Teoriile „suprapopulării” – ne îndreptăm spre autodistrugere?

Pe 11 iulie 1987 se năștea persoana cu numărul cinci miliarde în lume și Națiunile

Unite sărbătoreau cu vestita strigare: ”Trăiască Ziua Populației Lumii!” De atunci
însă această zi e un motiv în plus pentru care oamenii își fac griji de viitorul
populației pe planeta Pământ, de data aceasta din cauza fenomenului
suprapopulării. Teorii asupra acestui subiect au existat de mai mult timp. Mai multe
detalii despre acestea și despre viabilitatea sau actualitatea lor, în cele ce urmează.

Rapoartele demografice
În zilele noastre, cele mai multe rapoarte demografice privind creșterea populației
globului sunt însoțite, sugestiv, de un grafic care exprimă saltul numeric înregistrat
în ultimii două sute de ani. Și dacă pentru perioada deja scursă dezbaterile sunt, în
mod firesc, stinse, evaluările având doar notă constatativă, scenariile pentru viitor
sunt întotdeauna un real motiv de polemici pătimașe, în diverse cercuri.

Trecerea de la primul miliard delocuitori, atins la începutul secolului al XIX-lea,

către cel de-al 2-lea miliard, produsă în aproximativ 100 de ani, și apoi către
următoarele valori, până la al 7-lea miliard împlinit în 2011, are loc în paralel cu un
amplu proces de modernizare seculară și de schimbare a paradigmei societale.
Așa se face că, în apropierea sau după momentul atingerii câte unui nou prag
valoric, pe măsură ce se confirmau creșterea spectaculoasă și potențialul
reproductiv al populației, ideea necesității planificării numărului de locuitori
apărea din ce în ce mai des. Pe fondul transfomărilor eonomice de anvergură cu un
pregnant reflex cultural-comportamental se produce, treptat, re-ordonarea
valorilor sociale și reconsiderarea importanței unora dintre atributele umane
precum libertatea, responsabilitatea și capacitatea de planificare.

Planificarea demografică apare din ncesitatea omului de a-și argumenta

necesitatea echilibrării numărului de oameni cu cadrul spațial pe care aceştia îl
ocupă la un moment dat.

Teoria lui Thomas Malthus

Potrivit teoriei englezului Thomas Malthus, din care s-a inspirat un alt englez,
Charles Darwin, în elaborarea teoriei sale evoluţioniste, suprapopularea

Bivol Tamara, 12E

reprezintă un fenomen global inevitabil, care va duce cu timpul la un deficit de
resurse alimentare, energetice, la o criză a spaţiului de trai şi la o concurenţă
acerbă între oameni.
Populaţia creşte în progresie geometrică, spunea Malthus, iar resursele alimentare
cresc în progresie aritmetică. Au trecut peste două secole de când Malthus şi-a
lansat teoria şi astăzi există mai multe temeiuri decât oricând de a considera
„malthusianismul” drept una dintre cele mai actuale şi lucide viziuni asupra lumii.
Dacă tendinţa demografică din ultimul secol se va păstra, poate deveni una din
principalele premise ale conflictelor interne şi ale confruntărilor dintre state într-
un viitor nu foarte îndepărtat, până va duce la epuizarea rezervei de hrană cel mai
tîrziu la jumătatea secolului XIX. Predicţia lui Malthus nu s-a împlinit, dar ideea sa
de control al populaţiei puternic resimţită. În definitiv, ce promova el, cu scopul de
a exercita un control strict al populației și numărului acesteia?
 Malthus consideră că se poate opri creșterea populației prin
o mariajul târziu
o folosirea metodelor contraceptive
o emigrare
o printr-un acces precar la servicii de sănătate
o boli sau război;
 Malthus condamna așa numitele legi ale săracilor, care diminuau mobilitatea
muncii și încurajau procesul de natalitate;
 Una dintre marile contribuții ale sale, umbrită de teoria sa demografică, este
reprezentată de teoria conform căreia economisirea în exces dăunează
economiei, întrucât dereglează echilibrul dintre puterea de producție și
înclinația spre consum, aspect ce avea să fie reluat de John Maynard Keynes;
 Așadar, Malthus leagă capacitatea naturală a omului de a se înmulți de
obligația de a o folosi nu autonom în actul procreării, ci în deplină conjuncție
cu celălalt dar dumnezeiesc, rațiunea, prin care vin responsabilitatea și
cumpătarea.
Din păcate, multe din ideile sau au fost înțelese greșit și folosite eronat. Ele au putut
sta la baza teoriei selecţiei naturale a lui Charles Darwin, dar şi la baza teoriei
luptei de clasă concepută de fondatorii marxism - leninismului, K. Marx şi Fr.
Engels Pe baza ideilor lui Malthus, s-a construit o întreagă concepţie despre lume,
mai mult ideologică decît filosofică: eugenia. Mulţi exaltaţi ai filosofiei, nu neapărat
malefici, cum ar fi Friedriech Nietzsche, au creat sisteme filosofice centrate pe
supraom, rezultat al controlului populaţiei şi al selecţiei naturale în interiorul
speciei umane. Ideile lui Malthus şi ale lui Nietzsche au fost confiscate şi utilizate
fraudulos de nazişti, pentru a-şi "justifica" politica de exterminare fizică a evreilor,
a ţiganilor, a minorităţilor sexuale şi chiar a persoanelor cu dizabilităţi. Din
nefericire, ideea de control al populaţiei reapare în zilele noastre, fiind prezentă
în discursurile aberante şi şocante ale celor care conduc şi controlează lumea la

Bivol Tamara, 12E

momentul actual, începînd cu orvelorzii sistemului şi continuînd cu instrumentele
lor politice şi cu lorzii războiului dorit de ei.

Teoriile contemporanilor
Fără a spera că șirul ”planificatorilor mondiali” s-a încheiat, ne oprim asupra
câtorva dintre cele mai recente poziții.
Prima aparține cercetătorului James Lovelock, environmentalist specializat în
studii asupra încălzirii globale care a creat și dezvoltat mai multe instrumente
științifice dintre care unele au fost concepute pentru NASA în programul de
explorare planetară. Autoritate științifică incontestabilă în zona sa de cunoaștere,
Lovelock șochează emoția colectivă prin interviul acordat ziarului britanic The
Independent în 2006, afirmând că:
"miliarde de oameni vor muri și cele câteva perechi de oameni care vor supraviețui
la sfârșitul secolului 21 vor găsi condiții doar în zona arctică, unde climatul rămâne
tolerabil". The Guardian îl citează tot pe Lovelock când scrie că 80% dintre oameni
vor pieri până în anul 2100, iar până în 2040, mai mult de șase miliarde de locuitori
ai planetei vor fi sacrificate ca urmare a inundațiilor, secetei și foametei. Lovelock
plusează: ”oamenii sunt prea proști pentru a preveni schimbările climatice, prin
urmare, guvernele din întreaga lume, de preferință un guvern mondial, trebuie să le
împiedice”.

Surpriza este că necesitatea intervenției guvernelor nu este o noutate în

discursurile academice, ea fiind argumentată și de către Thomas Ferguson,
profesor american de științe politice care scrie:
”Există o singură preocupare în spatele eforturilor noastre: trebuie să reducem
nivelul populației. Iar guvernele trebuie să ne folosească metodele pentru a obține
rezultate... Populație este o problemă politică. Odată ce este scăpată de sub control
este nevoie de un guvern autoritar, chiar fascist, pentru reducerea ei...”
Și dacă știința are putere prin cuvânt, lumea afacerilor pune umărul în felul său
propriu. Ted Turner, într-un interviu acordat revistei Audubon, afirma, nici mai
mult nici mai puțin, că omenirea are în acest moment cu 95% mai mult decât ar
trebui, căci, după opinia miliardarului american, idealul populației mondiale s-ar
situa la 250-300 milioane de locuitori. Temere veche, malthusiană am spune,
soluție nouă, adaptată poziției din care privește propunătorul; și dacă Turner ar fi
rămas la stadiul de declarație, amărăciunea creștină nu ar fi fost mai mică văzând
atitudinea bogatului nemilostiv, dar cu atât mai mult crește întristarea văzând că a
donat 1 miliard de dolari unei organizații ale cărei obiective sunt dedicate
controlului populației, promovării avortului și metodelor eugenice. Cu aceasta am
ieșit demult din câmpul oricărei veridicități a dubletului planificare – libertate. În
tot acest carusel al planificării și controlului, susținut nu de un guvern sau o putere
politică ci de o persoană, nicăieri și nimeni nu mai vorbește de libertatea umană.
În schimb, se vorbește în numele ei.

Bivol Tamara, 12E