Curs de Inginer Sudor International/European IWE/EWE

2.8 Oteluri nealiate si oteluri Carbon-Mangan

Oteluri nealiate si oteluri carbon-mangan

● Criteriul compozitiei chimice

- oteluri nealiate cu continut redus in carbon (C ≤ 0,22%; S si P limitate fiecare la 0,03 sau
0,04% cu conditia ca suma S+P ≤ 0,05%, respectiv S+P ≤ 0,07%).Cele mai favorabile valori ale
caracteristicilor mecanice sunt: Rmmax. = 420 N/mm2; Rp0,2 max.= 250 N/mm2; A5min. = 25%; Zmin.
=55%;
- oteluri slab aliate, care au C ≤ 0,22% pentru a nu se inrautati comportarea la sudare, Mn =
0,6...1,6%, Si = 0,3...0,6%, iar uneori alte elemente de aliere ca Ni = 1...1,5%, Cr = 0,2...1,3%, Mo =
0,2...0,6%, V = 0,1...0,2%, Zr ≈ 0,15%, B ≈ 0,005%.Continutul fiecaruia este limitat la 2%, iar suma
tuturor elementelor de aliere nu depaseste 5%.Caracteristici mecanice garantate: Rp0,2 ≥ 360 N/mm2 si
KV≥ 27 J la cea mai scazuta temperatura de exploatare.

● Criteriul sensibilitatii la durificare prin tratament termic

- oteluri slab aliate cu Mn netratate termic;
- oteluri slab aliate cu Mn, supuse tratamentului termic de recoacere pentru normalizare, in
vederea finisarii granulatiei si imbunatatirii caracteristicilor de ductilitate si tenacitate;
- oteluri tratate termic prin calire – revenire (QT), in vederea maririi caracteristicilor de
rezistenta mecanica: Rm ≤ 1200 N/mm2 si Rp0,2 ≤ 900 N/mm2;
- oteluri durificate structural prin calire pentru punere in solutie urmata de imbatranire
naturala sau artificiala (PH).
In general, otelurile cu caracteristici ridicate de rezistenta mecanica prezinta o serie de dificultati la
sudare si o mare sensibilitate catre fisurarea la rece si la reincalzire.
In tabelul 1 sunt centralizate problemele tipice si solutiile practice legate de sudarea acestor materiale

M2/Materiale si comportarea la sudare © 2012 ASR Cap. 2.8 I.Mitelea M2 1/ 6

 Curs de Inginer Sudor International/European IWE/EWE
2.8 Oteluri nealiate si oteluri Carbon-Mangan

Caracteristici ale transformarilor de faza in timpul sudarii

Ciclurile termice specifice sudarii prezinta unele diferente fata de ciclurile termice specifice tratamentelor
termice aplicate acestor oteluri.
Mai intai, temperatura maxima atinsa in ZIT la sudare poate fi destul de ridicata. In zona adiacenta liniei
de fuziune, cu granulatie grosolana si probabilitate ridicata de fisurare, varful de temperatura poate
atinge 1400°C sau chiar mai mult. Pe de alta parte, la tratamentul termic al otelurilor, temperatura
maxima de incalzire nu depaseste, de regula, 950°C.
In al doilea rand, viteza de incalzire la sudare este foarte ridicata, iar durata de mentinere la temperaturi
inalte este foarte scurta (cu exceptia proceselor de sudare in baie de zgura). Tratamentul termic al
otelurilor presupune viteze de incalzire mai mici si durate de mentinere la temperaturi inalte mai lungi.
In figura 1 se reprezinta ciclurile termice caracteristice sudarii si tratamentului termic pentru doua marci
de oteluri.

Fig. 1 Ciclul temperatura-timp la sudarea si tratamentul termic al otelurilor

C45 (OLC45) si 41Cr4 (40Cr10)

Ca urmare a vitezei mari de incalzire la sudare, transformarile cu difuzie (F+P→A) se desfasoara mai
greu. Pe masura cresterii vitezei de incalzire are loc o deplasare a temperaturilor critice Ac1 si Ac3 spre
valori mai ridicate. La otelurile aliate cu elemente care formeaza carburi (V, W, Cr, Ti, Mo) acest efect
este si mai pronuntat. Explicatia este data de viteza de difuzie mai redusa a elementelor de aliere
comparativ cu cea a carbonului si de franarea de catre acestea a difuziei carbonului.

Fig. 2 Variatia microduritatii probelor din C45 (OLC45) supuse simularii ciclurilor termice de sudare:
a – vinc=300°C/s; b – vinc=7°C/s. Ciclurile termice au fost intrerupte la temperaturile indicate
Viteza mare de incalzire, alaturi de temperatura inalta si durata scurta de mentinere, provoaca obtinerea
unei austenite neomogene in cursul sudarii. Prin racire rapida austenita neomogena cauzeaza formarea

M2/Materiale si comportarea la sudare © 2012 ASR Cap. 2.8 I.Mitelea M2 2/ 6

 Curs de Inginer Sudor International/European IWE/EWE
2.8 Oteluri nealiate si oteluri Carbon-Mangan

localizata a unor colonii martensitice cu continut ridicat in carbon. In consecinta, gradul de imprastiere a
valorilor de microduritate in ZIT este relativ mare (fig.2).

Oteluri cu continut redus in carbon

In aceasta categorie sunt cuprinse otelurile cu sub 0,22%C si care mai pot contine pana la 1,65%Mn;
0,60%Si; 0,40%Cu sau alte elemente in concentratii mai mici.
Pentru exemplificare, in figura 3 se arata microstructurile tipice ale unei imbinari sudate din otel S355
(OL52).
Zona influentata termic poate fi divizata in trei regiuni: cu graunti finisati partial (fig. 3.b), cu graunti finisati
complet (fig. 6.3.c) si cu graunti grosolani (fig.3.d).

Fig. 3 Microstructura ZIT a otelului S355 (OL52) sudat cu fascicul laser

Regiunea grauntilor finisati partial corespunde temperaturilor de incalzire cuprinse intre Ac1 si Ac3:
coloniile de perlita se transforma in austenita cu graunti fini in timp ce coloniile de ferita raman aproape
neschimbate. La racire se va obtine o structura alcatuita din ferita si graunti fini de perlita.
Regiunea grauntilor finisati complet a fost supusa incalzirii la o temperatura putin superioara punctului
critic superior, Ac3; structura initiala (F+P) se transforma integral in austenita cu graunti fini, iar prin racire
ulterioara rezulta tot o structura ferito-perlitica. Din fig.3.c se remarca faptul ca distributia perlitei si feritei
nu este exact uniforma. Fenomenul se explica prin timpul insuficient de difuzie a atomilor de carbon
datorita vitezei mari de incalzire la sudare, fapt care face ca austenita formata sa nu aiba o compozitie
chimica omogena.
Regiunea grauntilor grosolani corespunde unor temperaturi de incalzire cu mult peste Ac3, care au
promovat dezvoltarea excesiva a granulatiei. Ca urmare a vitezelor de racire relativ mari se obtine asa-
numita structura Widmannstätten (fig.3.d) care afecteaza tenacitatea materialului.
Desi ZIT contine atat graunti fini cat si grosolani, dimensiunea medie a acestora este mai mica decat cea
a grauntilor columnari din cusatura (fig.4).

M2/Materiale si comportarea la sudare © 2012 ASR Cap. 2.8 I.Mitelea M2 3/ 6

 Curs de Inginer Sudor International/European IWE/EWE
2.8 Oteluri nealiate si oteluri Carbon-Mangan

Fig. 4 Structura columnara a cusaturii

Microstructura ZIT aratata in figura 3 ia nastere in conditii normale de sudare. Totusi, daca vitezele de
incalzire si de racire sunt extrem de ridicate, asa cum este cazul sudarii cu fascicul laser si de electroni,
in ZIT se poate forma martensita de calire. In figura 5 se arata microstructura ZIT a otelului S355 (OL52)
care a fost sudat cu fascicul laser CO2.

Fig. 5 Microstructura ZIT a otelului S355 (OL52) sudat cu fascicul laser.

Asa cum se poate observa in figura 5.c, martensita cu continut ridicat in carbon (si o cantitate redusa de
austenita reziduala) apare in fostele colonii perlitice care au fost incalzite la temperaturi superioare lui
Ac1 si care nu au avut timp suficient sa interactioneze cu coloniile de ferita din apropiere, astfel incat
continutul lor in carbon a ramas practic neschimbat. Austenita formata din aceste colonii de perlita va
avea un continut ridicat in carbon si prin racire brusca se va transforma intr-o martensita dura si fragila.
Mai departe, pe masura ce ne apropiem de zona topita, atat temperatura de varf cat si timpul de difuzie
se maresc.
Ca rezultat, fostele colonii de perlita prin austenitizare si racire ulterioara vor da nastere unor colonii de
martensita cu continut mai redus in carbon (fig.5.a si b). Se subliniaza faptul ca prezenta martensitei dure
si fragile intr-o matrice relativ moale de ferita provoaca o deteriorare semnificativa a proprietatilor
mecanice.

Oteluri cu continut mediu si ridicat in carbon

In aceasta categorie intra otelurile cu peste 0,30%C care prezinta o serie de dificultati la sudare. Datorita
continutului mai ridicat in carbon tendinta de formare in ZIT a martensitei dure si fragile, alaturi de

M2/Materiale si comportarea la sudare © 2012 ASR Cap. 2.8 I.Mitelea M2 4/ 6

 Curs de Inginer Sudor International/European IWE/EWE
2.8 Oteluri nealiate si oteluri Carbon-Mangan

sensibilitatea spre fisurare la rece, vor fi mai mari. In figura 6 se arata microstructurile tipice formate in
ZIT la sudarea electrica manuala cu electrozi inveliti (SE) a unui otel cu 0,40%C.

Fig. 6 Microstructura ZIT a otelului C40 (OLC40) sudat prin procedeul SE

Similar cu cazul redat in figura 3 ZIT-ul acestui otel se poate diviza in trei regiuni: cu graunti finisati
partial, cu graunti finisati complet si cu graunti grosolani. Conform figurii 6.d, microstructura regiunii cu
graunti grosolani este predominant martensitica cu o cantitate relativ mica de bainita si perlita pe limitele
grauntilor. Atat viteza mare de racire cat si grauntii grosolani promoveaza transformarea martensitica.
In regiunea cu graunti fini, pe limitele grauntilor, apare o cantitate mare de perlita si o cantitate mica de
ferita si bainita (fig.6.c); microstructura din interiorul grauntilor este totusi predominant martensitica.
Viteza mai scazuta de racire alaturi de o dimensiune mai mica a grauntilor stimuleaza formarea perlitei si
a feritei.
Profilul de duritate in ZIT este aratat in figura 7.a.
Daca se sudeaza cu preincalzire, dimensiunea ZIT-ului creste, dar duritatea maxima scade (fig.7.b).

M2/Materiale si comportarea la sudare © 2012 ASR Cap. 2.8 I.Mitelea M2 5/ 6

 Curs de Inginer Sudor International/European IWE/EWE
2.8 Oteluri nealiate si oteluri Carbon-Mangan

Fig. 7 Profilul de duritate a ZIT: a – sudare fara preincalzire; b – sudare cu preincalzire

M2/Materiale si comportarea la sudare © 2012 ASR Cap. 2.8 I.Mitelea M2 6/ 6