistrat, de asemenea, în luna ianuarie (3 544 milioane euro), iar cel mai ridicat în octombrie
(4 783 milioane euro). Media lunară realizată la import a fost de 4 110 milioane euro, cu 41
milioane euro peste nivelul anului precedent.

EVOLUŢIA CURSULUI DE SCHIMB EURO/LEU

4.44
4.4223
4.42
4.4153
4.4086
4.4
4.3894 4.3877
4.38 4.3828
4.3814 4.3724
4.36
4.3481
4.34 4.3373
4.32

4.3

4.28
3 IAN. 7 IAN. 9 IAN. 14 IAN. 15 IAN. 18 IAN. 21 IAN. 24 IAN. 28 IAN. 31 IAN.

Figura 3.3. Evoluția cursului de schimb euro/leu în intervalul 03.01.2013- 31.01.2013


Sursa: Reprezentarea grafică aparține, autorului pe baza datelor preluate de la BNR:
www.cursbnr.ro .
În luna ianuarie a anului 2013 leu s-a apreciat de la 4.4153 lei pentru un euro în data de 3
ianuarie 2013 la 4,3828 lei pentru un euro la 31 ianuarie. Aceasă apreciere având efect negativ
asupra exportului de bunuri, deorece aprecierea monedei limitează exporturile şi stimulează
importurile unei ţări. Importurile sporesc ca urmare a efortului valutar mai redus pentru achitarea
lor. Aprecierea monedei dezavantajează debitorii, care îşi achită datoriile în monedă mai
puternică, iar creditorii sunt avantajaţi în urma încasării creanţelor în moneda respectivă.

35
Cel mai mic nivel al exportului din anul 2013 s-a înregistrat în luna ianuarie (3 268
milioane euro). Iar cel mai mare nivelal exporturilor în 2013 in valoare de 4 145 milioane euro s-a
consemnat în noiembrie, luna in care leul s-a depreciat în raport vu euro. Media lunară realizată la export a
fost de 3 657 milioane euro, cu 332 milioane euro mai mare decât în anul precedent.
Exportul de bunuri a însumat 43 879 milioane euro12, în creştere cu 10 la sută faţă de
anul 2012, fiind influenţat favorabil de extinderea cererii externe, cu precădere din afara zonei
euro. Surplusul valoric al exportului a fost de 3 978 milioane euro.
Importul de bunuri (FOB) a atins 49 322 milioane euro13, în creştere cu 1 la sută faţă de
anul 2012, respectiv cu 490 milioane euro. Cel mai redus nivel al importului din anul 2013 s-a
înregistrat, de asemenea, în luna ianuarie (3 544 milioane euro), iar cel mai ridicat în octombrie
(4 783 milioane euro). Media lunară realizată la import a fost de 4 110 milioane euro, cu 41
milioane euro peste nivelul anului precedent.27

EVOLUŢIA CURSULUI DE SCHIMB EURO/LEU

4.55
4.5196
4.5 4.4935
4.4882 4.4726 4.4821
4.467
4.45
4.4421
4.433
4.4 4.3968 4.403
4.3867 4.3989

4.35

4.3
3 IAN. 3 FEB. 4 MAR. 3 APR. 2 MAI. 3 IUN. 2 IUL 1 AUG. 1 SEP. 13 20 31
OCT. NOI. DEC.

Figura 3.4. Evoluția cursului de schimb euro/leu în anul 2014

Sursa: Reprezentarea grafică aparține autorului, pe baza datelor preluate de la BNR:


www.cursbnr.ro .

27
http://www.bnr.ro/ www.bnr.ro Raport anual 2013

36
În anul 2013 cursul valutar a înregistrat fuctuații majore. Începutul anului a inregistrat o
depreciere a leului uramată de o apreciere rapidă a acestuia pe o perioada de 5 luni. Începand cu
data de 1 septebrie cursul valutar inregistreaza din nou deprecierea leului in rapot cu euro.
În anul 2013 leu a cunoscut o apreciere foarte mica de la 4.4882 lei pentru un euro la data de 3
ianuarie la 4,4821 lei pentru un euro la data de 31 decembrie.
Tabelul 3.3 Situaţia balanţei de plăţi a României în anul 2014.

2014
Perioada Componente Credit Debit Sold
1. CONTUL CURENT 68657 69343 -686
Bunuri şi servicii 61908 62376 -468
Bunuri 46807 53142 -6335
Servicii 15101 9234 5867
Venituri 2197 4100 -1903
Transferuri curente 4552 2867 1685
2. CONTUL DE CAPITAL ŞI
FINANCIAR 4249 -2773 7022
A. Contul de capital 4047 93 3954
Transferuri de capital 3927 81 3846
Achiziţionarea/vânzarea de active
nemateriale-nefinanciare 120 12 108
B. Contul financiar 202 -2866 3068
Investiţii directe 228 2930 -2702
Investiţii de portofoliu 105 2964 -2859
Derivate financiare -26 0 -26
Active de rezervă ("-" creştere, "+"
scădere) -1235 0 -1235
3. ERORI ŞI OMISIUNI (NET) 0 200 -200
Sursa: Banca Naţională a României, Balanţa de plăţi şi poziţia investiţională a României. Prelucrare după
Balanța de plăți 2014.
În anul 2014, soldul negativ al balanței bunurilor a fost de 468 milioane euro, în creștere
cu 8,9 la sută față de anul precedent, exporturile majorându-se cu 6,7 la sută, iar importurile cu
6,9 la sută.
Exportul de bunuri a însumat 46 807 milioane euro, în creștere cu 6,7 la sută față de anul
2013, fiind influențat favorabil de extinderea cererii externe, cu precădere din Uniunea
Europeană, atât din țări aparținând zonei euro, cât și din afara acesteia. În valoare absolută, a fost
mai mare cu 2 928 milioane euro decât în anul 2013.

37
Cel mai mic nivel al exportului din anul 2014 s-a înregistrat în luna decembrie (3 374
milioane euro), cel mai mare nivel lunar (4 500 milioane euro) fiind consemnat în octombrie.
Media lunară realizată la export a fost de 3 901 milioane euro, cu 244 milioane euro mai mare
decât în anul precedent.
Importul de bunuri (FOB) a atins 53 142 milioane euro13, în creștere cu 6,9 la sută față de
anul 2013, respectiv cu 3 447 milioane euro. Cel mai redus nivel al importului din anul 2014 s-a
înregistrat în luna ianuarie (3 757 milioane euro), iar cel mai ridicat în noiembrie (5 335 milioane
euro). Media lunară realizată la import a fost de 4 429 milioane euro, cu 288 milioane euro peste
nivelul anului precedent.28
Balanţa comercială a înregistrat cele mai mari deficite în perioada 2012 pe fondul
extinderii importurilor din Uniunea Europeană şi a scăderii exporturilor. În aceeaşi perioadă leul
a început să se deprecieze puternic în raport cu moneda euro. Evoluţia importurilor şi a
exporturilor României în perioada 2012-2014, precum şi a deficitului a fost următoarea:

Milioane euro
70000
63013 61908 62376
60000 57306 58049
49774
50000

40000
Exportul de bunuri
30000
Importul de bunuri
20000
Deficit
10000

0
-468
2012 2013 -743 2014
-10000

-20000 -13239

Figura 3.5. Evoluţia importurilor şi a exporturilor României în perioada 2012-2014


Sursa: Reprezentarea grafică aparține autorului, pe baza datelor preluate de la BNR:
www.cursbnr.ro .

28
http://www.bnr.ro/ www.bnr.ro Balanța de plăți 2014

38
Informațiile cuprinse în balanța comercială a României ilustrează situația schimburilor
comerciale cu restul lumii. Procesul de tranziţie la economia de piaţă a fost caracterizat de o
creşterea a importurilor şi de o scădere a exporturilor. Această deteriorare a fost pusă, în mare
parte, pe faptul că partenerii din schimburile comerciale internaţionale ale României erau statele
din fostul bloc comunist.
Politica comercială a României a fost caracterizată, în perioada 2012-2014, de
restrângerea posibilităților de stimulare a exporturilor. Acțiunile deficitare ale autorităților, care
au urmărit să stimuleze importurile (considerate mai ieftine) pentru a se câștiga timp în vederea
revigorării economiei și a reducerii presiunilor inflaționiste, au dus la agravarea dezechilibrului
extern.
Ultimii ani au scos în evidenţă o tendinţă de apreciere a cursului de schimb al monedei
naţionale în raport cu celelalte monede, în special dolarul american şi moneda euro.
Efectele aprecierii se resimt, în primul rând, în domeniul importurilor ce sunt încurajate
prin micşorarea pe piaţa naţională a preţurilor mărfurilor străine importate, respectiv posibilitatea
procurării mai ieftine a valutei necesare plăţii furnizorilor externi.
De asemenea, faptul că în urma aprecierii sau a revalorizării monedei naţionale costurile
exprimate în moneda altei ţări devin mai mari duce la îngrădirea exporturilor, ceea ce arată
înregistrarea unui sold negativ al balanţei comerciale.
Impactul unei flexibilități mai mari a cursului valutar implică o serie de avantaje și
dezavantaje. România are o serie de avantaje ca urmare a descurajării influxurilor speculative,
limitarea costurilor de intervenție pentru banca centrală, utilizarea unui mecanism valutar
compatibil distribuirea mai echilibrată între operatori a câștigurilor și pierderilor din tranzacțiile
valutare, cu țintirea directă a inflației.29 Dezavantajul major derivă din scăderea predictibilității
leului

29
Hândoreanu Cătălina, Cursul de schimb și influența acestuia asupra stabilizării macroeconomice, 2007, p.6,
http://www.ectap.ro/documente/suplimente/simpozion_23_nov_2007_ro_vol3.pdf

39
CAPITOLUL IV. CONCLUZII

Cursul de schimb reprezintă raportul valoric dintre moneda unei ţări şi moneda altei ţări
sau preţul unei valute exprimat în altă valută. Într-o altă formulare, cursul valutei exprimă preţul
la care o monedă naţională se schimbă cu altă monedă.
Importanţa cursurilor de schimb se deduce din faptul că ele determină preţul efectiv sub
care se comercializează diferitele mărfuri pe piaţa internaţională în lupta cu concurenţa din
comerţul internaţional, factorul valutar concretizat în cursurile de schimb având un rol important
alături de factorii materiali ai competitivităţii.
Mecanismul de stabilire a cursului de schimb a evoluat în decursul timpului, regimul
valutar adoptat de o ţară statuând gradul de implicare a statului în cadrul acestui mecanism.
În acest context, ţări bine ancorate în schimburile economice internaţionale, cu excedent
de resurse reale şi financiare, sunt deschise spre o liberalizare totală a acestui mecanism în timp
ce ţările în tranziţie sau cele cu o economie mai puţin dezvoltată sunt tentate spre exercitarea unui
control destul de strict asupra evoluţiei acestui curs de schimb, pe de o parte pentru dezechilibrele
potenţiale pe care evoluţia acestei variabile o induce în sistem şi, pe de altă parte, pentru riscul
destul de ridicat ca dezechilibre în alte sectoare sau pieţe să se răsfrângă în evoluţia acestui
indicator.
Fiecare măsură de liberalizare a pieţei valutare a fost urmată de o depreciere nominală
importantă a monedei naţionale, rezultat al dezechilibrelor manifestate pe piaţa între cererea şi
oferta de valută.
Politica monetară în condiţiile cursurilor flotante exercită un impact însemnat în
asigurarea echilibrului balanţei de plăţi, contribuind la formarea unor deficite în alte ţări şi la
îndatorarea lor, impactul acesteia fiind mai important şi mai eficient decât politica fiscal-
bugetară.
Piaţa schimburilor reprezintă locul unde se schimbă devizele şi constituie cursul de
schimb. Momentul precum şi posibilitatea transferului monedei naţionale într-o monedă liber
convenţională este legat de gradul de dezvoltare economică a ţării respective, precum şi de
competitivitatea economică în raport cu alte economii, îndeosebi faţă de ţările dezvoltate.
Ansamblul regulilor, normelor, instrumentelor dar şi a acţiunilor ce guvernează formarea şi

40
mişcarea cursurilor de schimb, formează mecanismul cursurilor valutare. Prin intermediul
acestuia se asigură transferul capacităţii de cumpărare între monedele naţionale.
Cursul de schimb este un preţ special, cu funcţii în ce priveşte interacţiunea economiei
naţionale cu celelalte componente ale economiei mondiale. Funcţiile sale exprimă şi derivă din
natura modului de funcţionare a economiei dar şi din felul regimului său de curs flexibil sau ca şi
curs fix - ajustabil, variante intermediare.
Existența unei relații între componentele balanței de plăți și cursul de schimb a constituit
un subiect dezbătut în detaliu de către mulți specialiști din domeniu. Alfred Marshall, Abba
Lerber și Joan Robinson au fost printre primii ce au analizat corelația dintre cursul de schimb și
situația balanței comerciale.
Evoluţia deficitului de cont curent în România reflectă o combinaţie a factorilor
structurali şi de creştere pe termen lung, a şocurilor externe şi a politicilor interne. Concret,
deficitul extern al ţării noastre a fost determinat de două cauze majore: dezvoltarea insuficientă a
capacităţii de producţie a economiei naţionale comparativ cu creşterea cererii interne; majorarea
accentuată a cererii determinată de mărirea veniturilor cu mult peste creşterea productivităţii
muncii şi de volumul mare de credite neguvernamentale acordate.
Politica comercială a României a fost caracterizată, în ultimii ani, de restrângerea
posibilităților de stimulare a exporturilor. Acțiunile deficitare ale autorităților, care au urmărit să
stimuleze importurile (considerate mai ieftine) pentru a se câștiga timp în vederea revigorării
economiei și a reducerii presiunilor inflaționiste, au dus la agravarea dezechilibrului extern.
Echilibrarea balanţei de plăţi externe reprezintă o necesitate pe termen lung. De aceea,
excedentul, şi mai ales deficitul extern al unei ţări trebuie apreciate nu numai din punct de vedere
al efectelor economice imediate, ci şi prin prisma sumelor date, respectiv luate cu împrumut în
scopul echilibrării acestuia.
Putem concluziona că România este vulnerabilă la un şoc al balanţei de plăţi externe.
Politicile fiscală şi de venit au fost expansioniste, iar guvernul nu a adoptat măsuri de stabilizare
adaptate situaţiei interne şi externe şi mecanisme de sprijin eficace în eventualitatea producerii
unui eveniment defavorabil.

41
BIBLIOGRAFIE

1. Constantin, Floricel - Relaţii şi tehnici financiar-monetare internaţionale, Ed. Didacticǎ şi


Pedagogicǎ RA, Bucureşti, 1994
2. Costin C. Kiriţescu – „Monedă mică enciclopedie”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1978
3. Dan Octavian Paxino, ,,Politica valutară şi managementul riscurilor în tranzacţiile
internaţionale” , Editura Economica, Bucureşti, 2003
4. Drăgoescu, Elena – Relații valutare și financiare internaționale, Ed. Dimitrie Cantemir,
Târgu Mureș, 2000
5. Georgescu Goloșoiu, Ligia – Mecanisme valutare, Ed. ASE, ediția a II-a, București, 2006
6. Gheorghe M. Voinea – „Mecanisme şi tehnici valutare şi financiare internaţionale”,
Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2004
7. Gheorghe Voinea, Relaţii valutar-financiare internaţionale, Ed. Universităţii Alexandru
Ioan Cuza, Iaşi, 2009
8. Hândoreanu Cătălina, Cursul de schimb și influența acestuia asupra stabilizării
macroeconomice, 2007
9. Ion Ignat, Spiridon Pralea, “Economie mondială”, Editura Sedcom Libris, Bucureşti,
2006
10. ***IMF - „Balance of payments manual”, Ediţia a V- a, 1993
11. ***Isărescu spune că fluctuațiile mari de curs nu fac bine economiei, 2007,
http://www.businessadviser.ro/analize_isarescu_fluctuatii.html ;
12. Ion Stoian, Aurel Berea – „Balanţa de plăţi externe”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1977
13. Kiritescu Costin – Relaţiile valutar-financiare internaţionale, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1978
14. Minică Boajă, Claudiu Sorin Radu - “Relaţii Financiar Monetare Internaţionale”, Editura
Universitară, Bucureşti, 2007
15. Pecican Eugen Ştefan - Piaţa valutară, bănci şi econometrie, Editura Economică,
Bucuresti, 2000
16. Szeles Raileanu, Monica, Relaţii monetar financiare internaţionale, note de curs 2015.

42
WEBOGRAFIE

1) www.ase.ro
2) www.bnr.ro
3) www.bnr.ro/Cursul-de-schimb-3544.aspx
4) www.bnr.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=6843
5) www.businessadviser.ro/analize_isarescu_fluctuatii.html
6) www.contributors.ro/economie
7) www.cursbnr.ro
8) www.ectap.ro/documente/suplimente/simpozion_23_nov_2007_ro_vol3.pdf
9) www.stiucum.com

43