Thomas Hunt Morga

Thomas Hunt Morgan (n.25 septembrie

1866, Lexington, Kentucky, SUA – d. 4 decembrie
1945, Pasadena, SUA) a fost un biolog și
genetician american.
A studiat embriologia la Universitatea Johns
Hopkins, unde a obținut Diploma de absolvire în
1891. Între 1904 și 1928 a fost profesor de
zoologie experimentală la Universitatea Columbia,
unde l-a preocupat teoria lui Gregor Mendel
privind legile eredității. În acest scop a studiat, în
special, variațiile fenotipice la musculița de oțet
Drosophila melanogaster. Înfăptuind experimente
de înmulțire și analize citologice pe aceasta,
împreună cu foștii săi studenți Alfred Henry
Sturtevant, Calvin Blackman Bridges și Hermann Joseph, Muller a arătat că și
cromozomii se comportă într-un mod foarte apropiat de modul în care Mendel
credea că genele se separă și se grupează în mod aleator.
Morgan a mai descoperit că, pentru multe trăsături caracteristice, genele sunt
aranjate liniar pe fiecare cromozom. Ca urmare, Morgan și coechipierii săi au creat
hărți de cromozomi liniari în care fiecărei gene îi este atribuită o poziție specifică.
Rezultatele acestor cercetări au fost publicate în lucrarea Mecanismul Eredității
Mendeliene (1915), o carte care a reprezentat un pas important în dezvoltarea
geneticii moderne.
Morgan a continuat munca experimentală, demonstrând în lucrarea Teoria
Genelor (1926) că genele sunt grupate, și că alelele (perechi de gene care
determină aceleași trăsături) se interschimbă, sau se intersectează în același grup.
În 1933, Morgan a primit Premiul Nobel pentru Medicină pentru contribuțiile sale
majore în domeniul geneticii, și anume pentru că a demonstrat că cromozomii sunt
suportul fizic al informației genetice. Ca urmare a lucrărilor sale, Drosophila
melanogaster a fost adoptată ca organism model în genetică.
A mai fost distins cu Medalia Darwin, în 1924 și Medalia Copley, în 1939.