Curs 6- IMOBILIZAREA DINTILOR PARODONTOTICI

-Este de 2 tipuri: permanenta sau definitiva

-nu se aplica ca si monoterapie in incercarea e a obtine stabilitatea dentara

-trebuie determinate cauza mobilitatii dentare si cauza migrarii patologice a dintilor

-exista situatii clinice in care mobilitatea patologica se remite dupa amendarea fenomenului
inflamator, fara a fi necesara imobilizarea.

Principii generale ale imobilizarilor:

1.Angrenarea multidirectionala a dintilor in cel putin 2 planuri, atunci cand contentia se
realizeaza pe grupul frontal

Ex: incisivii frontali inferiori se imobilizeaza impreuna cu caninii

-la dintii laterali se poate face imobilizare intr-un singur plan (baza mare de implantare)

2.Protectia parodontiului de sustinere

-contentia dentara prin imobilizare impiedica deplasarea in toate directiile a dintelui cea ce va
permite desmodontiului a se refaca

3.Cuprinderea unui nr cat mi mare de dinti in imobilizare.

4.Aplicarea sistemului de imobilizare cat mai departe de axul de rotatie a dintilor

-sa fie mai aproape de marginea incizala sau ocluzala

5.Economia maxima de substana dua dentara.

6.Respectarea organului pulpar.

7.Respectarea rapoartelor de ocluzie optima

-atela nu trebuie sa aiba forte nocive asupra dintilor, contactele dentare sa fie uniform distribuite
si sa se produca cat mai in centrul suprafetei ocluzale

8.Suprimarea patologiei punctelor de contact

1
-pentru a suprima transmiterea patologica a fortelor cu efect traumatic ce pot duce la migrari,
basculari, injurii asupra papilei

9.Respectarea etajului inferior al fetei

10.Sa permita o buna curatire si autocuratire

11.Sa se realizeze prin mijloace simple, eficiente, la un pret de cost accesibil

12.Sa fie suficient de rigid pentru a realiza contentia dar sa permita compensarea
rezilientei tesuturilor

13.Sa fie usor de aplicat si de indepartat si sa nu interfere cu masurile de igiena

Clasificarea sistemelor de imobilizare

1.Dupa perioada de timp

-temporara

-de durata

2.Dupa dintii angrenati

-extracoronara

-pericoronara

-intracoronara asociata sau nu cu intraradiculara

3.Dupa caracterul conexiunii dintre dintii angrenati si sistemele de imobilizare

-fixe

-mobilizabile

-demontabile

4.Dupa starea organului pulpar

-pe dinti vitale

-pe dinti devitali

5.Dupa modul de realizare

-in cabinet

2
-in laborator

6.Dupa extinderea sistemelor de imobilizare

-bidentare

-pluridentare

-partiale

-totale

7.Dupa suportul imobilizarii

-dento-dentara

-dento-maxilara

-transfixatie

In cazul bresei de edentatie imobilizarea tine loc dintelui:

-sisteme cu functie protetica

-sisteme fara functie protetica

Alegerea dintilor care sunt inclusi in sistemele de imobilizare

Se contraindica:

-la dinti frontali gradul 2 si 3- deplasare mai mare de 2,5 mm in sens V-O

-resorbtia osoasa sa nu depaseasca 2\3 din inaltimea septurilor alveolare

-starea generala trebuie sa fie buna

-pacientii cu afectiuni sistemice sa fie compensate prin tratament

-se instituie initial tratamentul medicamentos si de reechilibrare functionala

-Exceptie: dintii limitrofi unei brese daca acestia sunt supusi unei traume datorita bruxismului
sau daca datoreaza mobilitatea unor pungi cu secretie purulenta, refractara la tratamentele
medicamentos si chirurgical

Daca decizia de a mentine dintele este incerta – se recomanda imobilizare tranzitorie printr-un
sistem rigid ce se mentine cateva luni si are un caracter de diagnostic pentru dintele respectiv.

3
Alegerea metodei de imobilizare
1.Imobilizare temporara

-forma extracoronara (atele) – se recomanda lapacientii cu parodontita cronica profunda de data

recenta la care dintii au mobilitate redusa si sa fi beneficiat de tratament chirurgical;

2.Imobilizare fixa si rigida

-sa aiba caracter permanent- sepoate practica de la inceput, cu conditia ca resorbtia sa fie redusa
si pungile sa aiba max 6 mm

Momentul aplicarii imobilizarii

-inainte de alte proceduri terapeutice sau dupa acestea

-fata de o interventie chirurgicala – se face inainte de interventie daca dintele are mobilitate mare

-daca mobilitatea e redusa se recomanda imobilizare dupa interventia chirurgicala (avantajul de a

nu stanjeni manoperele in timpul chirurgical)

Tehnici de imobilizare temporara

-perioada pe care se mentin este cuprinsa intre 1,5- 6 luni

-permite restabilirea functionala

-permite o vindecare parodontala mai rapida dupa interventia chirurgicala

-constituie o perioada de tatonare fata de posibilitatile de realizare ale imobilizarii permanente

A.Ligaturi nemetalice

-din fire de matase sau de mase plastice

-rezistenta este mica

-favorizeaza retentia alimentara

4
-se pot aplica pe dinti frontali

-pot dezvolta forte ortodontice

B.Ligaturi nemetalice- sarma de wipla, cupru sau aur

-ligatura in forma de 8 (hipocratica)

-cojocareasca

-in scara

●Ligatura in 8:

-cea mai comuna forma

-materiale: wipla de 0,25, foarfeca

-se indoaie sub forma de U

-capatul A se introduce prin spatiile interdentare alternative, pe fata V si fata O

-se incepe din spatiul interdentar, intre canin si incisiv

-cu capatul B se lucreaza alternativ, invers decat cu capatul A

-cele doua capete se rasucesc, se sectioneaza la 6-8 mm de zona la care se rasucesc si se ascund
sub un punct de contact

●Ligatura in scara

-materiale: aceleasi

-sarma de wipla se plaseaza continuu si succesiv pe fetele V si O

-capetele A si B se impletesc la extremitatea grupului de dinti

-se sectioneaza bucati de sarma, se indoaie in ac de par

-se introduce pe sub punctul de contact astfel incat sa se cuprinda sarma de pe fata V si O

-capetele libere se rasucesc si se introduc interdentar

5
●Ligatura cojocareasca

-firul A trece continuu si succesiv pe fata O

-firul B evolueaza astfel : distal de canin pe fata V si M a sa, inconjoara firul oral si iese V prin
acelasi loc

Imobilizare temporara
1.Fizionomica cu atela acrilica, vestibulara si ligatura de sarma

-se face in cabinet

-pentru confectionarea atelei vestibulare din acrilat autopolimerizabil se utilizeaza o macheta,

respectiv o fasie de ceara

-se ramoleste la cald,se adapteaza pe grupul de dinti ce vor fi imobilizati

-peste fasia de ceara se pozitioneaza ghips ce sa acopere marginea incizala si care va constitui o
cheie rigida

-se indeparteaza ceara si in lacasul creat se introduce acrilatul

-se asteapta timpul de priza

-dupa se adapteaza si se finiseaza astfel incat sa nu constituie zona de retentie si sa nu fie iritativ

-cu o freza globulara se practica orificii in dreptul spatiilor interdentare pentru a pozitiona
ligaturile de sarma

-se introduce interproximal prin acele orificii

Avantaje:

-este un sistem mai rigid

-impiedica deplasarile dintilor

-nu jeneaza ocluzia

-se poate aplica pe frontalii superiori

-este fizionomica

-se poate aplica si pe dintii laterali

6
2.Cu gutiere

-gutierele pot fi din rasini acrilice, auto sau termopolimerizabile

Avantaje:

-gutiera e rigida

-se prelucreaza usor

-se poate adapta usor la ecuatorul anatomic al dintilor

-rezolva si problemele legate de trauma ocluzala

-se poate cimenta pe dinti

Gutiere din material acrilic transparent

-se utilizeaza folii transparente, din material termoplastic

-grosimi variabile 0, 75-1-1,5

Tehnica de lucru

-se amprenteaza arcada- amprenta sa fi fidela

-se toarna modelul din ghips

-se fixeaza modelul in aparat

-folia se introduce in cadrul metalic

-se umecteaza cu un spray de silicon

-se incalzeste folia pana cand devine deformabila si se aplica pe model

-dupa intarire capata forma arcadei

-se adapteza atat pe model cat si in cavitatea bucala astfel incat sa nu lezeze parodontiul de
invelis, sa poata fi usor de inserat si dezinserat, sa nu produca inaltari de ocluzie

3.Cu atele acrilice duble

7
-se reunesc la nivelul niselor masticatorii prinpunti acrilice

-se intaresc cu fragmnte de sarma de wipla

-se realizeaza initial un model al arcadei

-macheta in ceara

-se confectioneza gutiera din acrilat pana la nivelul ecuatorului anatomic

-se decupeaza in dreptul suprafetei ocluzale

-se reunesc la nivelul niselor masticatorii cu material acrilic si cu fragmente de wipla

Dezavantaje:

-la frontalii superiori- poate jena rapoartele de ocluzie

-microtraumatisme la inserare

-retentia alimentara→ inflamatie

Avantaje:

-usor de realizat

-rigida

4.Cu sine din material compozit

-compozitele auto si foto

-se recomanda pentru o imobilizare temporara de mailunga durata 4-6 luni

-pentru frontalii inferiori pe fata linguala

Tehnica de lucru

-se izoleaza dintii – cu diga si pene interdentare

-pe fata L se aplica demineralizantul vizand si suprafetele aproximale

-se asteapta timpul de actiune 30 sec

-se clateste un minut

-uscare

8
-se aplica bonding- material adeziv

-se aplica compozit: 2-3 mm si latime de 4 mm, avand grija sa se introduca si lanivelul spatiilor
interdentare

-se fotopolimerizeaza

-prelucrarea si finisarea corespunzatoare

5.Cu sina din compozit armata cu plasa de nylon sau sarma

-plasele sunt late de 4-5 mm, groase de 0,2 mm

-lungimea se adapteza in functie de grupul de dinti vizat

-se pot aplica atat pe dintii frontali cat si pe laterali

-aplicarea e similara cu cea din tehnica anterioara (materiale compozite)

-la cele foto exista avantajul de a utiliza 2 forme: compozit flow

6.Benzi metalice ortodontice

-inele ortodontice ce se solidarizeaza intre ele cu sarma sau prin sudare sau se pot cimenta pe
dinti

-aparatul ortodontic realizeaza contentia temporara

Ex : placa palatinala pe care o utilizam cand e nevoie de mici deplasari dentare

-in cazul in care se folosesc cu rol de imobilizare, placa palatinala trebuie adaptata si la nivelul
coletului pentru a nu produce leziuni

7.Protezele conjuncte cu caracter provizoriu

-au rol protetic

-restabilesc functiile d masticatie, fonatie, estetica

-se mentin maxim 6 luni

9
 Imobilizarea permanenta in boala parodontala
Se poate realize prin 2 metode:

- In cabinetul stomatologic
- Cu laboratorul de tehnica dentara

Metode in cabinetul stomatologic

Mobilizarea intracanalara cu armature de metal si obturatie fizionomica

Varianta 1

- La nivelul dintilor frontali superiori/inferiori se traseaza pe fata orala in 1/3 mijlocie un

reper
- Cu o freza con invers diamantata se creeaza santuri retentive in dreptul reperului anterior
- Daca dintii sunt vitali iar cavitatea efectuata anterior ar compromite vitalitatea dintelui se
recomanda efectuarea unei obturatii de baza (liner)
- Se pregateste o sarma de vipla 0,6-0,8-1 mm grosime; se taie la lungimea grupului de
dinti care este inclus in imobilizare
- Se adapteaza sarma in cavitatile create anterior
- Se obtureaza cavitatile cu material compozit

Varianta 2

- La frontalii superior mai voluminosi se pot face cavitati de clasa a 3-a in loc de santul
continuu
- In cavitatile de clasa a 3-a care privesc fata in fata se pozitioneaza fragemente de sarma
care au fost anterior adaptate

Varianta 3

- Sistemul Splint Lock – acest sistem utilizeaza un fir de metal flexibil care are prevazut
anse miniaturale; in aceste anse se fixeaza microsuruburi in dentina sanatoasa

Varianta 4

- Pe dintii laterali se creeaza cavitati de clasa a 2-a (MOD) combinate cu cavitati DO si

MO
- Izolare, pene interdentare sub punctele de contact
»Varianta cu amalgam de argint:
>se pregateste obturatie din amagam de argint;
>se obtureaza cavitatile vertical pana la nivelul peretelui pulpar al cavitatii orizontale;
>se pozitioneaza sarma apoi se acopera portiunile orizontale ale cavitatilor cu amalgam;
>se adapteaza in ocluzie;

10
 >Se asteapta timpul de prize timp de 3 ore apoi se verifica ocluzia

Varianta 5

- Se utilizeaza la nivelul dintilor frontali;

- pe suprafata orala;
- in santurile create ca in variant 1;
- Se pozitioneaza o atela prefabricata din materiale diferite tip nilon (Dentapreg)

Toate variantele se adapteaza la tipul de ocluzie al pacientului.

● Se lucreaza mai greu: ocluzia adanca acoperita; pacienti cu bruxism la care este nevoie
de confectionarea unor gutiere nocturne.

La nivelul dintilor laterali se pot confectiona sisteme tip conformator:

→Ele reprezinta niste chei vestibulo-orale din material acrilic;

→ofera avantajul de a mentine dintii in pozitie fixa, rigida, pe durata timpului de priza;

→impiedica refularea materialului de obturatie sub punctul de contact prin prezenta unor
pinteni de acrilat care sunt plasati la nivelul spatiilor interdentare.

Sistemul identa-splint:

- Utilizeaza microbare de otel care se adapteaza in cavitatile create pe dinti.

- Aceste microbare se fixeaza cu suruburi miniaturale parapulpar

Tehnica de imobilizare intracoronara si intraradiculara cu anse de sarma in forma de

litera U

- Se utilizeaza pentru dintii frontali, grup canin-canin, devitali.

Tehnica de lucru

- Se verifica pe radiografie calitatea obturatiilor radiculare

- Conditia primordiala este ca parodontiul de sustineresa nu prezinte leziuni
- Se creeaza in fiecare canal radicular cavitati pe o lungime de 2/3
- Inaltimea instrumentata a fiecarui dinte se noteaza in fisa pacientului.
- Pe fata orala se creeaza suplimentar cavitati sub forma de sant de la nivelul punctului de
electie, respectiv locul de trepanare pentru abordarea radiculara, spre mezial si distal
- Pregatirea anselor de sarma: se utilizeaza sarma de vipla de 0,9mm;
- se sectioneaza din ea fragmente de aproximativ 2,5-3mm;

11
 - fiecare fragment de sarma se conformeaza astfel:
- >se introduce in canalul radicular iar la nivelul punctului de electie se indoaie in forma de
litera L;
- >dupa care se masoara distanta dintre doua canale radiculare respectiv dintre doua puncte
de electie
- > iar dimensiunea se transpune pe bratul extracoronar al ansei si se conformeaza astfel
celalalt brat care va bordacanalul radicular al dintelui vecin.
- Se introduc ansele astfel pregatite in lacasurile special pregatite; in acest mod in fiecare
canal radicular vor fi doua brate vertical cu exceptia dintilor limitrofi.
- Lojele dintilor care primesc o singura ansa au diametrul corespunzator ansei iar dintii
care primesc radicualar 2 anse au 2-2,4mm diametru;
- Cimentarea anselor in canalul radicular se recomanda a se face ciment cu prize rapida si
proprietati antiseptice de durata.
- Dupa pozitionarea anselor, in santul orizontal de pe suprafata orala se insera material de
obturatie fizionomic.
- Se adapteaza;
- se finiseaza
- Se verifica radiologic.
- Se noteaza ordinea anselor preformatate.
-

Metode de imobilizare cu ajutorul laboratorului

→Coroanele de invelis din diferite tipuri de material reunite intre ele.

→Poarta denumirea de punti stabilizatoare.

→Se recomanda atunci cand exista brese edentate;

→atunci cand distructiile coronare sunt mari si nu se preteaza la o tehnica fara laborator.

→Au rolul atat de contentie cat si de a reface morfologic arcada dentara

Principii pe care trebuie sa le respecte:

- Sa nu fie supuse unor forte excesive care sa duca la deformari permanente sau la fracturi
ale sistemului de imobilizare (adaptare corecta in ocluzie)
- Fiecare element al puntii stabilizatoare sa fie astfel ales si pozitionat incat sa nu produca
tensiuni nefavorabile la nivelul celorlalte elemente.
- Sa fie acceptate de pacient din punct de vedere estetic
- Sa transmita forte de ocluzie favorabile dintilor stalpi, dintilor antagonisti precum si
restul dentitiei
- Relieful ocluzal sa fie astfel conformat incat sa refaca eficacitatea masticatorie

12
 - Modelajul fiecarui element trebuie sa fie conceput, individualizat, in functie de situatia
clinica a pacientului, se previne astfel acumularea de placa dentara, de resturi alimentare,
si sa permita un acces foarte bun mijloacelor suplimentare de igienizare. (ambrazura
gingivala, limita dento-protetica, plasare juxta sau supragingivala; finisarea marginilor
microprotezei si a fetelor mucozale a corpurilor de punte; plasarea corpurilor de punte in
zona laterala la distanta de mucoasa subiacenta acolo unde situatia clinica o permite.
- Sa respecte ambrazurile naturale pentru a asigura deflexia alimentelor

Sisteme particulare fixe care sunt adaptate terenului pacientului

parodontopat
A. Sina de imobilizare MAMLOCK
- Se foloseste pentru dintii devitali frontali,
- Consta in incrustatii plasate pe fata orala;
- Fiecare incrustatie este prevazuta cu un pivot radicular iar partea coronara se
solidarizeaza cu cea a dintilor vecini a.i. se creeaza o sina
- Daca dintii canini prezinta mobilitate similara cu a frontalilor, se extinde sistemul de
ancorare si la nivelul premolarilor;
- in aceasta situatie se confectioneaz aincrustatie de tip inlay sau coroane partiale sau
totale.
- In acest fel dintii limitrofi campului mobil ofera rezistenta sistemului de imobilizare

Calitati:

- Rezistenta deosebita pentru ca are retentie dubla (extra si intracoronara)

- Durabilitate conferita de material si de sistemul de ancoraj,
- Rigiditate
- Risc redus de decimentare
- Fizionomice
- Integrare biologica rapida
- Ofera confort si siguranta pacientului
- Cele mai indicate sunt aliajele nobile de tip aur platinat.
B. Utilizeaza incrustatii pe fetele orale dar sunt prevazute cu pivoturi orizontale care se
ancoreaza in dentina dinspre oral spre vestibular.
- Lungimea pivoturilor este de 1,5 mm
- Se pozitioneaza incizal fata de camera pulpara
- Sistemul poarta denumirea TRUEMANN-WOLF
C. Barele de incrustatie
- Barele sunt confectionate individual pe fiecare dinte,
- se toarna monobloc si se cimenteaza pe suprafata orala a frontalilo rsau a lateralilor
- Prezinta ca dezavantaj riscul de a se decimenta si de a jena rapoartele de ocluzie

13
 D. Aparate de imobilizare prevazute cu incrustatii ceprezinta pivoturi parapulpare
izodromice
- Tehnica se utilizeaza pe dintii vitali la nivelul grupului frontal
- Aceste pivoturi izodromice servesc pentru retentia incrustatiilor,
- necesita o pregatire minutioasa a lacasurilor parapulpare
- pentru paralelizarea acestor lăcaşuri se utilizează un dispozitiv special numit izodrom
- dezavantajul major este acela că trasnmite variaţiile termice de la nivelul cavităţii orale
sau senzaţia de curen electric sub formă de fulguraţie

Imobilizarea dinţilor parodontotici prin mijloace mobile

Se utilizează atunci când:

- situaţia clinică nu permite confecţionarea unor punţistabilizatoare.

- Edentaţie mixtă

Pentru confecţionarea protezelor adjuncte la pacientul parodontopat se recomandă:

- Evitarea materialelor cu potenţial alergic (acrilat – monomer rezidual)

- Eviatarea croşetelor clasice de sârmă poziţionate pe dinţi naturali

Mijloace mobile:

A. Aparat de imobilizare ELBRECHT constă în reunirea a doi conectori principali plasaţi

pe faţa vestibulară şi orală prin intermediul unor bare subţiri care se plasează deasupra
punctelor de contactact iar la dinţii laterali în nişa masticatorie

Dezavantaje:

- În timp poate să crească mobilitatea prin manoperele de inserţie şi dezinserţie: se produce

microtraumatisme
- Nu preotejează dinţii incluşi în imobilizare faţă de forţele verticale
- Are două componente: fixă şi mobilizabilă.
Partea mobilizabilă are diferite elemete de agregare: coroană telescopică, culise, coroana ¾ care
sunt fixate printr-o şină orală cu pivoturi numită atela STEIGER.

B. Pivoturi care sunt fixate în cilindri cu fund orb.

→Sunt cimentaţi intracoronar dar parapulpar.

→Nu se recomanda la pacienţii care prezintă bruxism.

Dezavantaj:

- Tehnicile sunt mai dificile

- Necesită o mare precizie

14
 - De multe ori este nevoie de utilizarea unor materiale nobile
- Pot favoriza retenţiile alimentare

Concluzii vis-a-vis de tehnicile de imobilizare

- Nu reprezintă metodă unică de tratament = monoterapie

- Se utilizează ca şi terapie adjuvantă
- Tehnica de imobilizare se alege în funcţie de situaţia clinică, respectiv forma de boală
parodontală
- Se alege în funcţie de conduita terapeutică de ansamblu (plus/minus tehnici chirurgicale)
- Pacientul care prezintă un sistem de imobilizare se monitorizează aparte, intervalul de
monitorizare se particularizează pentru fiecare pacient şi sistem.

15