Sunteți pe pagina 1din 4

Timpul este principalul instrument de a calcula viața.

Percepția
timpului diferă de la individ la individ și studiile realizate că în
diferitele momente ale vieții timpul este perceput în mod diferit.

Psihologul James J. Kellaris, în urma unui experiment, a reușit să


demonstreze că atunci când suntem fericiți sau mulțumiți timpul
trece mai ușor. Acest fapt este lesne de înțeles pentru că atunci
când există armonie, creierul nu se mai limitează la fenomenul
timpului precum un factor vital. Acesta este motivul pentru care
uneori avem senzația că orele au zburat fără să ne dăm seama
cum.

Einbstein

Studiile recente demonstrează că tehnologia este o adevărata


capcană pentru percepția timpului. Cu cât suntem angrenați mai
mult într-o lucrare pe computer sau pur și simplu pierdem timpul pe
rețelele de socializare, percepția timpului este accelerată. Orele se
scurg fără încetare, iar creierul nu mai percepe timpul în mod
normal.

Efectul time lapse sau trecerea timpului cu încetinitorul este specific


cinematografiei. Cu toate acestea, acest efect se regăsește și în
viața reală atunci când suntem puși în fața unei situații dificile.
Senzația este oferită de doza de adrenalină pe care o produce
organismul în momentele de pericol. Aceasta ne ajută să ne
concentrăm mai bine și astfel să putem depăși pericolul. În tot acest
timp, creierul parca încetinește timpul pentru ca astfel reacțiile să fie
mai rapide.
Psihologii susțin că percepția timpului în tinerețe este una mai lină
față de bătrânețe. Când suntem tineri descoperim în fiecare zi ceva
nou și astfel creierul este continuu ocupat. La bătrânețe timpul pare
să treacă mult mai repede pentru că experiențele noi nu mai sunt
atât de dese.

Aduceți-vă aminte de când vă uitați la ceas în timpul orelor, timpul


părea că s-a oprit în loc. Bineînțeles că timpul nu se oprește
niciodată, dar percepția creierului era una defectă. Aceeași
percepție este conferită creierului atunci când ochii se mișcă cu
rapiditate de la un punct la altul. În realitate timpul se scurge la fel,
totul depinde de creierul nostru cum percepe această senzație.

mediu omogen și nedefinit, analog spațiului, în care


ne apare succesiunea ireversibilă a fenomenelor.

rată, perioadă, măsurată în ore, zile etc.,


care corespunde desfășurării unei acțiuni, unui fenomen,
unui eveniment; scurgere succesivă de momente; interval, răstimp, răgaz.

. Evenimentele care se produc regulat și obiectele cu mișcare aparent


periodică au servit dintotdeauna ca standard pentru unitățile timpului. Exemple
sunt aparenta mișcare a soarelui pe cer si fazele lunii.

O altă teorie sugerează că oamenii percep trecerea timpului în funcţie de


cantitatea de informații noi pe care o primesc. Deoarece creierul are
nevoie de mai mult timp pentru a procesa noile informații, avem impresia
că a trecut o perioadă mai lungă de timp decât în realitate. Astfel s-ar
putea explica senzaţia de mişcare cu încetinitorul (în engleză slow
motion perception) care a fost adeseori resimţită de oameni în
momentele premergătoare unui accident. Circumstanțele necunoscute
presupun o cantitate mai mare de informații noi care sunt procesate de
creier.

De fapt, este foarte posibil ca atunci când ne confruntăm cu situații noi


creierul să înregistreze evenimentele mai detaliat decât în mod obişnuit,
astfel încât amintirea acestora se poate desfăşura mai lent decât
evenimentul în sine. Acest lucru a fost dovedit experimental în cazul unor
persoane care au fost testate în condiţii de cădere liberă.

Există o teorie care sugerează că pe măsură ce îmbătrânim devenim tot


mai familiari cu împrejurimile noastre şi, în consecinţă, nu mai observăm
detaliile caselor și locurilor noastre de muncă. Cu toate acestea, lumea
este pentru copii un loc adeseori nefamiliar, plin de lucruri şi evenimente
noi. Din acest motiv un copil este mult mai ocupat cu înţelegerea
mediului înconjurător şi creierul acestuia consumă mai multă energie în
acest scop. Teoria sugerează că din această cauză copiii au impresia că
timpul se scurge mai lent în comparaţie cu adulții care ajung să trăiască
o viaţă plină de rutină.

Dacă eraţi de părere că doar persoanele nostalgice trăiesc în trecut, vă


înşelaţi. De fapt, fiecare om trăieşte în trecut, acest lucru fiind demonstrat
pentru prima dată în cadrul unui studiu realizat în anul 2000 la Institutul
Salk pentru Studii Biologice.
Conform acestei cercetări, oamenii trăiesc cu cel puţin 80 de milisecunde în
trecut, o perioadă puţin mai lungă decât durează să clipim. „Ceea ce credeţi că
vedeţi într-un anume moment este, de fapt, influenţat de viitor”, a explicat
David Eagleman, autorul studiului. Acest lucru se întâmplă deoarece
percepem lucrurile cu un uşor decalaj, creierul jucând un rol similar celui pe
care îl are un producător TV ce transmite o emisiune live cu o scurtă întârziere
pentru a putea edita în cazul unei întâmplări neaşteptate. „Creierul face
acelaşi lucru”, a explicat Eagleman.

Cercetătorii au identificat acest fapt cu ajutorul iluziei „flash-lag”, ce a fost


descoperită în 1958. Un exemplu al iluziei poate fi un cerc aflat în mişcare, în
centrul căruia apare un flash luminos. „Deşi flash-ul are loc fix în centrul
cercului, oamenii îl percep puţin în urma cercului. Această iluzie poate fi
studiată noaptea, observând avioanele care survolează cerul - uneori,
semnalele luminoase ale aeronavelor par să vină cu o oarecare întârziere
după avion”, a explicat Eaglem